Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-04 / nr. 19
74 in totalitatea ei nu este, dara nici nu se pretinde infalibile. Inse este ea de vina cându vine si ’si oferesce puterile intelectuali si chiaru sacrificiele ei, déca se pronuncia in publicu ca a fostu paralisata in întreprinderile sele, sa chcemu si noi la rendulu nostru, de „scal’a vechia“, a carei cultu este supunere neconditionata si tăcere absoluta asupr’a tuturoru fapteloru ei gresite ? Junimea acest’a numita fara de educatiune de unii, cari, faptele o dovedescu, se vede ca cunoscu educatiunea mai multu după nume, are zelu, are vointta, are energia, iar’ faptele o dovedescu, catva lucruri folositóre, pentru cari ea sacrifica si materialicesce. Si cându avemu de a face cu astfeliu de junime, sa fia chiaru fara „educatiune“ ne place mai bine decâtu „educatiunea“, carea cauta numai lauri nemeritati si folose particulare private. Poporulu, pre carele unii lutieru inca destulu de minorénu, spre a lu puté duce adi in drept’a mâne in stâng’a, după plăcu, a inceputu a ofta, mâne poimane va incepe a se pronuncia si nu va trece multu si va recunosce prefatia cine suntu binefăcătorii sei. N’aru fi mai bine cându in locu de a ne împunge nefratiesce, betrani pre tineri, ne-amu intielege fratiesce asupr’a tuturoru afaceriloru, după chiamarea si puterile fiacarui’a ? N’aru fi mai bine cându ne-amu recunosce, nu in publicu, ci in internulu nostru, puterile nóstre intelectuali in realitate si n’amu umblă sa facemu mai multu decâtu putemu, pentru ca sa stricamu mai multu decâtu putemu direge. Noi in autoritati imaginate nu vedemu si nu putemu cauta progresulu. Si déca scal’a cea vechia se va tiene strinsu de dreptulu autoritatiei, sa ne ierte ca nu o putemu urma. Noi vomu urma numai pre acei, la cari vedemu zelu, bunavointta si energia pentru întreprinderi salutare si după puterile domu si concursulu. Apoi bata vervele „natiunale“ câtu le va place. De vorbe gole s’a saturatu tóta lumea! Un’a inca. Junimea nóstra, inttelegemu pre acea junime, carea prin simtiemintele ei cele chiare si lăudabile se nisuesce spre fapte si nu spre vorbe, sa proceda neconturbata pre cararea fapteloru folositóre poporului si sa fia sigura ca si pedecile si invectivele aruncate pre nedreptate in fatia-i, de omeni nepricepuți si ambitioși voru remane totu-deun’a acea ce suntu — nule. Velvele voru anunciá atunci totu-deun’a tempu serviu si purificatu, nici odata viforu. „S. d. Tageblatt“ comunica unu protestu alu adunarei districtuale contr’a regular ei fundului regiu. Neesplicabilu lucru este cându aceasi fora spune, ca si românii, unanimui, s’au alaturatu la protestu. Mâne poi mâne voru cere românii din districtulu Brassovului, se inttelege împreuna cu sasii, sustienerea impartirei teritoriale dinainte de 1848 si voturile curiate pentru natiunile recepte in dieta. Sessiunea dietala scrie „Bud. Cor“ se va închide in decursulu lunei acestei’a. Redeschiderea dietei va ave locu in lun’a lui Aprile. Romani’a a platitu tributulu Porției. Din orientu putiene noutati deasta data. Reactiunea. Tata acțiunea produce reactiune. Asta suna unu principiu universal evalidu, carele in politica nici odata nu inceteza a lucra. Sa lasamu istori’a Austriei pentru ca este laudarósa, — sa ne revocamu in memoria, ceea ce s’a petrecutu înaintea nóstra. După ce trecuramu prin anii turburariloru, aii promisiuniloru si mintiuniloru 1848/9 si incepuremu desarmati a scrie 1850, ne vediuramu strapusi intr’unu statu cu totulu altfeliu, decum asteptaseramu, elementulu germanu din Austria cugetandu-se chiamatu si tare destulu, a înghiti tote, inaugura germanisarea si facu, precum seimu, multa, forte multa stricăciune nu numai natiuniloru negermane, ci si chiaru germaniloru. Lasamu enumerarea stricaciuniloru si insemnamu numai, ca opintirile germanilarei remasera fara resultatu. Pentru ce ? pentru ca germanisarea inaugurata fu urmata si persecutata si sapata di si nópte de reactiune, carea crescendu din anu in anu in fine deveni ea acțiune sau forma legala de guvernare, ceea ce la noi nu este raritate sau minune. Urmara anii diplomeloru si ai interpretarei diplomeloru, ai dieteloru si mai alesu ai cocardeloru si in fine ai sperantieloru desierte si instelate, pentru ca reactiunea nu parasesc spre nici o sistema de guvernare in Austria. Sortea voi, ca sumeti’a sa debiliteze imperiulu si ca Austri’a sa se imparta sau mai bine sa conceda drepturile, ce le de negase. Suntu deja noue ani, de cându ne bucuramu de constitutiunea unguresca. Dar’ nici ast’a nu fu si nu este scutita de reactiune, ci acesta sapa deja dela anulu introducerei constitutiunei neincetatu si a sporitu in multe parti. Spre a se convinge cineva despre adeverulu acest’a, nu are necesitate de altu ce, decâtu a ascultă unu discursu intre 3 omeni, pre cari i-a impreunatu intemplarea pentru unu momentu, si déca voiesce, caute alti 3, au cetesca diurnalele dintr’o cafenea, si va trebui se recunosca, ca reactiunea si in contr’a constitutiunei unguresci a luatu deja mari dimensiuni intre si afara de marginile Ungariei. Déca intrebamu după caus’a reactiunei presente, aflamu urmatórele: 1) asprimea magiariloru intrebuintiata spre a debilita nationalitatile nemagiare, mai alesu pre romani si pre serbi; ast’a instrainu inimile si pregăti terenulu pentru reactiune; 2) încrederea cea neprecauta in fragmentele germane din imperiu, sau protegerea acelora si mai alesu a sasiloru, nefolositorin protegere, pentru ca astazi o parte însemnata dintre sasi se întrecu si se falescu a fi reactionari. Nu putemu trece cu vederea, cum ca reactiunea dintre marginile imperiului este incuragiata din afara, si ca deci reactionarii cis- si translauiani au acelesi dorintie, acelesi sperantie. E tristu, dar’ adeveratu, cum ca asprimea susu citata avu efectulu, ca acele ginti, cu cari aru fi pututu magiarii face frontu in contr’a germanilarei amenintiatorie, acum de nevoia dorescu germanisarea, carea fragmentele germane o dorescu din impulsu naturalu, si ca acestu zeu, neintempinandu medicamentu eficace, crescu si va mai cresce. Si ast’a mi se pare adeveratu, cumca adeca fragmentele germane si mai alesu sasii, vedendu-se lasati in tóte asta numitele loru drepturi câte le usurpasera in anii confusiuniloru, nu depusera speranti’a, de a-si realisa misiunea, intru carea se falescu si capetele escentrice, de cari produce si micuti’a loru ginte, ca si alte natiuni, folosindu-se de ocasiune, adusera deja pre mai toti sasii la stare opositionala. Nu folosi nimic’n acea politica reu calculata, cu amploiatii sasi de si le lipsea cunoscinti’a de limb’a statului se inaintara la posturi in oficiu de statu intr’o mesura, precum nici chiaru sub unu regimu sacsonicu nu aru fi pututu aștepta, ci din contra acésta impregiurare le mari fuduli’a si le dede ocasiune, celu putieru multor’a, — ca unoru neconstanti amici — a lucra cu circumspectiune si prudentia ascudiendu scopuri străine sub masca falsa. — Prudenți si circumspecți au fostu sasii totudeun’a, si circumspectiunea si prudenti’a loru nu este altu ce, decâtu unu egoismu potentialu până la culmea cea mai inalta cugetabila. —• Aru si absurditate a presupune, cum ca luminatii barbati de sfatu nu cunoscu cele ce s’au amintitu pre scurtu aice, — si arogantia, a da sfatu acelor’a, cari deja in celu mai eficace modu au promisu media de vindecare. Reactionariloru din patria le strigamu noi sora si iara, ca suntu in retacire, si ’i invitamu si ’i provocamu la patriotism, pentru ca dela patrioti buni potemu astepta iubire din partea natiunei magiare, cu carea avemu un’a patria, un’a sórte, acelesi legi, aceiași amici, aceiași inimici. Pangermanismulu si panslavismulu suntu idei obscure, suntu sperantie desierte, si in realitate pentru români aru fi mormentu. Si déca tóta reactiunea dintre si afara de marginele patriei este petrunsa de un’a seu alfa din acele doua idei si tienteza spre realisarea unei’a seu altei’a, pentru noi nu are intielesu, ci din contra este reactiune in contr’a binelui nostru, carele mai vertosu pretinde, ca se tienemu strinsu lângă națiunea domnitorie, carea fara indoiala nu va intarzia a imbratisit pre amicii sei naturali*). V. *) Amu publicatu acestu articulu fara de ai face altu comentariu, atât’a nise putemu Crognis. Alázatos szolgája barátom! Asta amu intempinatu deuna dile pre amiculu meu * intalnindu-lu pe promenad’a dela lacuri. Elu cu altu tovarasiu stete locului si se uitara lungu la mine. Ei bine frate, mi respunde densulu, ce e cu tine, ce vrea sa dica ast’a, asta tare te-ai schimbatu de mai alalta ori ? Din contra, eu cugetu, ca ast’a e progresu, i respunsei. Tu inca ai face cu multu mai bine, daca te-ai îndrepta după mine. Sa soii, ca tempera mutantul, de aceea si eu nu mai voiu sa fiu ceea ce amu fostu. Me si lapedu bucurosu de tóte. De aici inainte o sa fiu omu nou. Atunci ai sa vedi cum voru sa-mi merga trebile. Vreu sa intru si eu in constitutia. Amu traitu destulu cu idei scalciate, m’amu nutritu prea multu cu gândiri îngâmfate, pre cari astadi le cunoscu ratecite, ba chiaru primejdiósé. Pentru ca spune tu insuti, ce va sedica: Bontani’a, Daco-Romania, dreptate si egalitate pentru români ? ? „Romani’d’ e cuventu primitu numai de ori in buletinele norodeloru. Si nu totu ce e nou e si bunu. Inchipuesceti o imperatia romana tare ! Ast’a aru fi in stare a se radica la rangulu de prim’a potere, ceea ce aru fi in pagub’a poteriloru si stateloru vecine. Mai intâiu aru patî-o turcii cu densii pentru ca nu le-aru da in ventu cei 60 mii de galbiori, carii capeta numai asta.... Si póte ca prin ast’a s’aru grăbi caderea înaltei Porti, carea totu mai e ocrotita de unele staturi creștine. Daco-Romani’a ne improspeta in gravatîna nemulu daciloru despre cari ne spune istori’a, ca tóta viéti’a si-au petrecut’a in respiritia cu romanii cei vechi. Si dieu de ómeni, cari suntu gata sa mora pentru tiera, sa-ti tai manec’a. Dreptate si egalitate se potrivescu si mai putienu nu numai cu firea inderevnica a némului râmlenescu, dar si cu giursiurile dimpregiuru. Ce nebunia romanulu, dreptate si egalitate. D’apoi ca romanulu n’au avutu dreptate de cându s’a pomenitu, egali n’a fostu de cându e lumea cu nemurile cu cari traiesce împreuna. Cum vinu ei acum sa cera dreptate si egalitate ? Afara de aceea ce e dreptu strămoșii loru au fostu destulu domni preste alții, prin urmare cei de astazi potu se fia si sclavi. Dar si din alta parte e mai practica subjugarea si intunereculu romaniloru din multe respecte. De exemplu: In svatuluiierei trebuie se fia cine-va. Acesti cine va trebuie se traiasca bine si pentru ca se traiasca bine, trebuie sa se muncesca cine va si sa-i sustiena. Si apoi de Din a cui sudóre si din a cui munca sa se resfatie de nu si din a romanului, care e gafa la tóte cu bani si cu sânge. Acum socotesce déca romanulu aru arè dreptate si aru fi egalu cu nemurile dimpregiuru, ce s’aru alege de tiér’a nóstra ? De buna séma ca aru merge tóte anapoda. Aru trebui sa lucre si altii, cari până aci steteau cu mânile in sinu si mancau dea gata. Nu vedi, ca numai dela 48 incóce de cându s’a stersu blagoslovita de robota, de cându a muritu iobagi’a, câți dragi de ómeni s’au ruinatu, si inca totu de frunte. Partea cea mai mare din boieri cari sciau se mance si se bea de pe pielea a 11 or ’a si cari aru fi doritu din tóta inim’a ca astfeliu se traiasca si mai departe, — astadi suntu adusi la sapa de lemnu, si din a cui vina ? Siguru, din a romanului, ca nu voiesce se mai lucre pe nimicu. Yedi, frate, unde ne duce egalitatea si dreptatea romaniloru si candu s’aru desfasiura lucrurile si mai departe totu asta, ai inghinciu unde amu esi. Dieu, nu e bine, romanulu scie porunc’a, „ce tie nu-ti place altor’a nu face“. De ce voesce dar se scuture de prepene pre cei ce suntu mai norocosi de câtu densulu p’aceia cari se bucura d’o sórte mai buna de câtu densulu. E nația prea cerbicósa Romanulu, prea inderetnica, caci nu vrea se sufere, câtu i potu porta spetele, si nu se lasa se lu conducă totu alții, cari potu se fia mai intielepti de câtu densulu. Astfeliu nu mai merge. Trebue sa se puna capetu la tóte si inca cu câtu mai iute, cu atâtu mai bine. Din parte-mi sciu, ce făcu. Me voiu alatura din totu sufletulu la acei’a cari celu pucinu sciu face gura si sciu d’ocamdata imbetu lumea cu apa rece. Cârpe hodiernum diem. De mâne nu-mi pésa De cumva Mari’a S’a dlu ministru me va învrednici cu vre-o visita ceea ce si asceptu, igazan va fi surluitu se mi dea vr’o medalia, pentru ca tóte din odaia mi le-amu pusu la cale după placulu dsale. Amu inceputu cu bibliotec’a. Aici amu scosu afara: a) Istoriile do. Rusu si Moldovanu, cari cu teza a scrie ca Romanii au batutu vreodată pe vitejii si eroicii maghiari. Asta de si este adeveratu, totuși nu e bine a se spune pentru ca scaresce din vedi’a altor’a. b) Legendariele lui Pumnulu. Aceste singuru pentru numele autorului. De pumnulu Romanului sa te cam padiesci. c) Geografi’a lui Selageanu carele d’alt-cum si-a pututu prevede mórtea fetului indata ce a ’ndrasnitu a propagă ide’a, ca Transsilvani’a privita din vezductu semena c’unu colacu. Densulu putea sei, ca domniloru le plăcu colacii, mai vertosu, déca suntu kürtös kolács si ca de si nu se voru fi esprimatu dar au sclutu de multu ca Ardealulu e colacu, d’aceea l’au si inghititu de multu. e) Abedarele Boiu si Petri, DD. acestia chiaru si in abcedare inca cuteza a areta baietiloru, ca Romanii suntu următorii anu sciu câ