Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-26 / nr. 17

69 locu in stare sa-si schimbe principiulu domniei. Not’a contelui Andrassy vnse are si o lăture, a carei ascutisiu este indreptatu togm’a contr’a insurgentiloru. Amu pute dice, Part’a a acceptatu proiectele de reforma, deci ea a satisfacutu postulateloru Europei. Prin urmare, déca insurgenții nu voru depune armele, trebuie constrinsi la acésta. Si in intielesulu acest’a not’a contelui Andrassy invalva degiu interventiunea materiale in favorulu Porției. Stimatulu domnu ministru pressedinte dise in respunsulu ce l’a datu deputatului E. Simonyi, ca o interventiune nu va ave locu fara aprobarea guvernului ungurescu. Cu acest’a nu s’a disti, ca cu aprobarea guvernului ungurescu totusi aru pute urma o interventiune. Foile unguresci au si determinatu deja casulu, candu o atare interventiune aru fi reclamata. Ungari’a e in principiu contra interventiunei, daca insurectiunea sa prin amesteculu Serbiei dimensiuni mai mari, interventiunea e o necessitate neaperata. Eu tiem acestu lucru forte seriosu si, daca si guvernulu ungurescu e de parerea acest’a, o deslusire aru fi forte de lipsa. Eu sciu numai atâtu, ca tractatulu de Parisu opresce orice interventiune unilaterale in Serbi’a, ba chiaru si din partea Portiei. Déca cumva monarchi’a nóstra aru intreveni, ea trebuie sa aiba aprobarea tuturoru contrahentiloru tractatului de Parisu. Se jucu aliații Austro-Ungariei cu carti deschise sau ascunse, eu acest’a nu o sciu, dara atâta e sigura, ca in cestiunea orientale e de lipsa o lucrare forte precauta, pentru ca in acest’a cestiune complicata si cea mai mica erore pate sa aiba urmări neprecalculate. Se dice, Austro-Ungaria nu este isolata, ea lucra in conttelegere cu Germani’a si Russi’a. Cum aru sta lucrurile inse, candu alianti’a celoru trei imperati aru fi numai o aliantia de doi imperati ? Se dice, pacificatiunea e usiera, pentru ca Russi’a are numai sa poruncesca in Belgradu si Cetinje. Acest’a nu o potu admite intru tote, ca popórele resculate suntu forte tari de urechi. Dara chiaru si déca Russi’a aru avea numai sa poruncésca, se nasce totuși întrebarea, déca ea poruncesce intr’adeveru, cum poruncesce, si cum e de a se inttelege comand’a ei. Oricum va fi inse in acést’a privintta, eu credu, ca Ungari’a n’are de a se amesteca in lucruri, din cari la nici o intemplare nu póte avea folosut, ci aruncute póte numai pentru alții castaniete din focu. Sciu, ca in Ungari’a opiniunea publica e contra interventiunei. Si in a dou’a jumatate a monarchiei partid’a germana dela potere e contr’a oricarei interventiuni si in acést’a privintia noi serbii toti suntemu de acordu cu partid’a dela „Nou’a pressa libera“, care dechiarâ nu de multu, ca chiaru si la casulu, cându s’aru amesteca Serbi’a, o interventiune a Austro-Ungariei nu e consulta. Eu nu sciu cum togm’a cei din Ungari’a tienu asia multu la aspiratiunile Serbiei. La casulu celu mai slabu acestu statu serbescu aru fi unu statu de 3—4 milióne suflete. Eu nu sciu, cum póte fi acést’a spre daun’a Ungariei, pentru ca eu credu, ca n’aru strica de locu Ungariei, ci e numai avantagiosu pentru comunicatiunea ei, cându Serbi’a de acum nu va fi mai multu unu pasialicu turcescu. Atitudinea Ungariei fatia de aspiratiunile Serbiei numai asta mi-o potu esplica, ca neamulu ungurescu e plinu de orecare neîncredere câtra slavii din Ungari’a, cu deosebire câtra șerbi si croați. Permiteti mi se vorbescu de totu sinceru in acest’a privintia. Noi serbii din Ungari’a, noi avemu semburele poporului nostru nu in Bacica si Banatu, ci in Croati’a si in confiniulu militariu. Acolo in se facemu politica comuna cu croații. Dara eu n’amu auditu vre-odata, ca Croati’a aru ave voie sa se anecteze la Serbi’a, n’amu pomenitu in genere, ca unu poporu mai civilisatu sa se fi lipitu de altu poporu mai putienu civilisatu, ci lucru e intorsu. Nu pricepu dara, ce nenorocire mare póte fi pentru Ungari’a cându acolo in Turci’a in loculu unoru pastalicuri s’aru nasce unu statu micu crestinu. Atitudinea ostila a Ungariei fatia de populatiunile creștine si fatia de Serbi’a abia aru ave unu avantagiu pentru patri’a nóstra. Si in privinti’a acést’a permitetimidloru sa dicu unele cuvinte cu totulu sincere. De vr’o câteva septamâni s'au latitu prin presi’a din capitala diverse faime despre agitațiuni infricosiate in Ungari’a de sudu , ca s’au aflatu chiaru proclamatiuni, medalie, cari intarita poporulu contr’a magiariloru. Noi cei de acolo nu scimu nimicu despre aceste si audimu astufeliu de lucruri mai intâiu din foile din Pest’a. In confiniulu militariu incorporata a imigratu totu feliulu de poporu, care sub pretestulu patriotismului făcu din denunciatiune o meseria profitabila. Lucrulu are inse alta fatia. Noi serbii din Ungari’a simpatisamu cu insurgenții, pentru ca acesti’a suntu inruditi cu nemulu nostru, si voiescu sa scuture unu jugu barbaru, dara cu cetatieni ai statului ungurescu nu ne uitaimu nice odata de datorinttele catra patri’a nóstra. Fiți asigurați, ca din mediloculu nostru nu va esi ceva ce aru fi indreptatu contr’a statului ungurescu sau ceva ce aru intarita pre șerbi contr’a magiariloru. Suntu inse lucruri, pentru caia noi nu putemu lua nice o responsabilitate asupr’a nóstra. Déca raportulu Ungariei catra Serbi’a nu este amicabilu, déca in Ungari’a se combătu cu tóte medilócele aspiratiunile Serbiei, e lucru firescu, ca cei din Belgradu nu potu ave semtiemente amicabile si ca nu se va procede la alegerea medilóceloru in modu amicabilu. De aceea credu, ca raportulu amicabilu catra Serbi’a are óre care însemnătate. Cestiunea orientale este o cestiune forte gingasia. Noi cei din sudulu Ungariei — si eu vorbescu nu numai cu serbii, ci cu cetatieni alu Ungariei — noi acolo in sudu fara deosebire de nationalitate, dorimu pacea, pacea cu orice pretiu. Noi serbii si maghiarii, amu suferita acolo odata amaru, amu suferita astfel cu câta generatiuni intregi nu voru fi in stare sa restabilesca bunăstarea de mai înainte. In aceste tempuri grele ne luptamu acolo cu esistinti’a nóstra materiale. Noi voimu pacea si n’amu dori, ca prin o politica neprecauta in cestiunea orientale sa se pericliteze pacea. Sa nu ne jocamu cu foculu. Factori mai puternici decum suntemu noi joca in cestiunea orientale. Sa lasamu pre Serbi’a sa umble pre caile rele. Sa nu ne facemu dușmanii aceloru populatiuni, cari nu ne au făcutu nice unu zeu si cari nu făcu de câtu ce a făcuta Ungari’a înainte cu 200 ani, cându si-a scuturata jugulu. Ca semnu de atitudine amirabila sau ostila a Ungariei in cestiunea orientale, amu servi si procederea guvernului ungurescu in cestiunea reintorcerei plănuite a familieloru creștine ce se afla pre teritoriu ungaro-croatu. S’a latitu faim’a, ca guvernulu ungurescu a convenitu cu celu austriacu, ca de vreme ce Part’a a acceptatu reformele proiectate fugarii sa se constringa a se reintorce in patri’a loru. Familiele refugiate inse au declaratu ca mai bine ’si voru cauta mórtea in undele Savei si Annei, decatu sa lase viéti’a la grati’a si disgrati’a torturatoriloru loru de mai înainte. Dara eu dicu, ca noi serbii si croații amu privi de turci cumperati pre toti acei’a, cari in contr’a postulateloru umanitatiei amu comite unu atare atentata fatia de familiele creștine refugiate, si Europ’a civilisata de asemenea i va considera de atari. Interpelatiunea mea catra dlumu ministru presiedinte suna: Considerându ca not’a ministrului de externe, contele Andrássy, in afacerea reformeloru turcesci e de o dimensiune mare internationale pentru monarcia si Ungari’a, in treba : 1. E compusa not’a contelui Andrassy dela 30 Decembre a. tr. in caus’a reformeloru turcesci cu aprobarea guvernului ungurescu? 2. Aprobeza guvernulu ungurescu principiulu amestecului in afacerile interne ale Turciei, cuprinsu in nota? 3. Ce atitudine are de cugeta sa ia guvernulu ungurescu fatia de d estindere eventuale mai mare a insurectiunei, déca pacificatiunea nu va succede si Serbia va participă la insurectiune? 4. S’au făcuta conttelegeri intre guvernulu ungurescu si austriaca pentru reintorcerea familieloru creștine refugiate pre teritoriulu ungaro-croatu? Interpelatiunea acest’a se da ministrului pressedinte si siedinti’a se închide. Epistole dela tiéra.*) Bata-me sositu la finea epistoleloru mele. Prin acésta nu voiu se dicu ca amu secatu tóte isvórele din care póte emulu deriva muri de observări asupr’a vietiei nóstre din tóte punctele de vedere. Astu fi de totu nemodestu cându mi astu insusi mie puterea acést’a, o putere, care abia va fi vre-unu omu cu minte pre lume, care sa si o póta insusi cu consciintia linistita. Vorbindu de finea epistoleloru mele amu in vedere cadrulu ce mi l’amu desemnatu si cugeta ca cetitorii, fara de esceptiune, voru fi asta de indulgenti si nu voru pretinde impossibilulu dela mine, fara ceea ce amu scapatu din vedere, dintre marginile possibilitatiei, voru intregi densii după puterile loru si după cunoscintiele loru. Preminiendu aceste iau firulu de unde l’amu lasatu, dela activitatea poporului nostru, pre carea o amu in vedere preste totu, fara de a o restringe la unu cercu anumita de activitate. Dara in agrulu acest’a, asia dicendu fara margini, unde sau de unde sa incepu ? Multi credu ca este bine a se arunca mai intâiu in spinarea poporului dela tiéra cu învinuirea, ca nu este activu de ajunsu. Acésta urmare o aflu pre curiósa, pentru ca poporulu, séu nu scie ce scriemu noi in diurnale si in carti despre densulu, séu déca scie, elu nu are desteritatea de a se apara, si cându aru incerca asia ceva, totu la noi cei cari scimu purta condeiulu incâtu-va trebuie sa-si ia refugiulu. Poporulu inse are unu dreptu neprescrisu la conducerea de catra luminile ce din sinulu seu le produce cu sudarea lui. Poporulu, carele, prelânga miile de greutati ce are sa suporte, si din august’a bucatura cei mai scapa din ghiarele aceloru greutati mai in jumetate, déca nu mai multu, si o cara cu spinarea proprie cale de câte doue, trei si patru mituri, a uneorea si mai departe, la cetatile, unde se afla fiii lui spre a inveti o carte, are sa nu fia in dreptu a pretinde ca acestia, după ce devinu barbati, sa-i aprindia luminile sele spirituale, sa-i lumineze si sa-i arate calea catra o activitate rationala, pre carea sa ajunga sa folose materiali si spirituali ? Noi asta credemu, ca orice lucrare, orice sudare drepta are sa fie încununata de binecuventare si binecuventarea aru urma negresitu si asupr’a poporului nostru déca rodele osteneleloru aru corespunde numelui acestui’a frumosu. Rodele numai déca rodoscu mai departe suntu demne de acestu nume, altfel cu ele suntu numai materialu de focu spre a mistui ce i vine in cale si a produce cenușia, ce se spulbera de ventu in tóte părțile de nice urm’a nu i se mai vede. Poporulu nostru rusticu, ca ori si carele altulu, numai dela sine si prin sine nu se póte aventa la o activitate satisfacatóre. Elu trebuie sa acést’a condusu prin luminile esite din simlu seu si trebuie educata ca sa pricepa ce -i spuna luminile sele, sa cunosca necessitatea celora spuse si pentru sine si sa i se arate ce si cum trebuie sa faca, ca sa faca mai bine, va sedica, sa progreseze, in ceea ce i este neaparata de lipsa sa progreseze. In zadaru ne vomu totu plânge ca poporulu e nepasatoriu, ca poporulu e lenesiu, sau trandavu; acest’a aru insemna a învinui pre celu ce nu vede intr’o incapere, in care nu este plin de lum’na, sau pre celu legata la ochi. Sa ne intrebamu mai departe s’a facutu pentru alte classe sociali ceva? Pre lângă aceea ca mai nu le avemu abia s’a facutu unu micu inceputu ici colea. Si catane ca aci amu ajunsu la capetulu cestiunei in direcțiunea invinuiriloru. Dara va dice cineva ca poporulu este inderetnicu si nu asculta, lui ’i place se remana in ceea ce s’a pomenitu. Nu potu nega absoluta acest’a. In multe parti si in multe privintie asta este. Este inse are cineva indreptatitu alu condamnă fara de ai face mai intâiu judecat’a? Fenomenulu conservatismului ’lu vedemu si la alte nationalitati din Europ’a civilisata, nu numai la noi. Acest’a face in firea omului. Dt’a, déca nu scu innota, desiguru ca vei sta la tiermure si nu vei pleca după alții cari innota la simpla chiamare, sau provocare, sa innoti cu ei alăturea. Dt’a, cu omu cu minte, ’ti vei dice, până voiu sta la tiermure nu amu sa me temu ca me voiu vnneca si déca remânu nescaldatu. Alta este cându ’ti va duce cineva sa intri in apa si-ti va arată până unde ai sigurantia sub piciére si mai departe te va invetiâ mai intâiu, aratânduti cum sa dai din mâni si cum sati tieni trupulu in apa, pentru ca sa innoti, si după ce soii nu vei mai astepta provocări, pentru ca o sa intri de sineti si in partile de o afundime mai mare, sa innoti si sa te scaldi. Omenii nostri, cari se numescu pre sine inteliginti’a poporului, striga din pusetiunea loru, prin diurnale in câte unu articulu, vina poporule la cutare sau cutare lucru. Lasa ca si acest’a o făcu putieni , dara óre ajunge atât’a ? La astufeliu de lucru se cere mai multa munca. Se cere, ca inteliginti’a sa vina mai desu in contactu cu poporulu, sa lu invetie in afacerile lui atunci cândui e de lipsa, déca se póte, sa merga înaintea lui luminandu si cu exemplu. Ti aduci aminte ca intr’o epistola amu amintita câtu de rari suntu bibliotecile la romani. Acum, déca inteliginti’a inca se codesce dela cetitu si dela înmultirea cunoscintieloru sele, ce sa asteptamu dela poporu ? Si dieu ce bine aru fi cându in fia-care comuna aru fi, o bibliotecatia pentru poporu, vr’o câte-va diurnale, din care sa cetesca si sa i se cetesca. Serile de iarna, lungi cum suntu, ce bine aru prinde cându nu s’aru perde cu pip’a si in minciuni, totu asta si duminecile si serbatorile da preste anu. Tóte aceste aru fi o camora pentru poporu, pre cându era asia cum suntu, nu suntu alfa, decâtu seracia, intunerecu si demoralisare. Fructele din tote aceste suntu infioratóre. Di cu unii omeni invetsati de ai nostri: sa n’aveti nici o gingia, suntemu in stare de transitiune ; trecemu dintr’o stare de lucruri intr’alfa , dar’ da-va Ddicu si va fi mai bine. Nimic’a mai ustoru decâtua emite mangaeri *) Yedi Nr. 13.