Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-04 / nr. 2
e ocupatu redactorulu. Crede cetitoriulu ca partea cea mai mare suntu gole? Nici decâtu tóté suntu scrise si inca unele multu si teribilu scrise, inse nu cu ce aru trebui sa fiu. Si urmeza si urmeza multe si lungi una după alta. Redactorulu pare a se obosi. Dre cine ne sta bunu ca nu i se intempla, sa gresiasca punendu ceva ce este destinatu pentru drept’a pre partea stânga si vicevers’a. O impregiurare forte regretabila la redactori este ca ei suntu neindurati, dara nu suntu si infalibili, însușirea acest’a din urma si aru fi forte de lipsa, mai alesu in cium a de astadi. Atunci póte ca aru afla si secretulu de a spune si adeverulu si de a face la toti pre voia si pre plăcu. Asta este aru trebui sa fie infalibili redactorii, dara din cele ce au sa urmeza cu durere trebuie sa marturisimu ca nu suntu. Caus’a nu póte fi alta decâtu, după cum damu noi cu socotél’a, pentru ca suntu si ei omeni cu toti ceilalti ómeni si apoi sciti ce a disu unu pastoru nemtiescu, catra unu capitanu iérasi nemtiescu, voindu sa escuze celu din taiu pre unu soldatu, care cadiuse in pecatulu de a fura o gaina ? „Die capitanu, dise pastoriulu mulcomitoriu. „N’a furatu soldatulu, ci omulu, si — omeni suntemu cu totii!“ (Va urma.) 7 mai interu a presenta la observarea autoritatiloru loru superióre bisericesci resultatele consultariloru nóstre. Cu tóte aceste noi putemu dej’adice ca totusi amu facutu o fapta mare. „Noi ocidentalii amu venitu la unu acordu cu nisce representanti ai bisericei orientale forte însemnați si forte eruditi asupr’a acelei doctrine care asta indelungata a despartitu lumea creștina.“ Totu in acesta siedintia Dölinger a declaratu ca vechii catolici au renunciatu la doctrinele papiste despre purgatoriu, despre indulgence, despre epithimii si ca pi’imescu numai doctrin’a antica a bisericei, despre rugăciunile pentru cei reposati precum tiene si biseric’a ortodocsa a Orientului. Discursulu seu despre aceste materii si despre reulu celu mare ce a facutu sistemulu papalu creștinismului si civilisatiunei, Dőlinger la continuatu si in ultim’a siedintia ce s’a tienutu in aceiași zi după prândiu. Intre altele cu dovada despre necesitatea unirei intre bisericile creștine a aretatu la numerulu celu colosalu alu omenirei necrestine, carele are nevoia de lumin’a crestinatatiei si care li se opresce si impedeca prin discordi a intre creștini: „Creștinismulu, a disu oratoriulu, de 1,800 ani, in tempulu presentu numera numai 350 milióne de următori, carora suntu opuși 120 milióne de mahometani si dela 600 pana la 700 milione de păgâni intre care popore culturale cum des. 300 mil. Chinezi si 100 mil. indieni. La încheierea discursului seu, Debuger a declaratu ca conferintiele pentru unirea bisericiloru voru continua si la finea anului viitoriu. Amintimu si aceea ca in un’a din sredintie, episcopulu vechiloru catolici Reinkens a declaratu ca ei au pregatitu spre publicare catehismulu bisericei loru si leturghiariulu. Si ca in ambe aceste carti, simbolulu credintiei se publica fara adaogirea apusana „filioque“. — S’a esprimatu inca si acea opiniune, ca deca si după formularea doctrinei despre purcederea sântului dudiu, primita de conferintia, unii arti persiste a admite si orecare participare din partea fiiului la adtulu eternei procederi in divinitatea sântului dudiu dela tatalu, apoi acesta nu póte fi privita ca doctrina dogmatica ecumenica, ci numai ca o teologumena, cu privata opiniune teologica de scala, asemenea multoru alte opiniuni particulare, exprimate in diferite timpuri, chiaru de câtva unii din părinții bisericei fara a aduce prejudicii credintieloru bisericei ecumenice esprimate in simbolu. Acést’a este, pre sânti părinți, in scurtu, resultatulu conferintieloru teologice dela Bom’a la care noi amu avutu onóre a participă împreuna cu alte pre onorabile si pre erudite persane din diferite parti ale lumei nóstre ortodocse. Tóte detaliurile se cuprindu in anume brosiura publicata in Bomi a, in limb’a germana, si din care alaturamu pre lângă acest’a unu exemplariu. Opiniunea nóstra este acesta brosiura sa se traduca românesce si prin tipariu sa se dea publicitatiei, ca toti membri bisericei nóstre sa pota fi in curentulu acestora tratatii si tendintte de unire religiósa intre vechii catolici si anglicani cu biserica ortodocsa de Orientu. Participarea bisericei române intr’o lucrare de o asia mare importantia morala, cu unirea bisericilor, desbinate de secole, unire pentru care biserica ortodocsa nu inceteza a aduce necontenita rugăciunile sele catra Dumnedieu, in tote serviciele sele de chi si de nópte prin cuvintele „pentru bun’a stare a sânteloru lui Dumnedieu biserice, si pentru unirea tuturora, domnului sa ne rugamu“ este cea mai mare mângâiere si bucurie duhovnicesca pentru fiacare adeveratu crestinu. Mai este inca in acesta afacere si o cestiune de demnitatea nóstra nationala. Biserica româna, participându alaturi cu tóte celelalte biserici autocefale ortodocse intr’o cestiune asta de importanta pentru civilisati’a creștina, se ridica la rangulu ce i se cuvine in lumea creștina si in viéti’a spirituala bisericésca. De aceea opiniunea nóstra este ca st. sinodu sa autoriseze pe inaltu pre sântitulu mitropolitu primatii si presiedinte alu st. sinodu, sa se intielega cu autoritatile celor’alalte biserici ortodocse coreligigionare despre demarsiele ce trebuie sa ia in viitoriu si biseric’a româna in acesta afacere a unirei bisericiloru, cu atâtu mai vertosu ca vechii catolici dorescu continuarea conferintieloru si asupr’a altoru puncturi doctrinale, ce constituie diferintiele intre creștini apusani si orientali. Semnați: Melhisedec, episcopulu Dunărei de josu, Chenadie fostu Argesiu. „Pr.“ Iindenta saltanuirii prntm reformele decretate. Ilustrulu meu vizim Mahmud-Nesim-Pasi’a ! „Tóte statele civilisate trebuie sa unesca silintiele loru, pentru a garanta drepturile publice. Mijlocele ce trebuie sa concurgă la pazirea si mantienerea acestui principiu nu se potu obtiene, decâtu prin stricta aplicare a justitiei la toti deopotrivă, si prin organisarea regulata a administratiunei. Interesele individuale nu se potu asigura, decâtu prin ordine particular si prin prosperitatea tferei, căci intresele particularie suntu stren*" e" gate de interesele generale. „De la urcarea pe tro*; ,s* P^na adî, intentiunile si senti*-rile^e nos^e imperiale cunoscute ti:fioru’ au avut de scopu, cu grati’Jovina’,marirea 81 glori’a imperiulm nostra’ 1!niscea 81 prosperarea tu"rorui claseloru supusiloru nostri a desvoltarea progresului in priv'1^9, avutiei si prospentatiei statorii nóstre. Pentru realisarea arâtoru intentiuni in modu si mai competu, amu decisu a decretă si a pomulga tuturoru supusiloru nostri imunități si reforme de natura a asigură deplinu încrederea publica. Prin urmare, in puterea iradelei nóstre imperiale de fatia, ordonamu, cu ajutoriulu celui atotu-putinte, aplicarea urmatóreloru dispositiuni: „ Garanția drepturiloru publice se baseza pre abtienerea puterei esecutive dela ori-ce amestecu in esercitiulu puterei judiciarie, precum si pe pazirea legei de ori care abusu. „Nu este de ajunsu infiinttarea tribunaleloru pentru ca ele sa abtiena încrederea publica , trebuie ca membrii tribunaleloru sa se si recomande prin unu meritu adeveratu, prin puritate de moravuri, prin integritate, precum si prin acte conforme cu dreptatea si ecuitatea. „Inalt’a nóstra curte de justitia a fostu infiinttata pentru a concentra in sine tóte aceste conditiuni si calități. Astadi trebuie fundate pe aceste base compunerea si atributiunile ei, introducendu ameliorări seriose in deosebitele părți ale functiunilorusele. „Numai independinti’a tribunaleloru ratia cu puterea administrativa póte asigură imparțialitatea judecatoriloru si numai inamovibilitatea acestora, afara de revocări legitime, i póte face demni de tóta încrederea. Alegerea acestoru membri trebuie dar sa se faca astfeliu, incâtu sa impună stima tuturora. „Atributiunile pressedintiei curtiei de cassatiune, ce domină preste tóte tribunalele civile, corectionale si criminale, suntu deosebite de acele ale ministrului de justiția. Cele dóue secțiuni ale curtiei voru avea unu primupresiedinte si unu vice-presiedinte. —In același tempu curtea de apelu si tribunalele de comerciu voru fi la unu locu cu ministeriulu de justiția, ceea ce va facilita consacrarea ministeriului de comerciu la desvoltarea a totu ce intereseza comerciulu, industri’a si agricultur’a. Pentru acestu scopu curtea de apelu, alipita la inalt’a curte de justiția, va întruni atributiunile unei curți de apelu de comerciu, precum si pre acelea de tribunala criminala. Prin urmare ea va cuprinde trei camere corespund istorie afaceriloru corectionale, afaceriloru civile si afaceriloru comerciale. Atătu presiedintii si judecătorii de la curtea astfeliu instituita, câtu si cei dela curtea de cassatiune, se voru alege din nou astfeliu, incâtu sa intrunesca tóte conditiunile cerute de lege. „Tribunalele civile de prim’a instantia, se voru forma si se voru constitui in acelasi modu. Fiacarui’a din membrii acestoru corpuri si tribunale, aleși cu cea mai scrupulosa atențiune, se va libera umu beratii imperiale, garantandu-lu contr’a oricarei destituiri nelegitime si se va elabora unui regulamentu pentru lipsarea drepti’x" loru loru la retragere. • ix „Preorganisarea înalteiriixx x justitia decretata cu scopul ..de a ese. . , cută mersulu normala ala tuturora afaceriloru vf10Be !e6andu intre ele, prin mici fu?u T? or?a. * . mnsari uniforme, „pe tribunalele civile, i . . , ’ criminale si . 'echlo“ale’ TMT tca la tóte neestr^ se aplice aceleasti re■ule ii e^al e nóstre si missiunea loru• a dă dreptate supusinostri si de a face sa domnesca fii setotindetii legile ecuitatiei. „Pentru a inlatura orice causa de neîncredere din partea publicului fatia cu constituirea si compunerea acestoru tribunale, si de a-i păzi de ingerinti’a si de influinti’a puterei, ordonamu in modulu celu mai formalii cele ce urmeza: „Toți supusii nostri suntu autori sat a alege ei insisi prejudecătorii si membrii, musulmani si nemusulmani, atătu la disele tribunale câtu si la consiliile administrative ale provincieloru. Prin urmare instrucțiuni precise se voru trimite in tóte provinciele imperiului pentru instituirea acestoru tribunale si consilii si procedarea compunerei loru după indicile susu decretate. „Naibii, cari se afla in ressedintiele vilaieteloru, voru ocupa prasie dinti’a curtiloru de apelu din aceste ressedintie. Pressedintii tribunaleloru civile si criminale din ressedintiele Sangiakuriloru si Caraseloru se voru alege dintre personele cele mai capabile. „Esaminarea sentintieloru date in raporturile catre Cheri si catra tribunalele Cheriului din Sangiacum si din Cazase va fi asemenea o atributiune a disiloru naibi din ressedintiele vilaieteloru. Si fiindu ca institutiunea tribunaleloru trebuie sa aiba de efectu esentialu centralisarea garantieloru de securitate pentru drepturile personale, procesele supusiloru nostri musulmani intre ei sau compusii nostrii de religie nemusulmana si procesele acestora din urma intre ei, voru fi supuse tribunaleloru civile, corectionale si criminale. Va trebui data sa se complecteze si sa se puna in vigore in tempulu celu mai scurtu legile si regulamentele privitóre la procedura de urmatu înaintea diseloru tribunale, conformu decretelor nóstre imperiale. Observarea stricta a legei este garantia contr’a arbitrariului; acest’a trebuie sa fia prin urmare obiectulu atentiunei ferme a tribunaleloru. Asemenea si aplecarea dispositiuniloru legei, conformu cu gravitatea crimei constatate, trebuie sa fia luata in seriosa consideratiune, incatu nimeni sa nu fia detienutu fara judecata si relele tratamente sa nu fia niciodata tolerate. Spre acestu scopu, trebuie sa se publice, ca toti acei’a, care voru fi violându aceste principii, voru fi urmăriți si pedepsiți cu tóta asprimea legiloru, pentru a se asigură astufeliu respectulu absolutu alu justiției. „Unulu din punctele mai importante ale principiului fundamentale, ce garanteza drepturile supusiloru noștri, consiste in aplecarea justei mesuri si perceperi a impositeloru si tutuloru dariloru statului. Este adeveratu, ca veniturile generale ale tesaurului nostru au fostu corespundietóre cheltuieleloru administrative si militare cerute de trebuintiele autoritatiei, si ca suntemu datori a caută tóte mijlocele de natura a mari aceste venituri, conformu desvolfcirei resurseloru tierei si a binelui publica; dara trebuie asemenea, si ^costi [UNK]» o vointia nóstra imperiala, frumciamu ^ la tóte acele ramm"enituri publice, care producu «uferintae pentru poporatiuni fâ’d ss. a.sigure tesaurului vre-unu -^anfagiu insemnatu. reliuTiunea impositeloru si contriD-'° iu ru"soru impuse tuturoru supu ,ioru nostri aducendu unu regimu anormalu de percepere si de repartitiune, ordonanu a se caută unu modu de unificare a diseloru imposite, care sa se puna imediatu in vigóre spre a se ustură poporatiunile imperiului nostru, fara a jigni inse interesele legitime ale tesaurului. „Afara de suprimarea patrariului suplimentara alu dlecimei, decretatu de curendu prin solicitudinea nóstra imperiala pentru buna stare a tuturoru supusiloru nostri, trebuie a se luă mesurile cele mai eficace pentru a preveni arbitrariulu in perceperea diecimei prin mijlocirea arendasiloru si pentru a opri sa nu s’aduca nici o paguba poporatiuniloru nóstre agricole, precum nici tesaurului nostru imperialu. „Fiindu ca perceperea impositeloru plătite in direcții de catra supusii nostri fusese incredintiata zapciloru in provincie, si fiinduca modulu de a procede s’a doveditu de abusivu, ordonamu că politi’a sa nu mai aiba nici unu amestecu in perceperea impositeloru, si că pentru acestu scopu sa se numesca perceptori aleși de poporatiunea musulmana si chiaru nemusulmana, cari voru ave sa faca perceperea după instrucțiunile ce se vomu elaboră spre acestu scopu. Acést’a fiindu ferm’a nóstra vointta imperiala se va pune fara intardiare in vigore acesta mesura destinata a garantă