Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-15 / nr. 14
nutulu Macedoniei, după ce a servitu mai multi ani in armat’a româna, ajungendu până la gradulu de maioru, a muritu in Bucuresci, lasandu prin testamentu o avere pentru binefaceri. Epitropii acestei averi, omeni destul de onorabili si patrioți, nu scimu deca esecuta testamentulu conformui literei si spiritului seu. VI. Pre la anulu 1863 a incetatu din viatia in Bucuresci repausata Elisabet’a Castrisiei’a, lasandu prin testamentu i i din colosal’a sea avere nepotului seu d. Vasilie Paap’a, iera locului natalu alu sociului seu, orasiulu Tesalonicu, din tienutulu Macedoniei, a lasatu o pătrime, a mai lasatu la lanin’a, din tienutulu Epirului, o alta pătrime. Nu se scie cum se administreza acesta avere de onorabilii domni epitropi, intre cari se afla si Metropolitulu Ungro-Vlahiei, nici daca acei cari primescu legaturile in orasiele suscitate intrebuintieza banii după destinatiune, caci nici onorabilii epitropi de aci, nici cei dela orasiele Tesalonicu si in Ianin’a n’au publicatu socoteli prin presia, nici le-au depusu la tribunalu. Amu crede nemeritu, ca epitropi’a sa numesca in Tesalonicu si in Ianin’a o subt epitropia, carei’a sa i se cera socoteli anuale si sa se publice spre sclinti’a obstesca si incuragiarea altoru binevoitorie si generöse persóne, cari aru avea dorinti’a sa imiteze frumosulu esemplu alu repausatei Castrosieia. VII. Averea repausatului episcopu Ieropoleos, care a muritu aci de multu, lasandu prin testamentu mosî’a sea Tîganesci, din judetiulu Muscelu, mosîa alu carei’a venitu sa se intrebuintieze la binefaceri. Pre acésta avere era epitropu repausatulu principele Constantinu Sintiu, care a taiatu si o pădure forte însemnata. Cine a inlocuitu pe repausatulu Siutiu si cum se administreza acésta avere astazi ? Nu se scie. Mai in tóte districtele tierei suntu astufeliu de testamente lasate de bunii români, ale caroru averi suntu destinate pentru scoli, biserici si binefaceri, fara sa se scie pentru tótu modulu intrebuintiarei loru. Noi, aducându aceste câteva esemple, din satele ce suntu, la cunostinti’a publicului românu din marea patria româna a tutuloru româniloru, cereau o aplicare mai seriósa, drepta si legala a tutuloru testamenteloru de acésta categoria, privighindu-se esecutarea loru nu numai aci de câtra epitropi, dara si la locurile unde se tramitu banii séu altfeliu de ajutorie, spre a nu li se schimba destinatiunea. Nu banuimu pre nimeni, nu criticamu pre nimeni, totu ce credemu este celu multu o neglijentia din partea unoru epitropi, póte chiaru independintia de vointi’a loru. De aceea incheiamu, facânduunu caldurosu apelu celoru in dreptu si presei române, ca sa stăruie a intrebuintiu bine si conformu testamenteloru aceste donatiuni, cari aducu venituri de milióne, destinate spre luminarea României transdanubiene, dara cari séu se pierdu sau se intrebuintieza spre elenisarea frumósei tieri, ce in curendu, de nu se voru lua mesuri energice, nu va mai fi de câtu grecita; si acei bani suntu românesci, câștigați de români si destinați numai pentru scoli românesci ! Pres’a româna mai cu sema, care a aparatu si câstigatu atâtea cause mari si românesci, ca unirea, instrucțiunea publica gratuita si obligatoria, improprietarirea clacasiloru, secularizarea averiloru monastiresci cotropite de greci etc. pres’a româna va sustienea, nu ne indoimu, si acésta însemnata cestiune naționala. Catva ea dara me adresezu mai cu osebire si i dicu , rădică puternic’a ta voce, si nu lasa pen’a sosu, până ce in fiacare comuna si tienutu românescu de preste Dunăre nu se va infiintia o scóla si unu liceu românescu, intretinutu cu miliónele ce se tramitu de aci, dara cari se apuca de greci si se intrebuintiéza in profitulu loru. Bani românesci, câștigați in Romani’a de câtva români si destinați de acestia pentru luminarea îr omâniloru, se intrebuintiéza astadi in întreținerea sculeloru streine, cari lucréza pentru peirea româniloru ! Este acést’a esecutarea românesceloru vointi ale testatoriloru, a literei si spiritului testamenteloru loru ? De sicuru ca nu. Pentru respectulu memoriei fericitiloru testatori români, pentru respectulu causei sacre a româniloru transdanubieni, pentru cari fericiții donatori au sacrificata averile loru, cum si in interesulu echitatii si alu bunei administrări a donatiuniloru, noi suntemu de părere, ca s’aru putea lua urmatórele mesuri: a) Tote epitropiele acestoru donatiuni sa se puie sub o eforia, intitulata „Efori’a fonduriloru macedonene“ ; b) Efori’a sa stăruie ca epitropiele sa dea compturi regulate pre fia-care anu despre intrebuinttarea venituriloru averiloru legatate; c) Sa se reguleze infiintiarea de subepitropii prin comunele pre unde donatorii au ordonatu a se infiintia scóle, compunendu-se acele epitropii din români recomandați de catra profesorii scóleloru române dejà esistinte. d) Sa se infiinteteze scóle românesci, cu profesorii formați in sculele din Bucuresci, dintre tinerii macedoneni aduși spre acestu scopu. Prin nisce asemeni mesuri de supraveghiare, dorinttele fericitiloru testatori voru fi satisfăcute, esecutându-se fideli; altfel in aceste colosale averi voru fi in mare parte reu intrebuintiate, póte numai cu nisce simple sinecure, caci cine ne póte asigură pentru contrariu !.. „Tr. Carp.“ I. Fetu. Romani ’a. Creditulu cerutu de ministrulu nostru de resbelu si redusu de corpurile legiuitórie la 4 milióne pentru a se aprovisiona in modu mai completu armat’a cu munitiuni, ambulantie si materialu de resbelu, atâtu de necesaru, a produsu orecare sensatiune in organele de publicitate europene, din caus a negresitu a impregiurariloru politice din orientu. Noi amu esplicatu cu alta ocasiune ca acelu creditu nu este decâtu unu simplu virimentu ce se face din cele 5 milióne votate de corpurile legiuitorie inca din anulu trecutu pentru cumperare de arme, plus 1 milionu ce se va lua cu imprumutu. In locu de arme se voru intrebuintia acei bani pentru alte necessitati ale armatei, precum munitiuni, ambulantie, etc., mai alesu ca pusei totu avemu si tunuri s’au mai cumperatu 48 după celu mai din urma si mai perfectu modelu , precându ne lipsescu alte lucruri indispensabile. Nu era dara unu motivu seriosu de interpretări alarmante si belicase, caci Romani’a in genere si guvernulu cu parti tulu conservatoru in specialu au datu probe ca voru conservarea neutralitatiei si pacei, iara ceea ce se face pentru armat’a româna, e consecinti’a naturala a unei organisari militarie defensive si seriose, lucru indispensabilu oricarei națiuni care voiesce a trai si prevedintu, in ceea ce privesce pe Romani’a ca o obligațiune chiaru in tractatulu dela Parisu. Istori’a nóstra străbună, demnitatea nationale si esemplele altoru state mici si neutrale ca Belgi’a si Elveti’a ne impunu datori’a de a fi armati si de a ne apera contr’a oricarui pericolu. Desi unele dinarte si corespondintie, ca cea din Vien’a catra „Standard“, au luatu de protestu acestu micu creditu seu revirimentu spre a presupune intentiuni belicóse si contrarie tractateloru, vechiuramu cu plăcere pe alte dinante mai bine informate din Europ a, ca oficiós’a „Opinione din Rom’a, ca respingu ori ce banueli si deductiuni exagerate ’si esprima tóta încrederea in intțelepciunea natiunei române. Bata in adeveru cum se esprima „Opinione“ in revist’a sea : „Camer’a deputatiloru din Romani’a a aprobatu urgenti’a proiectului presentatu — de ministrulu de resbelu, — cu care se cere unu creditu de 5,600,000 pentru ecuiparea oștire. Acesta novela nu trebuie sa inspire grave indirectudini, caci nu trebue a se uita cum Romania asciutu sa-si câștige simpatiiele Europei prin o atitudine dictata de intțelepciunea si sentimentulu propriei conservări si respunderi, cându in apropiere sufla vijelia.“ Diuariulu „la Liberia“ totu din Roma atrage asemenea atențiunea publicului asupr’a scriei despre creditulu armatei cerutu la corpurile nóstre legiuitorie, si se silesce a finisei spiritele despre ori-ce temere alarmata privitórie la pacea orientului. Iata cum se esprima „la Liberia“ : „Dintre principatele de la Dunăre, Romani’a nu numai ca e celu mai intinsu si mai forte dara si celu mai bine organisatu si mai liniscitu. Multiumita inteligintiei principelui Carolu, care o conduce si atitudinei partitului modratu, Romani’a a pututu sa-si câștige simpatiiele Europei si traiesce in sinulu ei in relatiunile cele mai amicabile. Suntemu convinsi ca guvernulu românu nu aru fi cerutu dela camera unu asemenea creditu insemnatu pentru chieltueli militarie déca nu aru fi fostu petrunsu de necessitatea de a aprovisiona la tempu armat’a pentru unu scopu determinatu. E posibilu ca sa nu fiu vorb’a decâtu de o simpla precautiune consiliata de prudentia. Dorimu sa fia astfeliu din tóta inim’a.“ — Astfel iu dar’ ori-ce alarme respandite cu ocasiunea acelui creditu sau virimentu necesariu, ce se putea cere in ori ce tempu, s’au potolita de sine in fatia fapteloru si inttelepciunei politice a româniloru. Pr “ Ei bine, sa nu permită d. Carpu a spune ca noi nu credemu nici tacticó sa nici prudenta declaratiunea sea. Noi consideramu actulu seu că o desfidere aruncata corpuriloru legiuitóre, caci nu credemu ca opositiunea ce se formase in ambele corpuri eră îndreptată contr’a persónei dlui Maiorescu, din uri personale, cum s’a pretinsu, ci contr’a principieloru sele, contr’a modului seu de administrare. Ei bine, acésta opositiune va continuă lupt’a, déca nu se va schimbă si sistem’a pe lângă persona, a crede contrariulu aru si a insulta aceste dóue corpuri mari. Déca on, nou titularu dela instrucțiunea publica va voi sa se convingă personalu de sensulu opositiunei ce a resturnatu pe predecesorulu seu continuandu sistem’a acestui’a, ne temeau că acesta încercare sa nu iasa in defavorea mea si sa nu cada sub ea. Chiaru déca aru fi fosta cine-va care sa fi contribuitu la caderea dlui Maiorescu din ura personala, ceea ce noi nu credemu, va trene acum, pentru demnitatea corpuriloru legiuitóre, sa probeze contrariulu. Ceea ce noi credemu prudenta si amu consiliă pre d. Carpu, e sa înceteze cu sistem’a predecesorului seu si sa retraga proiectulu de lege asupr’a instructiunei din desbaterea corpuriloru legiuitóre, sau celu putieru sa consimtă la modificări insemnate. Situatiunei nu-i lipsesce nici însemnătatea, nici interesulu. Câtu despre noi avemu confientia in esperienti’a si tactulu siefului cabinetului, care va sei din tempu a dă curenteloru acea direcțiune ce va fi de natura a înlesni situatiunea, iar’ nu a-i creă noue complicări, a câroru fine cu anevoie se póte prevede. „V. Cov.“ Galati 4 Februariu 1876. In fine ministeriulu e definitivu reconstituitu si senatulu a adoptatu, se vede, in siedintia secreta combinatiunea noua. Nu remane acum decâtu a se continua lucrările unu momentu întrerupte prin isbucnirea crisei ce a duratu câteva zile. Aceste doue dile de serbatóre inca au contribuitu la încetarea lucruriloru parlamentare, astfel iu incâtu activitatea lucruriloru n’a pututu reîncepe decâtu eri. Nu avemu inca nici o scrie despre ceea ce se va fi petrecutu eri sau astadi in ambele adunări legiuitore. In ceea ce privesce lucrările de Sambat’a trecuta, nu avemu de semnalata decâtu interpelatiunea din adunare relativa la calea ferata Iasi-Iiicani si votarea de catra senatu a creditului de 4 milione pentru armata. Interpelarea din adunare ne aduce aminte de cea a dlui C. Blaremberg ce d-sea a anunciatu relativu la situatiunea economica. Noi credemu ca interpelatiunea de Sambata din adunare va fi precursóre a celei de a dou’a a dlui Blaremberg. Până cându vomu vede resultatulu acestei interpelatiuni, sa ne grabimu a comunică lectoriloru ca noulu titularu dela instrucțiunea publica aru fi declarata ca d-sea nu va retrage proiectulu de lege asupr’a instructiunei a procesorului seu, a cărei desbatere se începuse deja in adunare, si ca d-sea va fi continuatorulu, iar’ nu succesorulu dlui Maiorescu. Noi amu spusu ca va depinde de factulu si prudenti’a fiacarui ministru in parte durat’a majoritatiei de 66 voturi ce a esprimatu in siedinti’a secreta încrederea in nou’a combinatiune ministeriala, sau mai bine in capulu cabinetului. Iotitie neplacate. Din cortulu Unedórei primimu dela unu corespondenta scrii, cari merita cea mai seriosa atentiune atâtu din partea publicului câtu si din a înaltului guvernu pentru ca ele ilustreza cu colori vine deplorabila situatiune de acolo, spre a carei îndreptare e neincungiuratu de li sa un’a cura radicale, pre cari noi le damu in urmatórele fire cu ea pre calea publicitatiei, de suntu adeverate se voru si vindecă, pentru ca numai prin acesta modu se póte speră stirpirea zeului, care bantue poporatiunea din cottulu Unedurei. Din acestu cottu ni se comunica adeca pre cale amirabile, ca nesce dun judi procesuali (pretori, szolgabirei) comitu abusuri preste abusuri, fara că pentru ilegalitățile loru sa-si fia luatu seu sa-si fee pedeps’a meritata, ci ei se sustienu in oficiele loru in detrimentulu poporului si spre batjocur’a dreptului si a moralitatiei. E vorba despre trei judi procesuali, a carora nume le refacemu de asta-data, cari toti trei stau parte sub cercetare disciplinaria si criminale deodata, parte numai sub cercetare disciplinaria, si respectivii se afla inca sanetosi si voioși in posturile loru. Astă contr’a judelui procesuale alu cercului Almasiului e introdusa si deja terminata cercetarea disciplinaria, si s’a constatata ca d-sea a bătuta cu inalt’a-i mâna szolgabireasca pre unu preotu gr. or. precum si pre unu altu omu de frunte din cercu, si a dusu la sine in Almasiu, in capu de nópte si morbosu, cu gendarmari’a pre bravulu românu Demianu din Balsi’a, iar’ din Almasiu l’a transportatu la Geoagiu. Se dice, ca dlu ministru de interne, care este unu barbatu per eminentiam dreptu, iubesce dreptatea si moralitatea, si sbicnesce viiturile, aru fi ordonata destituirea acestui domnu jude procesuale, dar’ d-sea fungera si de presinte că jude ! Nu scimu ce va se însemne acest’a ? Mai departe judele procesuale alu cercului Gurasad’au trasu in cercetare disciplinaria si criminale pentru înstrăinări de bani.