Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-15 / nr. 14

nutulu Macedoniei, după ce a servitu mai multi ani in armat’a româna, a­­jungendu până la gradulu de maioru, a muritu in Bucuresci, lasandu prin testamentu o avere pentru binefaceri. Epitropii acestei averi, omeni destul­ de onorabili si patrioți, nu scimu deca esecuta testamentulu conformui literei si spiritului seu. VI. Pre la anulu 1863 a incetatu din viatia in Bucuresci repausata Eli­­sabet’a Castrisiei’a, lasandu prin te­stamentu i­ i din colosal’a sea avere nepotului seu d. Vasilie Paap’a, iera locului natalu alu sociului seu, ora­­siulu Tesalonicu, din tienutulu Mace­doniei, a lasatu o pătrime, a mai la­­satu la lanin’a, di­n tienutulu Epiru­­lui, o alta pătrime. Nu se scie cum se administreza acesta avere de ono­rabilii domni epitropi, intre cari se afla si Metropolitulu Ungro-Vlah­­iei, nici daca acei cari primescu legatu­rile in orasiele suscitate intrebuintieza banii după destinatiune, caci nici ono­rabilii epitropi de aci, nici cei dela orasiele Tesalonicu si in Ianin’a n’au publicatu socoteli prin presia, nici le-au depusu la tribunalu. Amu crede nemeritu, ca epitropi’a sa numesca in Tesalonicu si in Ianin’a o subt epitro­­pia, carei’a sa i se cera socoteli anu­ale si sa se publice spre sclinti’a ob­­stesca si incuragiarea altoru binevoi­­torie si generöse persóne, cari aru avea dorinti’a sa imiteze frumosulu esemplu alu repausatei Castrosieia. VII. Averea repausatului epis­­copu Ieropoleos, care a muritu aci de multu, lasandu prin testamentu mo­­sî’a sea Tîganesci, din judetiulu Mus­­celu, mosîa alu carei’a venitu sa se intrebuintieze la binefaceri. Pre acésta avere era epitropu repausatulu prin­cipele Constantinu Sintiu, care a ta­­iatu si o pădure forte însemnata. Cine a inlocuitu pe repausatulu Siutiu si cum se administreza acésta avere as­­tazi ? Nu se scie. Mai in tóte districtele tierei suntu astufeliu de testamente lasate de bunii români, ale caroru averi suntu desti­nate pentru scoli, biserici si binefaceri, fara sa se scie pentru tótu modulu intrebuintiarei loru. Noi, aducându aceste câte­va esemple, din satele ce suntu, la cu­­nostinti’a publicului românu din marea patria româna a tutuloru româniloru, cereau o aplicare mai seriósa, drepta si legala a tutuloru testamenteloru de acésta categoria, privigh­indu-se esecutarea loru nu numai aci de câtra epitropi, dara si la locurile unde se tramitu banii séu altfeliu de ajutorie, spre a nu li se schimba destinatiunea. Nu banuimu pre nimeni, nu cri­­ticamu pre nimeni, totu ce cred­emu este celu multu o neglijentia din par­tea unoru epitropi, póte ch­iaru inde­­pendintia de vointi’a loru. De aceea incheiamu, facânduunu caldurosu apelu celoru in dreptu si presei române, ca sa stăruie a intrebuintiu bine si conformu testamenteloru aceste dona­­tiuni, cari aducu venituri de milióne, destinate spre luminarea României tran­­sdanubiene, dara cari séu se pierdu sau se intrebuintieza spre elenisarea fru­­mósei tieri, ce in curendu, de nu se voru lua mesuri energice, nu va mai fi de câtu grecita; si acei bani suntu românesci, câștigați de români si desti­nați numai pentru scoli românesci ! Pres’a româna mai cu sema, care a aparatu si câstigatu atâtea cause mari si românesci, ca unirea, instruc­țiunea publica gratuita si obligatoria, improprietarirea clacasiloru, seculari­­zarea averiloru monastiresci cotropite de greci etc. pres’a româna va sus­­tienea, nu ne indoimu, si acésta în­semnata cestiune naționala. Catva ea dara me adresezu mai cu osebire si i dicu , rădică puternic’a ta voce, si nu lasa pen’a sosu, până ce in fia­care comuna si tienutu românescu de preste Dunăre nu se va infiintia o scóla si unu liceu românescu, in­­tretinutu cu miliónele ce se tramitu de aci, dara cari se apuca de greci si se intrebuintiéza in profitulu loru. Bani românesci, câștigați in Ro­­mani’a de câtva români si destinați de acesti­a pentru luminarea îr omâni­­loru, se intrebuintiéza astadi in în­treținerea sculeloru streine, cari lu­­créza pentru peirea româniloru ! Este acést’a esecutarea românesceloru vointi ale testatoriloru, a literei si spiritu­lui testamenteloru loru ? De sicuru ca nu. Pentru respectulu memoriei fe­­ricitiloru testatori români, pentru re­spectulu causei sacre a româniloru transdanubieni, pentru cari fericiții donatori au sacrificata averile loru, cum si in interesulu echitatii si alu bunei administrări a donatiuniloru, noi suntemu de părere, ca s’aru putea lua urmatórele mesuri: a) Tote epi­­tropiele acestoru donatiuni sa se puie sub o eforia, intitulata „Efori’a fon­­duriloru macedonene“ ; b) Efori’a sa stăruie ca epitropiele sa dea compturi regulate pre fia-care anu despre in­­trebuinttarea venituriloru averiloru legatate; c) Sa se reguleze infiintia­­rea de subepitropii prin comunele pre unde donatorii au ordonatu a se infiintia scóle, compunendu-se acele epitropii din români recomandați de catra profesorii scóleloru române dejà esistinte. d) Sa se infiinteteze scóle românesci, cu profesorii formați in sculele din Bucuresci, dintre tinerii macedoneni aduși spre acestu scopu. Prin nisce asemeni mesuri de supraveghiare, dorinttele fericitiloru testatori voru fi satisfăcute, esecu­­tându-se fideli; altfel in aceste colosale averi voru fi in mare parte reu in­­trebuintiate, póte numai cu nisce simple sinecure, caci cine ne póte asigură pentru contrariu !.. „Tr. Carp.“ I. F­e­t­u. Romani ’a. Creditulu cerutu de ministrulu nostru de resbelu si redusu de cor­purile legiuitórie la 4 milióne pentru a se aprovisiona in modu mai com­­­pletu armat’a cu munitiuni, ambulantie si materialu de resbelu, atâtu de ne­cesaru­­, a produsu ore­care sensatiune in organele de publicitate europene, din caus­ a negresitu a impregiurari­­loru politice din orientu. Noi amu esplicatu cu alta ocasiune ca acelu creditu nu este decâtu unu simplu virimentu ce se face din cele 5 mi­lióne votate de corpurile legiuitorie inca din anulu trecutu pentru cum­­perare de arme, plus 1 milionu ce se va lua cu imprumutu. In locu de arme se voru intrebuintia acei bani pentru alte necessitati ale armatei, precum munitiuni, ambulantie, etc., mai alesu ca pusei totu avemu si tunuri s’au mai cumperatu 48 după celu mai din urma si mai perfectu modelu , pre­cându ne lipsescu alte lucruri in­dispensabile. Nu era dara unu motivu seriosu de interpretări alarmante si belicase, caci Romani’a in genere si guvernulu cu parti tu­lu conservatoru in specialu au datu probe ca voru conservarea neutralitatiei si pacei, iara ceea ce se face pentru armat’a româna, e conse­­cinti’a naturala a unei organisari mi­­litarie defensive si seriose, lucru in­­dispensabilu ori­carei națiuni care vo­­iesce a trai si prevedintu, in ceea ce privesce pe Romani’a ca o obligațiu­ne chiaru in tractatulu dela Parisu. Istori’a nóstra străbună, demnitatea nationale si esemplele altoru state mici si neutrale ca Belgi’a si Elveti’a ne impunu datori’a de a fi armati si de a ne apera contr’a ori­carui pe­­ricolu. De­si unele dinarte si corespon­­dintie, ca cea din Vien’a catra „Stan­dard“, au luatu de protestu acestu micu creditu seu revirimentu spre a presupune intentiuni belicóse si con­trarie tractateloru, vechiuramu cu plă­cere pe alte dinante mai bine infor­mate din Europ­ a, ca oficiós’a „Opi­­nione din Rom’a, ca respingu ori­ ce banueli si deductiuni exagerate ’si esprima tóta încrederea in intțelep­­ciunea natiunei române. Bata in adeveru cum se esprima „Opinione“ in revist’a sea : „Camer’a deputatiloru din Roma­ni’a a aprobatu urgenti’a proiectului presentatu — de ministrulu de res­belu, — cu care se cere unu creditu de 5,600,000 pentru ecuiparea oștire. Acesta novela nu trebuie sa inspire grave indirectudini, caci nu trebue a se uita cum Romani­a a­sciutu sa-­si câștige simpatiiele Europei prin o atitudine dictata de intțelepciunea si sentimentulu propriei conservări si respunderi, cându in apropiere sufla vijelia.“ Diuariulu „la Liberia“ totu din Rom­a atrage asemenea atențiunea pu­blicului asupr’a scriei despre creditulu armatei cerutu la corpurile nóstre legiuitorie, si se silesce a finisei spi­ritele despre ori-ce temere alarmata privitórie la pacea orientului. Iata cum se esprima „la Liberia“ : „Dintre principatele de la Dunăre, Romani’a nu numai ca e celu mai in­­tinsu si mai forte dara si celu mai bine organisatu si mai liniscitu. Mul­­tiumita inteligintiei principelui Carolu, care o conduce si atitudinei partitului modratu, Romani’a a pututu sa-si câ­știge simpatiiele Europei si traiesce in sinulu ei in relatiunile cele mai amicabile. Suntemu convinsi ca gu­vernulu românu nu aru fi cerutu dela camera unu asemenea creditu insem­­natu pentru chieltueli militarie déca nu aru fi fostu petrunsu de necessi­­tatea de a aprovisiona la tempu ar­mat’a pentru unu scopu determinatu. E posibilu ca sa nu fiu vorb’a decâtu de o simpla precautiune consiliata de prudentia. Dorimu sa fia astfeliu din tóta inim’a.“ — Astfel iu dar’ ori-ce alarme respandite cu ocasiunea acelui cre­ditu sau virimentu necesariu, ce se putea cere in ori­ ce tempu, s’au po­tolita de sine in fatia fapteloru si in­­ttelepciunei politice a româniloru. Pr “ Ei bine, sa nu permită d. Carpu a spune ca noi nu credemu nici tac­­ticó sa nici prudenta declaratiunea sea. Noi consideramu actulu seu că o des­fidere aruncata corpuriloru legiuitóre, caci nu credemu ca opositiunea ce se formase in ambele corpuri eră îndrep­tată contr’a persónei dlui Maiorescu, din uri personale, cum s’a pretinsu, ci contr’a principieloru sele, contr’a modului seu de administrare. Ei bine, acésta opositiune va continuă lupt’a, déca nu se va schimbă si sistem’a pe lângă persona, a crede contrariulu aru si a insulta aceste dóue corpuri mari. Déca on, nou titularu dela in­strucțiunea publica va voi sa se con­vingă personalu de sensulu opositiunei ce a resturnatu pe predecesorulu seu continuandu sistem’a acestui’a, ne te­­meau că acesta încercare sa nu iasa in defavorea mea si sa nu cada sub ea. Chiaru déca aru fi fosta cine-va care sa fi contribuitu la caderea dlui Ma­iorescu din ura personala, ceea ce noi nu credemu, va trene acum, pentru demnitatea corpuriloru legiuitóre, sa probeze contrariulu. Ceea ce noi cre­demu prudenta si amu consiliă pre d. Carpu, e sa înceteze cu sistem’a predecesorului seu si sa retraga pro­­iectulu de lege asupr’a instructiunei din desbaterea corpuriloru legiuitóre, sau celu putieru sa consimtă la modi­ficări insemnate. Situatiunei nu-i lipsesce nici în­semnătatea, nici interesulu. Câtu de­spre noi avemu confientia in espe­­rienti’a si tactulu siefului cabinetului, care va sei din tempu a dă curente­­loru acea direcțiune ce va fi de natura a înlesni situatiunea, iar’ nu a-i creă noue complicări, a câroru fine cu ane­voie se póte prevede. „V. Cov.“ Galati 4 Februariu 1876. In fine ministeriulu e definitivu reconstituitu­­ si senatulu a adoptatu, se vede, in siedintia secreta combina­­tiunea noua. Nu remane acum decâtu a se continua lucrările unu momentu întrerupte prin isbucnirea crisei ce a duratu câte­va zile. Aceste doue dile de serbatóre inca au contribuitu la încetarea lucruriloru parlamentare, astfel iu incâtu activitatea lucruriloru n’a pututu reîncepe decâtu eri. Nu avemu inca nici o scrie despre ceea ce se va fi petrecutu eri sau astadi in ambele adunări legiuitore. In ceea ce privesce lucrările de Sambat’a tre­cuta, nu avemu de semnalata decâtu interpelatiunea din adunare relativa la calea ferata Iasi-Iiicani si votarea de catra senatu a creditului de 4 mi­lione pentru armata. Interpelarea din adunare ne aduce aminte de cea a dlui C. Blaremberg ce d-sea a anun­­ciatu relativu la situatiunea econo­mica. Noi credemu ca interpelatiunea de Sambata din adunare va fi precur­­sóre a celei de a dou’a a dlui Blarem­berg. Până cându vomu vede resul­­tatulu acestei interpelatiuni, sa ne grabimu a comunică lectoriloru ca noulu titularu dela instrucțiunea pu­blica aru fi declarata ca d-sea nu va retrage proiectulu de lege asupr’a in­­structiunei a procesorului seu, a că­rei desbatere se începuse deja in adu­nare, si ca d-sea va fi continuatorulu, iar’ nu succesorulu dlui Maiorescu. Noi amu spusu ca va depinde de fac­­tulu si prudenti’a fia­carui ministru in parte durat’a majoritatiei de 66 voturi ce a esprimatu in siedinti’a se­creta încrederea in nou’a combina­­tiune ministeriala, sau mai bine in capulu cabinetului. I­otitie neplacate. Din cortulu Unedórei primimu dela unu corespondenta scrii, cari merita cea mai seriosa atentiune atâtu din partea publicului câtu si din a înaltului guvernu pentru ca ele ilustreza cu colori vine de­plorabila situatiune de acolo, spre a carei îndreptare e neincungiuratu de li­­ sa un’a cura radicale, pre cari noi le damu in urmatórele fire cu ea pre calea publici­­tatiei, de suntu adeverate se voru si vindecă, pentru ca numai prin acesta modu se póte speră stirpirea zeului, care bantue poporatiunea din cottulu Unedurei. Din acestu cottu ni se comunica adeca pre cale amirabile, ca nesce dun judi procesuali (pretori, szolgabirei) comitu abusuri preste abusuri, fara că pentru ilegalitățile loru sa-si fia luatu seu sa-si fee pedeps’a meritata, ci ei se sustienu in oficiele loru in detrimentulu poporului si spre batjo­­cur’a dreptului si a moralitatiei. E vorba despre trei judi procesuali, a carora nume le refacemu de asta-data, cari toti trei stau parte sub cercetare disciplinaria si criminale deodata, parte numai sub cercetare disciplinaria, si respectivii se afla inca sanetosi si vo­ioși in posturile loru. Astă contr’a judelui procesuale alu cercului Almasiului e introdusa si deja terminata cercetarea disciplinaria, si s’a constatata ca d-sea a bătuta cu inalt’a-i mâna szolgabireasca pre unu preotu gr. or. precum si pre unu altu omu de frunte din cercu, si a dusu la sine in Almasiu, in capu de nópte si morbosu, cu gendarmari’a pre bravulu românu Demianu din Balsi’a, iar’ din Almasiu l’a transportatu la Geoagiu. Se dice, ca dlu ministru de interne, care este unu barbatu per eminentiam dreptu, iubesce dreptatea si morali­tatea, si sbicnesce viiturile, aru fi or­donata destituirea acestui domnu jude procesuale, dar’ d-sea fungera si de presinte că jude ! Nu scimu ce va se însemne acest’a ? Mai departe judele procesuale alu cercului Gurasad’a­u trasu in cer­cetare disciplinaria si criminale pen­tru înstrăinări de bani.

Next