Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-04 / nr. 19

•Tel KTHturo eee Du­minec’a­ni lei­» la fie-carel doue »«ptomani cu a dansulu Foisiórei — l'reuii­i m­eriilu­me» 8001.ce incahim­ la espeditur’» roiei, p­­e­­ afara la c. r. poște cu bani țat’a prin scrisori fian­­­­cate, adresate cfitru espeditura. Pretin­sii prenumera­ 1 tiu­ei pentru Pabiiu este pre anu 7 fl. v. a. I­ar pre o jumetate de anu 3 fl. fiO. Peu­­­ IV r. 19, ANVULU XXIV. Sabiiu 4116 Martiu 1876. parti aie Tr«mailvuin­ei si pentru pro­­vinetele din Monarchin pre anu anu 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc, si tieri streine pre anu 12 l/% anu 6 6» Inseratele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a doiu’a ora cu 6­­/1 cr. si pentru a trei’a repetire cu 8 cr. v­. a» Nr. 127 Scol. Catra inspectorii districtuali, di­rectorii locali si toti invetiatorii sculilori confesionali poporali greco-orientali din Archidicces’a Transilvaniei. O institutiune nu numai moderna, dar’ cea mai folositóre este gradin’a de pomaritu lângă scóla. Dela acestu a deverut purcediendu consistoriulu ar­­chidiecesanu, inca in anulu 1857. sub Nr. consist. 74 au ordinatu a se in­­fiintiă grădini de scóla in tóte comu­nele nóstre bisericesci, esceptionendu­­se locurile muntóse, unde gradina satulu este imposibila. Nu se póte nega, ca acesta dispositiune consistoriala a aflatu la o parte insemnata ascultarea rece­­ruta; mai multe comune parochiale si-au infiinttatu grădini de scóle si astadi mai multe scoli suntu puse in stare a instruit pre tinerimea scolara in unulu din cele mai frumóse si mai rentabile ramuri de agricultura. Totu asta nu se póte nega inse de alta parte nici aceea, ca vocea bine­­voitóre a consistoriului nostru, n’a stra­­batutu in inimele tuturoru; suntu inca multe comune parochiale, cari nimicu n’au facutu inca pentru infiinttarea gradineloru de scóla, sau déca au si inceputu ce­va, lucrarea a fostu mai alesu putierulu interesu, ce s’a aratatu din partea unoru inspectori, directori locali si chiaru a unoru invetiatori. In multe locuri directorii locali nu st­­au datu ostenela a câștiga de la comuna sau pre alta cale vre-unu locu cores­­pundietoriu pentru gradina de scóla; in multe locuri séra s’a intemplatu ca pre loculu câstigatu pre sem’a gradinei de scóla, pentru neglijenti’a invetia­­tor­ului, au crescutu spini si po­­lomida. Tóte aceste inconveniente n’au pututu de aiurea urma, de câtu din pucin’a pricepere de folosulu celu mare, ce­lu ocupa in instrucțiune scól’a de pomeritu. Nefiindu loculu aci a arata, in ce stau folosele gradi­nei de scule, consistoriulu afla de bine cu inceputulu primaverei, a indatora pre toti inspectorii districtuali, direc­torii locali si invetiatorii din scólele nóstre confesionale, ca sa­ se ingrijesca cu totu adinsula pentru infiinttarea gradiniloru de scóla si in specie se face de strinsa datorintta: 1. A-si procura fia­care comuna parochiale unu locu corespundietoriu pentru gradin’a de scóla si acel’a alu ingradi bine. Loculu acest’a, care are se fia proprietatea scólei nóstre confesionale, se póte câștiga sau dela privați sau prin contribuirea comunei nóstre pa­rochiali sau dela comun’a politica cu ocasiunea segregarei si comassarei pa­­mânturiloru, séu pre alta cale legala. Inaltulu regimu regescu ungurescu precatu de o parte prin desele ordi­­natiuni articululu XXXVIII despre legea scolara din a. 1868, ordinati­­unile ministeriului de culte Nr. 32, 488,­1872, 20377—1875 etc.) se ocupa cu totu adinsulu a institui in intréga patrie a nóstra grădini de scóla si indatoreza si pre confesiuni a infiintia atari grădini pentru scólele sustienute de ele — pre atât’a de alta parte nu lipsește a da totu spriginulu de lipsa indatorindu comunele politice a da —pre unde se póte­­ locuri cores­­pundietóre pentru grădini de scóla. 2. Pamântulu desemnatu pentru gradin­a de scóla, a­ lu folosi amesuratu scopului — facanduse din elu scóla de pomaritu, legumeritu s. a. si instru­­induse elevii scólei in modu practicu in cunoscintiele elementare ale gră­dinăritului. 3. Pentru invettatorii, cari nu au inca cunoscintie exacte cum trebue a procede la instituirea unei grădini de scala, sau ar’ voi a­ si amplifică cunoscintiele sele in acest’a direcțiune , in legătură cu cerculariulu consisto­rialii din 13 Decembre 1875 Nr. 2672/scol.; se recomenda cursurile practice, conduse de barbati de spe­cialitate si spriginite din partea înal­tului regimu regiu ungurescu, a ceti foile periodice de scala, cari se ocupa cu tractarea atâtoru materii. Intre acestea se recomenda mai alesu „Foi­­siór’a Telegrafului Romanu“, care si-a luatu de problema intre alte a­niene in curentu pre invettatorii nostri prin scrieri instructive in cele ce privescu gradin’a scólei (vedi Nr. 2, 3, si 5 ai „Foisierei Telegrafului Romanu“ a. c.) eventual minte a se adresă si prin epis­tole la bărbații noștri de specialitate, precum suntu profesorii institutului nostru pedagogico-teologicu din Sabnia, cari nu voru pregetă a oferi servi­­tiele loru. 4. In fine pentru a-si procura consistoriulu archidiecesanu o eviden­ția din intreg’a archidiecesa gr. or. a Transilvaniei incatu s’a satisfacutu in fia-care comuna acestoru recerintie, se indatoréza fia-care inspectorate di­­strictualu alu aceleloru nóstre confe­sionale, a asterne consistoriului archi­diecesanu unu conspectu cu urmató­­rele date din fia-care comuna : a) Posiede scól’a gradina de po­maritu ? b) Cându si cum s’a procuratu gradin’a ? c) Câtu de mare este gradin’a ? d) Corespunde sau nu in privin­­ti’a locului, marimei si a calitatiei pamentului ? e) Este cultivata din partea inve­­ttatoriului, si de cându ? sau este ne­folosita ? f) Este ingradita gradin’a scólei ? g) Unde nu exista gradina de scóla, pentru ce nu? si ce pasi s’au facutu pentru instituirea ei ? Acestu conspectu precâtu se póte compusu tabelari cu, despre fia­care comuna sa se asterna din partea in­­spectorateloru nóstre district"ale de scale, celu multu până la 1 Maiu a. c. Sabiiu, din siedinti’a consistoriu­lui archidiecesanu, cu senatu scola­­sticu, tienuta in 21 Februariu 1876. Pentru Escelenti’a Sea Domnulu Archepiscopu si Metropolitu: Nicolau Pope’a, Archimandritu si Vicariu archiepiscopescu. Indign­ori. Este ceva in atmosfer[a natiunala a româniloru din Austro-Ungari’a, reu, se inttelege de sine. Pre margi­nile cele inferiore ale orizontului na­­tiunalu au inceputu de unu tempu incóce a se bate vetrel­e, firesce cu vâlvele, fara tunetu si fara altu sgomotu decatu, eata o mica abatere dela asemenare, cu câte o impunse­­tura din dosu, după metodulu vitezi­­loru de nópte. Ei, dara noi amu vorbitu in p­a­­r­i­m­i­i si cei neiniciati in secretele acelei parti a diurnalisticei nóstre, unde se cam intalnescu, de unu tempu incece, cam insetatii de onoruri ef­­tine, „conducetorii“ natiunei, cari asuda mai multu spre a-si propti autoritatea cu paragrafi, — nu stiu despre ce e vorb’a. La meritulu lucrului nu voimu sa vorbimu inca, pentru ca daca aru fi sa intramu in meritu, ni­ aru trebui sa desfasiurâmu lucrulu cu multu mai pre largu decatu este cu putintia in­­tr’unu articulu de diurnalu, vomu in­­digita numai unele date, din care pu­­bliculu, dimpreună cu noi va studia deo­camdată privatissime cestiunea indigi­­tata sau cestiunile indigitate. Ca in tóta lumea, asta si la noi, puterile progresului, déca suntu, cauta m­odalitati ca sa se ma­nifesteze. Si modalitățile potu fi diverse. Modali­tățile aceste potu fi bine alese, potu inse si si reu alese. Nici lu­crarea progresului nu póte fi in tote detaiurile desvoltarei ei infalibile, va se­dica, scutita de om­ si ce gresiela. Cei vechi, cari de­sigura erau mai multu omenii practicei decâtu ai teo­riei, togm’a convinși de adeverulu in­­digitatu, au disu­­errando dis­ci­m­u­s (gresindu invettamu). De aceea noi n’amu aproba nici odata cându amu vedé pre cineva lau­­dându sau condamnându a priori vre­o întreprindere de altmintrea in sine lăudabile, până nu se voru vede incâtu va si resultatele ei; nu amu lauda sau condamnă personele, cari intreprindu ceva, iérasi a priori, până cându nu vedemu ce sporiu au, spre bine sau spre zeu. Si întreprinderea si intre­­prindietoriulu trebuie stimati după resultate. Pasiunu unu pasiu înainte. Resul­tatele inca nu suntu totudeun­a cele dorite de intreprindietoriu si cari crede omulu ca suntu cuprinse in întreprin­dere. In casulu din urma nu putemu grăbi cu condamnarea pentru ca potu fi cause esterne, cari impedeca resul­tatele. D. e. Agricultorulu de buna sema intreprinde ceva laudabilu cându ara si semena; dara déca inghiettulu seu grindin’a ’i impedeca seu ’i nim­i­­cesce resultatulu celu bunu de unu secerisiu bogatu, nu e nici intreprin­­dietoriulu agricultoru, nici întreprinde­rea lui condamnabile. Condamnabilulu trebuie cautatu asta dara in întreprinderea carea se vede din capulu locului ca e rea in sine si in scopurile sele, si trebuie cautatu in negliginti’a seu réu’a apli­care a intreprinderiloru bune. Din putiernlu ce puiu foile nó­stre române din Austro-Ungari’a ina­­intea­ ochiloru cetitoriloru, sa le cetimu numai cu atențiune, se póte convinge omulu nepartinitoriu, ca cursulu jude­­catiei nu este acelu indign­atu in șiru­rile de mai înainte, celu putienu nu totu­deun’a si nu in tóte foile. Amu dice nu se póte prea multu, cându amu învinui foile si amu scapa din vedere pre cei ce scriu intr’ensele. Ne vom­u tiene dara de fapte in indigiturile nó­stre, si vomu ave in vedere pre cei ce scriu intr’ensele, intru­câtu scriitorii suntu strinsi legați de productele loru. Deci, ca sa nu incepemu dela Adam, „Tel. Rom.“ in nr. 85 a tr. anuncia aparerea unei „Foisiere“, carea pro­mite: (vezi „T. Rom.“ nr. 85 a. tr.) Acést’a la 1 Ianuariu si de atunci la fia-care dóue septamâni a si aparutu. — Tăcere profunda in dinaristic’a nó­stra „natiunala“ ! Până aci iise ni­­mic’a estraordinariu. Comitetulu despartiementului III (Sabiiu) alu Asociatiunei transilvane române pentru literatur’a si cultur’a poporului românu, respectiv e o parte insemnata din comitetu ce se com­pune din barbati junt inse cu solintia teoretica si practica si cari suntu sti­mati si respectati chiaru si in cercuri străine pentru solinti’a loru, propriu in­ca in S­e­p­t­e­m­b­re a. tr. avangiarea unei espositiuni de manufac­­te si producte române, infiin­ttarea unei scóle de pomaritu, si tiecerea de discursuri pu­blice, întreprinderea acest’a nu numai lăudabile, dara si salutaria, după cum scimu acum, o impedeca din pres. ac­­tualu alu Asociatiunei, Iacobu B­o­­ 1­o­g­­ a, pentru simpl’a lipsa de forma. Sa intorcemu cestiunea pre partea in­versa. Precându întreprinderi, după noi de mare însemnătate, se impedeca cu totulu din lips’a unei forme nee­­sentiale, din acésta forma neesentiale, acel’asi pressedinte, face cestiune ca­pitala si in comitetulu Asociatiunei si in trei foi publice române, arunca cu suspiciuni si cu invective asupr’a ace­lor tineri ba­ni asupr’a tinerimei, ca­rea n’a gresitu nimic’a, ci a voitu sa spriginesca tocm’a institutulu, in a că­rui frunte este susu disulu presiedinte. O alta impregiurare caracteristica. „Gaz. Trans.“ in rolulu de defensare alu dlui presid. ’In asemena cu femei’a lu Caesar, publica invectivele arun­cate cu profusiune asupr’a actuariului subcomitetului dela despartiementulu alu III si in vre o câteva șiruri pro­clama parțialitatea ei refusându pro recti­ficatoriulu. Alta fora din B­l­a­s­i­u, ca si cându aru iisă despre ceva, pronuncia o constructiune fara de inceputu si totu asia fara de sfersitu asupr’a unei întreprinderi literare a unoru barbati tineri, inse numai spre a găsi ceva ridiculu in întreprindere. Nu se arata care întreprindere a avutu in vedere. Fiat. Intregesce si acest’a caracteristic’a ómeniloru. Unu cor. din Sabiiu la „Gaz. Transilvaniei" (vedi nr. 17), purcediendu dela unu incidentu satiricu, intr’o foia umoristica, conclude esîstinti’a unei scóle noue cu agenti si ramificatiuni si, in lipsa de alte argumente, denun­­d­a pre junime, ca ajuta pre maghiari contra unui barbatu eruditu etc. dara uita, ca póte acelasi domnu, se trudesca in alta foia umoristica a intina pre o corporatiune bisericesca cu tóte ra­­mificatiunile ei dela inceputulu anului incece, de carea noi nu ne-amu im­­pedecatu, cu tóte ca substratulu trudei este purulu neadeveru si este numai efluinti’a malitiei si a passiunei. Bata pentru acum unu siru scurtu de velve, cu cari omeni „încărunțiți“ in — ei dicu — lupte (!!) cugeta a spartă lumea suna dela progresu. Reflectamu acum asupr’a acestoru putiene si direnu. Calea acést’a este cu totulu gre­sita, catra tient’a, carea este comuna a tuturoru româniloru si pre carea o cuprindemu in cuventulu: progresu. Se ineéta pre sine inșii acei ce credu ca prin captationes benevolentiae, for­­tia, pressiune si terrorismu moralu voru pute suprime de oparte între­prinderile salutare si de alta parte si voru ascunde slăbiciunea. Unu tempu óre­ care merge, dara vine féra tem­­pulu, cându ii descopere in tota ga­­latatea si atunci e cu multu mai rea. Tinerii noștri sau junimea nostra

Next