Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-11 / nr. 21

82 Diet’a Ungariei. In siedinti’a casei representative dela 17 M­irtiu n, se pune la discus­­siune proiectului de lege relativu la oficiolatele sculeloru po­porali. Reportorulu comissiunei centrali Al. Molnár, ca primulu oratoru, motiveza proiectulu in cestiune. Pro­­iectulu, dire oratorulu, a trecutu deja prin mai multe reforte, nu numai co­­missiunea instructiunei a facutu mo­­dificatiuni in proiectulu originalu, ci s’a propusu si in secțiuni unele emen­­damente, asta incâtu resultatulu unei discussiuni omnilaterali si mature for­­meza bas’a desbaterei. Nesuinti’a prin­cipale, pronunciata in proiectulu de lege, merge intr’acolo, a aduce admi­­nistratiunea sculeloru in legătură or­ganica cu administratiunea intrega. Ministrulu de instrucțiune T re­for­t: Din multe parti s’au facutu pro­iectului imputarea,, ca e cu totulu de prisosu, spre a combate acést’a im­putare, ajunge a indign­a scurtu la genesea proiectului de lege. După cum se scie, inspectorulu scolariu a­­partiene la membrii comissiunei ad­ministrative, carei i s’au datu agende scolarie forte insemnate, prin acest’a a devenitu superflua o corporatiune, — consiliulu scolariu — care resolvea până acum agendele instructiunei, si aceste a trebuie stersu acum, pentru ca missiunea lui a trecutu la comisiunea administrativa; dreptu aceea era de lipsa, a regulă prin a lege agendele oficiolatului nou de administratiune a sculeloru (Aprobare). Ministrulu re­­comenda casei spre primire proiectulu fiindu corespundietoriu relatiuniloru actuali. L. Mocsáry dec­lara contr’a pareriloru afirmate de antevorbitori, ca prin proiectulu acest’a nu s’a re­­stabilitu de­locu armoni’a, relevata de atâte ori, intre administratiunea sco­lara si administratiunea generale. Pen­tru a asigură scopulu acest’a, trebuie sa pornimu cu totulu pre alte cali, trebuie sa se dea municipieloru si in­strucțiunea. Bart. P­r­a­c­k­­y accepteza pro­iectulu de lege, care suplinesce in parte, pre câtu numai se póte, legea școlara din 1868, care nici cându nu s’a esculatu de ajunsu. Lui Mocsály i i observa, ca in Ungari’a punctulu de vedere de statu si de națiune ungu­­résca e unulu si acel’asi, (Aplausu viu) si ca fatia de statu nu ne putemu pune pre unu punctu de vedere con­­fessiunalu. Proiectulu de lege nu da ansa motivata la desbateri principiali, pentru ca aici e vorb’a numai de par­tea administrativa a sculeloru popo­rali. In fine recomenda proiectulu spre acceptare. C. G­e­b­b­e 1­e spune, ca proiec­tulu de lege pericliteza autonom­i’a garantata a protestantiloru si din mo­­tivulu acest’a densulu nu póte sa­ lu primésca. Th. Y­e­c­k­e­y pledeza intr’unu discursu lungu pentru acceptarea pro­iectului. Ig. H­e­f­f­y de asemene e de pă­rerea, ca proiectulu nu trebuie jude­­catu din punctu de vedere confessio­­nalu, cu tóte aceste respinge legea, pentru ca instraineza scólele dela serv administratiune. După contele Ráday, care pleda pentru acceptare, si St. O­s­t­f­f­y, care respinse proiectulu, vine B. K­á­d­­a­y. Acest’a desaproba ca se vorbesce in discussiunea asupr’a acestui proiectu de autonomia si confessiune, pre­cându unu proiectu de lege despre oficiola­tele sculeloru poporali aru trebui ju­­decatu numai in modu obiectivu. Ora­torulu a combatutu la tempulu seu proiectulu despre comissiunile admi­nistrative, dara de vreme ce acest’a va deveni curendu lege, votéza pentru proiectulu in desbatere, care e unu suplementu alu acelei legi, aproba sus­­tienerea institutiunei inspectoriloru scolari, dara trebuie sa ne tememu, ca inspectorii scolari nu voru ave tempu sa inspectioneze intr’adeveru scólele fiindu ocupati mai totudeun­ a cu ssedinttele comisiuniloru admini­strative. Oratorulu va propune in dis­­cusiunea speciale unele modificatiuni, acum primesce proiectulu de basa la desbaterea speciale. Cu aceste se inchide siedinti’a. In ssedinti’a dela 18 Martie se continua la ordinea bilei desbaterea generale asupr’a proiectului relativu la oficiolatele scóleloru poporali. Iul. Schwarz vede in proiectu o dispositiune curata administrativa, care e unu adausu la legea de scó­lele poporali din 1868 si o urmare naturale din legea despre comissiu­nile administrative. Purcediendu din convicțiunea acést’a oratorulu credea, cacas’a va fi scutita de ori-ce desbatere generale si totusi se desvolta o lupta mare de principie, pre cându aru fi de doritu, ca oratorii sa se intorca pre terenulu propuneriloru positive. Oratorulu accepteza proiectulu, dara imputa, ca la noi se considera prea putieru relatiunile practice cum le vede­mu din datele statistice, ca la clădirea scóleloru se purcede intr’unu modu risipitorii­. După aceste orato­rulu se intorce contra representanti­­loru administratiunei scolarie munici­pali si confesiunali. Nicarii nu suntu veleitățile co­­mitatensiloru spre dauna mai mare, decâtu pre insemnatulu teremi alu instructiunei. Fatia cu relatiunile nóstre speciali­stătu­lu trebuie sa aiba influintia directa asupr’a instructiunei (Aprobare viua). Chiaru si in Angli’a, la care se provoca municipalistii atâtu de bucu­­ro3u, unde pre la inceputulu secuiu­lui era despretiuitu ori-ce amestecu alu statului, principiulu centralisatiu­­nei castiga acum totu mai multa in­fluintia (Aprobare). Nime­nu va de­­nega comitateloru meritulu loru pen­tru conservarea constitutiunei, nime­nea nu le va refusa pietatea, dara — intreba oratorulu —a avut’au ele cu tóte aceste cea mai deplina autono­mia, avut’au vre­odata drumuri bune, zidit’au spitale, regulat’au caus’a se­­raciloru ? (Aprobare, vina in centru si in drept’a estrema). C. Szatmáry accepteza pro­iectulu de baza la desbaterea speciale, dara ’si esprima speranti’a, ca dóra se va modifică dispusetiunea relativa la influinti’a statului asupr’a metode­­loru de inven­amentu a sculeloru. Ora­torulu indign­a impregiurarea, ca in Ungari’a protestantism­ulu a mersu mâna in mâna cu libertatea si provo­carea la acest’a nu invalva nici unu punctu de vedere confessiunalu (Apro­bare). E. Trauschenfels e ele totu surprinsu de observarea ce o a facutu in decursulu desbaterei, ca re­­presentantii drepturiloru autonome ale confessiuniloru se opunu represen­­tantiloru influintiei statului cu nisce obscurantistă Cându s’a substernutu legea de inven­amentu poporalu, a fostu altmintrenea lucrulu. Atunci s’au intrepusu liberali renumiți ca C. Tisza, si S. Bernat pentru conservarea drepturiloru speciali ale confessiuni­loru, fara de a li se face imputarea acest’a. Oratorulu respinge proiectulu. St. Molnár enumera calită­țile eminente ale legei nu respectu culturalu si natiunalu si se dec­lara apoi pentru primire. Bl. Orbán respingendu proiec­tulu adauge, ca inspectorii școlari tre­buie alesi, iar’ nu denumiți. I. M­i­e­c­h­l accepteza legea fi­indu ca nu vede intr’eas’a vre-o in­fluintia ilegale ; nici unu guvreru din Ungari’a nu-si va pute permite atare ingerintia, fiindu ca nu o sufere po­­porulu. G. P­a­p nu vede in proiectu unu atacu asupr’a autonomiei confessiuni­loru si chiaru cându aru fi acést’a, protestanții s’aru supune dispositiuni­­loru legei, de­si cu anima sângerânda . (Aplausu viu.) oratorulu saluta statulu pre terenulu promovarei sculeloru si primesce proiectulu de lege. C. Fabritius dovedesce, ca sasii nu s’au tienutu nici chiaru de diplom’a leopoldina, la care se pro­voca deputații sasesci pentru a-si mo­tivă votulu locu de respingere. Fabt. primesce proiectulu. Cu Sig. Csatar, care pledeza pentru proiectu, se termina desbate­rea generale si referentulu Molnár opera inca odata proiectulu replicându antevorbitoriloru cari au disu, ca pro­iectulu promoveza centralisatiunea si vatema autonomi’a confessiuniloru. In fine recomenda casei proiectulu. (A­­plausu generalu). Cas’a primesce apoi proiectulu de basa la desbaterea speciale. Se resolvescu unele petitiuni si D. Irányi interpeleza pre mini­strulu de comerciu. Pentru ce a de­­trasu dinariului „Gartenlaube“ debi­­tulu postalu ? S I­o­p­u­­­r­i. Punendu cine­ va mân’a pre par­tea aceea a îmbrăcămintei „aparatóre­­loru de capitoliu“, pre carea cultur’a moderna a facut’o mijlocu, spre co­municarea celoru mai sublime si ce­­loru mai profane idei si inchipuiri, se crede dela inceputu indatoratu de a filosofu sau celu putieru de a-si as­cunde seraci’a ideiloru in frase, care cu câtu mai fanfaronistice, cu atât’a mai buna închipuire dau despre cel’a ce voi se dica ce­va, inse fara de a sei insusi ca ce. Si intr’adeveru, ca acest’a e adi metodulu celu mai potrivitu de scriere. La intielesu scriu numai cei usiori de glava, sau apoi acei’a cari ’si ris­­cheaza viitoriulu, cutediandu de a ataca virginitatea „femeei lui Cesaru,“ sau de a nu aproba mortisiu tóté câte soculariulu literatoricu, sau membrii acestui’a, cu capu ’n frunte, chiaru numai si-au visatu ca aru fi bune. Asi dice si eu, ca sciu ce sciu , de nu m’asi teme ca marele si infali­­bilulu nationalistu si diurnalistu, de bunu genu nascutu, folosu de patenta pentru născocirea acestei sublime es­­pressiuni, me va incaiera cu vre unu procesu plagiatoricu si me va sili se făcu si eu cunoscintia cu citi­­tari’a, in carea D-sea d’atâtea ori a deplânsu seu in persona sau prin substituti, deplorabilitatea si necu­­prindibili mentetatea nóstra natiunale! M’asi incumet’a póte si la mai multu. A si dice chiaru, ca cele ce le sciu, le spuiu pre langa atare bagsisiu corespund ietoriu. Me temu inse, ca póte pre lenga tóta seraci’a natiunale, mi s’aru depune bagsisiulu si in urma candu aru veni rendulu la mine, ca se spuiu, nu asi putea spune alt’a, de catu ca n’amu ce spune! D’ar nu e vorba ca dara n’asi avea; insa fiind­ca eu nu asi puté spune, de câtu adeverulu, adeverulu insa numai copii si nebunii ’lu spunu si n’asi vrea pentru lumea ast’a se fiu privitu nici de un’a, nici de alfa, mi amu propusu, numai se sioptescu, pentru ca se auda numai acei’a, carii au atât’a estensitate in urechi, incâtu se le fie de ajunsu vuetulu meu si op­­titoriu. Dar’ si pentru de a si opti, inca trebue se ai mai intâiu ce. — De materialu, slava Dlui, ca ingrijesce de prisosu cursulu culturei nóstre presente, atâtu morali câtu si intelec­tuali si culturali. Caci mai multa lefter­e de treb’a mea, ca astadata, anevoia va fi mai produsu altu anu de la orbirea Romei incóce. Si cu tóte ace­stea pei de fóme in camer’a cu car­nații. Caci colea taie pop’a limb’a, dincoloa cum si cnesci cev’a ti-ai fa­cutu de capu ! Dar’ cu tóte acestea, déca mi-amu propusu, ca se sioptescu, nu voiu face cu cei’a, cari cânt’au Ossan’a focula­­riului nostru literaturicu numai lângă paharele cu d­aiia, ci intr’adeveru voiu si siopti. Inse atâtu sântiennele, câtu si măriile si ilustritatile le voiu lasa in pace, se insedie usioru si dulce pre laurii castigati pre câmpurile li­­bertatiei si in vii­ a Dlui; si voiu si opt­ o simpla istoriara nevinovata, ca perii din barb’a unui stalpnicu. Cându togm’a me apucu sa-mi compunu pros’a câtu se pote de filo­sofica si poetica, ca se cugete ci­ne-va ca făcu si eu parte dintre eru­ditii dela vre-o „Revista contemporana“ sau celu putienu sum vre­unu cores­­pondentu secretu a­lu „Ighienei“ sau „Semanatoriului" din Blasiu; mi ples­­nesce deodata prin minte si esclamu cu tóta convicțiunea unui­a ce e si­gura de întreprinderile sele: „Dar are de acea lucesce numele teu intre ne­­uita verii literati si poeti da Oradea mare si Aradu, a caroru opuri te­ribili literarie au datu o noua direcțiune intregei literaturi romane, pentruca sa-ti esprimi ideile tale in vulgar’a prosa ? Si nu simti tu in tine, chiaru si numai din respectu ca­­tva colegii tei de literatura, atât’a in­­vataere poetica, incâtu cu câte­ va idei sublime — ca cele din „Almanah­“ — sa faci se inbredie firmamentulu si muritorii de sub elu!“ Ce nu face o încordare, o aven­­ture nobile. Si apoi poesi’a mai are inca pentru sine si bunetatea, ca e umbrita de licenti’a poetica. Deci dixiet seci si celu ce nu aru crede convinga-se din urma­­tórele: Frunctia verde de marariu, Nu e omu cu Calindariu A particulari ad universale non vaiet conseqne Bitia. O dhcemu conlocuitoriloru nostri, pentru ca ei calea desu acesta regula de cugetare nu voimu sa preocupamu cu ce scopu, resultaturu ne aru­dice, cu scopu de a calumnia pre romani iscusitu si procopsitu Nevrednicu de urgisicu. Velva mare, minte scurta — Fericitu cin’ nu’lu asculta Da’i sfetnicu la gadini mari, Decatu elu, póme mai rari! —­ Frundia verde pastranogu De vrei sa fii cu norocu­ri s’ajungi in grasa pita N’ai decâtu se intri ’n clica. —• Orbu se fii de meserie Seu cu vr’m­ulu in cuscrie; Ignoranti’a fia-ti dupla, Ei de minte nu s’ocupa! — Frundia verde mărăcine Cine-i literaturu cine, Procopsitu de provedintia D’a fi s­i a h preste solintia. Mai mare ’n literatura: Decatu mutulu fara gura? Cându n’are d . . . . lu ce face, Pune ici calea conace. Ia minti dela pr . . . . eati si in eaera cu băieți. Paruial’a ’i lupta drepta, Simtiulu nobilu ’lu destepta! Vedeti ce póte produce invata­­erea poetica ? Dar’ inca acestea tata ’su nimic’a si v’asi pute st opti si inca multe altele; daca n’aru fi fire’a de „taie pop’a limb’a“. — Va taia inse un’a, doua si noua, până ce in sfar­­situ, m­i va ma taia cosorulu. Presupunu ca se voru mira on­ lectori, cum eu, cu dovedita-mi eru­­ditiune literar­ia, nici servitoriu la cinstit’a Asociatiune n’amu pututu a­­junge. De­si m’asi fi tienutu fericitu

Next