Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-12 / nr. 13

51 acum, vomu spune numai ca, după caderea imperiului bisantinu, cu care ei au avutu a se lupta victoriosu de mai multe ori, ca după disolvarea im­periului româno-bulgaru alu asaniloru, românii transdanubieni, urmându esem­­plulu fratiloru de dincece, au avutu inttelepciunea de a câștiga amiciti’a Porției otomane, in schimbulu unui tributu anuale, care este mai multu unu omagiu de vasalitate, de câtu unu tributu de servitute. Cu acestu pretiu ei au remasu scutită de amesteculu turciloru, si nici odata n’au cunoscutu ce vrea sa dica asupritoriu séu daj­­dieriu alu stapânirei. Guvernați in cătunele si satele loru prin unu con­siliu de betrâni intielepti, ei au vie­­tiuitu suptu legi totu asia de simple, ca si in tempurile patriarchiloru , liberi in cultulu loru, liberi in familiele loru, au trecutu prin tóte f rtunele ce au sguduitu de atâtea ori Orientulu până la epoc’a revolutiunei din 1821. Atunci, cedându unui simtiementu umanitariu si religiosu, au contribuitu puternicu la triumfulu causei elene cu banii si sângele loru. Lumea civilisata a admiratu ma­rile fapte ale Greciloru moderni, cari le-au adusu independinti’a tierei loru, fara a sei, ca poporulu pacinicu alu româniloru-macedoneni si tesalieni a coperatu forte multu spre regenerarea Greciei. Astadi se scie insa, ca românii de preste Dunăre au ajutatu acésta lupta cu cei intâiu barbati politici si ostasi născuti din sânge românescu, precum­. Coleti, fostu ministru si di­­plomatu alu Greciei; Vlahopolu, fostu ministru de resbelu; Colocotroni, unulu din primii resboinici ai liberarei; colonelulu Caraiscach­i Nichit­a, supra­numita Turco-fagulu ; colonelulu Pe­­raos, Macrianu, generalu de brigada; Rangu, Grizioti, Delianu, Zapu, cinci frați; Wlacho, Teodoru, Vlahav’a trei frați; Jeac’a trei frați; Iordache dela Zere, Mandal Caracas, Caras, Lepe­­ntotu Tzong’a, Carandony, Mezzovo­­nity, Diamandy, Caratas, Hristodu Hagi Christa, Petr’a Nicot, Tziatzo, lani Cost’a, Lazei doi frați; Bozditiei doi frați; lani Gri venitu doi frați; Pit’a, Beid’a si alti multi; preoții Papa­­dimas, Pap’a Cost’a si Diaco, șefi ai Tesaliei, si multi alti militari si civili. Era de sperata ca, a dou’a di după triumfu, grecii se voru arata recunoscători si tolerantă, macaru câtu se d­atorii lui Mohamed, câtra o na­țiune conlocuitóre cu ei, in numeru de preste unu milionu, si care le fă­cuse atât’a bine. Fu cu totulu dealtmintrea. Si in Greci’a libera, si in Epiru si in Te­­sali­ a, si in Macedonia, tóte silintiele greciloru liberi ori neliberi n’au tien­­t­tu nici tientescu, dela 1828 incóce, decâtu la grecisarea româniloru si la castigarea loru pentru marea idea a elenismului. Spre a ajunge aci, au pusu mân’a pe scoli si biserici, iar’ limb’a româna este persecutata si in­­vetiatorii români, preoții români, chiaru in comunele esclusivu române, suntu sistematicu isgoniti si inlocuii cu greci, pentru ca copiii româniloru din fasîa sa-si uite limb­a si traditiunile stră­bune, sa se pierda si sa devină greci in propri’a loru patria româna. Persecutiunea ajunse in cele de pre urma atâtu de cumplita, incâtu ori­care românii voia a resistă, tre­­buia a se espatriă, a trece Dunarea dincóce si aci a se pune pe lucru, s­e munca, pentru ca prin sudarea fruntii sele, adunendu capitaluri mari, sa le utiliseze spre paralisarea propagandei si actiunei intelectuale morale si reli­giose, prin care grecii amenintia a desnationali sa preste unu milionu de români. (Va urma.) Sabiiu in 8 Fauru. (iComitetulu Asociatiunei in activi­­­ate, siedinti’a din 75 ianuariu 1876.) Corespondinti’a despre siedinti’a sub­comitetului sibiianu, aparuta in Nr. 101 a „Tel. Born.“ din 1875 a cau­­satu —• cine aru fi credintu ? — o miscare literara estraordinara. Presi­­dentulu, actuari si comitetulu socie­­tatiei literarie — toti si-au ascutitu penele si fia-care după priceperea sea a presentatu publicului câte unu ou literariu. Comitetulu Asociatiunei nó­­stre a atribuitu corespondintiei o în­semnătate asta de mare, incâtu elu a aflatu de lipsa a o supune unei cen­sure, in urm’a carei a si anatemisat-o dimpreună cu autorulu ei — „unu in­­dividu, ce se mai cutedia afla in si­­nulu natiunei!“ Nu ne póte prinde mirare, cându comitetulu Asociatiunei in lips’a al­­toru afaceri se ocupa cu censurarea corespondintieloru din jurnale. Tempurile suntu de asta ! Inse pre lângă aceste tempuri ciudate mai suntu si literații nostri dela comitetu­l cam ciudați in fe­­liulu loru. Ei purcedu dela acsiom’a, ca literatur’a si cultur’a se face si fara concursulu dloru, din care causa si pentru a nu impedeca progresulu s’au declaratu dela inceputu pentru passi­­vitate, devenindu astfeliu in comite­tulu literatiloru cea mai plăcută ocu­­patiune unu feliu de „dolce far n­ente“. Nu voiescu a cerceta, ce aduce folosu mai mare literaturei si culturei nóstre activitatea sau pasivitatea li­­teratiloru nostri dela comitetu, inse me veciu nevoitu a constată, ca lite­rații nostri dela comitetu nu suntu asia blandi cum păru a fi. Suntu mo­mente, unde se scula toti cu unulu si atunci activitatea e nemărginită. Dara cându e vorb’a de cultur’a sermanului nostru poporu ? Dara cându e vorb’a de desle­­garea unei cesti­uni literarie sciintifice ? Nu! nu­­ suntu cestiuni cu multu mai grave si importante, care con­turba pacea comitetului literatiloru. „Presidentulu­i presidentulu este per­­secutatu si atacatu. La lucru, cama­­radi!“ Astfel iu suna trimbiti’a rebel­­nica; si precum alerga soldații lângă generalulu loru strimtoritu, asta se situéza literații dela comitetu in giu­­rulu presidentului strigandu: „Pieră literatur’a si cultur’a, pieră adeverulu si dreptatea, traiesca d. presidentu !“ Presidentulu se ridica de pre scaunu si cu glasu inaltu desfasiara „pre scurtu“ unu tablou alu vietiei sele, compune o scala a simtieminteloru su­fletului seu, incependu cu „bucuri’a nespusa“ si sfersindu cu „desamagirea amara“, se lauda mai intâiu pre sine si apoi pe ceilalti „vechi si demni barbati“, — comitetulu asculta, pri­­mesce si se indigneza si cata oulu li­­teraru e gafa. Este prea usioru esplicabilu, cându literații dela comitetu in entusiasmulu loru si totu­ deun’a gafa a o pati pentru presidentulu loru a primitu rolulu chorului in acestu spectacolu. „Asertulu corespondentelui de­spre asternerea protocaleloru ale sub­comitetului este de totu neadeveratu“ dice d. presidentu. „De totu neadeveratu !“ striga comitetulu in choru, de­si actuariulu subcomitetului declara in publicu, ca a asternutu protocalele si presiden­tulu marturisesce, ca le-a avutu 4 dile la sine. „Corespondentulu a refacutu fap­­tulu, ca protocalele subcomitetului s’au asternutu (de nou!) in 4 Ianuarie 1876, solindu elu (corespondentulu), ca de va spune adeverulu nu-si póte ajunge scopulu“ dire d. presidentu. „Asta este“ striga d­orulu, „in co­respondinti’a sea din 30 Decembre 1875 corespondentulu a refacutu fap­­tulu, intemplatu in 4 Ian. 1876.“ „E unu neadeverut afirmatiunea corespondentului, ca actuariulu sub­comitetului aru fi facutu in siedintia interesant’a împărtășire, ca presiden­tulu Asociatiunei a trimisu protoco­lele așternute fara nici o observar­e in dereptu, după ce 12 dile le-a tie­nutu la sine, e unu neadeveru fiinduca impartasirea actuariului nu corespunde realitatiei“ dice d. presidentu. „E unu neadeveru“ suna echoulu presidentului, de­si actuariulu declara in publicu, ca elu nu numai a facutu in siedintia aceea interesanta împăr­tășire, ci o si sustiene de adeverata că basata pre realitate. „Totu asta de neadeveratu este asertulu corespondentelui, după care subcomitetulu din Sabiiu a subster­­nutu protocolele sele comitetului in decursu de 4 ani totu­ deun’a brevi manu adeca fara comitiva,“ dice dlu presidentu. „Totu asta de neadeveratu“ re­peta d­orulu literatiloru, de­si arc­­i­­vulu Asociatiunei ne dovedesce, ca nu exista nici macaru unu protocolu cu comitiv’a a vre-unei siedintie lunare a subcomitetului sibianu. „Inca unu neadeveru de totu ten­­dentiosu si seducatoriu este asertulu corespondentelui, ca partea cea mai mare a membriloru (subcomitetului) au parasitu cu indignatiune locasiurile“ dice de presidentu si in graba prin unu escamotagiu subtilu face din „lo­­casiuri“ „siedintia“, falsificau du astu­­feliu testulu originalu alu corespon­dintiei, si apoi continua: „de­óre­ce unu membru alu subcomitetului mi-a marturisitu ca n’a parasitu siedinti’a cu indignatiune, se va convinge ori­care bine simtitoriu ca u­n­u mem­bru nu face cea mai mare parte din 12 membri. „Asta este! asta este!“ striga d­orulu, „corespondentulu­i Tel. R.“ trebuie pedepsitu. Cameradi i se fa­­cemu­l 3 din procesulu verbalu si sa damu corespondentului cu pedepsa de­ocamdata numai profund’a nóstra indignatiune.“ „Protund’a nóstra indignatiune asupr’a lui!“ resuna unisono. Cortin’a cade. Spectacolulu s’a sfersitu......... Posteritatea va privi cu mandria la procesulu verbalu din 15 Ian. 1876. Hotaritu lucru: literații nostri dela comitetu suntu cam ciudati in fe­­liulu loru. O parte a acestoru „lite­rati“ se invertescu si pre alte tere­nuri nu numai pre a­le literaturei, inse cu aceea­si abnegatiune si fiindu ca de multe ori dispunu despre pe­depse mai aspre ca cele prescrise in § 3 alu „procesului verbalu“ nu ne póte prinde mirare, cându „literații“ avendu pre unu „june“ din Sabiiu in prepusu a fi autorulu corespondintiei, au intentionatu ai detrage postulu, ca pedépsa pentru gresiel’a comisa in contr’a subordinatiunei (­?!). Pentru a delatura tóte faimele si prepusurile, declaru ca eu subscrisulu, amu fostu autorulu corespondintiei, aparuta in Nr. 101 alu „Tel. Born.“ din a. tr. Eugeniu Brote. Din Valea Borg­oului in Fauru 1876. (Fine) 11. Pretindemu cu comitetulu ad­ministratorul de fondurile scolare gra­­nitieresci sa se compună din nou si anume pre bas’a urmatóre : a) Ca membru in comitetulu re­­spectivu póte fi alesu ori­care indi­­vidu cu renume bunu, cunoscutu de nepatatu si onestu, de nationalitate romana si descendinte din foști gra­­nitieri după tata si mama sau celu putieru după tata. Cei ce tragu sa­­larie sau alte beneficie din acestea fonduri potu avea ca membri numai votu consultativu. b) . Nu potu sa fiu deodata mem­bri in comitetu fata cu fecioru frate cu frate, socru cu ginere si cumnatii in lini­a prima. c) . Comunele care concurau la fondulu instituteloru de invettamentu cu sume până la 500 fl. v. a. au dreptu de a alege unu membru, celea ce con­curau cu sume dela 500—1000 fi. doi membri si cele ce dau dela 1000 fi. v. a. in susu trei membri. d) . La alegerea membriloru sa se tiena contu de aceea impregi­urare ca dóue din trei parti a numerului to­­talu se fia mireni si o a trei’a parte spirituali, de confesiunea gr. cath­. si gr. or. in proportiune cu numerulu sufleteloru. e) . Membrii din comitetulu fon­­duriloru scot­ sa se alega analogu mem­briloru din universitatea districtului, adeca totu câte pe 6 ani, in care tempu diumetate se schimba prin serte. f) . Perceptorele si controlorulu sa se alega totu numai pre 3 ani după care tempu iera potu fi realesi, déca voru documenta deplina abilitate si încredere. Ei au se fiu salarisati si pentru siguritate trebuie sa aiba cau­țiune de ajunsu. Ca membri de comitetu participa la cond­usele acestui­a numai cu votu consultativu. g) . Ca secretarii­ sa se alega unu individu inteleginte cu preferintia ju­­ristu, care sa póta respunde pentru afacerile lui concredinte si sa pota totu odata in cause de dreptu înlocui si pre fiscalulu fonduriloru. De sine se inttelege ca va fi salarisatu după cuviintia. 12 Comitetulu fonduriloru se fia obligatu a tiene doue siedintie gene­rale in anu si anume in lanuariu si Augustu. In siedinti’a din lanuariu va censura, scontrâ si apoi publică co­­muneleru rațiunile anului espiratu; in Augustu va votă stipandiele si sa­­lariele, si pre lângă acestea va re­­solvi si alte afaceri pendinte. O comisiune alesa de 5 din se­­nulu comitetului va ave din tempu iu tempu pre neașteptate a scontra cas’a fonduriloru. In genere comitetulu se va mișcă numai intre marginile ce i le prescrie instrumentulu fundatiunalu, si dela acelea nu se va abate unu pasu. Cea dintâiu afacere a noului co­mitetu se fia compunerea si aducerea in viétia a statutului generalu pentru manipularea averei conditionata in in­strumentulu fundationalu cap. IV alini’a 2 si 3 care de multu a trebuitu facutu. 13. Aceloru membri, cari suntu cu locuinti’a afara din Naseuda se voru solvi din fondulu centralu pentru par­ticipare la siedintiele ordinari si estra­­ordinari a comitetului diurne, si anume 2 si. v. a. pre di. Trasur’a o voru dă comunele pre cari le representa respectivii membri. Drumulu se computa după de­părtarea comuneloru de Naseuda in 1 si 1 dî intrega. 14. Acelu membru care fara causa justa va absentă dela trei siedintie sa se considere că eschisu din comitetu si presiedintele se dispună alegere noua in loculu celui esttu din acesta causa carele nu póte fi realesu. 15. Dorimu că institutele de in­ven­amentu sa fiu asigurate pentru totudeun­a de subsistintia că se mai simu amenintiati că până acum de pierderea loru, și pentru acestu scopu pretindemu că din averile respective venitele fonduriloru școlare sa se creeze nou fondu separatu sub numele „fondulu instituteloru de inventamentu din alu Il-lea regimentu­ românu de granitia din Ardealu.“ Acestu fondu va fi a se creă in unu siru de ani incepându dela 1 ianuariu 1877 din rumperea aloru 10—20% a veniteloru anuale, cari pre totu anulu se voru adauge sistematice până voru ajunge la o suma, din a carei procente odata se voru poto acoperi tóte spesele in­clusive salariele profesoriloru si a in­­vetiatoriloru dela acestea institute. Acestu fondu aru fi esclusivu propri­etatea nóstra si nu s’aru poté atacă nici din partea elementeloru nero­mâne, ce dóra cu tempu aru poté preponderă in acestu trenutu, nici din partea regimului ce aru conduce mai târziu destinele patriei nóstre. De­si unele din acestea afaceri suntu aprintu puse si in instrumentulu fundationalu, noi le-amu adusu si

Next