Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-11 / nr. 21
82 Diet’a Ungariei. In siedinti’a casei representative dela 17 Mirtiu n, se pune la discussiune proiectului de lege relativu la oficiolatele sculeloru poporali. Reportorulu comissiunei centrali Al. Molnár, ca primulu oratoru, motiveza proiectulu in cestiune. Proiectulu, dire oratorulu, a trecutu deja prin mai multe reforte, nu numai comissiunea instructiunei a facutu modificatiuni in proiectulu originalu, ci s’a propusu si in secțiuni unele emendamente, asta incâtu resultatulu unei discussiuni omnilaterali si mature formeza bas’a desbaterei. Nesuinti’a principale, pronunciata in proiectulu de lege, merge intr’acolo, a aduce administratiunea sculeloru in legătură organica cu administratiunea intrega. Ministrulu de instrucțiune T refort: Din multe parti s’au facutu proiectului imputarea,, ca e cu totulu de prisosu, spre a combate acést’a imputare, ajunge a indigna scurtu la genesea proiectului de lege. După cum se scie, inspectorulu scolariu apartiene la membrii comissiunei administrative, carei i s’au datu agende scolarie forte insemnate, prin acest’a a devenitu superflua o corporatiune, — consiliulu scolariu — care resolvea până acum agendele instructiunei, si aceste a trebuie stersu acum, pentru ca missiunea lui a trecutu la comisiunea administrativa; dreptu aceea era de lipsa, a regulă prin a lege agendele oficiolatului nou de administratiune a sculeloru (Aprobare). Ministrulu recomenda casei spre primire proiectulu fiindu corespundietoriu relatiuniloru actuali. L. Mocsáry declara contr’a pareriloru afirmate de antevorbitori, ca prin proiectulu acest’a nu s’a restabilitu delocu armoni’a, relevata de atâte ori, intre administratiunea scolara si administratiunea generale. Pentru a asigură scopulu acest’a, trebuie sa pornimu cu totulu pre alte cali, trebuie sa se dea municipieloru si instrucțiunea. Bart. Pracky accepteza proiectulu de lege, care suplinesce in parte, pre câtu numai se póte, legea școlara din 1868, care nici cându nu s’a esculatu de ajunsu. Lui Mocsály i i observa, ca in Ungari’a punctulu de vedere de statu si de națiune ungurésca e unulu si acel’asi, (Aplausu viu) si ca fatia de statu nu ne putemu pune pre unu punctu de vedere confessiunalu. Proiectulu de lege nu da ansa motivata la desbateri principiali, pentru ca aici e vorb’a numai de partea administrativa a sculeloru poporali. In fine recomenda proiectulu spre acceptare. C. Gebbe 1e spune, ca proiectulu de lege pericliteza autonomi’a garantata a protestantiloru si din motivulu acest’a densulu nu póte sa lu primésca. Th. Yeckey pledeza intr’unu discursu lungu pentru acceptarea proiectului. Ig. Heffy de asemene e de părerea, ca proiectulu nu trebuie judecatu din punctu de vedere confessionalu, cu tóte aceste respinge legea, pentru ca instraineza scólele dela serv administratiune. După contele Ráday, care pleda pentru acceptare, si St. Ostffy, care respinse proiectulu, vine B. Káday. Acest’a desaproba ca se vorbesce in discussiunea asupr’a acestui proiectu de autonomia si confessiune, precându unu proiectu de lege despre oficiolatele sculeloru poporali aru trebui judecatu numai in modu obiectivu. Oratorulu a combatutu la tempulu seu proiectulu despre comissiunile administrative, dara de vreme ce acest’a va deveni curendu lege, votéza pentru proiectulu in desbatere, care e unu suplementu alu acelei legi, aproba sustienerea institutiunei inspectoriloru scolari, dara trebuie sa ne tememu, ca inspectorii scolari nu voru ave tempu sa inspectioneze intr’adeveru scólele fiindu ocupati mai totudeun a cu ssedinttele comisiuniloru administrative. Oratorulu va propune in discusiunea speciale unele modificatiuni, acum primesce proiectulu de basa la desbaterea speciale. Cu aceste se inchide siedinti’a. In ssedinti’a dela 18 Martie se continua la ordinea bilei desbaterea generale asupr’a proiectului relativu la oficiolatele scóleloru poporali. Iul. Schwarz vede in proiectu o dispositiune curata administrativa, care e unu adausu la legea de scólele poporali din 1868 si o urmare naturale din legea despre comissiunile administrative. Purcediendu din convicțiunea acést’a oratorulu credea, cacas’a va fi scutita de ori-ce desbatere generale si totusi se desvolta o lupta mare de principie, pre cându aru fi de doritu, ca oratorii sa se intorca pre terenulu propuneriloru positive. Oratorulu accepteza proiectulu, dara imputa, ca la noi se considera prea putieru relatiunile practice cum le vedemu din datele statistice, ca la clădirea scóleloru se purcede intr’unu modu risipitorii. După aceste oratorulu se intorce contra representantiloru administratiunei scolarie municipali si confesiunali. Nicarii nu suntu veleitățile comitatensiloru spre dauna mai mare, decâtu pre insemnatulu teremi alu instructiunei. Fatia cu relatiunile nóstre specialistătulu trebuie sa aiba influintia directa asupr’a instructiunei (Aprobare viua). Chiaru si in Angli’a, la care se provoca municipalistii atâtu de bucuro3u, unde pre la inceputulu secuiului era despretiuitu ori-ce amestecu alu statului, principiulu centralisatiunei castiga acum totu mai multa influintia (Aprobare). Nimenu va denega comitateloru meritulu loru pentru conservarea constitutiunei, nimenea nu le va refusa pietatea, dara — intreba oratorulu —a avut’au ele cu tóte aceste cea mai deplina autonomia, avut’au vreodata drumuri bune, zidit’au spitale, regulat’au caus’a seraciloru ? (Aprobare, vina in centru si in drept’a estrema). C. Szatmáry accepteza proiectulu de baza la desbaterea speciale, dara ’si esprima speranti’a, ca dóra se va modifică dispusetiunea relativa la influinti’a statului asupr’a metodeloru de invenamentu a sculeloru. Oratorulu indigna impregiurarea, ca in Ungari’a protestantismulu a mersu mâna in mâna cu libertatea si provocarea la acest’a nu invalva nici unu punctu de vedere confessiunalu (Aprobare). E. Trauschenfels e ele totu surprinsu de observarea ce o a facutu in decursulu desbaterei, ca representantii drepturiloru autonome ale confessiuniloru se opunu representantiloru influintiei statului cu nisce obscurantistă Cându s’a substernutu legea de invenamentu poporalu, a fostu altmintrenea lucrulu. Atunci s’au intrepusu liberali renumiți ca C. Tisza, si S. Bernat pentru conservarea drepturiloru speciali ale confessiuniloru, fara de a li se face imputarea acest’a. Oratorulu respinge proiectulu. St. Molnár enumera calitățile eminente ale legei nu respectu culturalu si natiunalu si se declara apoi pentru primire. Bl. Orbán respingendu proiectulu adauge, ca inspectorii școlari trebuie alesi, iar’ nu denumiți. I. Miechl accepteza legea fiindu ca nu vede intr’eas’a vre-o influintia ilegale ; nici unu guvreru din Ungari’a nu-si va pute permite atare ingerintia, fiindu ca nu o sufere poporulu. G. Pap nu vede in proiectu unu atacu asupr’a autonomiei confessiuniloru si chiaru cându aru fi acést’a, protestanții s’aru supune dispositiuniloru legei, desi cu anima sângerânda . (Aplausu viu.) oratorulu saluta statulu pre terenulu promovarei sculeloru si primesce proiectulu de lege. C. Fabritius dovedesce, ca sasii nu s’au tienutu nici chiaru de diplom’a leopoldina, la care se provoca deputații sasesci pentru a-si motivă votulu locu de respingere. Fabt. primesce proiectulu. Cu Sig. Csatar, care pledeza pentru proiectu, se termina desbaterea generale si referentulu Molnár opera inca odata proiectulu replicându antevorbitoriloru cari au disu, ca proiectulu promoveza centralisatiunea si vatema autonomi’a confessiuniloru. In fine recomenda casei proiectulu. (Aplausu generalu). Cas’a primesce apoi proiectulu de basa la desbaterea speciale. Se resolvescu unele petitiuni si D. Irányi interpeleza pre ministrulu de comerciu. Pentru ce a detrasu dinariului „Gartenlaube“ debitulu postalu ? S Iopuri. Punendu cine va mân’a pre partea aceea a îmbrăcămintei „aparatóreloru de capitoliu“, pre carea cultur’a moderna a facut’o mijlocu, spre comunicarea celoru mai sublime si celoru mai profane idei si inchipuiri, se crede dela inceputu indatoratu de a filosofu sau celu putieru de a-si ascunde seraci’a ideiloru in frase, care cu câtu mai fanfaronistice, cu atât’a mai buna închipuire dau despre cel’a ce voi se dica ceva, inse fara de a sei insusi ca ce. Si intr’adeveru, ca acest’a e adi metodulu celu mai potrivitu de scriere. La intielesu scriu numai cei usiori de glava, sau apoi acei’a cari ’si rischeaza viitoriulu, cutediandu de a ataca virginitatea „femeei lui Cesaru,“ sau de a nu aproba mortisiu tóté câte soculariulu literatoricu, sau membrii acestui’a, cu capu ’n frunte, chiaru numai si-au visatu ca aru fi bune. Asi dice si eu, ca sciu ce sciu , de nu m’asi teme ca marele si infalibilulu nationalistu si diurnalistu, de bunu genu nascutu, folosu de patenta pentru născocirea acestei sublime espressiuni, me va incaiera cu vre unu procesu plagiatoricu si me va sili se făcu si eu cunoscintia cu cititari’a, in carea D-sea d’atâtea ori a deplânsu seu in persona sau prin substituti, deplorabilitatea si necuprindibili mentetatea nóstra natiunale! M’asi incumet’a póte si la mai multu. A si dice chiaru, ca cele ce le sciu, le spuiu pre langa atare bagsisiu corespund ietoriu. Me temu inse, ca póte pre lenga tóta seraci’a natiunale, mi s’aru depune bagsisiulu si in urma candu aru veni rendulu la mine, ca se spuiu, nu asi putea spune alt’a, de catu ca n’amu ce spune! D’ar nu e vorba ca dara n’asi avea; insa fiindca eu nu asi puté spune, de câtu adeverulu, adeverulu insa numai copii si nebunii ’lu spunu si n’asi vrea pentru lumea ast’a se fiu privitu nici de un’a, nici de alfa, mi amu propusu, numai se sioptescu, pentru ca se auda numai acei’a, carii au atât’a estensitate in urechi, incâtu se le fie de ajunsu vuetulu meu si optitoriu. Dar’ si pentru de a si opti, inca trebue se ai mai intâiu ce. — De materialu, slava Dlui, ca ingrijesce de prisosu cursulu culturei nóstre presente, atâtu morali câtu si intelectuali si culturali. Caci mai multa leftere de treb’a mea, ca astadata, anevoia va fi mai produsu altu anu de la orbirea Romei incóce. Si cu tóte acestea pei de fóme in camer’a cu carnații. Caci colea taie pop’a limb’a, dincoloa cum si cnesci cev’a ti-ai facutu de capu ! Dar’ cu tóte acestea, déca mi-amu propusu, ca se sioptescu, nu voiu face cu cei’a, cari cânt’au Ossan’a foculariului nostru literaturicu numai lângă paharele cu daiia, ci intr’adeveru voiu si siopti. Inse atâtu sântiennele, câtu si măriile si ilustritatile le voiu lasa in pace, se insedie usioru si dulce pre laurii castigati pre câmpurile libertatiei si in vii a Dlui; si voiu si opt o simpla istoriara nevinovata, ca perii din barb’a unui stalpnicu. Cându togm’a me apucu sa-mi compunu pros’a câtu se pote de filosofica si poetica, ca se cugete cine-va ca făcu si eu parte dintre eruditii dela vre-o „Revista contemporana“ sau celu putienu sum vreunu corespondentu secretu alu „Ighienei“ sau „Semanatoriului" din Blasiu; mi plesnesce deodata prin minte si esclamu cu tóta convicțiunea unuia ce e sigura de întreprinderile sele: „Dar are de acea lucesce numele teu intre neuita verii literati si poeti da Oradea mare si Aradu, a caroru opuri teribili literarie au datu o noua direcțiune intregei literaturi romane, pentruca sa-ti esprimi ideile tale in vulgar’a prosa ? Si nu simti tu in tine, chiaru si numai din respectu catva colegii tei de literatura, atât’a invataere poetica, incâtu cu câte va idei sublime — ca cele din „Almanah“ — sa faci se inbredie firmamentulu si muritorii de sub elu!“ Ce nu face o încordare, o aventure nobile. Si apoi poesi’a mai are inca pentru sine si bunetatea, ca e umbrita de licenti’a poetica. Deci dixiet seci si celu ce nu aru crede convinga-se din urmatórele: Frunctia verde de marariu, Nu e omu cu Calindariu A particulari ad universale non vaiet conseqne Bitia. O dhcemu conlocuitoriloru nostri, pentru ca ei calea desu acesta regula de cugetare nu voimu sa preocupamu cu ce scopu, resultaturu ne arudice, cu scopu de a calumnia pre romani iscusitu si procopsitu Nevrednicu de urgisicu. Velva mare, minte scurta — Fericitu cin’ nu’lu asculta Da’i sfetnicu la gadini mari, Decatu elu, póme mai rari! — Frundia verde pastranogu De vrei sa fii cu norocuri s’ajungi in grasa pita N’ai decâtu se intri ’n clica. —• Orbu se fii de meserie Seu cu vr’mulu in cuscrie; Ignoranti’a fia-ti dupla, Ei de minte nu s’ocupa! — Frundia verde mărăcine Cine-i literaturu cine, Procopsitu de provedintia D’a fi si a h preste solintia. Mai mare ’n literatura: Decatu mutulu fara gura? Cându n’are d . . . . lu ce face, Pune ici calea conace. Ia minti dela pr . . . . eati si in eaera cu băieți. Paruial’a ’i lupta drepta, Simtiulu nobilu ’lu destepta! Vedeti ce póte produce invataerea poetica ? Dar’ inca acestea tata ’su nimic’a si v’asi pute st opti si inca multe altele; daca n’aru fi fire’a de „taie pop’a limb’a“. — Va taia inse un’a, doua si noua, până ce in sfarsitu, mi va ma taia cosorulu. Presupunu ca se voru mira on lectori, cum eu, cu dovedita-mi eruditiune literaria, nici servitoriu la cinstit’a Asociatiune n’amu pututu ajunge. Desi m’asi fi tienutu fericitu