Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-29 / nr. 18

70 legiele sustienute de sasi si aperate cu atât’a facu ca drepturi esclusive a gintei saxonice nu se afla nimic’a de esclusivitate, nici un’a prerogativa fatia de cei’a­lalti locuitori, cari suntu ro­mânii si magiarii, — numeroși, pre­cum bine sciu sasii, — si cu atâtu mai putiem­ o esentiune a fundului regescu de imperiulu unugrescu. Sin­­gur­a numire de fundu regescu inca nu indreptatiesce pre­sa si a-si aroga vre-o esclusivitate sau esemtiune, (— si alte parti ale imperiului se distin­seră după numire, fara inse de a-si aroga independinti’a au ore­care esen­tiune —­ si insasi numirea de „Sach­­senland“ in intielesu saxonicu este usurpatiune si fantâna nesecata de nedreptatiri. Spiritulu separatisticu alu sasiloru, ur’a loru cea mare in contr’a celoru­lalti locuitori ai fundu­lui regesen, in fine temerea de apu­­nere si tendinti’a — in sine laudabila, de a lasă după sine unu monumentu, — tóte acestea indemnara pre­sa si la es­­clusivitatea si esemtiunea, de care i vedemu suferindu astadi. Desele nefericiri, de cari fu lo­vita Ungari’a de unu tempu incóce, abatura atentiunea barbatiloru de statu dela o cestiune, precum se pare, de putiena însemnătate, cum este a fun­dului regescu, — si chiaru in tem­­pulu celu mai recente, cându Unga­ri’a deveni sui juris, de­si se bucura deja mai de unu deceniu de potesta­­tea deplina, — sa ch­emu si sa ac­­centuama deplina, — pentru ca germanizarea, inaugurata la an. 1850 cu multu focu si continuata mai multi ani, se stinse că fumulu si nu lasa după sine decâtu neîncredere gene­rala si duratoria — multele si impor­tantele agende ale legislatiunei abia acum concedu si regularea fondului regescu. — Speramu, ca vocea popo­rului, dreptatea si binele statului voru fi considerate, si ca in fine fundulu regescu se va regulă fara mai multa amanare. — Fundulu regescu nu se póte asemena mai nimeritu decâtu cu o rana, carea multu tempu neglecta, in fine deveni forte periculosa. — Toc­­m­a pentru aceea este postulatu alu patriotismului, că fundulu regescu nu numai sa se reguleze, ci sa se regu­leze fara intardiare. V. Cetimu in diab­ulu vienesu „Neue freie Presse“ dela 3 Martie, urmato­ri ulu articolu reprodusu după „Pester Lloyd,“ organulu comitelui Andrassy. Acestu articolu contiene reflesiuni forte interesante asupr’a ministrului An­drassy in afacerile orientului. Este obsteste cunoscuta ca poli­­tic’a austro-ungara tinde la mantiene­­rea statului­ quo in orientu. Acest’a a aprobat’o fara contestatiune posibila modulu cu care cabinetulu vienesti a regulatu inlaturarea cestiunei insurec­­tiunei din Bosni’a si Brzegovin’a. Insa acest’a probeza totu odata ca acesta misiune nu se mai póte îndeplini con­formii cu politic’a rutiniera de conser­­vatism­u din tempulu lui Metternich. Acela ce aru crede astadi ca statulu­­quo in orientu se póte mentine prin o politica de pura represiune, prin protectiune a unor drepturi fictive de suveranitate ale Porției, prin în­cercarea contr’a naturala de a rein­­viă pre acel’a ce a muritu, de a insu­­fleti din nou pre acela ce si-a datu sufletulu, acel’a aru deveni victim’a unei ilusiuni ce aru merită veru­ce alta calificare, afara de acea a unui omu de statu. Aici din contr’a este vorb’a de a privi impregiurarile in adeverat’a loru lumina; o populatiune ce este gat’a a a se deslegă, a se separă, nu se póte împacă cu positiunea ei de câtu prin mijloculu de a-i face acesta positiune suportabila. Numai o asemenea politica póte ave valore pentru acele mici semi­­suveranitati ce suntu supuse sceptru­­lui turcescu. Din protectiunea acor­data fara reserv’a teorieloru politice ale Porției, aru resultă imediatu, dreptu respunsu, declaratiunea de indepen­­dintia a stateloru vasale, încercarea de a restabili supunerea loru sub suve­ranitatea sultanului pre vechiele ei baze aru ave de consecuentia imediata revolutiunea. Acel’a ce nu si-aru dă ostenila a face distinctiunea intre legi­timele pretentiunei ale unei civilisa­­tiuni autonome si crescenda, si intre cele nelegitime, spre a trena socotela de cele dintâiu pentru a pute intrenă cu atâtu mai energicu pre cele de alu doilea; — acel’a ce aru crede ca prin o politica compresiva si desierta aru pute domină conditiunile vitale ale aceloru state înzestrate cu o esis­­tintia autonoma religiósa, nationala si legislativa; — acel’a aru plecă in calculele sele dela unu punctu de ple­care falsa si resultatulu numai putie nu va fi neadeveratu. Cestiunea este, mantionendu-le in cerculu legaturiloru­loru politice reale catra Porta, iar’ nu fictive, de a atrage acele sfaturi catra apusulu eu­­ropénu in proportiune cu interesulu loru materialu si moralu, si de a că­lăuzi aspiratiunile loru autonome din torentulu tendiniieloru revoluționare spre curentulu linistitu alu desvoltarei pacifice. O asemenea politica nu este in contradictiune nici cu acelu principu generalii de politica alu mantienerei statului-quo in orientu, nici cu inte­resele speciale ale Porției. Ea, mai vertosu, este unu resultatu naturalu alu ambeloru consideratiuni. Din acestu punctu de vedere se cuvine dara a se privi si caracterulu poli­ti­cu alu conventiunei române. Con­­tradictiuni aparente si inconsecuentie aparente resulta naturalmente din acestu actu. Inse atâtu contradictiunile câtu si inconsecuentiele se resolva prin puterea unificatóre a unui scopu politicu mai inaltu. Contele Andrassy nu a facutu alta in Romani’a decatu ceea ce a facutu in Bosni’a si Erzeo’O­­vin’a, adeca ca, cu intielepciunea unui adeveratu barbatu de statu, elu a in­­trodusu progresulu pre de o parte in loculu acelei incapacitati guvernamen­tale ce consta numai intru a negă, iér’ pre de alta parte in loculu ten­­dinti­loru revoluționare. Si tocmai in Romani’a s’au manifestatu forte evi­­dentu consecventiele acestei politice. Noi nu amu aflatu ca Porta aru fi avutu locu de a se plânge despre ati­tudinea acestui statu vasalu in cur­­sulu insurectiunei, cu tóte ca, precum se pretinde, independinti’a lui politica a castigat­ o estensiune imensa prin acordarea acestui „jus paciscendi“ (dreptu de a incheia tractate) in ma­terii economo politice. Este invederata data ca acesta resturnare a tuturor a traditiuniloru politice ale Austro-Ungariei in ori­entu nu aru fi fostu unu ce­astă de teribilu, scu pute ca aceste traditiuni meritau tocmai de a fi resturnate. ------------ P. Cetimu in „Press’a“ româna. Scimu ca conventiunea comerciala încheiata de guvernulu nostru cu Aus­­tro-Ungari’a s’a votatu, după lungi desbateri, atâtu in Camer’a deputati­­loru câtu si in Camer’a de susu. Dis­­cutiunile la care a datu nascere acesta conventiune atâtu in diarele austro­­ungare, câtu si in tóte cercurile in­dustriale si in specialu in Camerile de comerciu din Austri’a, care conchidéu prin a cere respingerea acelei con­­ventiuni, au desteptatu o discutiune totu atâtu de animata in comitetulu Camerei deputatiloru si apoi in finalu acestei Camere, unde discutiunea a duratu doue dile. Apoi puinduse la votu, in Camera, tractatulu nostru de comerciu a fostu primitu, avendu 73 voturi contr’a. Diferite organe de publicitate au reprodusu si comentatu discursurile oratoriloru cari au sustienutu séu au combatutu acelu tractatu de comerciu. „Le Nord“ dela 2 Martie vorbesce asemenea in revist’a sea despre acele desbateri din paramentulu vienesu. Elu ne spune ca ministeriulu austri­­acu, spre a face sa tréca tractatulu nostru de comerciu a facutu cestiune ministeriala; atâtu de tenace eră opo­­sitiunea contr’a lui. Deputatulu Neu­­wirch a contestatu guvernului vienesti dreptulu de a face cestiune de cabi­­netu din o conventiune comerciala. Unu altu deputatu Plener a pusu ces­tiunea pre teremtulu de suveranitate contestându României dreptulu de a incheia tractate de comerciu fara con­­simtiementulu suzeranului. Dar’ acesta controversa, adauga „le Nord,“ a fostu resolvata dinainte de catva puterile dela nordu, care s’au pronunciatu in favorea României. Alti deputați au combatutu clausele din conventiunea de comerciu in care se confirma me­­surile esceptionale din legile nóstre privitóre la israeliti. Iar ministrulu de comerciu, a rostitu unu lungu dis­­cursu in sustienerea conventiunei res­­pingandu obiectiunile făcute de adver­sarii sei. Ministrulu s’a silitu a areta avantagele acestui tractatu de co­merciu pentru Austri’a, si ca argu­­mentu mai tare, intre altele, minis­­trulu a invocatu opositiunea crâncena ce a intempinatu votarea acestui trac­tatu in Camer­ a din Bucuresci. De­ore­ce acestu tractatu a fostu atacatu cu violentia in Bucuresci, elu trebuie sa fia avantagiosu Austro-Ungariei. Unu asemenea argumentu, dice „le Nord,“ póte fi invocatu, dara nu e din cele mai convingatóre, déca nu va fi insotitu si de alte argumente mai positive. Ni se va dice ca si noi amu in­vocatu acestu argumentu aratandu ce opositiune crâncena s’a facutu acestei conventiuni austro-române la Pest’a si Vien’a. Noi insa nu ne-amu marginitu numai aci, ci amu demonstratu avan­tagele ce noi tragemu din conventi­une prin calcule si argumente posi­tive, iar’ déca amu invocatu si opo­sitiunea ce s’a facutu la Pest’a si Vien’a, acést’a amu facut’o mai multu spre a arată celoru ce au combatutu la noi acésta conventiune, ca comba­terea loru violenta este o exagerare nefundata si nedrepta. „Adeverulu este,“ cum dice „le Nord,“ „ca acesta conventiune comer­ciale este folositóre si României si Austriei, cu tóte atacurile interesate ale opositiunei parlamentare române, precum si acelea ale opositiunei nu mai putieri interesate ale opositiunei parlamentare austriace.“ Dlu profesoru dela gimnasiulu reg. ung. de statu de aici Petru Si­­monu ii trimite o brosiura intitulata : „Emlékbeszéd Deák Ferenc halála fü­lött, tartotta Simon Péter et­c. etc.“ pre lângă urmatórea comitiva : Domnule Redactoru ! Gimnasiulu ungurescu-regescu de statu din Sibiiu are fatia cu cele­lalte gimnasie astă­ dicenda misiune indoita. Satirea culturei universale si edu­­catiunea morale a junimei studiase ; asta chiamare o are cu cele­lalte in­stitute comunii. A dou’a chiamare — ie: de a inlocă si lati intre românitate si sasi limb’a magiara, oficiósa, diplomatica in patria , de a plantă in inimile ju­nimei studióse de diferite confesiuni si nationalitati simburulu amorei fra­terne reciproce, precum si simtlulu unitatii, de a nutri in sinulu seu civi credinciosi unei case domnitorie si fii dulci ai unei patrii comune. — Asta chiamare p­are că o detoria impusa de positic a etnografica. De unu midilocu spre realisarea acestei chiemari a sale a intrebuin­­tiatu corpulu profesorale alu acestui institutu si evenimentulu atâtu de tristu si intristatoriu, — repausarea acelui unicu, gentilu patriotu, pre care­ lu represinta in marimea sea Deák Ferenc, si adeca in estu modu a ordinatu in memori’a lui Deák in 14 Feb. a. c. s. n. o. serbatórie fune­­brale, cu care ocasiune prin vorbiri in memori’a acelui barbatu unicu in patria, ba chiaru in lume, amu ati­­tiatu, in animile celoru mai maturi coleg’a Palizer, in ale celoru mai ti­nerei eu, zelulu si staruinti’a, de a imită virtuțile: iubirea de dreptate, sinceritatea, loialitatea, iubirea de pa­tria, ale acestui barbatu. Spre a fi si mai multu inițiați studioșii in imitarea virtutiloru lui Deák, a stabilitu corpuru profesorale din’a susnumita de o serbatóre cele­­branda in totu anulu, in 28 Ianuariu, care este din’a repausarei lui Deák. Cu acesta ocasiune, a statoritu totu odata corpulu profesorale, de a premiă cu fundandulu „stipendiu Deăk-anu“ pre acelu studiosu, care prin portarea sea morale va escelă preste toti ceilalți. In acestu modu a cugetatu cor­pulu profesorale a se pute apropiă inca cu unu pasiu mare de realisarea chiemarei sale destinse. E evidentu inse, ca din contri­­buirea nóstra, a profesoriloru, cu a studiosiloru cu totu, putiemu capitalu voma pute creă, din caus’a starei nóstre materialmente scapatate. M’amu decisu deci a-mi tipări vorbirea, ce am tienutu in 14 Febr. in memori’a lui Deák, si totu venitulu alu destină spre inmultirea „stipendiului Deăk­­anu.“ Luându-mi aici libertatea, de a ve­­spectă si domniei vóstre unulu din aceste esemplarie, sum astă in­­drasnetiu, a ve rogă cu cuviintia: sa binevoiti a luă in fói’a d-vóstre acésta vorbire sub o critica mai do­mola, a cită din trens’a câte unu pasu mai nimeritu, si a recomendă, cu pri­vire la scopulu ei um­anu, onoratului publicu românu spre cumperare, cu atât’a mai vertosu, ve­rogu de óre­ce partea cea mai mare a juniloru studioși suntu români. Acést’a este de­capetatu in li­­brari’a dlui Augustinu Schmiedicke, sau de a dreptulu la mine, care­sum etc. etc. Sibiiu, 1 Martie 1876 s. n. plecatu servu Petru Sim­om profesoru la gimn. de statu ing. reg. Noi inainte de tótu ne esprimamu totu respectulu cuvenitu înaintea ze­lului ce­ lu desvolta frații magiari pen­tru barbatii lor mari si amu dóri cându si românii noștri anteru atu scĭ alege pre barbatii loru mari si apoi ’m veneru astă precum vedemu ca făcu magiarii. Din cele cuprinse in comitiva si potu face o intipuire si despre modalitatea comemorarei amintite si astă aceloru ce sciu un­­guresce o recomandamu. Ni-aru fi purutu iise si mai bine cându cuven­­tarea din cestiune se rostea românesce si se tiparea românesce, odata, pentru ca după cum scriu noi, si după cum adeveresce si dlu prof., tenerii ro­mâni suntu mai numeroși la gimna­siulu, care se afla iarasi in mijloculu unei populatiuni in cea mai mare parte româna. Simburele amorului fraternu, care voiesce gimnasiulu alu semană, după cum dice dlu profesoru, n’aru resari astă greu si aru cresce mai ingraba si mai involtu din o limba priceputa de populatiune de­câtu din un’a necunoscuta. Gimnasiulu aru respândi principiele cele tolerante a­le lui Deák si si-aru ajunge mai cu­­rent lu missiunea de a cresce simtiulu amorei, unitatiei si a armoniei intre confessiuni si nationalitati. Estragemu din o corespundintia particulara din protopresbiteratulu gr. or. alu Cohalmului la 20 Februariu 1876, urmatórele: Die Redactoru! Aceea ce voiescu

Next