Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-04 / nr. 19
lui poporu vestitu, prin ceea ce negresîtu sternesce in ei o nestiintia catra marirea strabuniloru loru. Totu lucruri atretiatóre si resboinice. Tóte aceste le-am facutu golomotiu si le-am spedatu in pravalia, iar cadrupulu intregu mi l’amu implutu cu: Leonatu Alessandri’a Piramu si Tisbo Buchoglinda etc. la cari amu adausu. Indrumatiunea spre a invetia si propune sistemulu mesuriloru metrice. Scrisa si tabl’a la dens’a făcută de P. Gönczi, tradusa de G. Trifu, in care mai vertosu limb’a classica *) merita atențiune speciala, fiinduca intr’adeveru e scrisa după dubulu legei, si care forte bine aru face invetiatorii nostri, déca aru introduce-o pretutindenea, pentru ca printr’ens’a dlu ministru, desiguru si va ajunge planulu, a ne cultiva limb’a. (Va urma.) *) Ca de exemplu vomu reproduce urmatórele : mesuri de a lungimei p. 5. cate in diece parli p. 7. — Cate de unu centimetru p. 7. — scóna vopsita pe colorea jimlei p. 7. — metru pingatu p. 13. — indrumativrai de calculare p. 14. — calculatiun alminte p. 14. — cetirea mesuratureloru p. 15. (după analogi’» ast’a aru veni calculatura, mancatura, jucatura etc.) — Adaugentu p. 15; daca voimu aescrie 1 metru p. 16; — se decalcelamu p.7; — impartitura p. 10 — remanentia (id est restulu) p. 20 — temeiatu (cu temeiu) p. 22; — calculationalu; indata ce va pasi in vigóre, dintr’unu capetu liniei acestei p. 27; — coloratu jimliu p. 27; — mesurile teritoriului p. 27, etc. etc. etc. 75 Din dieta Ungariei. In ssedinti’a casei deputatiloru dela 11 Martie n. ministrulu pressedinte Tisza respunde la interpelatiunea cunoscuta a lui Polit in caus’a cestiunei orientari astfel iu: Onorata Casa! Respundiendu la interpelatiunea dlui deputatu Polit nu amu de cugetu sa me demitu intr’o desfassurare mai detaiata a acelui discursu, cu care densulu a introdusu interpelatiunea sea, me restringu deci in privinti’a acést’a la unele observatiuni scurte. (S’audimu !) Dlu deputatu vorbi in acestu discursu de antipathia catra Serbi’a, a carei causa dicea densulu ca nu o póte descoperi. Eu credu ca déca stim.ulu deputatu se orienteza mai bine, nu numai nu va afla nici o causa de antipathia catra Serbi’a, ci nu va pute afla nici antipathi’a insasi. (Asta e !) Trecendu la interpelatiune insasi voiu respunde intr’un’a la cele dóue puncte dintâiu ale ei. Densulu intreba intâiu, déca guvernulu ungurescu a aprobatu not’a de reforme a contelui Andrássy, a dou’a, déca aproba acestu amestecu in afacerile interne ale Turciei. Dlu deputatu punendu aceste întrebări analisa drepturile si datoriniiele guvernului ungurescu, basate pre legile esistente, cu privire la dirigerea afacerilor esterne. La acést’a observu numai atâtu, ca guvernulu ungurescu ’si cunosce drepturile si datorintiele sele, cari, după cum bineva sei diu deputatu, nu consista intr’aceea, ca notele singuratece s’au compusu împreuna, ci intr’aceea, ca guvernulu ungurescu si aduce la valora influinti’a sea statorita prin legi asupr’a directiunei in politic’a esterna. Intru câtu s’atinge direcțiunea politica, eu nu potu impartasi opiniunea dlui deputatu, ca aici e unu amestecu in afacerile interne ale Turciei Care este directiunea politicei ce se urmaresce de unu tempu mai indelungatu incace? A realisa intre tote puterile Europei o conttelegere cu scopulu de a se sustiene pacea europena si prin consiliere bune ce se dau Turciei. (Aprobare.) Fiindu acést’a direcțiunea si succedandu acestei politice a restabilit o intimitate intre puterile mari, guvernulu ungurescu a aprobatu si spriginitu direcțiunea acestei politice din convingere deplina. (Aprobare vina.) In punctu III intreba domnulu deputatu, ce atitudine va lua guvernulu ungurescu fatia de eventualitatea, cându nu va succede pacificatiunea si se va amesteca si Serbi’a? Acest’a o supune si dlu deputatu numai cu eventualitate si eu potu sa adaogu, ca după convicțiunea mea acést’a e o eventualitate, care e probabila ca nu va intreveni si adeca pentru acea zu, pentru ca trebuie sa presupunemu de inteliginti’a si patriotismulu celoru ce dirigu afacerile Serbiei, ca nu se voru pune pre sine si tiér’a loru in contrastu cu intentiunile tuturora puteriloru europene. (Aprobare.) Daca totusi eventualitatea aru intreveni, — intreba dlu deputatu — ce va face guvernulu ungurescu, ce atitudine va lua ? Mi pare forte reu, dara in privinti’a acést’a nu-i putu satisface curiositatea. (Ilaritate si aplausu.), caci guvernulu ungurescu va decide acest’a (întrebare) după interesulu bine intțelesu alu monarebiei austro-ungare. (Aprobare.) Dealtm intrenea mai observa aici, ca, după convicțiunea mea, precum s’au instelatu cei ce dela inceputulu incurcaturiloru actuali sperau si lucrau conformu acestei (sperantie), ca puterile mari europene nu voru sei sa-si sustiena intimitatea togm’a asta se voru instela si cei ce voru precisa atitudinea viitóre a Serbiei in speranti’a, ca in casulu acel’a intimitatea mariloru puteri europene se va nimici. Sv. M i 1 e t i c i u (striga intrerumpendu): Se va (nimici)! Ministrulu pressedinte Tisza: Vomu vedé! Nu intreba nimo pro dlu deputatu! A patr’a întrebare este, déca s’au intiebesu ambele guverne cu privire la reintorcerea refugiatiloru ? Dlu deputatu vorbi aci de datorintiele umanitatiei, înainte de tóte observu, ca monarchi’a austro-ungara, Ungari’a si Austri’a, a satisfacutu referintiele umanitatiei intr’adeveru in mesura abundanta (Asia e! Asia e!) sperandu, in starea sea financiare nu prea strălucită, pentru ajutorarea acestora refugiați până acum aprópe unu milionu. (Mișcare.) Dara nu e lipsa de o deosebita conventiune intre ambele guverne. face in natur’a lucrului, ca refugiații chiaru după postulatele umanitatiei ce a mersu până la marginea estrema potu sa pretindă ajutoriu numai până atunci, până cându nu le este cu putintia a se reintorce in patria fara de a fi pedepsiti, si fara face in natur’a lucrului, ca si refugiații insisi putendu-se reintorce in patru nepedepsiti se folosescu de ocasiunea reintarcerei. Si care este situatiunea in direcțiunea acest’a ? Refugiatiloru li s’au acordatii nu numai o reintorcere nepedepsita, ci chiaru si avantagie, atâtu cu privire la reînceperea economiei câtu si relativu la clădirea caseloru loru. Intre astfeliu de impregiurari trebuie sa-mi esprimu resolutu convicțiunea mea, ca acei ce lucra, ca refugiații sa nu se folosesca de ocasiune si sa nu se reintorca in patri’a loru, pagubescu interesele acestora refugiați in modulu celu mai semtitu. (Aprobare.) Aceste amu aflatu de lipsa a respunde dlui deputatu, rogu pre onorat’a casa sa binevoiésca a lua respunsulu meu la cunoscintia. (Aprobare generale.) Pot i t se provoca in replic’a sea la pasagiulu din discursulu memorabilu ce l’a tienutu Dr. Unger in parlamentulu austriacu, unde se zice, ca opositiunea póte sa fia pasionata, dara guvernului nu i se cuvine a fi pasiunatu, pentru ca celu mai frumosu atributu alu puterei este moderatiunea si demnitatea. Oratorulu amintesce acest’a, pentru ca in parlamentulu ungurescu se intempla togm’a contrariulu. Polit afla ca tóta directiunea notei lui Andrassy e gresita, nu s’au multemitu nici turcii, nici creștinii, not’a nu e indreptata nice directe catra Porta, ci catra ambasadele din Londona, Parisu si Rom’a. In respunsulu lui Rasid pasi’a Part’a se revolta contr’a interventiunei, ea nu se gandesce atâtu la reforme câtu mai multu la sugrumarea insurectiunei prin pressiune morale, asupr’a insurgentiloru, Muntenegrului si a Serbiei. La a III întrebare ministrulu pressedinte a remasu detoriu. La respunsulu ministrului preș, ca umanitatea trebue sa incete indata ce refugiatii se potu reintorce nevatamati la vetrele loru, replica Polit, ca nu póte fi vorba de o subventiune. Trebue sa nu uitamu, dice Polit, ca in Austro-Ungari’a slavii suntu in majoritate si serbii si croații si voru imparti ultim’a bucaturajcu refugiații, cari nu se potu reintorce in patri’a loru. Noi serbii din Ungari’a suntemu unu poporu micu, dara intre óre care impregiurari avemu unu rolu însemnații. Viitoriulu Ungariei nu e câtra apusu, ci catra resaritu. Noi serbii si croații din Ungari’a suntemu midilocitorii intre dvóstre si populatiunile orientului. Sa fimu amici intre noi si cu popórele orientului. Polit nu e multiumitu cu respunsulu ministrului presiedinte. Rectificare. la corespondinti’auto Sibiiu 21/9 Febr. aparuta in „Gazet’a Trans.“ Nr. 13 a. c. Die Redactorul „Gaz. Trans.“ a publicatu in Nr. 10 respunsulu dlui presidentu alu Asociat, tranne cu privire la coresp. din „Tel. Rom.“ Nr. 101 a. tr. in care e vorb’a de o procedere necorecta a susu numitului din preș. Respunsulu este precedatu de unu comentariu pripitu, in care redact. „Gazetei“ se trudesce a identifica persón’a presidentului cu „femei’a lui Cesaru“ id est cu asociatiunea dicendu: „publicamu acestu respunsu, ca sa cunosca națiunea pre acel’a, care euteza a pune in prepusu pre femei’a lui Cesaru.“ Respunsulu presidentului a contienutu mai multe mistificări si chiaru neadeveruri, menite a seduce opiniunea publica, precum si grele, dara cu totulu netemeinice învinuiri îndreptate contr’a subscrisului. Vediendume astfel cu innegritu si atacatu pre nedreptu, amu respunsu in „T. R.“ Nr. 11 intr’o „epistola deschisa“, pre care amu impartasit’o si „onor. Redact. a Gazetei“ cu rugarea , (nu cu provocarea cum falsifica onor. Red. a Gaz.) a mi o publică si in „Gazeta.“ — Inse ce se vedi! Amintitulu din red. trecendu cu deseversire din vedere celu mai elementariu principiu de dreptu; audiatur et altera pars, a crediutu a satisface deplinu publicului, a carui opiniune pretinde a o representa asta, ca in Nr. 13 alu „Gaz.“ publica o corespondintia subscrisa de unii „Aristides“, care neavendu alte argumente se incerca de nou a dăscăli pre junii din Sabiiu amenintiendui chiaru si cu „compromiterea viitoriului“ déca aru continuă a spune adeverulu in publicu. Acolo unde finesce coresp.lui „Arist.“ continua redactiunea Gazetei dicendu . Dintr’odata cu acesta coresp. proptita pre documente (vomu vede mai josu pre ce documente e proptita !) ne veni si dela Dr. N. Olariu provocarea (? ?!) ca sa reproducemu si noi insultele (? ?) d sele etc.“ Apoi adauge: „dlu Olariu insusi s’aru supera, caci i-amu facutu pre voia sa continue cu invectivele sele ?“ Naiva observare ! Cestiunea daca „dlu 0“ s’aru fi superatu defendandu-se in contr’a atacuriloru, trebuie deslegata nu de „Red. Gaz.“ ci de insusi „D.“ Destulu ca in urma coresului „A“ care mistifica adeverulu in totu chipulu, m’amu credintu indatoratu a aretu on. publicu alu „Gaz.“ starea faptica a lucrului si de aceea m’amu adresatu de nou catra onor. Reda „Gaz.“ rugandu-o sa publice rectificarea, care ur media. Chiar si legea de presa prescrie redactiunilor: a permite personeloru atacate, ca sa se defendeze in aceeasi fola, in care a aparutu atacurile. Cu tóte acestea „Red. Gaz.“ ne cum sa publice respunsurile mele dandumi astfel cu ocasiunea a me defenda, — nu a afiatu cu care a respunde nici unu cuventu. Mai multu in locu de a lasa sa judece publiculu insusi pre temeiulu corespondintieloru scrise pro si contr’a, d-sea după cum amu vediutu se face judecatoriu neehiamatu, bagu sema in închipuirea ca d-sea e opiniunea publica personificata. Lasu deci sa judece publiculu, déca acésta procedura este seu nu este onesta si demna de „Redact. Gazetei,“ care pretinde a fi mama diurnalisticei romane!“ Dara pardonu „Red. Gaz.“ dice: „nu cunoscemu pre dlum !“ In fati’a acestei mărturisiri negresitu sincere si in urm’a esperintieloru culese, acum intielegu pre deplinu caus’a respingerei corespondintieloru mele. — Lucru hotaritu. „Mam’a Gazeta“ nu obicinuescea publică, decâtu corespondintiele venite dela cameradi cunoscuți, subscrisulu amu nefericirea (?) a nu me numera in tagm’a cameradiloru Gazetei; — a condamnă la marte pre toti cari nu apartiemu la cameraderi’a lui „Arist et Cons.“: — eata opiniunea publica, ce represinta „mam’a Gazeta!“ Te rogu deci die Red, sa binevoiesci a da locu in colonele „Teleg. Rom.“ urmatórei Rectificări, respinse de acel’a, care aru fi avutu datori’a se o publice. „Corespondentulu „Gaz. Tranei“ „Aristides“ in coresp. nr. 21/2 menita a apela procederea preș. Asociat, fatia cu subcomitetulu sibiianu s’a folositu de unu feliu de argumentare, care in locu sa lamuresca starea faptica a lucrului nu are altu scopu decâtu a seduce opiniunea publica. — „Arist.“ neavendu cu ce justifica procederea pres. se incerca a reduce totu lucrulu negresitu la unu „tientiariu“ dicându: „Simburele cestiunei este: s’au inaintatu actele subcomitetului până in Deceni. 1875 cu scu fara comitiva?“ Pentru lectorii cari suntu deprinși a destinge intre aparentia „proptita“ pre apucaturi si esenti’a adeverata a lucrului, simburele cestiunei este cu totulu altulu. — După cum subscrisulu amu doveditu in epistol’a deschisa câtra preș. Asoc. publicata in „T. R.“ nr. 11, simburele cestiunei este, ca presid. Asociat, a respinsu prof. subcomit. dto 12/10 11/11 20/11 a. tr. sub pretestulu ca du suntu instruate cu comitiva, impedecându prin acést’a in modu arbitrariu punerea in lucrare mai alesu a unui proiectu de cea mai mare importantia pentru poporulu românu. Cuprinsulu acestui proiectu este: arangiarea unei espositiuni, in care sa se concentreze tóte obiectele agricole, industriale si de inventamentu produse de români ardeleni, negresitu unu mijlocu forte puternicu pentru promovarea scopuriloru, ce urmaresce Asociat, nóstra. — Deci, constatu nu lips’a scu presenti’a comitiveloru, ci neputinti’a de a mai pune in lucrare proiectulu cu espositi’a zădărnicită si nimicită prin chiaru pres. Asoc. este simburele cestiunei de fatia, până a nu respunde lui „Arsu“ in cestiunea cu totulu laterela a comitiveloru fie-mi permisu a intreba: cum sta caus’a cu dlu pres, caro dice: Coresp. „T. R.“ nu adauge si din partene, ca realisarea doriniiei ce esprima dlu autoru se prea amâna. II.