Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-07 / nr. 20

căpitanului de cercu Daud­a, comanda retragerea trupei sele. Trupele erau tocm­a la mancare. Capitanulu Filous invita pre Ljubobratici cu statulu seu majora sa termine prandiulu aci in locu. Ljubobratici accepteza bona fide invitarea acest’a cavaleresca dim­preună cu adjutantulu seu Petro­vi­ci si ceilati, cari erau cu densulu. Cându voi Ljubobratics sa merga la trup’a sea fu invitatu de capitanulu Filous sa remana preste nópte in Imoschi. Liubobratics multiumesce si refusa invitarea. Atunci i se descopere ca elu si socii lui suntu prinsi. Nóp­­tea fu escortatu Ljubobratici si socii lui de compania pana la Imoschi, unde fura arestați in casarm’a gendarmeriei, de unde in ziua a urma­­toria fura transportați la Siga. Co­­mand’a trupei de insurgenți o lua numai decâtu Alesandru Ukaksici din Nevesinje, unulu din cei mai bravi conducători. Cu Ljubobratics impre­­una fura prinși voluntariulu conte Faella (italianu) domnisiar’a Jeanne Marcus (orlandesa). Alta scrie spune de arestarea a diece omeni din gard­ a de corpu a principelui C­arageorgevici. La 11 Martie avu locu o lupta intre turci si insurgenți la Costamniti’a turcésca. Lupt’a a duratu mai multe ore. Resultatulu inca nu este cunos­cuta. Totu ce se scie pana acum este ca in Costainiti’a au sositu mai multe Cara incarcate cu morti. Din Constantinopole si din Belgradu vinu scrii forte alar­­matorie. De ambe partile se dirigu trupe spre fruntarie. Unu resbelu in­tre Porta si Serbi’a este probabilu. a opiniunei publice admirandu astadi faptele eroice ale insurgentiloru, iér­mâne incantandu-se de infatisiarea unui pasi’a turcescu, nu aru fi de pri­­sosu — dice „Fremd. Blit“ — sa ne punemu întrebarea, cari suntu­medi­­la cele miraculóse ce le recomenda contrarii politicei cabinetului din Vie­­n­a ca revalenta adeverata si nefalsi­ficata ? Nu e asta ustoru a respunde la acést’a întrebare. Deputatulu sud­­slavicu (Polit) ia in nume de reut pro­iectele de reforma ale guvernului au­­stro-ungaru, pentru ca elu vede in­­t’ensele unu pasiu, de natura, a de­­trage miscarei insurectiunali indrep­­tatirea morale si a scuti pre Turci’a de sortea, ce i-a reservatu resturna­­torii din Neoplant’a. Dara ce are de a critica amiculu pronunciatu alu turciloru (gen. Klapka) in acést’a actiune a puteriloru mari ? Sa nu se sgudue statulu quo ! Fras’a acést’a latina suna bine la urechi, are unu intielesu ambiguu. Déca in­­ttelegemu prin trens’a sustienerea im­­peratiei otomane cu tóte drepturile ei de suveranitate conformu tractateloru si in intinderea ei teritoriale intrega atunci numai orbi’a si maliti’a potu sa­dica, ca politic’a austriaca starn­­esce după alta ceva ér nu după con­servarea positiunei internatiunali a sultanatului ca stata. Déca acest’a nu aru fi asta, trebuia sa umblamu nu­mai pre acele cali, ce le doresce si cugeta acésta specie de politici, cându ne vorbescu de neutralitate, trebuia sa lasamu lucrurile sa merga cum mergu. Unde arti­sta astadi Pórt’a cu o atare politica a puteriloru vecine, ea, care nu e capabila cu tote sfor­­tiurile militare sa ne arete macara unu micu resultatu decisivu asupr’a insurgentiloru ? Ce era atunci, cându puterile nu aducea la valore influinti’a loru in Belgradu si Cettinje, spre a astupă sorgintii, din cari se nutrea insurec­­tiunea, cându Austro-Ungari’a nu lua sub ingrijirea sea dieci de mii de re­fugiați, cari neaflandu asilu la noi de­veneau totu atâti luptători desperați, ca sa tacemu de rigurositatea, cu care guvernulu priveghiaza la fruntarie si lucra la oper’a pacificatiunei si a re­pat­riarei refugiatiloru cu mai multa energia, decâtu organele Porției. Politic’a nóstra se vede ca e mai convenabila si mai priinciósa integri­­tatei imperatiei otomane, decâtu po­litic’a ce a crescutu in traditiunile lui Metternich, care vedea problem’a sea in perpetuarea marasmului ce straba­tea intregii corpulu statului osmanu si in sustienerea unei stari contagiose. Contele Andrássy s’a abatutu dela acésta politica, a părăsitu vechiulu stablomu, elu staruesce a sustiene, pro­mova si consolida totu ce e vitatu in imperiulu turcescu, si a pune acolo unde s’a stinsu ori­ ce vitalitate, in loculu influintiei turcesci pre a Au­­stro-Ungariei. Interesulu patriei nó­­stre cere ca vecinulu nostru mai de aprópe din orienta, care aru fi chia­­matu sa nu fia celu mai bunu cumpe­­ratoriu, sa se sustiena solventu si ne­­atacabilu in intregitatea sea, dara nu se póte aștepta dela noi, ca sa ne facemu ante luptatori pentru densulu acolo, unde si-a terminata rolulu, pentru a-lu restitui in starea de mai inainte pre spesele puterei nóstre. Aplicandu acést’a la situatiune nu vomu vedé o contradicere séu ambiguitate, candu acel’asi barbatu, carele se nestiesce a propti si radica suveranitatea ce se cla­tina a sultanului in Bosni’a si Brze­­govin’a, de alta parte nu-si face scru­­pule a incheia unu pactu cu Romani’a si a purta fatia cu acesta principata, care a scrutut sa se subtraga de ori-ce ingerintia a Portiei, nu o politica tur­cesca, ci o politica specifica austro­­ungara. Până la momenta contrarii aces­tui programu politica ni-au remasu datori cu argumentata, ca acest’a nu aru fi mai avantagiosu monarchiei de­catu acel’a, pentru cari se insufletiescu densii, faradea­la precisă. De alta parte — termina „Fr. Br.“ — avemu satis­­factiunea de a vede puterile cele mai conservative fatia cu Turci’a coaliate sub flamur’a Austro-Ungariei, pre cându alti contrari de natura celor numiti mai susu se păru ca lupta mai multa pentru tricolorulu slavu séu pentru semilun’a turcésca, decâtu pentru vul­­turulu austriacu. Interpelatiunea lui Polit a provocata cele mai varte comentarie in foile pu­blice. Seminurele acelei interpelatiuni este imputarea, ca cabinetulu austriacu face politica de interventiune in ori­enta. Pre cându agerulu representantu alu serbiloru invinovatiu in parlamen­­tulu ungurescu pre guvernulu austro­­ungaru, ca spriginesce pre turci in defavorulu insurgentil­oru si alu sla­­viloru de sudu, pre atunci generalulu Klapka, revolutionariulu maghiara cu­noscuta, lauda in colonele unui dinariu politicu a neutralitatiei ce o observa cabinetulu comunu, dar a desaproba acțiunea de reforma a puteriloru coa­­liate si astfeliu convine in punctulu acest’a cu antagonistulu seu politicu din falang’a opositiunei slave. Yediendu cum siovaiesce o parte 78 Unii li­potu de durere din Bosni­a. O deputatiune de refugiați din Bosni’a presenta de une­dile maresia­­lului camp, de Mollinary o pe­­titiune ce o reproducemu in traducere. Petitiunea dice, Ilustre Die ! Din mai multe parti străbătu la noi scirea, ca guvernulu gratiósei Majestati a Imperatului si Regelui monarchiei austro-ungare, a trimisu, in conttelegere cu guvernele din Petersburg si Berlinu, atatu pu­ternicului padisiahu o scrisóre, in care se ceru in favorulu raialeloru din Bos­ni’a si Brzegovin’a unele drepturi si asturari. Noi ni-amu procuratu prin barbatii nostri de încredere scrisórea in cestiune, amu ceruta sa ni se ce­­tésca si explice pentru ca credeamu, ca vomu află intr’ens’a u­u remediu si balsamu pentru suferintiele nostre cele grele. Intr’aceea aflaramu, ca ne ame­­nintia tartane si din partea aceea, de unde asteptămu scutu siguru. Suferintiele grele ale raialeloru bosnio-ertiegovinene sub domni’a sel­­bateca, aspra si ilegale a turciloru, a agailoru si begiloru loru suntu cunos­cute tuturora si raialele, avisate la sine, trebuiru sa ia armele contr’a tur­­batiloru loru apesatori, pentru a sca­pă de durerea desperarei. Nu inttelegemu dara, pentru ce scrisórea numita a trebuita sa sune astfeliu si nu altmintrea. Privindu-o inse asta precum este venimu la cunoscintia, ca suferinttele si durerile sermaneloru ratate in Bos­ni’a si Brtiegovin’a nu au data ansa la acea scrisóre, si nu suntu nici obiec­­tulu ei. Scrisórea insasi dice, ca a fostu provocata prin insurectiune, ca sco­­pulu ei inse e sustienerea vietiei si a puterei imperatiei sultanului. Din acesta temeiu scrisórea starnesce nu­mai pentru pacificatiunea provincieloru resculate, dara nu spre glori’a si­o­n­a­r­e­a crucei, si nici pentru a asigură progresulu omenescu basatu pre cruce, dreptulu si libertatea. S’a avutu in vedere numai glori’a si onó­­rea semilunei, precum si persecutiunea si sclavi’a conditionata de acest’a. De aceea, serenissime Domne, nu se afla in acea scrisóre nimic’a ce nu aru fi promisu dejă atotu puterniculu sultana in hatihumaiurile si fermanele sele, si adeca intra folosulu raialeloru. A insiru tóte promissiunile de până acum si a confirmă valórea loru, aru si lucru de prisosu. E o si­lin ti a zedarnica a împreună a­­ceea ce din natura se pa­re neimpreunabilu. Si déca crucea si semilun’a aru potu fi împre­una, fia in pagub’a unei’a seu a al­tei’a, la acést’a s’aru recere multa munca si tempu. Esperinti’a ne invetia, ca promi­siunile atotuputernicului sultanu nici in tempuri de pace nu se putură realisă. Cu atâtu mai putie nu se póte intempla acést’a acum, cându suferin­tiele si asupririle in ambele parti au ajunsu la punctulu de culminatiune. Noi avemu lipsa de unu aju­­toriu grabnicu si resolutu C­r­o­q­o­i­s. (Fine) Carti maghiare până acum nu mi-amu procuratu, fiindu ca numai acum amu inceputu a invetia magia­­resce cu instructoru comandata anume, dela B-Pest’a, dar’ si afara d’aceea omenii suntu ignoranți si malițioși si nu mi-au recomandatu nici un’a de Dne-ajuta. M’amu capuitu totuși cu memorabilele studie ale lui Rosier, cari scriu atâtu de obiectivu in caus’a româniloru. De aru scrie multi isto­rici că acest’a, s’aru descoperi lucruri mari despre originea româniloru. A dou’a mi-amu arangiatu icónele commne il faut după beciu­­l é s. De­si partea cea mai mare a in­­telegintiei romane, din cause, cre­­demu, prea bine cunos­cut e on. p­u­b­l­i­c­u* * I, se obicinu­­esce a-si infrumsetiă odaile cu totu feliulu de tablouri nationali, totuși eu nu me putui num­era decâtu intre cei putieni, cari abia ’si tienu 3—4 por­trete. — Din caus’a ast’a nici nu avui greutati mari cu derangiamentulu. In fruntea apartamentului antâiu stetea icón’a lui T­r­a­i­a­n­u. Ace­st’a a fosta mare in tempulu seu. Astadi nu are nici o valóre. Pentru patri’a nóstra elu a plantata zeulu celu mai mare. De n’aru fi saditu aici in Tran­silvania unu neamu atâta de cleosu, care se tiene cu scaiulu de lâna si pe care nu-lu potu misca toti bar­barii din locu, — atunci scie Ddicu, ce omeni linisciti aru mai dormi pe locurile aceste. Deci in antisiambra cu elu. M­i­h­a­i­u Vitezul­u... Se dice c’a avutu intentiunile cele mai bune pentru romani, a voitu sa faca o im­­peratia mare romanésca. Amu stimatu totu­deun’a nestiinttele nobile, amu recunoscutu in elu unu amu de ca­­racteru nobilu si cu multe virtuti dar de cându amu cetitu unu calendariu sasescu din estu anu m’amu convinsu de contrariulu, ca adeca a fostu unu si arlatanu natereu si nu si-a tienutu nici odata juramentulu. Unulu ca atare in antisiambra. N­­ori’a, Closic’a si Cri­­sianu . . creaturi născocite, pe cari nu credu sa-i fi vediutu nici nene Co­st­a­n­d­e , care i pune pe hartuia, cu atâtu mai putiem­ sa fiu avutu ei ideile măreție, ce se istorisescu despre ei. Deci in antisiambra! Avemu si pre metropolitulu S s­a­­­g­u­n ’a. v 0! națiune fericita! cugetamu adese in mine, eata barbatulu alesu. M­e­s­s­i ’a pe care ni-lu trimise pro­­vedinti’a, ca sa ne conducă in tiér’a „fagaduinitei.“ De trei ori ferice vane româniloru, ca aveți in simulu vostru unu atleta atâtu de impunetoriu, care prin tactica si portarea sea­ra sei vindecă ranele seculare, cari au san­­geratu neintreruptu. Mi saltă inim’a de bucuria, cându mi improspetămu in memoria cunoscut’a-i massima m­a­i multa lumina. Bucurate noule Ierusalime, amu repetitii cu densulu vediendu progresele imbucuratóre, ce vedemu in biseric’a romana, incredin­­tiata sub ingrijirea-i parintésca, lu­­min’a Domnului preste tine au stră­lucita ! De aci inainte vei fi si tu res­pectata că celelalte confesiuni din pa­tria, nu o se mai fii despretiuita. De megholt Mátyás oda van az igazság. Au muritu Singun’a, si cu mortea lui i s’au stensu si nimbulu. Au fostu mare până au traitu, dar’ astadi recunoscu si amicii tai cei mai buni, ca s’au instelatu intr’ensulu. Nu credu, déca ara dori baremu unulu din acesti’a, că se mai reînvia Sin­gun’a. Din contra toti se bucura din inima sincera, ca au scapatu de den­­sulu. Inca câte-va d­ecenii si va fi stersu pentru vecia din memori’a ce­loru ce l’au cunoscutu. Consemtu cu acesti’a prin urmare in antisiambra. I­a­n­c­u . . . si-a capetatu res­­plat’a in viétia ... A. B. resvretitori eri, resvretitori astadi; M. dacoroma­­nistu, care eră mai bine, déca nu se reintorcea dela P. cându a cutezatu sa vorbésca romanesce intr’o dieta indesuita cu patrioti înfocați­ in antisiambru. Acum organisarea cea noua­­ Implutumi-amu­tata chili’a cu icóne după chipulu si asemenarea uni­cului poporu providentialu, care e menita sa cârmuiasca intregu univer­­sulu, pe mai’e si pe uscata, a carui ressedintia se afla plantata pre câm­purile manóse ale Magiariei extra quam non est vita, si est vita non est ita. Diurnalistic’a romana inca amu pus’o de cuiu. Acest’a mai are norocu cu advocatii romani, cari si sacrifica ultimulu denariu intocmea că vedu’a din scriptura pentru sustienerea ei cum si cu miserii amploiați romani de pe la tote oficiele publice fara a catoru ajutoriu aru trebui sa se duca tóté pe copca. De­ocamdata m’amu abonatu la „Magyar Polgár“ diurnalulu celu mai patrioticu si cu idei mai sanetóse, câ­ *­ Sa me ierte d. P. ca i-amu furatu ducerea acest’a. Chestiele suntu fórt analoge.

Next