Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-07 / nr. 20
căpitanului de cercu Dauda, comanda retragerea trupei sele. Trupele erau tocma la mancare. Capitanulu Filous invita pre Ljubobratici cu statulu seu majora sa termine prandiulu aci in locu. Ljubobratici accepteza bona fide invitarea acest’a cavaleresca dimpreună cu adjutantulu seu Petrovici si ceilati, cari erau cu densulu. Cându voi Ljubobratics sa merga la trup’a sea fu invitatu de capitanulu Filous sa remana preste nópte in Imoschi. Liubobratics multiumesce si refusa invitarea. Atunci i se descopere ca elu si socii lui suntu prinsi. Nóptea fu escortatu Ljubobratici si socii lui de compania pana la Imoschi, unde fura arestați in casarm’a gendarmeriei, de unde in ziua a urmatoria fura transportați la Siga. Comand’a trupei de insurgenți o lua numai decâtu Alesandru Ukaksici din Nevesinje, unulu din cei mai bravi conducători. Cu Ljubobratics impreuna fura prinși voluntariulu conte Faella (italianu) domnisiar’a Jeanne Marcus (orlandesa). Alta scrie spune de arestarea a diece omeni din gard a de corpu a principelui Carageorgevici. La 11 Martie avu locu o lupta intre turci si insurgenți la Costamniti’a turcésca. Lupt’a a duratu mai multe ore. Resultatulu inca nu este cunoscuta. Totu ce se scie pana acum este ca in Costainiti’a au sositu mai multe Cara incarcate cu morti. Din Constantinopole si din Belgradu vinu scrii forte alarmatorie. De ambe partile se dirigu trupe spre fruntarie. Unu resbelu intre Porta si Serbi’a este probabilu. a opiniunei publice admirandu astadi faptele eroice ale insurgentiloru, iérmâne incantandu-se de infatisiarea unui pasi’a turcescu, nu aru fi de prisosu — dice „Fremd. Blit“ — sa ne punemu întrebarea, cari suntumedila cele miraculóse ce le recomenda contrarii politicei cabinetului din Viena ca revalenta adeverata si nefalsificata ? Nu e asta ustoru a respunde la acést’a întrebare. Deputatulu sudslavicu (Polit) ia in nume de reut proiectele de reforma ale guvernului austro-ungaru, pentru ca elu vede int’ensele unu pasiu, de natura, a detrage miscarei insurectiunali indreptatirea morale si a scuti pre Turci’a de sortea, ce i-a reservatu resturnatorii din Neoplant’a. Dara ce are de a critica amiculu pronunciatu alu turciloru (gen. Klapka) in acést’a actiune a puteriloru mari ? Sa nu se sgudue statulu quo ! Fras’a acést’a latina suna bine la urechi, are unu intielesu ambiguu. Déca inttelegemu prin trens’a sustienerea imperatiei otomane cu tóte drepturile ei de suveranitate conformu tractateloru si in intinderea ei teritoriale intrega atunci numai orbi’a si maliti’a potu sadica, ca politic’a austriaca starnesce după alta ceva ér nu după conservarea positiunei internatiunali a sultanatului ca stata. Déca acest’a nu aru fi asta, trebuia sa umblamu numai pre acele cali, ce le doresce si cugeta acésta specie de politici, cându ne vorbescu de neutralitate, trebuia sa lasamu lucrurile sa merga cum mergu. Unde artista astadi Pórt’a cu o atare politica a puteriloru vecine, ea, care nu e capabila cu tote sfortiurile militare sa ne arete macara unu micu resultatu decisivu asupr’a insurgentiloru ? Ce era atunci, cându puterile nu aducea la valore influinti’a loru in Belgradu si Cettinje, spre a astupă sorgintii, din cari se nutrea insurectiunea, cându Austro-Ungari’a nu lua sub ingrijirea sea dieci de mii de refugiați, cari neaflandu asilu la noi deveneau totu atâti luptători desperați, ca sa tacemu de rigurositatea, cu care guvernulu priveghiaza la fruntarie si lucra la oper’a pacificatiunei si a repatriarei refugiatiloru cu mai multa energia, decâtu organele Porției. Politic’a nóstra se vede ca e mai convenabila si mai priinciósa integritatei imperatiei otomane, decâtu politic’a ce a crescutu in traditiunile lui Metternich, care vedea problem’a sea in perpetuarea marasmului ce strabatea intregii corpulu statului osmanu si in sustienerea unei stari contagiose. Contele Andrássy s’a abatutu dela acésta politica, a părăsitu vechiulu stablomu, elu staruesce a sustiene, promova si consolida totu ce e vitatu in imperiulu turcescu, si a pune acolo unde s’a stinsu ori ce vitalitate, in loculu influintiei turcesci pre a Austro-Ungariei. Interesulu patriei nóstre cere ca vecinulu nostru mai de aprópe din orienta, care aru fi chiamatu sa nu fia celu mai bunu cumperatoriu, sa se sustiena solventu si neatacabilu in intregitatea sea, dara nu se póte aștepta dela noi, ca sa ne facemu ante luptatori pentru densulu acolo, unde si-a terminata rolulu, pentru a-lu restitui in starea de mai inainte pre spesele puterei nóstre. Aplicandu acést’a la situatiune nu vomu vedé o contradicere séu ambiguitate, candu acel’asi barbatu, carele se nestiesce a propti si radica suveranitatea ce se clatina a sultanului in Bosni’a si Brzegovin’a, de alta parte nu-si face scrupule a incheia unu pactu cu Romani’a si a purta fatia cu acesta principata, care a scrutut sa se subtraga de ori-ce ingerintia a Portiei, nu o politica turcesca, ci o politica specifica austroungara. Până la momenta contrarii acestui programu politica ni-au remasu datori cu argumentata, ca acest’a nu aru fi mai avantagiosu monarchiei decatu acel’a, pentru cari se insufletiescu densii, faradeala precisă. De alta parte — termina „Fr. Br.“ — avemu satisfactiunea de a vede puterile cele mai conservative fatia cu Turci’a coaliate sub flamur’a Austro-Ungariei, pre cându alti contrari de natura celor numiti mai susu se păru ca lupta mai multa pentru tricolorulu slavu séu pentru semilun’a turcésca, decâtu pentru vulturulu austriacu. Interpelatiunea lui Polit a provocata cele mai varte comentarie in foile publice. Seminurele acelei interpelatiuni este imputarea, ca cabinetulu austriacu face politica de interventiune in orienta. Pre cându agerulu representantu alu serbiloru invinovatiu in parlamentulu ungurescu pre guvernulu austroungaru, ca spriginesce pre turci in defavorulu insurgentiloru si alu slaviloru de sudu, pre atunci generalulu Klapka, revolutionariulu maghiara cunoscuta, lauda in colonele unui dinariu politicu a neutralitatiei ce o observa cabinetulu comunu, dar a desaproba acțiunea de reforma a puteriloru coaliate si astfeliu convine in punctulu acest’a cu antagonistulu seu politicu din falang’a opositiunei slave. Yediendu cum siovaiesce o parte 78 Unii lipotu de durere din Bosnia. O deputatiune de refugiați din Bosni’a presenta de unedile maresialului camp, de Mollinary o petitiune ce o reproducemu in traducere. Petitiunea dice, Ilustre Die ! Din mai multe parti străbătu la noi scirea, ca guvernulu gratiósei Majestati a Imperatului si Regelui monarchiei austro-ungare, a trimisu, in conttelegere cu guvernele din Petersburg si Berlinu, atatu puternicului padisiahu o scrisóre, in care se ceru in favorulu raialeloru din Bosni’a si Brzegovin’a unele drepturi si asturari. Noi ni-amu procuratu prin barbatii nostri de încredere scrisórea in cestiune, amu ceruta sa ni se cetésca si explice pentru ca credeamu, ca vomu află intr’ens’a uu remediu si balsamu pentru suferintiele nostre cele grele. Intr’aceea aflaramu, ca ne amenintia tartane si din partea aceea, de unde asteptămu scutu siguru. Suferintiele grele ale raialeloru bosnio-ertiegovinene sub domni’a selbateca, aspra si ilegale a turciloru, a agailoru si begiloru loru suntu cunoscute tuturora si raialele, avisate la sine, trebuiru sa ia armele contr’a turbatiloru loru apesatori, pentru a scapă de durerea desperarei. Nu inttelegemu dara, pentru ce scrisórea numita a trebuita sa sune astfeliu si nu altmintrea. Privindu-o inse asta precum este venimu la cunoscintia, ca suferinttele si durerile sermaneloru ratate in Bosni’a si Brtiegovin’a nu au data ansa la acea scrisóre, si nu suntu nici obiectulu ei. Scrisórea insasi dice, ca a fostu provocata prin insurectiune, ca scopulu ei inse e sustienerea vietiei si a puterei imperatiei sultanului. Din acesta temeiu scrisórea starnesce numai pentru pacificatiunea provincieloru resculate, dara nu spre glori’a sionarea crucei, si nici pentru a asigură progresulu omenescu basatu pre cruce, dreptulu si libertatea. S’a avutu in vedere numai glori’a si onórea semilunei, precum si persecutiunea si sclavi’a conditionata de acest’a. De aceea, serenissime Domne, nu se afla in acea scrisóre nimic’a ce nu aru fi promisu dejă atotu puterniculu sultana in hatihumaiurile si fermanele sele, si adeca intra folosulu raialeloru. A insiru tóte promissiunile de până acum si a confirmă valórea loru, aru si lucru de prisosu. E o silin ti a zedarnica a împreună aceea ce din natura se pare neimpreunabilu. Si déca crucea si semilun’a aru potu fi împreuna, fia in pagub’a unei’a seu a altei’a, la acést’a s’aru recere multa munca si tempu. Esperinti’a ne invetia, ca promisiunile atotuputernicului sultanu nici in tempuri de pace nu se putură realisă. Cu atâtu mai putie nu se póte intempla acést’a acum, cându suferintiele si asupririle in ambele parti au ajunsu la punctulu de culminatiune. Noi avemu lipsa de unu ajutoriu grabnicu si resolutu Croqois. (Fine) Carti maghiare până acum nu mi-amu procuratu, fiindu ca numai acum amu inceputu a invetia magiaresce cu instructoru comandata anume, dela B-Pest’a, dar’ si afara d’aceea omenii suntu ignoranți si malițioși si nu mi-au recomandatu nici un’a de Dne-ajuta. M’amu capuitu totuși cu memorabilele studie ale lui Rosier, cari scriu atâtu de obiectivu in caus’a româniloru. De aru scrie multi istorici că acest’a, s’aru descoperi lucruri mari despre originea româniloru. A dou’a mi-amu arangiatu icónele commne il faut după beciul é s. Desi partea cea mai mare a intelegintiei romane, din cause, credemu, prea bine cunoscut e on. publicu* * I, se obicinuesce a-si infrumsetiă odaile cu totu feliulu de tablouri nationali, totuși eu nu me putui numera decâtu intre cei putieni, cari abia ’si tienu 3—4 portrete. — Din caus’a ast’a nici nu avui greutati mari cu derangiamentulu. In fruntea apartamentului antâiu stetea icón’a lui Traianu. Acest’a a fosta mare in tempulu seu. Astadi nu are nici o valóre. Pentru patri’a nóstra elu a plantata zeulu celu mai mare. De n’aru fi saditu aici in Transilvania unu neamu atâta de cleosu, care se tiene cu scaiulu de lâna si pe care nu-lu potu misca toti barbarii din locu, — atunci scie Ddicu, ce omeni linisciti aru mai dormi pe locurile aceste. Deci in antisiambra cu elu. Mihaiu Vitezulu... Se dice c’a avutu intentiunile cele mai bune pentru romani, a voitu sa faca o imperatia mare romanésca. Amu stimatu totudeun’a nestiinttele nobile, amu recunoscutu in elu unu amu de caracteru nobilu si cu multe virtuti dar de cându amu cetitu unu calendariu sasescu din estu anu m’amu convinsu de contrariulu, ca adeca a fostu unu si arlatanu natereu si nu si-a tienutu nici odata juramentulu. Unulu ca atare in antisiambra. Nori’a, Closic’a si Crisianu . . creaturi născocite, pe cari nu credu sa-i fi vediutu nici nene Costande , care i pune pe hartuia, cu atâtu mai putiem sa fiu avutu ei ideile măreție, ce se istorisescu despre ei. Deci in antisiambra! Avemu si pre metropolitulu S sagun ’a. v 0! națiune fericita! cugetamu adese in mine, eata barbatulu alesu. Messi ’a pe care ni-lu trimise provedinti’a, ca sa ne conducă in tiér’a „fagaduinitei.“ De trei ori ferice vane româniloru, ca aveți in simulu vostru unu atleta atâtu de impunetoriu, care prin tactica si portarea seara sei vindecă ranele seculare, cari au sangeratu neintreruptu. Mi saltă inim’a de bucuria, cându mi improspetămu in memoria cunoscut’a-i massima mai multa lumina. Bucurate noule Ierusalime, amu repetitii cu densulu vediendu progresele imbucuratóre, ce vedemu in biseric’a romana, incredintiata sub ingrijirea-i parintésca, lumin’a Domnului preste tine au strălucita ! De aci inainte vei fi si tu respectata că celelalte confesiuni din patria, nu o se mai fii despretiuita. De megholt Mátyás oda van az igazság. Au muritu Singun’a, si cu mortea lui i s’au stensu si nimbulu. Au fostu mare până au traitu, dar’ astadi recunoscu si amicii tai cei mai buni, ca s’au instelatu intr’ensulu. Nu credu, déca ara dori baremu unulu din acesti’a, că se mai reînvia Singun’a. Din contra toti se bucura din inima sincera, ca au scapatu de densulu. Inca câte-va decenii si va fi stersu pentru vecia din memori’a celoru ce l’au cunoscutu. Consemtu cu acesti’a prin urmare in antisiambra. Iancu . . . si-a capetatu resplat’a in viétia ... A. B. resvretitori eri, resvretitori astadi; M. dacoromanistu, care eră mai bine, déca nu se reintorcea dela P. cându a cutezatu sa vorbésca romanesce intr’o dieta indesuita cu patrioti înfocați in antisiambru. Acum organisarea cea noua Implutumi-amutata chili’a cu icóne după chipulu si asemenarea unicului poporu providentialu, care e menita sa cârmuiasca intregu universulu, pe mai’e si pe uscata, a carui ressedintia se afla plantata pre câmpurile manóse ale Magiariei extra quam non est vita, si est vita non est ita. Diurnalistic’a romana inca amu pus’o de cuiu. Acest’a mai are norocu cu advocatii romani, cari si sacrifica ultimulu denariu intocmea că vedu’a din scriptura pentru sustienerea ei cum si cu miserii amploiați romani de pe la tote oficiele publice fara a catoru ajutoriu aru trebui sa se duca tóté pe copca. Deocamdata m’amu abonatu la „Magyar Polgár“ diurnalulu celu mai patrioticu si cu idei mai sanetóse, câ * Sa me ierte d. P. ca i-amu furatu ducerea acest’a. Chestiele suntu fórt analoge.