Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-11 / nr. 21
cându numai prin mâni’mi, treceau mantuitórele conduse, din tempurile mai noue. Dar ce se făcu ! Mi stau in contra, nu atâtu lips’a domiciliului la resiedintia, carele in sine inca e unu momenta, de cea mai mare însemnătate in cumpen’a cualificatiunei, câtu si mai cu sema giurstarea, ca inca n’amu păcălita pre nime in vre-o polemia literat’o natiunale. Ba, resultatu practicu din tóta procopsei’a-mi, nu potu areta nici atât’a, ca se potu dice, ca cutare sĕu cutare Anica, fu despărțită de condeiulu meu! A-si mai si opti póte, dar’ sioptitulu ti usca mai tare gârlegiulu, decâtu vocea sonora, cu a celebrului deputata de Aradu. Si apoi dieu pentru gâtlegiulu meu, nu contienu pivnitile .........balsamulu din care se recreaza alții mereu, umplendu-se de ducliului-------. Si ’si póte ori cine imagină, ce nefericire aru fi pentru mine, cându, in stadiulu acest’a, m’am luă la păruiala vre-unulu mai bunu de colți, inca si decâtu cei ce au de a se ocupă anume cu literatur’a natiunale. — Deci până ce voiu cam trece presta potigne l’a ast’a. Valeant patres et consules ! Democritianu. 83 in genere. Dela unu calu specialu, dela o fapta ilegala, carea se póte imputa unui romanu, conlocuitorii nostri, deprinsi in limba giulu care are de resultatu calumni’a, făcu alusiune la națiunea intréga si făcu acést’a cu mare passiune. Sa fia aici tendintta ? Nu voimu sa afirmamu si nu putemu nega. Unu neputinciosu si peritoriu de ferne a furatu o bucatura de pane, déca din intemplare este romanu, numaidecâtu se publica in diurnale: „a furatu unu romanu, vedeti, ce omeni suntu romanii! “ Din templare se afla la unu omu necarturariu „bancnota“ falsa: indata este inhatiatu; are se documenteze, ca nu elu a falsificata banii, escul’a decurtatului, sustienuta de presumtiunea cea cea mai naturala, nu este ascultata : elu este suspecta, pentru ca este romanu, se publica in diurnale: „eata, ce omeni suntu romanii !“ Astfeliu de invectiuni caluminatorie au escitatu deja demultu desgustulu tuturoru ómeniloru onești. Dar’ conlocuitorii nostri le continueza totusi cu acela’si focu adi in tempulu luminei, ca si in trecutu sau alu intunerecului. Aceste invectiuni suntu cu atâtu mai ariciose, cu câtu ele provinu din ur’a cea manifesta si nedumerita, ce o nutrescu conlocuitorii nostri in contr’a nóstra, din cugetare nelogica sau nesocotinita. Pentru ca déca inrumpetorii intr’o casa au bolta au fosta de alta nationalitate sasi sau nemti, magiari etc., se publica: „au fostu nisce vagabundi“; déca de fraudantii baniloru erariali n’au fostu romani, se publica : „compătimire!“ Va fi tréb’a istoriei a enumera stricăciunile, câte le au causatu conlocuitorii nostri prin necontenitele calumniuri aperte si ascunse in decursu de secule pana in momentulu presentu. Istori’a va dovedi, cum ca o mare parte a nefericitei nóstre natiunali si patriotice avemu a o ascrie caluminatoreloru si neobositeloru invectiuni batjocuritorie. Aici ajunge a constată, cum ca omeni, cari pre la anii 1850 veniau aici din alte provincie austriace nu se puteu mira destula, ca in locu de „ursi“ si „lupi“ si „gente asiatica“ aflata si in patri’a nóstra omeni civilisati si ginti iubitore de civilisatiune. Un’a ginte iubitoria de lucru si ordine, cum e gintea româna, după ce a datu atâta dovedi frumóse de tolerantia si de iubirea deaprapelui, a meritata se fia mai vertosu laudata, iar’ nu caluminata. Românulu are talentu si aplicare multa spre solintie. Institutele de invenamentu, de cari dispunu alte nationalitati si in specialu sasii, suntu dotate in mare parte si din averea româniloru. Dar’ acestea până ieri alaitaieri erau închise româniloru. Si totusi o specie a calumniariloru eră, ca români nu iubescu scola si nu simtu trebuinti’a culturei. Acést’a este tatu deodata dovada de neconsclentiositatea cea mai apusa ! Românulu a aperatu cu sângele seu patri’a si tronulu, — avemu de martora istori’a si memori’a. Si totusi amu trebuit a se audimu suspectionarile cele mai dureróse: „Da der Walache von Natur aus feige und träge ist“ se dice intr’unu memorandu sasescu despre români indata după anii 1848/1849, indata dupa tempulu sacrificiului celui mare alu româniloru de 40,000 de martiri. Desi se dice, ca românulu tiene minte nedreptatea si binefacerea, totuși ne indoimu, ca va fi in stare o memoria omenesca, a păstră atâte nedreptăți, injurie, calumniuri si batjocure, câte a suferita in decursu de secoli, cându acestea intr’unu spatiu micu de tempu se repetiescu in numera insemnata. Ascultati istori’a patriei, cum se propune pre la unele scóle, si ve veti convinge, ca tinerimea nu se deprinde a iubi adeverulu si pre deaprópele, ci a fi astura si falsa. Dar’ ce mai comemoramu noi, ca nice loculu museloru nu este sânta, cându in lunele trecute amu auditu si ne-amu indignata, ca unu aparatoriu, carui’a ’i este inim’a forte aprópe de gura, avu indrasnél’a înaintea tribunalului, a suspectionă pre comun’a intréga de crim’a, carea se investigă. Desi cunóstemu pre bine pre conlocuitori nostri, totuși dorimu din inima, că sa-si cunosca erórea si judecata streaba, nelogica si póte si tendentiasa pentru că sa putemu odata a ne bucură cu totii impreuna de fruptele civilisatiunei, cari nu potu nicidecum pretinde că omenii sa se urasca intre sine. V. Relativii la inarmurile Prussiei, estragemu din dinariulu francesa „le Monde“ urmatórele : Prussi’a lucreza cu o neobosita staruintta a spori si a-si perfectionă puterea militară. Nici odata póte n’a desfasiuratu mai multa activitate in diferitele secțiuni ale ministeriului de resbelu din Berlinu că acum. Câteva noțiuni împrumutate dela o ordine de lucruri forte positive vomu face pre oricine se intielega modulu cum nemții sciu se intrebuintieze repausulu pacei. D. Boulanger, majora in artileri’a belgiana a inventata, sub numele de telemetru, una instrumenta care indica distanti’a intre dóue armate prin singur’a detonare a unei descărcaturi de arme de focu. In urm’a mai multora esperientie făcute, artileri’a prusiana e decisa sa adopta acesta instrumenta, care e menita se faca resbelulu si mai sciintifica decum e adi. O alta inovatiune admisa in armat’a prusiaca e tunulu Krupp de 3571 centimetre. Acesta tunu, desi cantaresce numai 57,000 chilograme, de pulbere prismatica si cu o giulea in greutate de 250 chilograme. In esperientiele cari s’au facutu la Dulmen, giulea’a a strapunsu la o distantia de 1800 metre unu semnu imbracatu cu unu strata de feru tare, in grosime de 24 degete. Prin urmare, ori-ce vase cuirasate, a catoru cuptusiéra de feru aru si in grosime de 14 degete, dupa cum se obicinuesce mai de ordinara, nu mai potu resiste descarcaturiloru acestui nou turn, forte usioru, cu a treia parte mai usioru decâtu cele mai mari tunuri englese. Elu presinta apoi si alte avantagie, se póte rădică până la 48 3/4 grade si se póte inclină până la 7; e assediatu pre unu lafetu forte radicatu, astă incâtu se póte trage preste unu parapetu inaltu de 2 piciore, si manevrarea mecanismului se póte face cu forte putieni omeni O alta îmbunătățire este înlocuirea vechiului mortieru de bronzu, cu mortierulu de otielu, care se póte umplea cu 4 chilograme pulbere in locu de 3 ‘/1. Artileri’a de cetati si de câmpu va renundă la vechi’a capsula, care se va înlocui cu unu nou aparatu a prin dhetoriu. Bomb’a lui Shrapnel, modificata intr’unu modu forte însemnata, in urm’a esperientieloru ce s’au facutu cu ea, este din nou pusa la ordinea dilei. Tubulu prin ajutoriulu carui’a isbucnesce e unu capu de opera de solintia si atâta de perfecta, in câta pre unu percursu de 4900 metre, se pare precisă cu esactitate matematica distanti’a unde se va sparge in bucati. Nisce esperientie recente au probata ca este forte lesne a se trimite cu acesta instrumenta 30 glantte intr’o tienta de trei piciore patrate, situata pre malulu de dincolo alu unui fnu latu, de dóue ori câtu Sen’a. Artileri’a de marina si artileri’a de câmpu voru fi aprovisionate intr’unu modu indestulatoriu cu bombe de feliulu acest’a. S’au creata poduri portative de feru avendu de scopu de a inlocui podurile cailoru ferate distruse de inimici. Aceste poduri se potu transportă culesnire; diferitele lora parti se imbina cu o rutiela estrema si suntu destulu de solide pentru a se trece preste ele cele mai grele transporturi, fara nici unu inconvenientu. Ele suntu lungi de 90 piciore. In fine personalulu construirei si distrugerei poduriloru s’a indoitu si intarirea tuturoru cetatiloru continua a se face pre unu picioru forte intinsu.“ „U. p. A.“ Serbiei si Muntenegrului. Ministrulu resbelului activeza forte multu mobilisarea Rediziloru. In fine, vice-regele Egiptului a primita ordinu dela sultanulu de a prepară si de a pune contingentulu trupelerusele la dispositiunea divanului imperialu. In torte putiene dile, Pórt’a va concentră unu efectivu impustoriu destinata unei acțiuni imediate care lips’a tesaurului nu permite a se intardia. A. L. * Sane tcinema. Sub acestu titlu cetima in „Tablintele unui spectatoru“ . Mai multu de câtu nici odata, de trei zile, noutatile comunicate bancheriloru si doareloru de agentiele oficióse, merita de a fi trenute că suspecte. Parte a otomana este cea dintâiu care n’are încredere in făgăduielile ce-i făcu principele Serbiei si principele Muntenegrului de a retrage sprijinulu insurgentiloru si de a exercită influinti’a lor in favorea restabilirei ordinei si a liniscei in Brzegovin’a si in Bosni’a. Suntu bune motive de a se indoi de bun’a credintia a principelui Muntenegrului. Câtu despre principele Serbiei, elu este cu totulu in neputintia de a avea influintia asupr’a insurgentiloru in sensulu pacei. Elu insusi are o mare necesitate de a se simți protegiatu contr’a sentimenteloru de ostilitate ale poporului seu. Intr’o depesia a agenției Havas, lumea diplomatica a descoperita cu o nespusa surprindere escentricitatea urmatore : „In schimbulu angajamenteloru pacifice luate de principele Muntenegrului si alu Serbiei catra puterile nordice, aceste puteri garanteza precisii principi contr’a oricarei revolutiuni la densii.“ Acést’a este comicu curata. Mai intâiu puterile n’au garantatu nimicu. Pre urma nici o putere nu se gândesce a comite nebuni’a de a trimite unu corpu de armata la Cettinje si la Belgradu pentru a asigură pacinicele dile principelui Nichit’a si nenorocitului june Milano, a carui cădere este astă de sigura că si aceea a principelui Carolu dela Bucuresci, si acest’a nu e lucru putieru. Inca odata, Part’a otomana n’are nici o încredere in fagaduielele cari emana pre di dela Belgradu si dela Cettinge, si pre cari faptele le desmintu pre fiacare di. Trupe suntu trimise pre fruntariele Donmulni rcdadorn ala «linariulni „l*ressa.“ Die Redactorii ! Binevoiti verogua inseră in diurnalulu „Pressa“ aceste renduri relative la venirea in Romani’a a principelui rusu Lauvarovu si intalnirea sea cu domnitoriulu la Brail’a. Potu scrie aceste renduri in consciintia că unulu ce n’amu fostu decâtu o singura intemplare. In numerulu dinariului „Românulu“ 3—4 Februarie a. c. se insereza unu articulu sub titlulu: „Cetimu in „le Monde“ dela 6 Februarie.“ In acelu articulu nu vediu decâtu o adeverata poveste, o inventiune din partea acelui diplomatu strainu si déca in tóte afacerile si întreprinderile sele politice este astă de bine lamuritu si convinsu de adeveru cum se crede ca aru fi in ceea ce privesce trecerea principelui Lauvarovu prin Romani’a, ’lu potu incredintiă ca l’au instelatu .... ca este cu totulu strainu de adeveru si lu povatiuescu pre acelu diplomatii a se lasă de a face politica, mai cu deosebire o politica străină de densulu. La 23 Octombre 1875 amu pornita din gara Iassi pentru Bucuresci, in acésta gara m’amu intalnitu cu capitanulu Pandraru, care si d-sea pornea pentru Bucuresci, mi-a parata bine ca amu unu cunoscuta tovaresia de drumu, si intraremu amendoi in acelasi vagonu. Din vorba prin d-sea aflai ca la 22 si dlu colonelu Dabija pornise pentru Bucuresci, vremea eră forte rea, viscolea, ningea, si nemetii de ometu se asiediau mereu pre sine, incâtu din ce in ce circulatiunea deveniă mai anevoie. Trenulu d’abiă se miscă, amu deraiatu, ne amu poprita, in fine cu multa nevointia amu reinceputu drumulu si amu ajunsu la gara Marasiesci, aci amu vediutu doi oficieri superiori ruși, mulu mai betrânu si altulu mai teneru; caletorii vorbiau multe la vederea acestora militari străini. Unii spuneu ca este generalulu care fusese a fericită si a asistă la caletorie a principelui Serbiei, alții spuneu ca este ambasadorele rusu de la Constantinopoli. Capitanulu Pandraru intreba cine suntu acesti oficieri pre siefulu garei pre care lu cunoscea, i-a respunsu ca este unu betrânu generata care vine in tiara pentru ochi numai, a vede locula unde au peritu vnnecatu părintele seu, acestu locu este la Remniculu saratu. Aci amu gasitu si pre colonelulu Dabija si pre dlu Alesandrescu Ureche care se aflau cu totii de 24 ore in acesta statie din caus a intreruptiunei trenuriloru. Toti acești caletori petrecuse o nópte intrega cu principele Lauvarovu si cu colonelulu rusu care eră adjutantulu seu. De aci trenulu nostru lua pre toti caletorii spre a-i conduce mai înainte câtu circulatiunea va permite intraremu dar cu totii in acela’si vagonu, oficierii ruși, colonelulu Debija capitanulu Pandraru, dlu Alesandrescu si vre-o câtiva străini caletori. In gara Marasesci aflaramu ca viscolulu intrerupsese circulatiunea intre Brail’a, Ianc’a, Buzeu. Totu aci aflara mu ca domnitoriulu si dlu generalu Florescu ministru de resbelu, stau in Brail’a de trei dile din caus’a intreruptiunei. Lucru ce amu pututu constată, caci pentru a debloiă sinile in acele locuri, au lucratu doue companii de soldați ce s’au adusu din Bucuresci ad hoc