Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-07 / nr. 20

rui’a nu-i pasa de nime, chiaru nici de Imperatulu. Apropos! mi veti dice renegatu? Putinu me dóre capulu. Nu suntu nu­mai eu. Si apoi nu se merge bine la toti renegații? Aici dicu fara nici o remuscare, ca nu caracterulu igrasia pe omu, ci traiulu bunu. Inse n’amu se mai intindu vorba lunga cu voi. Vorba multa-i seracia Lumea-i pentru veselia Astadi bine se traiescu De mâne nu me gandescu. In sfarsitu inca un’a. Tenerii romani s’au obicinuitu de câtu-va tem­pu — firesce din cause binecuventate si justificavere — a se inrola sub flamur’a lui H­y­m­e­n­u cu totu feliulu de națiuni străine. Forte bine. Aceste i-aducu la resoru. Din parte-mi cunoscu forte putieni pana acum cari au venitu la calea adeverului in modulu acest’a. Cu ace­­sti’a me asociezu si eu si mi-amu si pusu och­iulu pe o viola din gra­din’a vecinului si nu potu decatu sa-ti recomenda si tie unu carminu din gradin’a de lângă mine. Alázatos szolgája. N. P. Petreacă. 79 din partea mariloru puteri, altu ajutoriu nu ne folosesce. Nu suntu puterile in stare sa ne dea unu atare ajutoriu, sa ne lase atunci in mân’a sortiei nóstre. Noi suntemu convinși, ca nu ne pute ajuta nici o scrisóre, fia adresata la om­ si cine, care nu e scrisa cu sabi’a si sânge. Ne pare si forte reu, ca cei ce au trimisu acea scrisóre voiescu sa impedece miscarea nóstra libera. Se zice, ca puterile trebuiau sa scutesca onorea si independinti’a sul­tanului ; noi credemu, ca puterile tre­buiau sa scutesca si onerea si liber’a vointta a acelora state, cari voiau si trebuiau sa ne vina intr’ajutoriu. Lu­­crulu inse nu este asta. Precându se scutesce independinti’a sultanului, po­­porele creștine din Bosni’a si Brzego­­vin’a se punu in catenele cele mai grele, precum si acele state, cari cu mai mul­tu dreptu se numescu „state“ decâtu statulu din Stambulu. Ilustre Die! Din scrisórea tri­­misa la Constantinopoli, ch­iaru si déca sultanulu o va fi primitu, veci­iu, unde ne aflamu. Turcii din Bosni’a si Brzegovin’a zidu acum ca si mai ina­­inte de astfeliu de epistole dicendu : „Nice odata nu se póte pune crucea alaturea cu cora­li­u 1­u , gh­iaurii nu potu fi egalu in­­dreptatiti cu următorii profetului.“ Ilustre Die! Tu ai fostu gratiosu fatia cu noi, da Imp­eratului si regel­ui nostru cea mai c­a­l­­durasa a nóstra multiemita pentru scutulu si ajutoriulu ce ni 1’a oferit­u, totu odata róga iise pre Imperatulu, cu Prea inaltiatu același sa nu refuse nici pre viitoriu familieloru nóstre scutulu si ajutoriulu. Noi, cari nu preste multu vomu tre­bui sa ne reintorcemu in patri’a nóstra, pentru a afla acolo libertatea s é­u m­o­r­m e­n­t­u­r­u. Te rogamu a dispune sa ni se redea armele pre cari trecându pre partea acést’a tre­­buiramu sa le damu oficiolateloru, pentru ca in arma face, déca nu mân­tuirea, totusi garanti’a, ca nu vomu muri neresbunati. Remânemu in firm’a credintia, ca acést’a trista rogare a nóstra primin­­du-o in modu gratiosu, o vei substerne câtu mai curendu Majestatiei Sele Im­peratului si Regelui. Corespomd­ntia originala. (Urmare din nr. 88|1875.) Georgie B­l­a­g ’ a lui Antonie, unu omu betivu, dar’ sa spunu domnule, ca pana a nu aduce diavolulu pre jidovii aici in satulu nostru, nu au­­ fostu betivu. Elu s’a datu după beu­ 1­tura, s’a facutu betivu si s’a stri­ 1­catu numai dela venirea jidoviloru in satulu nostru. A beutu in credintia, câtu au beutu póte sa scie numai rent’a 1 lui, destulu ca jidoveic’a acést’a ves­­­­tita sau luatu cas’a cu curte cu totu i in detoria de 80 fi. v. a. pentru beu- 1 tura. Georgie Feru fostu militariu, au avutu aici posesiune o gradina cu totu feliulu de pomi si locu de cucuruzu. 1 După ce au venitu dela miliție mai 1 antierii, jidoveic’a s’a pusu cu viclenia pre lângă elu, i-au smulsu gradin’a din posessiune adeca au cumperatu-o cu locu cu totu pre lângă contractu cu 00 fi. v. a. ea inse nu i-au datu banii gat’a, ci iau datu vre-o 3 luni mân­care si vinariu si apoi au fostu plă­tită, iar’ vendiatoriulu au remasu pro­letarul. Ea au mai luatu si dela alții câte o holda câte unu locu de cucuruzu, dar’ cei spusi cu numele suntu veniți dimpreună cu familiele loru, — cari suntu însurați — la sapa de lemnu sau cum ai disu D­ta , la stare de cersitoria! Este de temutu domnule, si se va intempla de preste 5, 6 ani nu voru mai remane nici 10 locuitori in satulu asta neciuperiti de jidovi, pentru ca si darile suntu grele, banii scumpi si omeni si mai avuti se indetorescu la jidovi pre lângă carnete grele se platesca darile, vine la mijlocu vre-o nenorocire, nu potu plati la terminu, jidovii de locu ’i amenintia cu pro­­cesu; si sciindu ca omulu nu are in­­catrau, — e prinsu cu musc’a de pa­­ianginu — ca se smulgă unu pamentu dela elu, nu se invoiescu la așteptare, atunci bietulu omu ca se incungiuie cheltuielile cele mari de procesu ’si stirbeza posessiunea si ’i da veni unu pamentu.“ La acestea diseru eu, bine frate, darile suntu gi­le, dar’ asta se dice­­da imperatului ce este a imperatului, si lui Dumnedieu ce este a lui Dum­­nedieu", omeni sa se mai retiena dela beuturile jidoviloru, cari si asta cum disesi D­za mai nainte, nu suntu curate ci stricate si multe si spurcate — caci nici jidovii nu ducu pre omeni cu poterea in cârcimele loru, si asia facandu omenii nostri le va fi mai usioru a plati darile, —■ „ba cu insie­­laciuni domnule si cu amagiri ’i ducu mai­cu cu puterea. Apoi déca amu ave in satu m­ulu macara, care se dea invetiatura cum amu auditu invetia­­turi si sfaturi din gur­ a D-tale date ómeniloru, sar’ mai opri de a imbogati pre jidovi, d­ar’ D-ta sci­ ca preotulu nostru inca se duce la vinarsulu jidoviloru, si mai cunoscu inca preoți si din alte secte cari făcu totu asia“, fu respunsu. Curiositatea asupr’a­celoru audite despre Geogiu, me facu de merseiu in duminec’a cea mai de aprópe acolo, unde in preumblare-mi pre stradele acestui satu, mie cunoscutu inca din anii copilăriei mele, locuitu înainte de 1848 de creștini, (foștii domni pa­­mentesci si iobagii loru) si unde­­ curțile si grădinile celoru dintâiu erau infrumsetiate cu stoguri de grâu, co­­tarci cu cucurudiu, si pivniti pline de beutur­i de tóta speci’a, curate pre­cum le dedea frumós’a si indurat’a na­tura, erau bucate de preste ani si la cei din urma (foști coloni) vede omulu astadi in multe curti domnesci parte cumperate, parte luate in arenda de jidani, vinarseriile si voturile cu pla­­madituri ale acestor’a, creștini dintre fostii coloni in servitiulu loru si diferi periti la fetie de beuturile loru spi­­rituóse, falsificate si stricacióse sto­­mad­ului si zdrentiosi, curtile fostiloru coloni numai au frumosulu prospectu de odinióra, caci bucatele aduse dela câmpu se transporta curendu in ma­­gazinile jidaniloru in carnete pentru detorii, animalele domestice inca suntu rari. In tóte stradele Geogiului suntu case de zidu jidovești, parte din fun­­damentu edificate, parte renovate, câtu acestu satu pare a fi satu jidovescu. Acestu soiu periculosu nu este ruina­­toriu numai pentru tieranii rustici ci si pentru foștii domni pamentesci de­si acestea au lacomitu la arendiele cele grase a le jidaniloru si au introdusu, spre marea datna a tieraniloru limi­­tatiunile cârcimaritului. In un­a din stradele principale a­le Geogiului dedus de unui grupu de ómeni, unii siediendu, alții stându pre piciere înaintea unei case. Cu acestea statui in vorba, audiu din gurile loru, ca 9 familii române de acolo suntu totaliter seracite de jidani, si la întrebarea mea, dar’ apoi acum ce făcu remasi fara avere ? ’mi res­­punse unulu aratându-mi unu porcu, care posia înainte in lungulu ulutiei „umbla iéc’a domnule cu porculu acel’a, pre uliti.“ Totu de acolo mi are­­tara o casa noua scósa la strada, edificata de unu locuitoriu românu si fost’a propi’ietate a lui, dar’ acum cum­­perata de unu jidanu mai dandu-i si si bani si cumperandu-i o casa vechia in alta ulitia. Mi mai are tara inca o casa noua, mare din materialu solida, nu de totu gat’a, pre care numai uli­­ti’a o desparte de cas’a parochiala si curtea bisericei greco-orient. de acolo. Mi spuseră ca loculu pe care este edificata acésta casa au fostu creditu de 2 frați români, dela părinți, dar­ jidanului i succese după multa truda a indupleca pe proprietari a i­ lu vin­de, apoi elu li-au cumperatu altu locu cu case mai de laturi si li-au mai datu si bani. Asta se scotu românii rustici de jidani din locurile cele bune si se tipa de laturi. Nu fura de ajunsu cele esperiate in Geogiu, spre sfasiarea inimei mele, trebui se mai audu in diu’a urmatóre in scald’a Geoagiului cata ce . Unu românu rusticu, in etate de 54—57 ani, de jumetate incaruntitu, de statura mai inalta decâtu de midi­­locu, corpulentu, cu fatia plina si o fisionomia plăcută­, din unu satu din giuru, cu care me intalnimu in p ulitia si începui conversatiunea, care din ce in ce deveni totu mai interesanta, admirandu-i priceperea naturala si in­­cantatu de vorbele-i logice, ce me si indemna a­ lu intreba ca scie ceti si scrie ? la ce respunsulu fu: „nu sciu domnule“. Acest’a ’mi dise intre al­tele cam urmatórele: nu avemu dela cine cere nici o invetiatura domnule, suntemu ca o turma fara pastoriu! Preotii (!??! Red.) nostrii si chiaru si notarii români suntu un’a cu jidanii, sciu intemplari ca in Unele sate săte­nii au pusu feciorulu in pragu, si ji­danii nu s’au pututu asiedia in satu, dar’ mai la urma jidanii au cumpe­ratu pe preotu pe notariu si bireu si inca pe câti-va din fruntașii satului, cari apoi au tienutu mulțimea in freu, au venitu jidani si s’au incuibatu in satu, au facutu si făcu mari pustiiri. Amu avutu si solgabireu românu, dar’ si acel’a au fostu lacomu, in pung’a jidaniloru, si ei aveu dreptu inaintea lui, cum au dreptu ei acum la celu de acum (neromânu). Advocații ro­mâni domnule nu stau inderetu advo­­catiloru de alte națiuni in a trage de pe noi românii. Sciu sate romanesci, cari au avutu procese cu posessori pentru vre-o parte de hotaru, s’au feritu de advocați străini, si in urma s’au trezitu cu căușele loru vendute pentru sute si mii la contrari de ad­vocați români. Póte ca nici cu ad­vocați străini nu umblau mai bine, dar’ celu putienu dorerea nu era asta de mare, déca reulu le veniu dela străini.*) Eu amu umblatu in Zarandu, a­­colo in Bai­a de Cristu suntu mai toti dregătorii dela cancelarii romani, in Bradu este gimnasiu romanescu cu profesori invetiati romani, dara jidovii, au facutu si făcu periplu si pe acolo, ca si pre aici si cu pretutindenea, si marturisescu die ca eu nici odata vorbe si sfaturi bune ca dela D-ta nu amu vediutu, vedu ca tu dóré pentruea ne vedi perirea, si Dum­nedieu sa te tiena, dar mi-aru pare bine sa sciu ca de cine amu norocire ? Eu satisfacui dorintiei lui, apoi ’si lua diu’a buna si ne despartiramu. Este unu ce ingrozitoriu, cum chiaru si numai unu jidanu singura, incuibatu odata in unu satu, storcu averea locuitoriloru crestini in 5, 6 ani. Exemplu Bampotocu si Gargova, cea din urma comuna cu circiter 180 case, unde si biseric’a sa aiba — după cum mi spuseră unii săteni 1873 — dreptu de carcimaritu, care inse sa­ lu dee totu­ deun’a d. protopopu respec­­tivu in arenda la jidanu la care abate si unde sa fia bine primitu. In ambele comune abia mai re­­sufla omenii, suntu storsi de tota ave­rea prin jidani si totu asia suntu si in mulțime de alte sate. Jidanii suntu din mai multe puncte de vedere chiaru si pentru statu dau­­iosi, si se lu­amu numai casulu ca după indiciile statistice cele mai noua suntu in Austro-Ungari’a 822,000 ji­davi si in armata numai 2020 de fe­ciori jidovi, si ast’a face pre omu a-si explica ca ei trebuie sa se scota la atentatii dela înrolare la militia si prin corumperi, caci ei in modulu ara­­tatu ’si umplu pungile de bani si de­­vinu proprietari mari de realitati in interiorulu comuneloru si de pamen­­turi la câmpu, apoi e usioru a unge. (Va urma) M­a­r­i­e­t­a­t­i. Bibliografieii Asupra situa­­tiunei. Colectiune reven­iuta si adause de ar­­ticuli si foisióre, do Ioanu A. Lapedatu. Acésta carte s’a pusu sub tipariu si va apare preste curendu; ea se procura doadreptulu dela autoriu, care se afla in Brasiovu. Pretiulu e 60 cr. v. austr. *** Din t­e­m­p­u­l­u e­s u­n d â­­­r­i­t­o­r­u. Din o epistola privata dela unu invetiatoriu impartasimu urma­tórele : In 20 Fauru st. n. a. c. după amediadi la 2 ore cându chiaru amu inceputu prelegerea cu 53 elevi, pre ferést’a scólei amu vediutu cumca A. Bulbu cu judele, alerga in fuga mare pre strad’a principale a Lapusiului rom­­in josu, cugetandu ca de fric’a cui­va fuge, séu alerga după cine­va — amu bagatu de séma ca intr’o di­recțiune cu densulu vine pre m­ulu Lapusiului ap’a cu tabli de ghiau­a forte infioratóre, si mari, gróse de 3 decimetri si late cu fati’a casei, si si mai mari, cari in direcțiunea casei școlare vis-a-vis cu scul’a s’au opritu si s’au radicatu un’a preste alta 2 urme dela drumu in susu. Ap’a oprin­­du-se in sloi grămădiți, au esitu din aliia, si au apucatu direcțiunea pre strad’a principale in rosu — până cându amu mantuitu elevii de peri­­culu. Ap’a m’au cuprinsu de tóte pârtile, si luându-mi famili’a in spate amu fostu silitu a parasi scul’a, si m’amu mutatu cu famili’a la vecinulu Sola Zoska. Ap’a totu crescea. Amu fostu siliti a ne urca 2 gasde cu fa­mili’a in podulu casei, de unde prin gaur’a ce o amu facutu amu obser­­vatu ca ap’a cu ghiati’a s’au indrep­­tatu cu t­otulu spre noi, de unde amu fostu siliti a ne cobori din podulu ca­sei si a ne duce famili’a prin apa si prin ghietia, până in breu, si a ne urca pre rip’a la Bumbu, unde ne-amu pu­tutu scapa numai viéti’a. De acésta estindare au fostu cu­prinse 21 famili cari au scapatu in podurile caseloru. — S’au innecatu 8 oi 2 junei, si apoi alte vietati mai merunte ce se potu afla pre la case, de arendulu, mobilele de prin case tóté le au udatu, si parte mare le au luatu ap’a cu sine, — pagub’a preste totu póte sa fia 600 fl. v. a. *­ Ineidit in Sculam, qui vuit vitare Carybdim. Cor.

Next