Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-29 / nr. 18
71 a-ti comunică die Redactam cu ocasiunea acést’a e, ca după câtu ’mi este cunoscuta, inca in tómn’a anului trecutu, s’au fostu comunicatu unu cerculariu consistorialu, prin care se indemna comunele nóstre bisericesci din archidiecesa, la formarea de „fonduri parochiale.“ După câtu sum informatu din isvore adeverate, in protopresviteratulu nostru alu Cohalmului, s’au facutu inceputu la aceste fonduri in cele mai multe comune bisericesci , prin contribuiri benevole, in bucate, de pre la respectivii creștini. Inceputulu acestora fonduri s’au pusu in lucrare inca asta tomna, pre cându parint. admin, prof. Nicolau D. Miroi ’a, au facutu canonic’a visitatiune prin tractu. Cu acestu prilegiu, a zabovitu in fia-care comuna atât’a, pana cându au pututu capacitu pre omeni la infiintiarea prementionateloru fonduri. Totu asemenea s’au infiintiatu la anulu 1871 in acestu protopresbiteratu si „fondulu tractualu scolasticu.“ Vediendu eu inse, ca in unele comune Învecinate de prin alte protopopiate, nici ideea nu au de formarea astoru-feliu de fonduri, amu anatu cu cale a aduce prin acést’acașurile de mai susu la cunoscintia publica, cu aceea dorintia, ca face in interesulu celu mai sântu alu bisericei si scólei, ca fia care protopopii seu adm.ppescu, cu ocasiunea unei canonici visitatiuni pre lunga alte afaceri ale sete, sa-si tina totudeodata de o datorintia, nestiinta pentru formarea astoru feliu dn fonduri. E adeveratu ca acést’a e mai intâiu datorind’a frescecarui parochiu si comitetu parochialu, dar’ e adeveratu si aceea, ca intrevenindu in asemenea casuri si unu superiorii bisericescu alu tractului, a lucrulu iu cu totu lu alta fatia, si se aduce la deplinire cu o înlesnire mai mare. Spre aducerea la deplinire iise a astoru feliu de întreprinderi salutarie pentru biseric’a si scal’a, se cere strădania si lucru caci: „Nihil sine magno vita labore dedit mortalibus.“ *. Romani ’a. I. BA& Marele colegiu electorala pentru alegerea Metropolitiloru si Episcopiloru. Colegiulu se deschide la 12 si jumetate ore trecute, sub presiedinti’a Inaltu P. S. Metropolitu primatu. Respundu la apelulu nominalu 155 membri presenti,11 ai sinodului, 49 ai senatului si 95 ai adunarei deputatiloru.) Se procede la votu după apelulu nominalu. Despunendu-se scrutiniulu se constata ca voturile s’au impartitu intre S. S. archiereulu Ghenadie Pitesteanu, S. S. parintelele Ghenadie fostu Argesiu si S. S. părintele Teodoritu Sinadon, care a avutu numai câteva voturi, neintrunindu nici unulu majoritatea absoluta. Se procede pentru a doua ora la votare facendu-se de a dou’a ora apelulu nominalu si constatandu-se 156 membri presenti. Majoritatea relativa o intrunesce de asta data S. S. Ghenadie Pitesteanu, 73 voturi. Ier’ S. S. Ghenadie Argesiu 70 si S. S. Teodoritu 13. Noulu alesu la scaunulu vacantu alu episcopiei de Argesiu, după proclamarea votului in aplause, cu binecuventarea archipastorésca, se urca la tribuna si multiumesceniloru senatori si deputați pentru încrederea ce i-au aretatu, precum si providentiei, promitendu ca va cauta sa fia la inaltimea missiunei ce i s’a incredintiatu de a ocupa scaunulu episcopalu ilustratu de părinți ca Ilarionu si alții, fundatu de gloriosulu domnu Neagoe Vodă si restauratu adi in dilele Măriei Sele Carolu, sub guvernulu actuali. (Aplause). Noulu episcopu mai promite inca solemnu a-si îndeplini, pre câtu puterile i voru permite, acésta grea sarcina, urmandu calea pacei si iubirei catra biserica si tiéra. La aprópe 3 ore, siedinti’a colegiului electoralu se rădică. Cartea pastorala a Inaltu Presantiei Sele Metropolitului primatu Calinicu, CALINICU, Cu mil’a lui Dumnedieu, Archiepiscopu si Metropolitu alu Ungro- Vlahhiei, Ecsarhu alu plaiuriloru, locutuitoriu alu scaunului Cesariei Capadociei si primatu alu României, Prea cucerniciloru protoierei, cucerniciloru preoți si diaconi, si in genere intregului cleru alu de Dumnedieu pazitei Nóstre eparcii, haru voie si pace dela Domnulu nostru Iisusu Christosu, iar’ dela smereni’a nóstra binecuventare si rugăciune. Dela venirea nóstra la acestu scaunu metropolitanu un’a din principalele preocupatiuni ale nóstre a fostu imbunatatirea positiunei materiale a clerului. Deplangendu din tóta inim’a starea trista in care se afla preoții astadi, noi amu facutu deja cuvenitele meditociri si vomu mai stărui din tóte puterile nóstre, ca preoții sa nu mai fia espusi la voi’a intemplarei, ci sa ocupe, in organismulu statului loculu si positiunea ce li se cuvine, si sa se asigure esistenti’a loru, potrivita cu a loru missiune. Noi vomu insista ca articolele legei comunale privitórie la intretienerea clerului, remase până acum neesecutate, sa se puna in aplicare intr’unu modu dreptu si satisfacetoriu. Ne vomu pune tóte silintiele nóstre, cu clerulu sa scape in fine de acésta miseria in care se afla astazi, si ca viéti’a preotiloru sa fia asigurata intr’unu modu demnu si corespundietoriu cu caracterulu si missiunea loru. Suntemu convinși ca onor, guvernu sosindu forte bine ca o adeverata desvoltare a unui poporu, ca inaltiarea natiunei nóstre nu se póte realisa decâtu prin desvoltarea vietiei religióse si inaltiarea clerului nostru, ne va da totu ajutoriulu posibilu, si avemu dejà probe evidente despre bun’avointia ce o are pentru a sprigini realisarea dorintteloru nóstre, pentru care i multiumimt din totu sufletulu. Ceea ce inse ne va ajuta si mai multu, la reusirea staruintieloru nóstre, suntu preotii insusi, prin îndeplinirea esacta si conscientiasa a datorieloru loru, si acést’a este, iubitiloru fii in Christosu, ce ne-a facutu a ve adresa aceste cuvinte parintesci. Caci déca preoții voru fi petrunsi de sublim’a si sânt’a loru missiune; déca ei voru avea consciintia de datoriele cele mari si grele, ce le au asupra-le, si se voru sili a le împlini cu sânzienia; déca ei, cu fapt’a si cuventulu, voru sei a castiga respectulu si iubirea poporeniloru, fiindu ceea ce ei trebuie sa fiu, adeverati pastori si părinți ai loru, apoi nu ne remane cea mai mica indoiala ca vocea nóstra, pentru imbunatatirea positiunei clerului, va fi ajutata si întărită prin vocea natiunei române întregi , acestui poporu, cu deseversire religiosa, care datoresce religiunei si limb’a si esistenti’a natiunala. De aceea déru, iubitiloru fii in Christosu, precum pre deoparte noi staruimu a ve imbunatati sart’a, asemenea de alta parte, noi ve ceremu cu severitate implinirea consciintiósa a datoriiloruoóstre. Noi amu datu deja ordine in privinti’a uneia din datoriile ce le aveti, aceea de a predica cuventulu lui Dumnedieu, si ne pare forte bine de a putea esprima multtumirea nóstra pentru zelulu ce ati manifestata in îndeplinirea acestori datorii. Acest’a insa este numai un’a, nici de cum singur’a sau cea mai mare din datoriile ce le aveți. Aceea ce se cere mai înainte de tótu de la unu preotu este o viétia sânta, nepetata. Caci a predica cuventulu lui Dumnedieu si a nu ’lu practică, nu numai ca nu aduce nici unu rodu, ci din contra póte fi chiaru forte vatamatoriu; caci acei care v’aru vede invetiendu unele, si altele facendu perdu ori ce respectu si stima pentru voi, si chiaru póte, pentru invetiatur’a ce o predicaui. „Credinti’a,“ dice apostolulu Iacobu, „déca nu are fapte, marta este singura.“ (Iac. 2, 17.) Totu in acelasiu capitolu, putiem mai josu, dice : „Precum trupulu fara de sufletu mortu este, asta si credinti’a fara fapta morta este.“ (2, 26.) Totu asta este, iubitiloru fii in Christosu, si eu predic’a; ea este morta si fara de viétia, daca nu este urmata si de fapte. Pentru ca predicele vóstre sa pota da viétia si sa fie folositóre , pentru ca sfaturile vóstre sa pota prinde radacina, si sa aiba fructele dorite, trebue ca ele sa fie insotite si de fapte bune din parte-ve, de bunulu esemplu alu vostru. Esperanti’a ne arata evidentu ca omenii in genere, mai cu deosebire insa tinerimea si poporulu, mai multu prin esemple bune se potu conduce la virtute. Ei nu se uita atâtu la ceea ce le dhemu, câtu la ceea ce facemu si cu dreptu cuventu. Esemplulu pusu înaintea ochiloru se intiparesce sufletului mai usioru si mai adencu, si arata in acelasiu tempu nu numai posibilitatea fapteloru bune, si chiaru modulu cum ele se potu practică. Ganditi-va seriosu, iubitiloru fii in Christosu, ca aveti o grea responsabilitate pentru tóte faptele vóstre, caci cu câtu mai inalta este positiunea vóstra, cu câtu mai sublima este caracterulu vostru, cu atâtu mai mare este si influinti’a esemplului vostru asupr’a poporaniloru vostri; si de aceea tocmai, cu atâtu mai multu se cere dela voi o viétia perfecta. Preotulu, cu unulu ce este mijlocitoru intre Dumnedieu si ómeni, cu unulu ce se versiesce Dumnediescele si infricosiatele taine, si se presinta înaintea lui Dumnedieu, trebue sa fie sfântu si curatu de ori ce prihana, petrunsu de fric’a lui Dumnedieu si insufletitu de dragoste catra elu si in chipulu acest’a sa fie unu modelu de virtute o pilda de pietate pentru poporenii sei. Caci ce s’aru putea astepta de la acestea, déca ei aru vedea ca chiaru parintiloru cei sufletesci calea insusi ceea ce invatia, si precumu dice Apostolulu Pavelu: „Pre Dumnedieu marturisescu ca ’lu sciu, iara cu faptele ’lu tagaduiescu, uniti fiindu si nesupuși si spre totu lucrulu bunu netrebnici.“ (Tit. I, 16). Ca insusi aceia care le predica milostivire si dragoste causeza discordia si totu feliulu de intrigi, si in locu de a ajută pe cei nefericiti, comitu insisi nedreptătii si cauta a nenoroci pe altii ? Ca ei, care suntu invetiatorii si păzitorii religiunei, calea insusi invetiaturile si prescriptiunile bisericei ? Caci ei, care suntu seversitori ai taineloru Dumnedieesci, nu arata adenculu respectu si cuvenit’a veneratiune catra cele sfinte. Ce moralitate aru putea insuflă unu preotu fiiloru sei spirituali, déca elu insusi n’aru pastra, in tóte faptele si purtările sale, onestitatea si bun’a cuviintia, ferindu-se de ori-ce faptu sau relatiune ce aru putea compromite bun’a sea reputatiune, precum s. e., de a-si cauta recreatiunea in locuri sau jocuri care, inocente pute in sine, suntu inse de natura a scandalisa pre ómeni ? In fine, cu ce dreptu s’aru pute cere dela credincioși ca sa asculte povetile si sfatuirile parintiloru spirituali ai loru, daca acesti’a insusi n’aru areta cuvenit’a supunere catra copii si superiorii loru ? Prin acést’a nu inttelegemu nicidecum, iubitiloru fii in Christosu, ca aru esista adeveratu intre voi unii care sa se abata in astfeliu de modu dela datoriile loru ; ci amu voitu numai a areta catu necesara este pentru unu preotu, de a se sili din tóte puterile sale sa aiba o viétia morala si nepatata, ununume onesta si respectata. Elu trebuie sa caute cu cea mai mare grije se-si păstreze prestigiulu ce trebuie sa aiba înaintea poporeniloru sei. De aceea elu trebuie sa fie modestu si cuviinciosu in tóte cuvintele, in tóte mișcările sale, până chiaru in portulu seu, câci „din vedere se cunosce omulu, și din chipulu fetiei se cunosce celu intieleptu , îmbrăcămintea, insulu dintiloru si călcarea omului vestescu de ale lui“ (Iis. Sirah, 19, 26—27). Voi aveți o mare responsabilitate asupr’ave înaintea lui Dumnedieu, că unii ce sunteti chiamati a fi „sarea pomentului si lumin’a lumei,“ de aceea trebuie sa cautati a urma cu sfintienie cuvintele apostolului Pavelu, care sfatuindu pe Timotei cice: „fâte pilda credinciosiloru, cu cuventulu, cu petrecerea, cu dragostea, cu duliulu, cu credinti’a, cu curatieni’a. Nu fi nebagatoriu de sémn de darulu ce este intru tine, care ti s’a datu prin prorocie, cu punerea mâniloru preoției. De aceste sa gândesci intru aceste fii, cu procopiél’a ta sa fie aretata intru tóte. — Ca acést’a facendu si pre tine te vei mântui si pre cei ce te voru ascultă.“ (Tim. 4: 12-16). Ceea ce ve recomanda mai cu deosebire, iubitiloru fii in Christosu, este de a cauta a cunosce bine nevoile turmei vóstre; a visita pre cei seraci si nefericiti, a-i consolă si a-i ajută. „Nu te intorce de câtra cei ce se jeluiescu, si cu cei ce plângu, plânge. — Nu te lenevi a cercetă pro cesu bolnavu, ca dintr’acést’a vei fi iubita.“ (Sirah. 7, 36, 37). Câți nefericiți suntu lipsiți de pânea dilnica si n’au unde sa-si odihnésca capulu ? Voi cari sciți, si trebuie sa scrți meseri’a acestora nenorociți, după ce veti da ajutoriulu ce ve permitu midiló cele vóstre, aveti datori’a a alerga catva cei bogați si a invoca compătimirea si milosteni’a loru. Recomandatile cu căldură acésta datorie sacra a loru, catva celu ce a binecuventatu munc’a loru si le-a dăruitu bogățiile, si punetile in vedere aceste cuvinte ale sfintei scripturi. „Sa nu-’ti întorci fati a ta de catra nici unu seracu, si de câtva tine nu’si va intorce Dumnedieu fati’a sea. După câtu de multa avere ai, la milostenie , de ai multu, multu da, de ai putienu, după câtu ai de putienu, nu te sfii a face milostenie. Ca bunu daru este milosteni’a tuturoru celoru ce o făcu, înaintea celui Prea Inaltu.“ (Tob. 4: 7-12). Nici odata preotulu nu este asta de sublimu ca in implinirea acestei datorii câtva seraci si nefericiti ; elu numai este unu omu, elu apare ca unu tramisu alu lui Dumnedieu, că unu ingeru. Fiți siguri ca cererea vóstra nu se va refusa, iara voi si respectulu bogatului veti dobendi si adencă recunoscintia a acelora nenorociți. Nu este nici unu midilocu mai puternicu pentru a conservă si a intari respectulu câtra religiune, de câtu o asemenea ingrijire, adeveratu parintésca, din partea preotiloru, pentru a alină suferintiele fiiloru spirituali ai loru. Amintindu-ne iubitiloru fii in Christosu, aceste datorii ale vóstre. Noi suntemu convinși ca fie care din voi, petrunsi de inalt’a sea misiune, ’si va pune tóte silintiele pentru a le împlini cu sfintienie. Déca vise, in contr’a asteptariloru nóstre si spre a nóstra adenca întristare, amu constată vre-o neglijentia sau abatere dela aceste datorii sacre, apoi cu inima mâhnită, vise impinsi de datorie, noi vomu aplică cu cea mai mare severitate tóte dispositiunile sfinteloru canone. Mai alesu dela voi, cucernici protoerei, noi ve ceremu forte rigurosu îndeplinirea datoriiloru ce le aveti ca nisce delegați ai noștri. Noi ve ceremu