Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-04 / nr. 2

e ocupatu redactorulu. Crede cetito­­riulu ca partea cea mai mare suntu gole? Nici decâtu­ tóté suntu scrise si inca unele multu si teribilu scrise, inse nu cu ce aru trebui sa fiu. Si urmeza si urmeza multe si lungi un­a după alta. Redactorulu pare a se obosi. Dre cine ne sta bunu ca nu i se intempla, sa gresiasca punendu ce­va ce este destinatu pentru drept’a pre partea stânga si vicevers’a. O impre­­giurare forte regretabila la redactori este ca ei suntu neindurati, dara nu suntu si infalibili, însușirea acest’a din urma si aru fi forte de lipsa, mai alesu in cium a de astadi. Atunci póte ca aru afla si secretulu de a spune si adeve­­rulu si de a face la toti pre voia si pre plăcu. Asta este­­ aru trebui sa fie infali­bili redactorii, dara din cele ce au sa urmeza cu durere trebuie sa marturi­­simu ca nu suntu. Caus’a nu póte fi alta decâtu, după cum damu noi cu socotél’a, pentru­ ca suntu si ei omeni cu toti ceilalti ómeni si apoi sciti ce a disu unu pastoru nemtiescu, catra unu capitanu iérasi nemtiescu, voindu sa escuze celu din taiu pre unu sol­­datu, care cadiuse in pecatulu de a fura o gaina ? „Die capitanu, dise pa­­storiulu mulcomitoriu. „N’a furatu soldatulu, ci omulu, si — omeni sun­­temu cu totii!“ (Va urma.) 7 mai interu a presenta la observarea autoritatiloru loru superióre bisericesci resultatele consultariloru nóstre. Cu tóte aceste noi putemu dej’a­dice ca totusi amu facutu o fapta mare. „Noi ocidentalii amu venitu la unu acordu cu nisce representanti ai bisericei orientale forte însemnați si forte eruditi asupr’a acelei doctrine care asta indelungata a despartitu lumea creștina.“ Totu in acesta siedintia Dölinger a declaratu ca vechii catolici au re­­nunciatu la doctrinele papiste despre purgatoriu, despre indulgence, despre epithimii si ca pi’imescu numai doc­­trin’a antica a bisericei, despre rugă­ciunile pentru cei reposati precum tiene si biseric’a ortodocsa a Orientului. Discursulu seu despre aceste ma­terii si despre reulu celu mare ce a facutu sistemulu papalu creștinismului si civilisatiunei, Dőlinger la continuatu si in ultim’a siedintia ce s’a tienutu in aceiași zi după prândiu. Intre altele cu dovada despre necesitatea unirei intre bisericile creștine a aretatu la numerulu celu colosalu alu omenirei necrestine, carele are nevoia de lumin’a crestinatatiei si care li­ se opresce si impedeca prin discordi­ a intre creș­tini: „Creștinismulu, a disu oratoriulu, de 1,800 ani, in tempulu presentu numera numai 350 milióne de urmă­tori, caror­a suntu opuși 120 milióne de mahometani si dela 600 pana la 700 milione de păgâni intre care po­­pore culturale cum d­­es. 300 mil. Ch­inezi si 100 mil. indieni. La încheierea discursului seu, De­­b­uger a declaratu ca conferintiele pentru unirea bisericiloru voru conti­nua si la finea anului viitoriu. Amin­­timu si aceea ca in un’a din sredintie, episcopulu vechiloru catolici Reinkens a declaratu ca ei au pregatitu spre publicare catehismulu bisericei loru si leturghiariulu. Si ca in ambe aceste carti, simbolulu credintiei se publica fara adaogirea apusana „filioque“. — S’a esprimatu inca si acea opiniune, ca deca si după formularea doctrinei despre purcederea sântului dudiu, primita de conferintia, unii arti per­siste a admite si ore­care participare din partea fiiului la adtulu eternei procederi in divinitatea sântului dudiu dela tatalu,­­ apoi acest­a nu póte fi privita ca doctrina dogmatica ecu­menica, ci numai ca o teologumena, cu privata opiniune teologica de scala, asemenea multoru alte opiniuni parti­culare, exprimate in diferite timpuri, chiaru de câtva unii din părinții bise­ricei fara a aduce prejudicii credin­­tieloru bisericei ecumenice esprimate in simbolu. Acést’a este, pre sânti părinți, in scurtu, resultatulu conferintieloru teologice dela Bom­’a­ la care noi amu avutu onóre a participă împreuna cu alte pre onorabile si pre erudite per­­sane din diferite parti ale lumei nóstre ortodocse. Tóte detaliurile se cuprindu in anume brosiura publicata in Bom­i a, in limb’a germana, si din care alatu­­ramu pre lângă acest’a unu exem­­plariu. Opiniunea nóstra este acesta brosiura sa se traduca românesce si prin tipariu sa se dea publicitatiei, ca toti membri bisericei nóstre sa pota fi in curentulu acestora tratatii si tendintte de unire religiósa intre vechii catolici si anglicani cu biseric­a orto­docsa de Orientu. Participarea bisericei române in­­tr’o lucrare de o asia mare impor­­tantia morala, cu unirea bisericilor­, desbinate de secole, unire pentru care biseric­a ortodocsa nu inceteza a aduce necontenita rugăciunile sele catra Dumnedieu, in tote serviciele sele de chi si de nópte prin cuvintele „pentru bun’a stare a sânteloru lui Dumnedieu biserice, si pentru unirea tuturora, domnului sa ne rugamu“ este cea mai mare mângâiere si bucurie duhovni­­cesca pentru fia­care adeveratu cres­­tinu. Mai este inca in acesta afacere si o cestiune de demnitatea nóstra nationala. Biseric­a româna, participându alaturi cu tóte celelalte biserici auto­cefale ortodocse intr’o cestiune asta de importanta pentru civilisati’a creș­tina, se ridica la rangulu ce i se cu­vine in lumea creștina si in viéti’a spi­rituala bisericésca. De aceea opiniunea nóstra este ca st. sinodu sa autori­­seze pe inaltu pre sântitulu mitropo­­litu primatii si presiedinte alu st. si­nodu, sa se intielega cu autoritatile celor’alalte biserici ortodocse coreligi­­gionare despre demarsiele ce trebuie sa ia in viitoriu si biseric’a româna in acesta afacere a unirei bisericiloru, cu atâtu mai vertosu ca vechii cato­lici dorescu continuarea conferintieloru si asupr’a altoru puncturi doctrinale, ce constituie diferintiele intre creștini apusani si orientali. Semnați: Melhisedec, episcopulu Dunărei de josu, Chenadie fostu Argesiu. „Pr.“ Iindenta saltanuirii prntm refor­mele decretate. Ilustrulu meu vizim Mahmud-Ne­­sim-Pasi’a ! „Tóte statele civilisate trebuie sa unesca silintiele loru, pentru a garanta drepturile publice. Mijlocele ce tre­buie sa concurgă la pazirea si man­­tienerea acestui principiu nu se potu obtiene, decâtu prin strict­a aplicare a justitiei la toti deopotrivă, si prin organisarea regulata a administratiu­­nei. Interesele individuale nu se potu asigura, decâtu prin ordine particular si prin prosperitatea tferei, căci int­­resele particularie suntu stren*" e" gate de interesele generale. „De la urcarea pe tro*­; ,s* P^na adî, intentiunile si senti*-rile^e nos^e imperiale cunoscute ti:­fioru’ au avut de scopu, cu grati’­Jovina’,marirea 81 glori’a imperiulm nostra’ 1!niscea 81 prosperarea tu"roru­i claseloru supu­­siloru nostri a desvoltarea progresu­lui in priv'1^9, avutiei si prospenta­­tiei statorii nóstre. Pentru realisa­­rea ar­âtoru intentiuni in modu si mai competu, amu decisu a decretă si a p­omulga tuturoru supusiloru nostri imunități si reforme de natura a asi­gură deplinu încrederea publica. Prin urmare, in puterea iradelei nóstre im­periale de fatia, ordonamu, cu ajuto­riulu celui atotu-putinte, aplicarea urmatóreloru dispositiuni: „ Garanți­a drepturiloru publice se baseza pre abtienerea puterei ese­­cutive dela ori-ce amestecu in eserci­­tiulu puterei judiciarie, precum si pe pazirea legei de ori­ care abusu. „Nu este de ajunsu infiinttarea tribunaleloru pentru ca ele sa abtiena încrederea publica , trebuie ca mem­brii tribunaleloru sa se si recomande prin unu meritu adeveratu, prin puri­tate de moravuri, prin integritate, precum si prin acte conforme cu drep­tatea si ecuitatea. „Inalt’a nóstra curte de justitia a fostu infiinttata pentru a concentra in sine tóte aceste conditiuni si cali­tăți. Astadi trebuie fundate pe aceste base compunerea si atributiunile ei, introducendu ameliorări seriose in deo­sebitele părți ale functiuniloru­sele. „Numai independinti’a tribunale­loru ratia cu puterea administrativa póte asigură imparțialitatea judecato­­riloru si numai inamovibilitatea ace­­stor­a, afara de revocări legitime, i póte face demni de tóta încrederea. Alegerea acestoru membri trebuie dar sa se faca astfeliu, incâtu sa impună stima tuturora. „Atributiunile pressedintiei cur­­tiei de cassatiune, ce domină preste tóte tribunalele civile, corectionale si criminale, suntu deosebite de acele ale ministrului de justiția. Cele dóue sec­țiuni ale curtiei voru avea unu primu­­presiedinte si unu vice-presiedinte. —­­In același tempu curtea de apelu si tribunalele de comerciu voru fi la unu locu cu ministeriulu de justi­ția, ceea­ ce va facilita consacrarea ministeriului de comerciu la desvol­­tarea a totu ce intereseza comerciulu, industri’a si agricultur’a. Pentru a­­cestu scopu curtea de apelu, alipita la inalt’a curte de justiția, va întruni atributiunile unei curți de apelu de comerciu, precum si pre acelea de tri­­bunala criminala. Prin urmare ea va cuprinde trei camere corespund istorie afaceriloru corectionale, afaceriloru ci­vile si afaceriloru comerciale. Atătu presiedintii si judecătorii de la curtea astfeliu instituita, câtu si cei dela cur­tea de cassatiune, se voru alege din nou astfeliu, incâtu sa intrunesca tóte conditiunile cerute de lege. „Tribunalele civile de prim’a in­stantia, se voru forma si se voru con­stitui in acelasi modu. Fia­carui’a din membrii acestoru corpuri si tribunale, aleși cu cea mai scrupulosa atențiune, se va libera umu beratii imperiale, garantandu-lu contr’a ori­carei desti­tuiri nelegitime si se va elabora unu­i regulamentu pentru lipsarea drepti’x" loru loru la retragere. • i­x­ „Preorganisarea înaltei­r­i­i­x­x x justitia decretata cu scopul ..de a ese­. . , cută mersulu normala ala tuturora afaceriloru vf10Be­ !e6and­u intre ele, prin mici­ fu?u T? or?a­­. * . mnsari uniforme, „pe tribunalele civile, i . . , ’ criminale si . 'echlo“ale’ TMT tca la tóte neestr^ se aplice acelea­sti re­­■ule ii e^al e nóstre si missiunea loru­­• a dă dreptate supusi­nostri si de a face sa domnesca fii setotindetii legile ecuitatiei. „Pentru a inlatura ori­ce causa de neîncredere din partea publicului fatia cu constituirea si compunerea acestoru tribunale, si de a-i păzi de ingerinti’a si de influinti’a puterei, ordonamu in modulu celu mai for­malii cele ce urmeza: „Toți supusii nostri suntu auto­­ri sat­ a alege ei insisi pre­judecătorii si membrii, musulmani si nemusul­mani, atătu la disele tribunale câtu si la consiliile administrative ale provin­­cieloru. Prin urmare instrucțiuni pre­cise se voru trimite in tóte provin­­ciele imperiului pentru instituirea acestoru tribunale si consilii si pro­cedarea compunerei loru după indicile susu decretate. „Naibii, cari se afla in ressedin­­tiele vilaieteloru, voru ocupa prasie­ dinti’a curtiloru de apelu din aceste ressedintie. Pressedintii tribunaleloru civile si criminale din ressedintiele Sangiakuriloru si Caraseloru se voru alege dintre personele cele mai ca­pabile. „Esaminarea sentintieloru date in raporturile catre Cheri si catra tri­bunalele Ch­eriului din Sangiacum­ si din Cazase va fi asemenea o atribu­­tiune a disiloru naibi din ressedintiele vilaieteloru. Si fiindu ca institutiunea tri­bunaleloru trebuie sa aiba de efectu esentialu centralisarea garantieloru de securitate pentru drepturile personale, procesele supusiloru nostri musulmani intre ei sau co­mpusii nostrii de re­ligie nemusulmana si procesele aces­tora din urma intre ei, voru fi supuse tribunaleloru civile, corectionale si criminale. Va trebui data sa se com­­plecteze si sa se puna in vigore in tempulu celu mai scurtu legile si re­gulamentele privitóre la procedur­a de urmatu înaintea diseloru tribunale, conformu decretelor nóstre impe­riale. Observarea stricta a legei este garantia contr’a arbitrariului; acest’a trebuie sa fia prin urmare obiectulu atentiunei ferme a tribunaleloru. Ase­menea si aplecarea dispositiuniloru legei, conformu cu gravitatea crimei constatate, trebuie sa fia luata in se­­riosa consideratiune, incatu nimeni sa nu fia detienutu fara judecata si relele tratamente sa nu fia nici­odata tole­rate. Spre acestu scopu, trebuie sa se publice, ca toti acei’a, care voru fi violându aceste principii, voru fi ur­măriți si pedepsiți cu tóta asprimea legiloru, pentru a se asigură astufeliu respectulu absolutu alu justiției. „Unulu din punctele mai impor­tante ale principiului fundamentale, ce garanteza drepturile supusiloru noștri, consiste in aplecarea justei mesuri si perceperi a impositeloru si tutuloru dariloru statului. Este adeveratu, ca veniturile generale ale tesaurului nostru au fostu corespun­­dietóre cheltuieleloru administrative si militare cerute de trebuintiele au­­toritatiei, si ca suntemu datori a caută tóte mijlocele de natura a mari aceste venituri, conformu desvolfcirei resur­­seloru tierei si a binelui publica; dara trebuie asemenea, si ^costi [UNK]» o vointi­a nóstra imperiala, frum­ciamu ^ la tóte acele ramm"­­­enituri publice, care producu «uferintae pentru popo­­ratiuni fâ’d ss­. a.sigure tesaurului vre-unu -^anfagiu insemnatu. reliuT­iunea impositeloru si con­triD-'° iu­ ru"soru impuse tuturoru supu ,­ioru nostri aducendu unu regimu anorm­alu de percepere si de reparti­­tiune, ordonanu a se caută unu modu de unificare a diseloru impo­­site, care sa se puna imediatu in vi­góre spre a se ustură poporatiunile imperiului nostru, fara a jigni inse in­teresele legitime ale tesaurului. „Afara de suprimarea patrariului suplimentara alu dl­ecimei, decretatu de curendu prin solicitudinea nóstra imperiala pentru bun­a stare a tutu­roru supusiloru nostri, trebuie a se luă mesurile cele mai eficace pentru a preveni arbitrariulu in perceperea diecimei prin mijlocirea arendasiloru si pentru a opri sa nu s’aduca nici o paguba poporatiuniloru nóstre agri­cole, precum nici tesaurului nostru imperialu. „Fiindu­ ca perceperea imposite­loru plătite in direcții de catra supusii nostri fusese incredintiata zapciloru in provincie, si fiinduca modulu de a procede s’a doveditu de abusivu, or­donamu că politi’a sa nu mai aiba nici unu amestecu in perceperea im­­positeloru, si că pentru acestu scopu sa se numesca perceptori aleși de po­­poratiunea musulmana si chiaru ne­musulmana, cari voru ave sa faca per­ceperea după instrucțiunile ce se vomu elaboră spre acestu scopu. Acést’a fiindu ferm’a nóstra vointta imperiala se va pune fara intardiare in vigore acesta mesura destinata a garantă

Next