Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-15 / nr. 14
Fel-^rafala ese Duminec’a si Toi’a la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei — Foii”menttiunea se face inu Sabiiu la espoditura foiei,pre afara la e. r. poște cu bani gutja prin scrisori francate, adresate eatraespoditura. Pretiulu prenumera j tiunei pentru Sabiiu este pre unu 7 fl. v. a. Iar pre o jumetate de unu 3 îl. 50. Pen . Kr. 14. AXI LU XXIV. Sabiiu 15127 Februarie 1876. trn celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre mu aim 8 fl.iera pre o jumetate de aim 4 11. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre unu 12 ’, aim 6 fl. inseratele se platesca pentru intai'a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a doua ora cu 6 '/» cf. si pentru a treia repetire cu 3 cr. v. a. Cestinnca vamale. (Fine.) In ce privesce regularea dariloru indirecte, nu se póte nega, ca manile regimului nostru au fostu legate prin aceea, ca in urm a comunismului teritorialu, elu fu silitu a se tiene de sistemulu acel’a de dari indirecte, care s’a fostu introdusu inca de mai nainte in provinciile nemtiesci, si care croitu fiindu după relatiunile de acolo, si corespunde numai acestor’a. Industri’a Ungariei, nu se póte mesura, cu cea a provincieloru germane si aceea nici ca se póte tracta după unele si acelesi principii. — Până acum’a vnse s’a tractatu astufeliu si urmarea naturale de aci este: ca industri’a nóstra se apropie cu pasi rapidi spre perie. Fabricile nóstre cu o forte mica esceptiune, neputendu suportă concurintia, cu cele de prestelatia, se veciuza necesitatea si inceta activitatea. Si prin acést’a nu numai mulțime de lucratori si producători de materiale crude ’si perdura pânea de tóte dilele, ci si visteri’a statului perdu venitulu trasu dreptu dare, după productiunea intreprinderiloru acestor’a. Regimulu nostru era si este chiaru in propriulu interesu, datoriu a ajutora tóte întreprinderile interne de productiune, noi inse nu putemu admite ca ajutorirea acést’a s’aru*fi pututu îndeplini, numai prin introducerea unei varni ocrotitóre, carea singura i-a fostu imposibile regimului nostru, din caus’a comunismului de până acum’a teritorialu. — Din contra suntu inca multe alte caii spre a ajutori industri’a si productiunea indigena in genere, si anume astufeliu de caii, caror’a comunismulu teritorialu nu le este si nu le-a pututu sta in contr’a, si déca totusi pre calile acestea libere, nu s’a facutu până acum’a multu aru trebui ca sa se faca celu putieru in viitoriu, chiaru si cându aru remane in vigóre, comunismulu teritoriale. Déca e de o parte adeveratu, ca tarifele comune de ramuri pentru importarea marfuriloru din afara, suntu mai avantagióse pentru industri’a din provinciele de preste Lati’a, de câtu pentru industri’a nóstra, fiindu-ca pre lângă ramurile acelea industri’a nemtiesca póte concură cu tierile din afara, pre cându a nóstra nu pote suportă concurenti’a, atunci de alta parte e totu atâtu de adeveratu, ca urcânduse ramurile de importu prin acést’a se scumpescu si articlii importați. Si astufeliu ce câstiga pre de o parte visteri’a statului sau producătorii indigeni protegiati: perde pre de alta multimea consumentiloru. — Caus’a caci se afla diferinti’a acest’a nenaturale in relatiunea industriei ambeloru jumetati de imperiu si fatia cu concurinti’a din afara; e totu aceea, pentru carea Ungari’a nu póte sustinea nici concurinti’a din launtru, — si adeca starea înapoiata a industriei Ungariei. — Déca cautamu motivele pentru care patri’a nóstra mai îngusta, fu întrecutu intru atât’a de provinciile nemtiesci; apoi afiamu ca conditiile de prosperare noue ne lipsescu, pre cându provinciile nemtiesci le posedu in abundantia. — Multimea de capitale, creditulu mijlocitu in deosebi prin banc’a natiunale din Vien’a, carnetele cele usiere si desteritatea si inteliginti’a muncitoriloru din provinciile nemtiesci, suntu atâtea conditiuni de prosperare, care nuue ne lipsescu de totu. — Mijlocescu regimulu nostru tóte conditiile acestea si pentru patri’a nóstra si apoi atunci vomu fi celu putieru in pusetiune de a pute inaintă. — Se inttelege ca pre la noi nu se póte află vre-o abundantia de capitale, cându Ungari’a la 1873 a importatu cu 156 milióne mai multu decâtu ce a pututu esporta. Miliónele aceste au esitu seu trebuie sa iesa din tiera. Ser’ ca creditulu e scadiutu ; asta-i urmarea naturale a justitiei langede si a lipsei de securantia reale. Asemenea se intielege de sine, ca unde lipsesce productiunea, comercialu inca nu póte inflori si ast’a e si caus’a, de comercianții nostri in cea mai mare parte suntu numai manipulantii celoru din provinciele nemtiesci si le procura mai totu castigulu acestor’a. Ungari’a astadi e inca unu statu agronomicu si că atare nu va pute esistă, caci lasa ca din productele sele agronomice, nu póte scote câtu se recere spre acoperirea celorualalte lipse ale sele dar’ chiaru nici cu productele sele economice nu póte concură in afara, cu alte state mai înaintate chiaru si in ramuru acest’a de productiune. Urmarea naturale a importului colosalu si esportului neinsemnatu, — e saraci’a totale a tierei si in ultim’a analisa bancnotarea. Nepotendu deci Ungari’a bateru atât’a esporta câtu importă, trebuie că celu putienu se încerce a-si micsforă importulu si ast’a o póte face prin insuluti’a de a-si produce insusi articlii acei’a ce se importa din afara. Conlucrarea in direcțiunea acést’a e o conditiune imperativa pentru esistinti’a patriei nóstre , deci fiacare patriotu trebuie că se conlucre in asta direcțiune. Regimulu inse, din parte si inca se procure conditiunile, dela cari atenna resultatulu bunu, alu opintiriloru singuratice si pre care singuratecii insusi nu si le potu procură. Revist’a politica. „Kelet Népe,“ carea spunea in septamânile din urma ca Romani’a are intentiunea de a de negă Turciei tributulu, produce o corespundintia dela Vien’a, totu astă de s arata că cum eră cea dintâiu. Guvernulu României, dice corespundint’a, vediendu ca la Viddinu se concentreza o putere armata turcésca, s’a vediutu nevoitu a se adresă catva puterile subsemnate in tratatulu de Parisu cu gravamine, din cari transpare, ca provocatiunea acést’a din partea Turciei, Romani’a mai ca nu o va pute luă in sensu de pace. Puterile inse au interdisu guvernului românu ori ce pasu, prin care s’aru puté conturbă pacea. Din incidentulu acest’a, lui Costaforu, agentului României la Vien’a, i se oferi ocasiunea de a conservă cu o persona inalta politica, firesce, mai multu intr’unu modu „academicu“ si ai spune acestei persone ca Romani’a este deplinu suverana, neavendu alte legaturi cu Turci’a decâtu tributulu si nu se póte asemenă altoru staturi vasale. Romani’a avu capitali să bucurosti tributulu intr’o suma de 30—40 milione franci, si apoi deslegânduse astufel iu raporturile ei catra Porta, principele aru luă titlulu de rege. Corespundinti a spune mai departe, ca agentulu românu primi din partea persónei inalte politice mângaerea, sa aștepte tempuri mai bune; ’lu făcu inse totu odata se intielega ca „regatulu României“ sa fia deocamdata pre pace. Limba giulu coresp. „K. n.“ este sarcasticu si corespundint’a se vede a pune mai multu pandu spre a satirisă statulu românu dela Dunăre decâtu a face vre-o noua descoperire. O foia rusasca din St. Petersburgu „Burs’a“ vorbesce despre Romani’a cu totulu altufeliu. Acest’a dice. Sfersinduse cris’a ministeriala (din Bucuresci) asta in graba, se desmintu tóte scirile respândite in tempulu din urma, după care se afirmă, ca Romani’a ia parte activa la încurcăturile de pre peninsul’a balcanica. „Pester Lloyd“ in nr. dela 22 Februariu, editiunea de ser’a, incepe revist’a sea cu urmatórele: „Din aceeasi parte demna de tóta încrederea, din carea ni veni epistol’a comunicata in edtiunea nóstra de ser’a cu o zhi mai nainte, primimu astazi urmatórele șiruri: Per’a 18 Fauru. In raportulu meu de eri umu vorbitu despre dificultatile ce a intempinatu sanctiunarea propunerei lui Andrassy si ca a fostu de lipsa intrebuinttarea de mijloce estraordinarie pentru de a înduplecă pre sultanulu sa le sanctiuneze. Astadi sum in pusetiune de a-ti comunică, ca esecutarea propuneriloru nu este nici decâtu nici seriósa, nici sincera, mai departe, ca nici in impregiurimea sultanului nici la inalta Porta nu se gândesce nimenea la esecutarea vreunei reforme, pentru ca in acelasi tempu cându s’a emisu iradea in privinti’a propuneriloru de reforme, sultanulu a denumitu presiedinte la consiliulu de statu pre Namyk Pasia, pre unu fanaticu par escellence, pre inimiculu de mórte alu tuturoru elementeloru nemusulmane si alu oricarei înnoiri fia câtu de neînsemnata, pre unu barbatu, care nu póte vede nici telegrafidu si care de unedire, cându stă in fruntea administratiunei resbelice, 14 dile, n’a espectatu nici o telegrama, pre unu barbatu, carele in acelasi tempu cându a aparutu fermanulu de reforme dela 12 Decembre a staruitu sa se primesca unu conclusu, revocatu mai târziu, prin care li se interdice crestiniloru locuirea in patrariulu turcescu (alu Constantinopolei) si cari creștini până la 1 Martiu a. c. trebuie sa-si parasesca locuintiele. A pune unu astfeliu de barbatu in fruntea consiliului de statu intr’unu momentu, cându s’a obligatu înaintea Europei întregi ca va pune in lucrare reformele propuse de Andrassy, dovedesce din destulu, ce are sa aștepte cineva după promissiunile turcesci. “ Afara de desteritatea turcésca de mai susu de a multiumi pre Europ’a si ai insuflă încredere mai vine, „D. Zig.“ si spune ca la Divasi’a au puscatu turcii asupr’a soldatiloru austriaci; cești din urma au respunsu foculu si au ucisu pre unu turcu. In același tremutu, turcii afla o plăcere a batjocori pre soldații austriaci, cari stau la fruntarie. In urm’a astoru feliu de recomendatiuni turcesci s’a datu ordinu miliției austriace, sa nu mai sufere provocările turciloru, ci indata sa traga intrensii. Intre astufelia de impregiurari putiemu va folosi noua trada, prin care se asigura amnestia generale tuturora insurgentilor, carii se voru returnă acasa in termina de patru saptamâni de la publicare. Cu tóte ca regimulu turcescu promite forte multu insurgentiloru. Elu promite ca va reedifică bisericile si casele insurgentiloru cu spesele sele si celoru ce Vinu acasa le va dă mijlóce spre a se pute apucă de lucru. Regimulu turcescu nu se uita a le spune insurgentiloru, de unde le va face si dă cându elu insusi este strimtoratu de cea mai mare lipsa. Mai multe diurnale publica unu proiectu de lege din 200§ prin care se regulasa universitatea fundului regescu. Constantinopole, 16 Februarie, oficialu. — In scopu de a face sa înceteze insurectiunea din Bosni’a si Brzegovin’a, sultanutu, confirmându dispositiunile generale din firmanulu recentu, a ordonatu esecutarea reformeloru particulare urmatóre pentru Bosni’a si Erzegovin’a: Libertate complecta de culte locuitoriloru nemusulmani; înlocuirea sistemului de arendi prin sistemulu regiei; vinderea pamenturiloru domeniale nelucrate locuitoriloru lipsiti, cu facilitati de plata, fara a aduce atingere dreptului de proprietate; respectarea egalitatiei supusiloru pentru transferarea mobileloru; instituirea de comisiuni, compuse din musulmani si ne musulmani, in cele doue capitale a Bosniei si Brzegovinei sub presiedinti’a unui functionaru superioru, cari, că secțiuni a înaltului consiliu esecutivu, voru fi însărcinate a veghiă pentru prompt’a esecutare a reformeloru, in fine creșterea sumeloru afectate pentru lucrările de utilitate publica după trebuintiele locale si conformu avisului comisiuniloru. Pentru acei cari au fostu refaciti prin consilie perfide si dorescu a reintră in ascultare se va proclamă o amnestia generala. Din diet’a Ungariei. In siedinti’a casei representative dela 23 Febr. ministrulu de justitia B. Perczel ia curentulu spre a respunde la interpelatiunea lui Trauschenfels. Onorata Casa! Din incidentulu, ca tribunalulu Brassovului a pronunciatu prin o resolutiune din 9 Dec. a. tr., ca dela 31 Decembre 1875 tóte scriptele contrasignate de advocati se voru acceptă numai, déca voru fi compuse in limb’a magiara si ca si in procedur’a criminale pledarile advocatiloru au sa se tiena unguresce, — dlu ablegatu E. Transchenfels m’a interpelatu, déca amu cunoscintia de amintita resolutiune a tribunalului din Brasiovu si déca amu , ce dispusetiuni amu de cugetu sa făcu fatia cu calcarea prefatia a legei ? Sum atâtu de liberu a respunde la acést’a interpelatiune . Dă, amu cunosc intia despre resolutiunea amintita a tribunalului din Brasiovu, precum si despre aceea, ca articululu de lege XLIV, 1868, care tracteza despre resolverea cestiunei de limba, dela inactivarea sea incece a data ansa la interpretatiuni resucite, la interpretatiuni, cari in diverse cazuri divergiau, in cele mai multe se contradiceau. Astă dispune anume § 4 art. de lege 44: 1868, ca jurisdictiunile se folosescu in adresele loru catra poterea statului limb’a oficiale a statului, dara prelanga acést’a ele ca testa concurentu potu sa folosésca ori si care din acele limbi, cari se intrebuintiéza la compunerea protocoleloru. Legea acést’a din partemi o aflu chiara, dara municipiele fundului regiunu o aflara chiara si pre tempulu,