Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-08 / nr. 3
Tel^gTHÍulu ese de deue ori pre septemana: Duminec’a ai Jot'a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a fetei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratunei penim Sabiiu este pre anu 7 îl. v. a. *ar pre o jumetate de anu 3 îl. 60. Pen 3. ANULU XXIV. Sabiiu 8120 Ianuariu 1876. tro celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iéra pre o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12/2 anu 6 îl. Inseratele se platescu pentru intri'a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 l/9 or, si pentru a trei’a repetire cu 3/9 cr. v. a. Din emisa serbatoriloru minicriinu presentu s’a intardiatu. Epifani ’a. Salini 7 lanuariu. Diu’a aratarei domnulori s’a serbatu ieri in cetatea nóstra intr’unu modu deosebitu. După sânt’a liturgia, celebrata in biseric’a nóstra din cetate de Escelenti’a Sea prosantitulu P. archiepiscopu si metropolitu Mironu, cu asistintia numerósa, Inaltulu prelatu cu aceeași asistintia, precedata de o divisiune de dóue companie dela regimentulu de infanteria nr. 31 in parada deplina si cu musica, de tinerimea gr. or. dela diversele institute, de corulu clericalu si urmatu de poporu din tóte clasele, s a esitu pentru sântirea apei in piatr’a cea mare. Aci la o mesa pregătită anume s’a seversitu servitiulu de vinu alu sântirei apei, sub a carui decursu trup’a amintitu a datu trei salve. Dupa stropirea cu apa santita a corpului oficieriloru, a trupei si guardei celei mari si a unei parti din popor, processiunea s’a intorsu in ordinea Rusu ridicata in biseric’a din cetate, unde s’a facutu finea servitiului doicescu. Ca unu actu de iubire crestinésca, care caracteriseza frumosu corelatiunea confesiuniloru din cetatea nóstra trebuie sa amintimu ca atâtu biseric’a romano catolica câtu si cea reformata a onoratu processiunea nóstra cu serbatorescile sunete ale clopoteloru lorul T1 5» Revista asupra stârci mistic politice, culturali si economice. I. (Urmare). Ca națiune, sau mai bine dicendu in numele natiunei, nu potemu lucra prin deputații de nationalitatea nóatra, in corpulu legiuitoriu, din causa deja amintita, fiinduca prin lege deputații aceștia nu se recunoscu ca representanti ai nationalitatiei nóstre, ci numai ca atari ai cercului electoralu respectivu si in genere ca repreyentanti ai singurei națiuni politice magiare, séu mai corectu dicendu unguresci. — Potemu inse lucra prin deputații nostri in favorulu nationalitatei nóstre si chiaru spre recunoscerea si respectarea anume si prin lege, a nationalitatei nóstre, cu corporatiune inrescuta cu drepturi politice. — Potemu lucra spre reservarea si câștigarea conditieloru neaperatu de lipsa spre prosperarea nóstra nationale, culturale si economica. — Si potemu in fine lucra chiaru spre delaturarea releloru ce ne apasa si spre delaturarea legiloru pentru noi si nationalitatea nóstra nefavorabile. — Pentru ca tienuta, procederea si tendinttele deputatiloru dietali, nu le regulédza si nu le conduce sau opresce vre o lege, ci ei au libertatea de a lucra după indemnulu propriu si potu — intre jurituri favorabile, cându adeca ’si potu castiga majoritatea parlamentului sau bunavointt’a domnitoriului, pentru părerile sele — nu numai modifica o lege deja promulgata, insa nefavorabile ci o potu chiaru strămută cu totulu si înlocui prin alta. — Exemple de feliulu acestea ne dau in abundantia cursurile tuturora corpuriloru legiuitóre. Este dara consultu, — este folositoriu sau practicu, când sa ne retragemu de pre terenulu de lupta pentru drepturile nóstre si se jertfimu si acele putiene conditii de prosperam ce le mai posedemu? Se lasamu ca si acestea sa ni se detraga, sub protestu ca suntemu inimici ai statului si ca atari se cuvine ca se simu despoiați de ori-ce beneficii, ce provinu dela statu ? Si pentru ce tóta capitularea acest’a de buna voie — passivitatea ? Pentru ca se nu ne facemu imposibile usuarea frasei fara de nici unu intielesu: „de nobis sine nobis“ — pentru ca după opini’a pre carui intieleptu drepturile, jertfite de voie buna na s’aru mai potea recâștigă! — Intr’adeveru ca acsiom’a acést’a a dreptului publicu, in teoria e pre deplinu întemeiata; in pracia inse ne dovedesce istori’a, in nenumerate casuri, contrariulu. — Câte popóre subjugate nu s’au inchinatu cu cea mai profunda supunere noului loru domnitoriu: jur starea acést’a inse intru nimic’a nu si-a impedecatu, ca sa-si recâștige libertatea séu independinti’a avutu, — cându si-a venitu bine — Câte conventiuni serbatoresci, nu au causatu încercarea indeplinirei loru, cu arm’a a mâna; si in urma driptulu nu l’a sanctiunatu, cuprinsulu conventiunei, ci poterea, carea după teori’a celui mai renumitu diplomatu de adi, — trece preste dreptu. — Dar’ inse, in casulu nostru concreții, nici ca póte fi vorb’a de jertfirea drepturiloru natiunei, prin participarea la legislatiune. Nu din causa ca deputații singurateci, nerepresentandu ei — conformu legei — națiunea, — nu potu nici se jertfesca drepturile natiunei, pre carea nu o representa. Nu, de alta parte, pentru ca ei, chiaru intrandu in dieta, nu suntu siliti a recunosce, tóte cele ce s’au lucratu acolo, ci le sta in voie din contra se combata ce nu le convine si se arete atâtu corpului legiuitoriu, câtu si lumei intregi ca atari legi dauióse, suntu in detrimentulu poporului romanu si in contr’a vointiei acelui’a. Astfel iu potu deputații romani, se promovedte numai caus’a nationalitatei romane, prin participarea loru la legislatiune, pre cându ai aduce stricăciune nu potu — togm’a pentru posetiunea ce o ocupa conformu dreptului nostru de statu. — Totu din punctulu de manecare, ca deputații români nu representa nationalitatea romana — se combate de sine si obiectiunea ca ara fi unu ce nedemnu a se representa natura’ litatea romana, prin unu numeru siât’a de micu de deputați, câți ni concede novel’a cea intriga de alege’ actuale. Iér’ temerea de influmuzimile ce se eserciodia din tóte pârfele asupr’a alegatoriloru noștri póte fi motivu pentru ca se camŭ poporulu jertfa gata in mânile aventurieriloru si sa ne lipsimu Î Dune de influinti’a acea, ce se cade ’ o pastramu asupr’a poporului si" in lips’a carei’a inteliginti’a nu s’aru mai pute privi, de representatórea si esprimatórea vocei poporului! Intre jursturile in care ne aflamu, si după ce dreptulu nostru actualu de statu nu recunosce națiunea romana de națiune si corporatiune politica, — după ce nici altcum nu avemu nici unu organu, prin care națiunea nóstra sa-si puta esprime legalminte vointi’a sea — oprite fiindune chiaru si întrunirile spre scopulu acest’a — națiunea romana ca atare astadi si in patri’a nóstra numai prin diurnalistica ’si mai póte esprime voint’a sea in cele politice, —• si in modulu acest’a numai intra câtu se póte evita conflictulu cu legea de presa, carea se manuecia câtu de strictu de domnii dela putere. Scutulu nationalitatei nóstre deci e astadi ca si mai nainte biseric’a si afara de ea se mai póte manifesta spiritulu natiunalu numai pre terenulu de cultura. Deci aru trebui ca cu atât’a mai multa activitate se desvaltamu pre terenele acestea până acum inca libere , si inca cu atât’a mai vertosu cu câtu cultur’a e libertatea, si cultur’a e mijloculu celu mai siguru prin care unu poporu póte sa-si elupte recunoscinti’a si considerarea in statu. — Vointi’a séu mai corectu dicendu capacitatea politica a unui poporu, sau insusirea lui de a pute fi subiectulu drepturiloru politice, nu se perde nici odata, ci duredia — oricâtu de suprimatii se fia — totu atât’a câtu si poporulu insusi. — Si trebuie negresitu sa-si afle si recunoscinti’asea , indeplinindu-se conditiele dela care atenna acest’a ! — (Va urma.) Revist’a politica. Diet’a Ungariei continua cu desbaterea asupr’a proiectului despre consiliurile municipali. In lungulu siru de oratori, cari si-au radicatu curentulu pentru séu contr’a, apare in ssedinti’a dela 15 ian. pre tribuna o figura respectabila, care ’si concentreza tóta forti’a dialectica pentru a dovedi, ca proiectulu in discussiune corespunde postulateloru unei administratiuni, cum o reclama tempulu actualu. De ce natura suntu aceste postulate ale administratiunei, se vede de acolo ca acestu oratorii pune mari pendu pre impregiurarea, ca pr^f0' tulu da consiliului municipalu bine sa inttelegemu unei corpor*^11111 ce consta din elemente alese, _»° adeverata competintia judic^6 in căușele contentióse.“ Unui orflu cuminte sanatosu trebuie s? i se para acest’a dispositiune o monstruositate, întrebară cardinale, sa fia oficialii aleși denumiți, oratorulu si o intogma«ce asta) ca schimba principiulu responsabilitatiei cu alu control a Baronulu Sennyey a relevatu cu deosebire principiulu responsabilitatiei individuali si a aretatu, ca acést’a responsabilitate este mai bine garantata prin sistemulu de denumire. Szilágyi iu se smulge întrebarea de pre terenulu acest’a si o straplanta pre terenulu controlei colegiali. Responsabilitatea individuale a oficialului nu numai ca nu eschide control’a colegiale, ci o face chiaru de neaperata trebuintta in cadrulu serv administratiunei. Control’a colegiale in intielesu strictu, n’are nimicu de a face cu responsabilitatea oficialului. Szilagyi s’a provocatu la regulamentulu cercualu prusescu, care recunosce control’a colegiale, inse a facutu din intentiune impregiurarea, ca organele esecutive in selv administratiunea Prussiei suntu denumite si porta funcțiunea loru in numele statului. Dara chiaru si din punctu de vedere alu oratorului este numai o ficțiune cutezată, a presupune, ca consiliulu municipalu asia cum su compune legea e aptu pentru controla. Meritulu discursului face mai multu in partea polemica. Dialectic’a lui Szilagyi secera in atacurile sele asupr’a ambeloru opositiuni parlamentarie aplause dese. Dealtm intrenea discusiunea se invertesce mai multu in cerculu odiosu alu polemieloru, cari suntu elementulu precumpănitorul in desbaterile nóstre parlamentarie. Din lipsa unei priceperi sanatasa pentru trebuinttele practice ale vietiei se aduseră atâte si atâte legi, cari mai târziu se adeveriră de defectuase. Cum ca si proiectulu acesta administrațivu va fi una dintre acele legi, cari după inactivare se vedu a fi nepractice si necorespund istorie trebuintteloru vietiei, despre acést’a nu se indoiesce nime, intr’aceea interesele vitali ale cetatieniloru sufera prin aceste esperimentari continue si fara folosu si autoritatea unei legislatiuni, care nu produce decâtu legi nepractice, scade totu mai tare inaintea cetatieniloru. In parlamentulu Austriei s’au desbatutu o lege de mare însemnătate, legea despre mănăstiri, care este îndreptată in prim’a linie contr’a clerului catolicu. Cine cunosce influinti’a si puterea orduriloru monahali catolice, cari suntu motorii principali ai scopuriloru ultramontane, acel’asi va pote explica oposîtiunea inversiunea a episcopatului latinu intru a p[rabesa activarea unei legi care subsari1 mereu temeliele institutiuniloru r>machali. Cându veni legea la desbatere, in casa de susu cardii'*^^ Schwarzenberg, conducatoriu 74 partidei clericale, se opuse acestei legi periculóse cu tóta puterea @gumentelorusele. Densulu relevi meritele orduriloru pentru scititza si arta, cu unu cuventu pentru cultura, arata binefacerea viespi monahali pentru acele fiintie omenesci, cari fugindu de sgomotulu unei lumi vane si cauta unu refugiu in aceste localuri sante, unde ducu o vietia contemplativa si devotata binefaceriloru. Faimosulu ministru din perioda absolutismului, contele Leo Thun inca transe o lance pentru caus’a ultramontaniloru, dara tóte opintirile loru n’au succesu, si legea s’a acceptatu in desbaterea generale. Press’a din Angli’a s’a pronunciatu asupr’a notei lui Andrássy in caus’a orientale in modu favorabile. Cele mai notorice foi suntu de acordu, ca not’a nu trebuie privita de unu ultimatu si ca guvernulu si Regin’a n’are causa sa se despartă de acțiunea celoru trei puteri dela nordu in acest’a cestiune complicata. „Daily News“ discutandu asupr’a proiecteloru de reforma in Turci’a dice, ca politic’a Angliei nu e aceea, a sprigini o mesura ce aru grăbi catastrofa,fla care nu se astepta nimenea, si a se apropia de o potere, care are unu ininteresu evidentu si permanenții la unu guvernu bunu si care restringe medilocirea sea intre marginele prudentiei. Fiindu o împreunare pre bas’a unei atari politice posibila, periculii ce aru resulta din resistinti’a guvernului otomanu, nu voru fi seriosi. „P. Lt.“ astepta dela proiectele mariloru puteri in casalu celu mai bunu, ca acele sa restabilesca linistea din afara si sa fee Serbiei si Muntenegrului ori ce protesta la o ingerintia activa.