Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-08 / nr. 3

Tel^gTHÍulu ese de deue ori pre septemana: Duminec’a ai Jot'a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a fetei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumera­­tunei pen­im Sabiiu este pre anu 7 îl. v. a. *ar pre o j­um­e­tate de anu 3 îl. 60. Pen­ 3. ANULU XXIV. Sabiiu 8120 Ianuariu 1876. tro celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru pro­vinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iéra pre o jum­etate de anu 4 îl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12­­/2 anu 6 îl. Inseratele se platescu pentru intri­'a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 l/9 or, si pentru a trei’a repetire cu 3­­/9 cr. v. a. Din emisa serb­atoriloru mi­­nicriinu presentu s’a intardiatu­. E­p­i­f­a­n­i ’a. Salini 7 lanuariu. Diu’a aratarei domnulori s’a ser­­batu ieri in cetatea nóstra intr’unu modu deosebitu­. După sânt’a liturgia, celebrata in biseric’a nóstra din cetate de Esce­­lenti’a Sea prosantitulu P. arch­iepis­­copu si metropolitu Mironu, cu asis­­tintia numerósa, Inaltulu prelatu cu aceeași asistintia, precedata de o di­­visiune de dóue companie dela regi­­mentulu de infanteria nr. 31 in pa­rada deplina si cu musica, de tineri­mea gr. or. dela diversele institute, de corulu clericalu si urmatu de po­­poru din tóte clasele, s a esitu pentru sântirea apei in piatr’a cea mare. Aci la o mesa pregătită anume s’a sever­­situ servitiulu de vinu alu sântirei apei, sub a carui decursu trup’a amintitu a datu trei salve. Du­pa stropirea cu apa santita a corpului oficieriloru, a trupei si guardei celei mari si a unei parti din popor, processiunea s’a intorsu in ordinea Rusu ridicata in biseric’a din cetate, unde s’a facutu finea servitiului doicescu. Ca unu actu de iubire crestinésca, care caracteriseza frumosu corelatiu­­nea confesiuniloru din cetatea nóstra trebuie sa amintimu ca atâtu bise­ric’a romano catolica câtu si cea re­formata a onoratu processiunea nós­tra cu serbatorescile sunete ale clo­­poteloru lorul T1­ 5» Revista asupr­a stârci mistic politice, culturali si economice. I. (Urmare). Ca națiune, sau mai bine dicendu in numele natiunei, nu potemu lucra prin deputații de nationalitatea nó­­atra, in corpulu legiuitoriu, din caus­a deja amintita, fiinduca prin lege de­putații acești­a nu se recunoscu ca representanti ai nationalitatiei nóstre, ci numai ca atari ai cercului electo­­ralu respectivu si in genere ca repre­­yentanti ai singurei națiuni politice magiare, séu mai corectu dicendu un­­guresci. — Potemu inse lucra prin deputații nostri in favorulu nationali­­tatei nóstre si chiaru spre recunosce­­rea si respectarea anume si prin lege, a nationalitatei nóstre, cu corpora­­tiune inrescuta cu drepturi politice. — Potemu lucra spre reservarea si câști­garea conditieloru neaperatu de lipsa spre prosperarea nóstra nationale, cul­turale si economica. — Si potemu in fine lucra chiaru spre delaturarea re­­leloru ce ne apasa si spre delaturarea legiloru pentru noi si nationalitatea nóstra nefavorabile. — Pentru ca tie­­nut­a, procederea si tendinttele depu­­tatiloru dietali, nu le regulédza si nu le conduce sau opresce vre o lege, ci ei au libertatea de a lucra după indemnulu propriu si potu — intre jurituri favorabile, cându adeca ’si potu castiga majoritatea parlamen­tului sau bunavointt’a domnitoriului, pentru părerile sele — nu numai mo­difica o lege deja promulgata, insa nefavorabile ci o potu chiaru stră­mută cu totulu si înlocui prin alta. — Exemple de feliulu acestea ne dau in abundantia cursurile tuturora cor­­puriloru legiuitóre. Este dara consultu, — este fo­­lositoriu sau practicu, câ­nd­ sa ne retragemu de pre terenulu de lupta pentru drepturile nóstre si se jertfimu si acele putiene conditii de prospe­ram ce le mai posedemu? Se lasamu ca si acestea sa ni se detraga, sub protestu ca suntemu inimici ai statu­lui si ca atari se cuvine ca se simu despoiați de ori-ce beneficii, ce pro­­vinu dela statu ? Si pentru ce tóta capitularea ace­st’a de buna voie — passivitatea ? Pentru ca se nu ne facemu imposibile usuarea frasei fara de nici unu intie­­lesu: „de nobis sine nobis“­ — pen­tru ca după opini’a pre­ carui intieleptu drepturile, jertfite de voie buna na s’aru mai potea recâștigă! — Intr’adeveru ca acsiom’a acést’a a dreptului publicu, in teoria e pre deplinu întemeiata; in pracia inse ne dovedesce istori’a, in nenumerate ca­suri, contrariulu. — Câte popóre sub­jugate nu s’au inchinatu cu cea mai profunda supunere noului loru dom­­nitoriu: jur starea acést’a inse intru ni­­mic’a nu si-a impedecatu, ca sa-si re­câștige libertatea séu independinti’a avutu, — cându si-a venitu bine — Câte conventiuni serbatoresci, nu au causatu încercarea indeplinirei loru, cu arm’a a mâna; si in urma drip­­tulu nu l’a sanctiunatu, cuprinsulu conventiunei, ci poterea, carea după teori’a celui mai renumitu diplomatu de adi, — trece preste dreptu. — Dar’ inse, in casulu nostru con­creții, nici ca póte fi vorb’a de jert­firea drepturiloru natiunei, prin par­ticiparea la legislatiune. Nu din causa ca deputații singurateci, nerepresen­­tandu ei — conformu legei — națiu­nea, — nu potu nici se jertfesca drep­turile natiunei, pre carea nu o repre­­senta. Nu, de alta parte, pentru ca ei, chiaru intrandu in dieta, nu suntu siliti a recunosce, tóte cele ce s’au lucratu acolo, ci le sta in voie din contra se combata ce nu le convine si se arete atâtu corpului legiuitoriu, câtu si lu­­mei intregi ca atari legi dauióse, suntu in detrimentulu poporului romanu si in contr’a vointiei acelui’a. Astfel iu potu deputații romani, se promovedte numai caus’a nationa­litatei romane, prin participarea loru la legislatiune, pre cându ai aduce stricăciune nu potu — togm’a pentru posetiunea ce o ocupa conformu drep­tului nostru de statu. — Totu din punctulu de manecare, ca deputații români nu representa nationalitatea romana — se combate de sine si obiectiunea ca ara fi unu ce nedemnu a se representa natu­ra’ litatea romana, prin unu numeru siât’a de micu de deputați, câți ni concede novel’a cea intriga de alege’ actuale. Iér’ temerea de influmuzimile ce se eserciodia din tóte pârfele asupr’a ale­­gatoriloru noștri póte fi motivu pentru ca se camŭ poporulu jertfa gata in mânile aventurieriloru si sa ne lipsimu Î D­une de influinti’a acea, ce se cade ’ o pastramu asupr’a po­porului si" in lips’a carei’a inteliginti’a nu s’aru mai pute privi, de represen­­tatórea si esprimatórea vocei poporului! Intre jursturile in care ne aflamu, si după ce dreptulu nostru actualu de statu nu recunosce națiunea ro­mana de națiune si corporatiune po­litica, — după ce nici altcum nu a­­vemu nici unu organu, prin care na­țiunea nóstra sa-si puta esprime le­­galminte vointi’a sea — oprite fiin­­dune chiaru si întrunirile spre sco­­pulu acest’a — națiunea romana ca atare astadi si in patri’a nóstra nu­mai prin diurnalistica ’si mai póte es­prime voint­’a sea in cele politice, —• si in modulu acest’a numai intra câtu se póte evita conflictulu cu legea de presa, carea se manuecia câtu de strictu de domnii dela putere. Scutulu nationalitatei nóstre deci e astadi ca si mai nainte biseric’a si afara de ea se mai póte manifesta spi­­ritulu natiunalu numai pre terenulu de cultura. Deci aru trebui ca cu a­­tât’a mai multa activitate se desval­­tamu pre terenele acestea până acum inca libere , si inca cu atât’a mai ver­­tosu cu câtu cultur’a e libertatea, si cultur’a e mijloculu celu mai siguru prin care unu poporu póte sa-si e­­lupte recunoscinti’a si considerarea in statu. — Vointi’a séu mai corectu dicendu capacitatea politica a unui poporu, sau insusirea lui de a pute fi subiectulu drepturiloru politice, nu se perde nici odata, ci duredia — ori­câtu de su­primatii se fia — totu atât’a câtu si poporulu insusi. — Si trebuie negre­­situ sa-si afle si recunoscinti’a­sea , indeplinindu-se conditiele dela care atenna acest’a ! — (Va urma.) Revist’a politica. Diet’a Ungariei continua cu des­­baterea asupr’a proiectului despre consiliurile municipali. In lungulu siru de oratori, cari si-au radicatu curen­­tulu pentru séu contr’a, apare in sse­­dinti’a dela 15 ian. pre tribuna o fi­gura respectabila, care ’si concentreza tóta forti’a dialectica pentru a do­vedi, ca proiectulu in discussiune co­respunde postulateloru unei admini­­stratiuni, cum o reclama tempulu ac­tualu. De ce natura suntu aceste pos­tulate ale administratiunei, se vede de acolo ca acestu oratorii pune mari pendu pre impregiurarea, ca pr^­f0' tulu da consiliului municipalu bine sa inttelegemu unei corpor*^11111 ce consta din elemente alese, _»° adeve­­rata competintia judic^6 in căușele contentióse.“ Unui orflu cu­minte sa­­natosu trebuie s?­ i se para acest’a dispositiune o monstruositate, întrebară cardinale, sa fia ofici­alii aleși denumiți, oratorulu si­ o intogma«ce asta) ca schimba princi­pi­ulu responsabilitatiei cu alu contro­l a Baronulu Sennyey a relevatu cu deosebire principiulu responsabilitatiei­­ individuali si a aretatu, ca acést’a res­ponsabilitate este mai bine garantata prin sistemulu de denumire. Szilágyi iu se smulge întrebarea de pre tere­nulu acest’a si o straplanta pre tere­nulu controlei colegiali. Responsabili­tatea individuale a oficialului nu nu­mai ca nu eschide control’a colegiale, ci o face chiaru de neaperata trebu­­intta in cadrulu serv administratiunei. Control’a colegiale in intielesu strictu, n’are nimicu de a face cu responsabi­litatea oficialului. Szilagyi s’a provo­­catu la regulamentulu cercualu pru­­sescu, care recunosce control’a cole­giale, inse a facutu din intentiune im­pregiurarea, ca organele esecutive in selv administratiunea Prussiei suntu de­numite si porta funcțiunea loru in numele statului. Dara chiaru si din­­ punctu de vedere alu oratorului este numai o ficțiune cutezată, a presu­pune, ca consiliulu municipalu asia cum su compune legea e aptu pentru controla. Meritulu discursului face mai multu in partea polemica. Dialectic’a lui Szilagyi secera in atacurile sele asupr’a ambeloru opositiuni parlamen­­tarie aplause dese. Dealtm intrenea dis­­cusiunea se invertesce mai multu in cerculu odiosu alu polemieloru, cari suntu elementulu precumpănitorul in desbaterile nóstre parlamentarie. Din lips­a unei priceperi sanatasa pentru trebuinttele practice ale vietiei se adu­seră atâte si atâte legi, cari mai târ­­ziu se adeveriră de defectuase. Cum ca si proiectulu acesta administrațivu va fi un­a dintre acele legi, cari după inactivare se vedu a fi nepractice si necorespund istorie trebu­­intteloru vietiei, despre acést’a nu se indoiesce nime, intr’aceea interesele vitali ale cetatieniloru sufera prin aceste esperimentari continue si fara folosu si autoritatea unei legislatiuni, care nu produce decâtu legi neprac­tice, scade totu mai tare inaintea cetatieniloru. In parlamentulu Austriei s’au des­­batutu o lege de mare însemnătate, legea despre mănăstiri, care este în­dreptată in prim’a linie contr’a cle­rului catolicu. Cine cunosce influinti’a si puterea orduriloru monah­ali ca­tolice, cari suntu motorii principali ai scopuriloru ultramontane, acel’a­si va pote explica oposîtiunea inversiunea a episcopatului latinu intru a p[rabesa activarea unei legi care subsari1 mereu­ temeliele institutiuniloru r>m­achali. Cându veni legea la desbatere, in cas­a de susu cardii'*^^ Schwarzen­berg, conducatoriu 74 partidei clericale, se opuse acestei legi periculóse cu tóta puterea @gumenteloru­sele. Den­­sulu relevi meritele orduriloru pen­­tru scititza si arta, cu unu cuventu pentru cultura, arata binefacerea vie­spi monah­ali pentru acele fiintie ome­­nesci, cari fugindu de sgomotulu unei lumi vane si cauta unu refugiu in a­­ceste localuri sante, unde ducu o vie­­tia contemplativa si devotata binefa­­ceriloru. Faimosulu ministru din pe­­riod­a absolutismului, contele Leo Thun inca transe o lance pentru caus’a ultra­­montaniloru, dara tóte opintirile loru n’au succesu, si legea s’a acceptatu in desbaterea generale. Press’a din Angli’a s’a pronun­­ciatu asupr’a notei lui Andrássy in caus’a orientale in modu favorabile. Cele mai notorice foi suntu de acordu, ca not’a nu trebuie privita de unu ultimatu si ca guvernulu si Regin’a n’are causa sa se despartă de acțiu­nea celoru trei puteri dela nordu in acest’a cestiune complicata. „Daily News“ discutandu asupr’a proiecteloru de reforma in Turci’a dice, ca politic’a Angliei nu e aceea, a spri­­gini o mesura ce aru grăbi catastrof­a,f­la care nu se astepta nimenea, si a se apropia de o potere, care are unu in­­interesu evidentu si permanenții la unu guvernu bunu si care restringe medilocirea sea intre marginele pru­­dentiei. Fiindu o împreunare pre bas’a unei atari politice posibila, periculii ce aru resulta din resistinti’a guver­nului otomanu, nu voru fi seriosi. „P. Lt.“ astepta dela proiectele ma­­riloru puteri in casalu celu mai bunu, ca acele sa restabilesca linistea din afara si sa fee Serbiei si Muntenegrului ori­ ce protesta la o ingerintia activa.

Next