Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-26 / nr. 17

Telegraful ese Duminec’a a Jói’a la fie-oaiej dóue septemnni cu adausulu Foisiórei — Preimimeratiunea se face in Sabiiu la eapeditura fótei, pe afara la s. r. poște «u bani jat’a prin scrisori francate, adresate efttranspeditura. Pretinl prenmiera 1 timei pentru Sabiiu este pre aimu 7 11. v. a. iar pre o jumetate de anu 30. 50. Pent v. 17. ANULU XXIV. Sabiiu 26 Februarie (9 Mart.) 1876. fiul celelalte parti ale Transilvaniei »< pentru provinciale din Monarchia pre anu anu 8 11.lara pre o jumetate de anu 41. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 ', anu 60. Inseratele se platescu pentru întâia ora cu 7 cr. sibilu, pentru a divia ora cu 5 ’, cr. si pentru a trei’» repetire cu 3 cr. v. a. Convocarea sinodului archidiecesanu. „Aducendu Noi aceste la cuno scinti’a iubitului cleru si poporu archidiecesanu, nu potemu reface do„rinti’a Nóstra ferbinte, ca iubitulu „cleru si poporu sa caute a fi repre„sentatu in sinodulu Nostru eparhialu „prin barbati maturi si luminați, „prin creștini devotați bine„l ai comunu, iubitori de „pace, iubitori de progresu, „ca asta in buna armonia sa po„temu face in sinodulu nostru epar„chiaru cele necesarie pentru binele „si prosperitatea sântei nóstre biserici“. Asta se termina licerile pregatitorie si convocatorie la sinodulu archidiecesanu, publicate in mulu precedentu alu fóiei nóstre, emise de catra Preasântitulu Archipastoriu si suntemu convinși, ca va consimți cu noi intregu clerulu si poporulu din archidieces’a nóstra, cându dicemu, ca cuvinte mai corespundietórie si mai caracteristice pentru tempulu de fatia nu se puteau adresă in momentulu câtMu archidieces’a este provocata a alege de nou pre representantii sei din cleru si poporu. Acésta nobila si archieresca dorintia esprimata de Archipastoriulu nostru in literele pregatitorie de, — si, convocatorie la sinodu, ne transporta in tempurile cele de pia memoria, cându biseric’a crestina, sub greutatea persecutiuniloru celoru mai aspre prin maturitatea si lumin ’a cugetarei, prin simtiementulu devotarei binelui comunu până la sacrificiulu sângelui si alu vietiei, prin [UNK]simtiementulu iubirei de pace ei de 2100resu in cele spirituale, nu numai si-a pastratu armoni’a interna, ci a scrutu sa cuceresca pre celu mai mare si puternicu imperiu si printr’ensulu societatea omenasca, nu pentru de a o supune, ci pentru de a o salvă din legaturile unui materialisam intunecatu si degradatoriu in care se afla, nu de a si-o face mijlocu de esplotatiune, ci de a o face, ca alaturea, cuceritori cu cuceriti, sa lucre ca frati in vii’a Domnului pentru resplatirea cea nesfersita a fericirei sufletesci. Fructele cele bune si salutarie ce au resaritu omenimei din viéti’a crestiniloru din seculii cei dintâu, cine va fi in stare sa le numere ? Omenimea a traitu de atunci mii de ani si până cându ea a fostu credinciósa institutiuniloru crestinesci in sânzieni’a si puritatea loru, s’a bucuratu si pre lumea acést’a de tigna si multiumire; a fostu inse strivita si maltratata, cându s’a departatu de acestu limanu, si a devenitu prada iubitoriloru de desiertaciuni si despoitoriloru de drepturi si averi. Biseric’a nóstra natiunale ori cu câte vicissitudini a avutu sa se lupte, fiindu ea asiediata tocmai in drumulu torentului celui mare alu migratiunei popóreloru, până si-a respectatu institutiunile sele, mii de ani, a mântuitu prin tóte si prepoporulu românu intregu. Secululu alu XVIII ’lu afla inca in legaturile sele cele vechi canonice. Nici unu seculu nu se implini dela parasirea acestora legaturi si poporulu românu ln partile nóstre era amenintiatu cu perire. Dela anulu 1850 a inceputu iu Transilvani’a a reintră in domeniulu seu celu vechiu si salutariu alu a si edieminteloru bisericesci. Dela 1870 a intratu formalu in viétia canonica si in tempulu acest’a relativu scurtu s’a vediutu câtu este de folositóre chiaru si atunci, cându unii dintre fiii ti inca nu potu, seu nu voru sa o cuprindă si cauta feliu de feliu de proteste spre a o paralisă. Ea si in casulu acest’a, daca nu mai multu, alege grâulu de neghina, deosebesce ce e matura si luminata de nematuritate si intunerecu, ea deosebesce intre ce e devotatu binelui comunu si iubirei de pace, intre ce e devotatu binelui personalu si particulariu, perversitatiei si discordiei si da in fine modele partiei celei slabe pentru ca sa se póta orienta si sa pota deveni si dens’a cu tempulu folositóre bisericei si societatiei. Acest’a este unu micu si incâtuva tristu câstigu, pentru ca representa numai o parte a binelui, dara esistându odata zeulu si trebuindu alu de latură ne arata ca avemu numai a ne alipi din totu sufletulu de institutiunile genuine a le bisericei si cur’a deseversita a releloru ce se ivescu ici cdea că remasite din tristulu trecutu alu bisericei nóstre, din tristulu trecutu alu tempului celui si mai tristu alu deca dintiei sele, urmeza de sine. O reprivire asupr’a activitatiei bisericei nóstre transilvane in genere si nu va pute negă nimene unu progresu precare. Cunoscinti’a de sine a corporatiuniloru a inceputu a se desvoltă. In unele parti, este adeverata, ca uneori trece marginile competentiei sele ; in alte parti este conturbată de singurateci si este impedecata de a se manifestă cum se cade. Se afla multe comune bisericesci, cari nu numai ca au venitu la cunoscinti’a de sinele, dara s’au aretatu si active, prin urmare si productive, radicandu biserici frumóse si cu gustu, radicandu scoli spatióse si luminóse, conformu legiloru esistente, s’au aratatu, acultandu venitu pentru biserica, venitu pentru scóla, pentru preoți si invetiatori, s’au aratatu infiintiandu scóle de repetitiune si de adulti. Si in corporatiunile superiore, in sinodele protopresbiterali, representantiele crestiniloru noștri din protopresbiterate, inca se simte din anu in anu o viétia mai insufletitóre cu deosebire, unde se afla barbati insuflati de adeveratulu zelu in frunte si unde pedecile esterne nu suntu tocmai de totu contrarie oricarei intreprinderi salutarie. Sinodele archidiecesane de pâra acum suntu totu atâtea documente despre vitalitatea institutiuniloru bisericei nóstre in micu si in mare. Ele au statoritu ordinea pre temeiulu desgropatu de nemuritoriulu Archipastoriu Marele Andreiu Siagun’a asigurandu-o prin conduse legi si regulamente si au inchisu calea unoru insurntie, care insuiau de a-si pune administratiunea bisericei in servitiulu loru particulara. Déca sinadele din trecutu erau mai norocose si in privinti’a scolastica, astazi puteamu sa are târu si cu mai multa mandria asupr’a institutiuniloru nóstre bisericesci; cu tóte ca nici aici nu institutiunile suntu de vină, ci mânuirea loru de acei, carora le au fostu incredintiate. Ceea ce s’a facutu până acum este unu teneru inceputu. Ce suntu cinci ani, de cându biseric’a nóstra ’si esercita dreptulu in forma si de jure asiediamintele ei ? Vieti’a constituit una sa se desvalta incetu, pentru ca procesulu ei este omnilaterala, va sadica, trebuie sa se desvolte in tóte partile lui asemenea si póte inaintă numai după ce desvoltarea se resfatiesce preste organismulu intregii si indeplinesce lipsele lui in tóte partile. Simetri a cea plăcută, carea sa multiumesca deseversita trebuie dara inca îndeplinita. Spre îndeplinirea acestei’a se ceru lucratori maturi si luminati totu odata. Maturi prin probele ce le-au datu despre o activitate rationala cu care au folositu precum si bisericei si societatiei si cari prin activitatea loru au respanditu, nu trase gole, laude proprie, ci adeverata lumina. Se ceru mai departe barbati devotați binelui comunu, cari suntu in stare cu abnegatiune de sine sa se si sacrifice, nu inse de aceia, cari vedu in tóte întreprinderile publice isvóre de venituri pentru persona si famili’a loru. Ce esemple frumóse gasimu in privinti’a abnegatiunei la creștinii cei dintâiu, cari învingeau mulțime de obstaculi pentru că sa puta servi bisericei, care după starea lui, si de alta parte câta sete nu aveau moșii si părinții noștri de esercitarea drepturiloru loru bisericesci. Ei in tempurile acele cându se insuiau sa ajunga iarasi la densele, sacrificau si tempo si avere, fara de a așteptă vre o recompensa de undeva si fara de a se bucură de recompens a cea nepretiuita de care se bucura generatiunile nóstre, de a srede liberi si neconturbati spre a desbate si a aduce legi pentru binele comunu alu crestiniloru nostri. Iubitori de pace si de progresu, se ceru a fi mai departe barbatii, cari au sa continue la edificiulu celu moralu alu bisericei, alu carei capu si temeli’a este Cliu, celu mai mare modelu de iubire de omeni ce a pututu vede vre-odata omenimea pre acestu pamentu. Se cere acést’a, pentru că numai unde va fi iubire va fi armonia si inttelegere si numai unde voru fi aceste lucrarea se va putea continuă neconturbata până in sfersitu, din contra, unde voru lipsi, si déca se începe ceva, inceputulu va remane nedeterminatu că turnulu pavilonului, spre ocar’a celoru ce l’au impedecatu prin aruncarea seminției de discordia si destructiune. După putintia ne-amu silitu a atinge si binele si zeulu care póte deveni in biserica si in afacerile nóstre bisericesci. Cetitorii si voru face o scóna despre ceea ce este de lipsa pentru creștinii bisericei nóstre si voru alege ceea ce este de lipsa si acest’a, pentru că ce e de lipsa e si bunu si folositoriu crestiniloru bisericei nóstre. La alegerile ce ne stau înainte sa se caute, asta data, barbatii despre cari suntemu convinsi, ca pre temeii’a cea adeverata a maturitatiei, a luminei, a binelui comunu, a iubirei de pace si a armoniei voru edifică mai departe biseric’a lui Clisu. Revista politica. Trei membri din cabinetulu ungurescu Tisza, Szell si Simonyi suntu duși la Vien’a in afacerea vomiloru. „Post. Cor.“ intr’unu comunicatu mai lungu din Vien’a nu promite mari resultate din conferintiele ministeriali. La ce observeza „P. St.“ ca in casalu acest’a Tisza si-aru dă demissiunea, pentrucă de pre banc’a opositiunei sa combata unu pactu vamalu incheiatu cu Austri’a in defavorea Ungariei. Senatulu imperialu din Viena si a mai amanatu siedinttele. In Romani’a pare a se continuă desvoltarea unui nou procesu de partide, care are sa submineze cu totulu cabinetulu actualu. La tempulu seu amu amintitu modificările făcute in cabinetu. De atunci au mai urmatu alte schimbări afara de cabinetu in sinulu camerei. Asia preș. camerei Dem. Ghic ’a si-a datu demissiunea că pressedinte. După densulu au urmatu vice-presiedintii camerei si in cele din urma si vic. preș. senatului Orescu. Prin demissiunea lui D. Ghic’a, pre lânga care staruiea camera sa nu demissiuneze, si prin demissiunea vie. preș. Orescu, pre lânga care asemenea stărui, la rendulu seu, senatulu sa nu-si dea demissiunea, a capetatu cabinetulu actualu dóue voturi de blamu, cari nu se potu ascunde sub nici o forma. Este interesantu a sei câtuva tiene acésta crisa latenta si cum se va termină ? Diurnalistic’a cea mare este forte tare preocupata acum de pacificarea insurgentiloru si de înduplecarea emigratiloru a se inturnă la vetrele loru. Diplomati’a, se dice din tote partile, staruiesce in direcțiunea acest’a si asta voru trebui sa urmeze si insurgenți si emigrați, precum voiesce ea, pentru ca turcii amnestiaza pre toti insurgenții si nu numai nu pedepsescu pre cei culpabili, déca se duce acasa, dara le zidesce voru de nou casele derimate de insurectiune si le da sementie spre a-si semana pamenturile. De alta parte se spune, ca generalulu austriacu Bar Iiodich a fostu in capital’a Muntenegrului si a sfatuitu pre principele sa opresca concursulu suditiloru sei la insurectiune , ceea ce principele a si facutu. Si in Serbi’a diplomati’a lucra din tóte puterile pentru sustienerea pacei. Scriea despre o rescula republicana la Kraguevacz, din zilele trecute, arata ca dispusetiunea poporului serbescu este pentru resbelu. Dispusetiunea acest’a este nutrita si de turci, cari, pre lângă tote crisele, in cari se aflau, erau gata a trimite serbiloru unu ultimatu. Insurgenții, după seriile mai din urma, nu se îndupleca la împăciuire, pentru ca au convingerea, ca din tote promissiunile turcesci nu se va realisă nici un’a. O corespundintia din Per’a dela 28 Fauru n. la „P. Lt.“ arata ca insurgenții si cunoscu pre bine pre Pappenheimerii loru, caci înainte de tóte turcii nu au bani, nici haremu pentru haremuku sultanului; si pentru acést’a se iau din vistieria totudeun’a banii mai intâiu. Cele 108 alegeri restante in Franci ’a s’au indeplinitu. Până acum se sciu numai 46, dintre cari 24 republicane, 10 bonapartiste, 3 legitimiste si 9 republicane constitutionale. Camer’a Italiei s’a deschisu in 6 Martinn. de insusi regele. Curentulu de tronu cu care s’a deschis a atinge intalnirea cu monarhii Austro- Ungariei si Germaniei, rescumperarea drumuriloru de fera pe sem’a statului. Constateza cu plăcere reformarea si progresulu armatei si amintesce, ca regimulu a consimtitu cu propunerile de pacificare ale imperiului otomanu si asigura ca Itali’a, că putere mare, se va strădui pentru pace si pentru binele si prosperitatea locuitoriloru din tierile resculate.