Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-07 / nr. 20
rui’a nu-i pasa de nime, chiaru nici de Imperatulu. Apropos! mi veti dice renegatu? Putinu me dóre capulu. Nu suntu numai eu. Si apoi nu se merge bine la toti renegații? Aici dicu fara nici o remuscare, ca nu caracterulu igrasia pe omu, ci traiulu bunu. Inse n’amu se mai intindu vorba lunga cu voi. Vorba multa-i seracia Lumea-i pentru veselia Astadi bine se traiescu De mâne nu me gandescu. In sfarsitu inca un’a. Tenerii romani s’au obicinuitu de câtu-va tempu — firesce din cause binecuventate si justificavere — a se inrola sub flamur’a lui Hymenu cu totu feliulu de națiuni străine. Forte bine. Aceste i-aducu la resoru. Din parte-mi cunoscu forte putieni pana acum cari au venitu la calea adeverului in modulu acest’a. Cu acesti’a me asociezu si eu si mi-amu si pusu ochiulu pe o viola din gradin’a vecinului si nu potu decatu sa-ti recomenda si tie unu carminu din gradin’a de lângă mine. Alázatos szolgája. N. P. Petreacă. 79 din partea mariloru puteri, altu ajutoriu nu ne folosesce. Nu suntu puterile in stare sa ne dea unu atare ajutoriu, sa ne lase atunci in mân’a sortiei nóstre. Noi suntemu convinși, ca nu ne pute ajuta nici o scrisóre, fia adresata la om si cine, care nu e scrisa cu sabi’a si sânge. Ne pare si forte reu, ca cei ce au trimisu acea scrisóre voiescu sa impedece miscarea nóstra libera. Se zice, ca puterile trebuiau sa scutesca onorea si independinti’a sultanului ; noi credemu, ca puterile trebuiau sa scutesca si onerea si liber’a vointta a acelora state, cari voiau si trebuiau sa ne vina intr’ajutoriu. Lucrulu inse nu este asta. Precându se scutesce independinti’a sultanului, poporele creștine din Bosni’a si Brzegovin’a se punu in catenele cele mai grele, precum si acele state, cari cu mai multu dreptu se numescu „state“ decâtu statulu din Stambulu. Ilustre Die! Din scrisórea trimisa la Constantinopoli, chiaru si déca sultanulu o va fi primitu, veciiu, unde ne aflamu. Turcii din Bosni’a si Brzegovin’a zidu acum ca si mai inainte de astfeliu de epistole dicendu : „Nice odata nu se póte pune crucea alaturea cu coraliu 1u , ghiaurii nu potu fi egalu indreptatiti cu următorii profetului.“ Ilustre Die! Tu ai fostu gratiosu fatia cu noi, da Imperatului si regelui nostru cea mai caldurasa a nóstra multiemita pentru scutulu si ajutoriulu ce ni 1’a oferitu, totu odata róga iise pre Imperatulu, cu Prea inaltiatu același sa nu refuse nici pre viitoriu familieloru nóstre scutulu si ajutoriulu. Noi, cari nu preste multu vomu trebui sa ne reintorcemu in patri’a nóstra, pentru a afla acolo libertatea s éu morm enturu. Te rogamu a dispune sa ni se redea armele pre cari trecându pre partea acést’a trebuiramu sa le damu oficiolateloru, pentru ca in arma face, déca nu mântuirea, totusi garanti’a, ca nu vomu muri neresbunati. Remânemu in firm’a credintia, ca acést’a trista rogare a nóstra primindu-o in modu gratiosu, o vei substerne câtu mai curendu Majestatiei Sele Imperatului si Regelui. Corespomdntia originala. (Urmare din nr. 88|1875.) Georgie Blag ’ a lui Antonie, unu omu betivu, dar’ sa spunu domnule, ca pana a nu aduce diavolulu pre jidovii aici in satulu nostru, nu au fostu betivu. Elu s’a datu după beu 1tura, s’a facutu betivu si s’a stri 1catu numai dela venirea jidoviloru in satulu nostru. A beutu in credintia, câtu au beutu póte sa scie numai rent’a 1 lui, destulu ca jidoveic’a acést’a vestita sau luatu cas’a cu curte cu totu i in detoria de 80 fi. v. a. pentru beu- 1 tura. Georgie Feru fostu militariu, au avutu aici posesiune o gradina cu totu feliulu de pomi si locu de cucuruzu. 1 După ce au venitu dela miliție mai 1 antierii, jidoveic’a s’a pusu cu viclenia pre lângă elu, i-au smulsu gradin’a din posessiune adeca au cumperatu-o cu locu cu totu pre lângă contractu cu 00 fi. v. a. ea inse nu i-au datu banii gat’a, ci iau datu vre-o 3 luni mâncare si vinariu si apoi au fostu plătită, iar’ vendiatoriulu au remasu proletarul. Ea au mai luatu si dela alții câte o holda câte unu locu de cucuruzu, dar’ cei spusi cu numele suntu veniți dimpreună cu familiele loru, — cari suntu însurați — la sapa de lemnu sau cum ai disu Dta , la stare de cersitoria! Este de temutu domnule, si se va intempla de preste 5, 6 ani nu voru mai remane nici 10 locuitori in satulu asta neciuperiti de jidovi, pentru ca si darile suntu grele, banii scumpi si omeni si mai avuti se indetorescu la jidovi pre lângă carnete grele se platesca darile, vine la mijlocu vre-o nenorocire, nu potu plati la terminu, jidovii de locu ’i amenintia cu procesu; si sciindu ca omulu nu are incatrau, — e prinsu cu musc’a de paianginu — ca se smulgă unu pamentu dela elu, nu se invoiescu la așteptare, atunci bietulu omu ca se incungiuie cheltuielile cele mari de procesu ’si stirbeza posessiunea si ’i da veni unu pamentu.“ La acestea diseru eu, bine frate, darile suntu gile, dar’ asta se diceda imperatului ce este a imperatului, si lui Dumnedieu ce este a lui Dumnedieu", omeni sa se mai retiena dela beuturile jidoviloru, cari si asta cum disesi Dza mai nainte, nu suntu curate ci stricate si multe si spurcate — caci nici jidovii nu ducu pre omeni cu poterea in cârcimele loru, si asia facandu omenii nostri le va fi mai usioru a plati darile, —■ „ba cu insielaciuni domnule si cu amagiri ’i ducu maicu cu puterea. Apoi déca amu ave in satu mulu macara, care se dea invetiatura cum amu auditu invetiaturi si sfaturi din gur a D-tale date ómeniloru, sar’ mai opri de a imbogati pre jidovi, dar’ D-ta sci ca preotulu nostru inca se duce la vinarsulu jidoviloru, si mai cunoscu inca preoți si din alte secte cari făcu totu asia“, fu respunsu. Curiositatea asupr’aceloru audite despre Geogiu, me facu de merseiu in duminec’a cea mai de aprópe acolo, unde in preumblare-mi pre stradele acestui satu, mie cunoscutu inca din anii copilăriei mele, locuitu înainte de 1848 de creștini, (foștii domni pamentesci si iobagii loru) si unde curțile si grădinile celoru dintâiu erau infrumsetiate cu stoguri de grâu, cotarci cu cucurudiu, si pivniti pline de beuturi de tóta speci’a, curate precum le dedea frumós’a si indurat’a natura, erau bucate de preste ani si la cei din urma (foști coloni) vede omulu astadi in multe curti domnesci parte cumperate, parte luate in arenda de jidani, vinarseriile si voturile cu plamadituri ale acestor’a, creștini dintre fostii coloni in servitiulu loru si diferi periti la fetie de beuturile loru spirituóse, falsificate si stricacióse stomadului si zdrentiosi, curtile fostiloru coloni numai au frumosulu prospectu de odinióra, caci bucatele aduse dela câmpu se transporta curendu in magazinile jidaniloru in carnete pentru detorii, animalele domestice inca suntu rari. In tóte stradele Geogiului suntu case de zidu jidovești, parte din fundamentu edificate, parte renovate, câtu acestu satu pare a fi satu jidovescu. Acestu soiu periculosu nu este ruinatoriu numai pentru tieranii rustici ci si pentru foștii domni pamentesci desi acestea au lacomitu la arendiele cele grase a le jidaniloru si au introdusu, spre marea datna a tieraniloru limitatiunile cârcimaritului. In una din stradele principale ale Geogiului dedus de unui grupu de ómeni, unii siediendu, alții stându pre piciere înaintea unei case. Cu acestea statui in vorba, audiu din gurile loru, ca 9 familii române de acolo suntu totaliter seracite de jidani, si la întrebarea mea, dar’ apoi acum ce făcu remasi fara avere ? ’mi respunse unulu aratându-mi unu porcu, care posia înainte in lungulu ulutiei „umbla iéc’a domnule cu porculu acel’a, pre uliti.“ Totu de acolo mi aretara o casa noua scósa la strada, edificata de unu locuitoriu românu si fost’a propi’ietate a lui, dar’ acum cumperata de unu jidanu mai dandu-i si si bani si cumperandu-i o casa vechia in alta ulitia. Mi mai are tara inca o casa noua, mare din materialu solida, nu de totu gat’a, pre care numai uliti’a o desparte de cas’a parochiala si curtea bisericei greco-orient. de acolo. Mi spuseră ca loculu pe care este edificata acésta casa au fostu creditu de 2 frați români, dela părinți, dar jidanului i succese după multa truda a indupleca pe proprietari a i lu vinde, apoi elu li-au cumperatu altu locu cu case mai de laturi si li-au mai datu si bani. Asta se scotu românii rustici de jidani din locurile cele bune si se tipa de laturi. Nu fura de ajunsu cele esperiate in Geogiu, spre sfasiarea inimei mele, trebui se mai audu in diu’a urmatóre in scald’a Geoagiului cata ce . Unu românu rusticu, in etate de 54—57 ani, de jumetate incaruntitu, de statura mai inalta decâtu de midilocu, corpulentu, cu fatia plina si o fisionomia plăcută, din unu satu din giuru, cu care me intalnimu in p ulitia si începui conversatiunea, care din ce in ce deveni totu mai interesanta, admirandu-i priceperea naturala si incantatu de vorbele-i logice, ce me si indemna a lu intreba ca scie ceti si scrie ? la ce respunsulu fu: „nu sciu domnule“. Acest’a ’mi dise intre altele cam urmatórele: nu avemu dela cine cere nici o invetiatura domnule, suntemu ca o turma fara pastoriu! Preotii (!??! Red.) nostrii si chiaru si notarii români suntu un’a cu jidanii, sciu intemplari ca in Unele sate sătenii au pusu feciorulu in pragu, si jidanii nu s’au pututu asiedia in satu, dar’ mai la urma jidanii au cumperatu pe preotu pe notariu si bireu si inca pe câti-va din fruntașii satului, cari apoi au tienutu mulțimea in freu, au venitu jidani si s’au incuibatu in satu, au facutu si făcu mari pustiiri. Amu avutu si solgabireu românu, dar’ si acel’a au fostu lacomu, in pung’a jidaniloru, si ei aveu dreptu inaintea lui, cum au dreptu ei acum la celu de acum (neromânu). Advocații români domnule nu stau inderetu advocatiloru de alte națiuni in a trage de pe noi românii. Sciu sate romanesci, cari au avutu procese cu posessori pentru vre-o parte de hotaru, s’au feritu de advocați străini, si in urma s’au trezitu cu căușele loru vendute pentru sute si mii la contrari de advocați români. Póte ca nici cu advocați străini nu umblau mai bine, dar’ celu putienu dorerea nu era asta de mare, déca reulu le veniu dela străini.*) Eu amu umblatu in Zarandu, acolo in Baia de Cristu suntu mai toti dregătorii dela cancelarii romani, in Bradu este gimnasiu romanescu cu profesori invetiati romani, dara jidovii, au facutu si făcu periplu si pe acolo, ca si pre aici si cu pretutindenea, si marturisescu die ca eu nici odata vorbe si sfaturi bune ca dela D-ta nu amu vediutu, vedu ca tu dóré pentruea ne vedi perirea, si Dumnedieu sa te tiena, dar mi-aru pare bine sa sciu ca de cine amu norocire ? Eu satisfacui dorintiei lui, apoi ’si lua diu’a buna si ne despartiramu. Este unu ce ingrozitoriu, cum chiaru si numai unu jidanu singura, incuibatu odata in unu satu, storcu averea locuitoriloru crestini in 5, 6 ani. Exemplu Bampotocu si Gargova, cea din urma comuna cu circiter 180 case, unde si biseric’a sa aiba — după cum mi spuseră unii săteni 1873 — dreptu de carcimaritu, care inse sa lu dee totu deun’a d. protopopu respectivu in arenda la jidanu la care abate si unde sa fia bine primitu. In ambele comune abia mai resufla omenii, suntu storsi de tota averea prin jidani si totu asia suntu si in mulțime de alte sate. Jidanii suntu din mai multe puncte de vedere chiaru si pentru statu dauiosi, si se luamu numai casulu ca după indiciile statistice cele mai noua suntu in Austro-Ungari’a 822,000 jidavi si in armata numai 2020 de feciori jidovi, si ast’a face pre omu a-si explica ca ei trebuie sa se scota la atentatii dela înrolare la militia si prin corumperi, caci ei in modulu aratatu ’si umplu pungile de bani si devinu proprietari mari de realitati in interiorulu comuneloru si de pamenturi la câmpu, apoi e usioru a unge. (Va urma) Marietati. Bibliografieii Asupra situatiunei. Colectiune reveniuta si adause de articuli si foisióre, do Ioanu A. Lapedatu. Acésta carte s’a pusu sub tipariu si va apare preste curendu; ea se procura doadreptulu dela autoriu, care se afla in Brasiovu. Pretiulu e 60 cr. v. austr. *** Din tempulu es un d âritoru. Din o epistola privata dela unu invetiatoriu impartasimu urmatórele : In 20 Fauru st. n. a. c. după amediadi la 2 ore cându chiaru amu inceputu prelegerea cu 53 elevi, pre ferést’a scólei amu vediutu cumca A. Bulbu cu judele, alerga in fuga mare pre strad’a principale a Lapusiului romin josu, cugetandu ca de fric’a cuiva fuge, séu alerga după cineva — amu bagatu de séma ca intr’o direcțiune cu densulu vine pre mulu Lapusiului ap’a cu tabli de ghiaua forte infioratóre, si mari, gróse de 3 decimetri si late cu fati’a casei, si si mai mari, cari in direcțiunea casei școlare vis-a-vis cu scul’a s’au opritu si s’au radicatu un’a preste alta 2 urme dela drumu in susu. Ap’a oprindu-se in sloi grămădiți, au esitu din aliia, si au apucatu direcțiunea pre strad’a principale in rosu — până cându amu mantuitu elevii de periculu. Ap’a m’au cuprinsu de tóte pârtile, si luându-mi famili’a in spate amu fostu silitu a parasi scul’a, si m’amu mutatu cu famili’a la vecinulu Sola Zoska. Ap’a totu crescea. Amu fostu siliti a ne urca 2 gasde cu famili’a in podulu casei, de unde prin gaur’a ce o amu facutu amu observatu ca ap’a cu ghiati’a s’au indreptatu cu totulu spre noi, de unde amu fostu siliti a ne cobori din podulu casei si a ne duce famili’a prin apa si prin ghietia, până in breu, si a ne urca pre rip’a la Bumbu, unde ne-amu pututu scapa numai viéti’a. De acésta estindare au fostu cuprinse 21 famili cari au scapatu in podurile caseloru. — S’au innecatu 8 oi 2 junei, si apoi alte vietati mai merunte ce se potu afla pre la case, de arendulu, mobilele de prin case tóté le au udatu, si parte mare le au luatu ap’a cu sine, — pagub’a preste totu póte sa fia 600 fl. v. a. * Ineidit in Sculam, qui vuit vitare Carybdim. Cor.