Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-26 / nr. 17

70 preste mangaeri. Vom fi multi, cari vom si crede ca nici ca se póte altu­­feliu. Starea de transitiune inse, de­si uneori e neaparatu de lipsa, contiene mai totudeun’a unu morbu in sine, si déca morbosulu remane parasitu, fara ginge si fara locuri, este espusu mortiei si­gure. Intr’unu tempu, cându tóta lu­mea din giurulu nostru lucra pentru înavuțirea materiale si spirituale, chiaru si pentru poporulu de josu, noi, cari starnu pe locu, nu putemu decâtu sa perdemu in proportiunea in care castiga altii. Acest’a este unu adeverit matematicu si neresturnabilu. Transitiunea, asta dara, trebuie sa o petrecemu lucrându alaturea cu alții din giurulu nostru. Atunci remanemu intr’o proportiune in carea si bună­tățile traiului materialu si spiritualu le avemu de nu de totu, celu putiemu, aprópe de egalu. Atunci si influinti­a politica a poporului nostru cresce si elu, la casuri cum s’au intemplatu in anii din urma, nu aru lasa sa­ lu condamne la morte commoditatea uno­­r’a, cari aru voi sa treca si de politici mari înaintea lumei si totu­ deodata sa nu aiba de a face nimic’a. Pre­cum vedemu „trandavi’a“ poporului rusticu, nu este atâtu a lui propria, ci mai multu a inteligentiei sele, se intielege cu unele esceptiuni, care totu mai făcu câtu potu, numai suntu prea rari in poporulu celu nu­­merosu alu nostru. Nimic’a nu asiu dori mai multu decâtu ca junimea nóstra studiata, carea a intratu dejà in viétia, sa croiască in solidum o direcțiune de feliulu acest’a, o direcțiune a trudei si a muncei pentru popor. Sa nu caute si ea ca multi din cari cunoscemu, cu totii, adeca déca vine in contactu cu poporulu sa vina numai pentru ca cestu din urma sai tituleze cu: „Mari’a ta!“ sa-i stea cu pelari’a in mâna si, ceea ce e mai tristu decâtu tóte aceste, sa­ lu esploateze pentru ai servi de pedes­­talu la radicarea unui’a sau altui’a la o avere materiala mare, in carea sa pota comodisa, dara numai comodisa, ti nimic’a mai departe. Cugetamu sa mai vorbescu si despre limba, dara o lasu, pre sem’a gramatistiloru nu sciu de astadata sau pentru totu de un’a. Pare ca va fi cea din urma. Atât’a iise totusi trebuie sa atingu, ca aru fi bine sa ne apropiamu toti românii prin mediulu pressei de un’a si aceeași limba si de un’a si aceeași scriere. Se nu pre latinisamu, ci până unde aflamu cuvinte românesci, in limb’a nóstra, si cuvinte străine, cari au primitu impamentenirea in tóte partile roma­­nimei, sa ne folosimu de ele. Sa nu mergemu vise nici in estremulu cela­­laltu si sa cautamu anume tóte „bo­­gosloviile“ din cartile cari ne aducu aminte deca dinti’a limbei nóstre.... Raporta despre motivele la proiectulu de lege de­spre fundulu regiu, si despre regudarea universitătiei sasesci si despre averea uni­versitătiei si a asia numiteloru stepte judetie. Proiectulu de fatia (publicatu in fói’a nóstra) are dóue scopuri, unulu este: statorirea modalitatiei la regu­­larea fundului reg.; alu doilea e : re­­gularea universitătiei sasesci, precum si a relatiuniloru de avere ale uni­­versitatiei sasesci si ale asia numiteloru stepte judette. Irealisarea primului scopu se ba­­seza pre cei doi paragrafi dintaiu ai proiectului de lege, pre cari credu ca e de lipsa sa-i motivezu in deosebi fiindu obiectulu insemnatu. In Transilvani­a au esistatu pana la anulu 1848 trei națiuni politice si adeca cea ungurésca, secuiésca si sasésca si fia­care dintre aceste na­țiuni avea teritoriulu seu deosebitu, teritoriulu ungurescu, secuiescu, si fundulu regiu. Fia­care­­ dintre na­țiunile amintite are prerogativele (privilegiele) ei deosebite si pre teritoriulu fia­carei dintre aceste națiuni a esistatu in mesura mai mare ceu mai mica altu dreptu pu­­blicu si privatu. Deosebirile aceste s’au stersu deja prin articululu de lege I: 1848 (din Clusiu) in principiu si mai ch­iaru s’au statoritu acést’a prin § 1 art. de lege XLIII, 1868 pronunciându-se prin acest’a, ca impartirea teritoriale sta­­torita după națiunile ce au esistatu in Transilvani­a până înainte de 1848 si prerogativele ce suntu legate de aceea suntu sterse. De vreme ce deo­sebirile in administratiunea interna a fundului regiu, si in celelalte parti ale tierei era forte considerabile, minis­­teriulu fu indrumatu prin §§ 10 si 11 din articululu de lege amintitu sa sub­­stem­a dietei unu proiectu de lege despre regularea fondului regiu­ si a universitătiei sasesci, si s’a imputer­­nicitu, ca până atunci sa dispună in modu provisoriu conformu principie­­lor d esprimate in legea amintita rela­­tivu la organisatiunea interna si ad­ministratiunea interna a municipieloru din fundulu reg. De asemene este es­­primatu in § 88 art. de lege XLII, 1870, ca de regularea fundului regiu va dispune o lege separata. Era deci o datorintia a ministe­­riului impusa prin lege, ca sa sub­­stem­a dietei unu proiectu de lege de­spre regularea fundului regiu. Eu substerneamu inse­mnu proiectu de lege despre regularea fundului regiu chiaru si déca nu se de obliga mai multe dispusetiuni consunatorie unoru legi singuratece, pentru ca te­­a­ritoriele fundului regiu intregu fiindu forte neregulate si despărțite deolalta nu potu forma unu municipiu — din punctu de vedere alu organisatiunei corespund istorie, — cele 11 municipii isolate de astadi ale fundului regiu­nu se potu lasa ca municipie neaten­­uate in esistinti’a loru teritoriale de acum, dar’ nu se póte nici aceea, ca cele 11 municipie ale fundului regiu, esistandu separatu, sa formeze inca unu necsu politicu de rangu mai inaltu si sub presidiulu comitelui sa­­sescu, ca adunare generale a repre­­sentantiloru din fundulu regiu, sa esis­­te ca unu statu in statu, cu deose­bire cea din urma nu se póte accepta din punctu de vedere alu admnistra­­tiunei si alu interesului de statu. In paragrafulu primu se póte vede­apriatu direcțiunea proiectului de fatia relativu la întrebarea, sa vina teritoriulu fundului regiu, după ce starea lui separata s’a­sistatu, la aron­darea municipieloru ce va urmă, sub acele puncte de vedere, ca teritoriele municipieloru ce lu impresara si sa încete diversitățile ce esistau inca re­lativa la administratiune. Observezu inca aici, ca proiec­tulu de lege despre regularea terito­riale, care si asta va trebui sa se inac­­tiveze de odata cu proiectulu de fatia, va dispune de averea separata, folo­sita spre scopurile administratiunei si de venitele municipieloru singuratece conservandu-se in modu perfectu drep­­tulu de proprietate. In § 2 amu voitu sa corespunda pietatiei pentru numirile istorice. Si acum trecu la deslusirea sco­pului alu doilea ce urmaresce proiec­tulu de lege. Universitatea natiunei sasesci, res­pective adunarea generale a univer­­sitatiei natiunei sasesci, avea in tem­­pulu vechiu trei cercuri de activitate separate: 1. Universitatea natiunei sasesci, ca un­a dintre națiunile politice ce esistara in Transilvani’a, au eserciatu pre terenulu administratiunei si alu justitiei acelu dreptu statutariu, cu care era investita; ea pute privighia ca prerogativele natiunali sa se sus­­tiena intacte, si 2. adunarea generale era custo­dele constitutiunei întregi; 3. ea dispunea de averea na­tiunei. După ce prin articulii de lege (din Clusiu) amintiți mai susu I: 1848 si XLIII, 1868 s’a pronunciatu in prin­cipiu sistarea prerogativeloru de cari se bucura națiunile politice separate, precum si a teritorieloru natiunali, se inttelege de sine, ca adunările natiu­nali cu dreptu politicu si administra­­tivu ale natiunei sasesci, care in tem­­purile trecute mai de multe ori uitân­­du-si chiamarea au trecutu departe preste competinti’a ei, nu potu sa mai esiste. Ce s’atinge de cerculu de activi­tate justitialu alu universitătiei natiu­nei sasesci, legile au dispusu deja in privinti’a acest’a facendu justiti’a in fundulu regiu conforma cu a celoru­­lalte parti ale tierei. In acestu res­­pectu a incetatu competinti’a univer­­sitatiei, dreptu aceea din sfer’a de activitate de mai nainte a universi­­tatiei n’a remasu altu ce­va, decâtu dispusetiunea despre averea forte con­siderabila a natiunei sasesci si con­­trol’a despre folosirea averei conformu destinatiunei. Acestu dreptu trebue sa­ nu aiba universitatea natiunei sasesci si in viitoriu, déca nu vremu sa ne espu­­nemu imputurei drepte, ca statulu dis­pune in modu arbitrariu de averea privata a singurateciloru si a tienu­­turiloru. Pre barea acestei inttelegeri s’a nascutu partea acea din proiectulu de lege, care se referesce la univer­sitatea natiunei, precum si la averea universitătiei sasesci si a celoru 7 judetie. In §§ 3—7 e statoritu cerculu de activitate alu universitătiei, mai de­parte, ca averea universitătiei se fo­­losesce numai spre scopuri culturali, ca dreptulu de proprietate relativa la averea universitătiei se sustiene ne­­modificatu, ca venitele universitătiei suntu a. se folosi pentru binele intre­gei locuitorimi, fara deosebire de re­­ligiune si limba, si ca adunarea ge­nerale a universitătiei natiunei sasesci dispune. §8 determina compunerea adu­­narei generali. Presidentulu ei va fi in viitoriu in corintele sasescu, căci acestu oficiu inceta in proiectulu de lege care va trebui sa se creeze de­spre regularea fondului reg., ci co­m­itele supremu alu comitatulu Sabiiu, care dignitate la inceputu si asta co­incidea cu a comitelui sasescu. Vice-pressedinte si va alege adu­narea generale singura, notariulu ei va fi secretariului stabilut alu univer­­sitatiei. Ce privesce numerulu mem­­briloru universitătiei, înainte de 1848 fia­care municipiu era representatu prin 2 deputați; numerulu totalu era deci 22, cu presidentulu 23. După instrucțiunea ministeriale provisorica emisa la împuternicirea dietei in anulu 1869 adunarea generale consta afara de presidentulu din 44 membri, scau­­nulu Sabiiului si districtulu Brasio­­vului tramiteau la olalta 6 represen­­tanti, celelalte 9 municipie câte 2, la olalta 18. Afara de acestea trimiteau cetățile Sabiiu si Brasiovu câte 3 re­­presentanti, la olalta 6; Sighisior’a, Mediasiulu, Bistriti’a, Oresti’a si Sebe­­siulu câte 2, la olalta 10 represen­­tanti: Cincu mare, Rupea, Mercurea, Nocrichiulu câte 1, la olalta 4. De vreme ce inse numerulu acest’a se areta prin esperi­ntia prea mare, pro­iectulu de fatia, merge aprópe la nu­merulu dinainte de 1848, fiinduca elu recomenda sa se statorésca afara de presidentulu si notariulu unu numeru de 20 membri. După § 9­ membri ordinari ge­nerali se alegu pre viitoriu pre 3 ani, pentru ca era de prisosu a se mai sustiene dispusetiunea din 1869, după care a, tienendu-se in fia-care anu celu putieru o adunare generale, se alegea in fia-care casa si representantii de nou. §§ 10—14 cuprindu dispositiuni relative la adunarea generale. § 15 reguleza biroulu centralu alu univer­­sitatiei. § 16 cuprinde disposiun­ni transitorie. §§ 17—19 dispunu de ave­rea celoru siepte judetie. Relativu la acești paragrafi mai observezu inca, ca asta numitele siepte judetie suntu cele 7 municipie mame ale fundului regiu, a caroru universitate posede ore­care avere, cu o destinatiune asemenea celei ce o are averea uni­­versitatiei sasesci. Ca o dovada de relatiuni complicate e impregiurarea, ca averea celoru siepte judetie are acum după o prad­a legale de o suta de ani universitatea de 8 si nu de 7 municipie si dintre cele 11 municipie ale fundului regiu nu au parte la ea de dreptu numai trei, adeca Brasio­­vului si districtulu seu, Bistriti’a si districtulu, cetatea si scaunulu Me­­diasiu. Dreptu aceea a trebuitu sa se dispună in deosebi de averea ce­loru 7 judetie; dispositiunile din pa­­ragrafii amintiti suntu inse, credu eu, destulu de ch­iari pentru a face de prisosu o motivare mai detaiata. Re­lativu­la § 20 asi observa inca, ca a fostu mai corespundietoriu a insarcina cu otarirea timpului candu sa se in­­activeze acesta lege pre ministrulu de interne, pentru ca inactivarea ei stă in necsu nedespartireru cu alte re­forme administrative ce nu suntu inca create. Budapest’a, 23 Febr. 1876. Colom. Tisza, ministru de interne. Redactoru respundietoriu Nicolau Cristea* V­a­r­i­e­t­a­t­i. fűs* Rim­lu trecutu­ s’a intar­­diatu cu dóue bile din caus’a circulariulu­i ce a aparutu in fruntea acelui anu. *** „Gartenlaube“ este oprita si in Austri’a si in Ungari’a. Nr. 28—1886. Concursă. Pentru ocuparea vacantei paroh­ii a Vi­­draseului, di­n protopresbiteraturu Ternavei inf., in urm­a otarirei Prevenerabilului Consistoria archidiecesana de sub nr. 700—1873 se escrie cu acest’a a III—a era concursu cu terminalu până la 28 Martiu a. c. Ernolumintele suntu: 1. Porțiunea canonica de 16 Jugere U16Q ° oratoriu si cositura. 2. O­chi de lucru cu palm­’a (claca) dela 58 familii. 3. Dela 58 familii câte o ferdela cucu­­ruzu cu grauntiu. 4. Stol’a usuata de până acum. 5. Casa parochiale cu 3 incaperi. 6. Usufructulu cintirimului vechiu pe care este cas’a parochiale. Doritorii de a ocupa acestu postu preo­­tiescu suntu poftiti a trimite concursele sele bine instruite, in sensulu stat. org. subscrisu­lui pâna la terminulu de alegere presiplu la 2S Martiu a. c. Cu intielegerea comit, parochialu. Deagu 12 Februariu 1876. Daniilu de T­a­m­a­s­i­u, 2—3 adm. prof. E­d­i­c­t­u. Georgia Lazaru din Feldiór’a de religiunea gr. or. carele a parasitu pre legiuit’a sea socia Mari’a Calbaru dela Martie 1865, si astadi nu se scia unde se afla, se citéza prin acest’a a se infatiosiâ la subsemnatulu foru matri­moniale, caci de nu se va infatiosiâ in restempu de unu anu si o di dela datulu de fatia se va petracta acti­unea muierei sele si in absenti’a lui­ Brasiovu in 17 Ianuariu 1876. Scaunulu protop. gr. or. alu trac­­tului II alu Brassovului. Ioanu Petricu, (2—3) protopresbiteru. Editur­ a si tipariulu tipografiei archidiecesane.

Next