Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-14 / nr. 22
86 titlu de regulare a fundului regiu si a universitatiei natiunei săsesci. Reportorulu Fr. Wächter recomenda casei proiectulu. O motivare mai departe e de prisosu, deorece raportulu de motive acludatu la proiectu e de ajunsu. (Aprobare). Ministrulu presiedinte Tisza de asemene afla de prisosu orice motivare in momentulu acest’a si-si reserva a vorbi inca la obiectulu in discussiune, déca cumva i se va da ansa la acest’a in decursulu desbaterei. In desbaterea generale ce se începe iá mai intâiu cuventulu deputatulu Kapp. Déca proiectulu e in genere de însemnătate mare, atunci elu pentru sasi e de o însemnătate estraordinara. Oratorulu scie bine, ca stându înaintea unei majoritati colosali, are o problema forte grea, dara se va tiene de obiectu si ruga casa de atențiune. (S’audimu!) Scopulu proiectului nu e decâtu nimicirea fundului regiu, pentru a da acolo terenu libru de acțiune guvernului pentru scopurile sele. In raportulu de motive ministrulu se provoca la aceea, ca proiectulu acest’a e consecinti’a dintr’o lege, care demanda guvernului sa faca dispositiuni legali relativu la regularea fundului reg. Legea ce e dreptu demanda regularea fundului regiu, dara nu nimicirea lui, precum face proiectulu. Ministrulu se provoca in deosebi la § 1 art. 43, 1868, prin care se pretinde regularea legale indignata, dara ministrulu a uitatu § 10 din legea citata, in care se dice, ca regularea are sa urmeze asta, câtu sa se crutie drepturile basate pre legi si tracate. Oratorulu e spune apoi in detaiui intemplarile istorice relativu la Transilvania înainte de inactivarea legei din 1868 si apoi continua, ca ministrulu a respunsu la o întrebare ce i s’a pusu in comissiunea administrativa, cu privire la ascultarea celoru interesati, ca s’a satisfacutu dejă acésta recerintia a legei prin antecesorele seu. Oratorulu nu se indoiesce de acést’a, dara trebuie sa faca dóue observatiuni in privinti’a acest’a, intâiu, ca insusi ministrulu a disu, ca nu densulu, ci antecesorele seu a ascultatu pre cei interesati, a dou’a, cum a pututu sa se pronuncie respectivii, cându densiloru voindu sa se declaiare in conflucsu li s’au intredisu ori ce dechlaratiune, cu provocarea, ca universitatea natiunei n’are nici unu dreptu la discursiuni politice. Cea mai însemnata dispositiune a § 10 art. 43 din 1868 merge intr’acolo, ca drepturile fundului regiu, garantate prin legi si tractate, trebue scutite. Se nasce întrebarea, intru câtu se scutescu aceste drepturi prin proiectulu de lege ? Se cuprinde intr’ensulu macaru un’a urma de scutinti’a drepturiloru ? Desiguru ca nu! Legislativ’a unguréscu a recunoscutu prin o lege sanctiunata drepturile fundului regiu, a datu declaratiuni solemne, ca va procede dreptu si ecuitabilu si acum ? S’a substernutu unu proiectu de lege, care are de scopu simpl’a nimicire a landului regiu. Unde suntu promissiunile solemne ? Oratorulu firesce nu primesce proiectulu. Aperatorii proiectului dicu, ca acest’a e in interesulu tierei, e de lipsa pentru imbunatatirea administratiunei. La primulu argumentu oratorulu nu vrea sa reflecteze pre largu, se teme, ca viitoriulu va areta, ca acesta proiectu substernutu nu e intru interesuluiterei. Se dice, ca proiectulu e necesaru iu interesulu administratiunei. E are — intreba oratorulu — administratiunea fundului regiu atâtu de rea, câtu aici numai nimicirea sa mai póta ajuta ? Desiguru ca nu ! S’aru puté usioru aduce in armonia administratiunea — scutindu-se tóte drepturile — cu tóte referinttele statului modernu! Se vorbesce de unu statu in statu celu formeza fundulu regiu, ceea ce este cu totulu neadeveratu. Se zice, ca esistinti’a fundului regiu pericliteza interesele libertatiei. La acésta afirmatiune oratorulu replica, ca fundulu regiu a fostu totu deun’a unu asilu alu libertatiei si alu egalitatiei in dreptu. In fine presenta urmatoriulu proiectu de resolutiune : Considerându, ca articululu de lege 42 . 1868 care trateza „de dispusetiunile detaiate despre uniunea Transilvaniei cu Ungaria“ dispune: „§ 10 Pentru a asigură drepturile de selv-administratiune ale scauneloru, districteloru si cetatiloru din fundulu regiu, pentru organisarea corpuriloruloru representative si statorirea sferei de dreptu a universitatiei natiunei sasesci se insarcinéza ministeriulu, ca ascultându pre respectivii sa substema dietei unu astfeliu de proiectu de lege care va ave sa respecteze si sa aduca in armonie in modu suficientu atâtu drepturile basate pre legi si tratate câtu si egalitatea de dreptu a tuturora cetatieniloru ce locuiescu pre acestu teritoriu, de ori ce nationalitate aru fi;“ ca mai departe dispune § 11 totu din acestu articulu de lege: „Universitatea natiunei sasesci se lasa si pre viitoriu in sfer’a ei de activitate cei compete după articululu de lege transilvanu XIII. 1791 — sustienendu-se dreptulu de inspectiune alu Majestatiei Sele ce lu eserceza ministeriuluung, responsabilu cu esceptiunea, ca adunarea universitatiei nu va eserciu pe viitoriu nici o functiune judiciale in urm’a schimbarei in institutiunea judiciale“. Considerându, ca proiectulu de lege pre care l’a substernutu ministrulu de interne si care togm’a se afla in discussiune nu corespunde preste totu dispositiuniloru precise ale legei mai susu amintite, ci sta togm’a in contradicere directa cu ea; ca (proiectulu) in locu de a asigura acele drepturi are de scopu togm’a sistarea acestor’a si desconsidera cu totulu cu privire la sfer’a de activitate a universitatiei natiunei sasesci dispositiunile paragrafului mai susu citatu. Cas’a deputatiloru sa binevoiésca a enuncia si conclude: 1. ca nu primesce proiectulu ce sta in discussiune; 2. ca indmmeza pre ministeriu ca acest’a observandu cu acuratetia dispositiunile §§ 10 si 11 art. de lege 43 : 1868, mai departe § 88 art. de lege 42 : 1870 sa elaboreze unu atare proiectu de lege nou, care corespunde pre deplinu dispositiuniloru din legile citate si sa substerna acestu proiectu de lege, ascultandu pre respectivui, in terminu pre câtu se póte de scurtu, înaintea casei deputatiloru. Acestu proiectu de resolutiune e subscrisu de: E. Trauschenfels, deputatulu districtului Brasiovu ; G. Kapp, deputatulu cetatiei Sabiiu; Fr. Serafin, dep. din Cincu-mare; Al. Sachsenheim, dep. din Mediasiu; Sam. Dörr, dep. din Nocrichiu ; Ghr. Roth, dep. din cerculu Agnitei; C. Conrad dep. din cerculu Nocrichiului; Fr. Ernst dep. cerculu Sighisiarei; Fr. Leonhard, dep. din Orestie ; C. Manger , dep. din Cohalmu ; C. Gebber, dep. din cerculu Sabiiului; W. Löw dep. Mercurei; G. Baussnein, dep. din cerculu Mediasiului; A. Zay dep. Sebesiului; E. Steinacker deputatu in districtulu Bistrittei. A. Mak rar saluta cu bucuria proiectulu de lege, pentru ca promoveza unitatea statului ungurescu si e laudabilu in respectu liberalu fiindu ca nimicesce ultim’a remasina a unei positiuni esceptionali privilegiate. De presentu esista in fundulu regiu legi numai pentru sasi, cari in numeru de 150,000 suflete suprima 33,000 unguri si 175,000 români. Trebue sa se puna capeta unei stari, in care domnesce universitatea natiunei sasesci detragendu celoru 11 municipie sasesci dreptulu de a se determină pre sine , din motivulu acest’a si din cele mai susu espuse oratorulu primesce proiectulu. (Aprobare in centru.) Guido Bausnern: Onorata Casa! După procederea de curendu a Casei in caus’a interpelatiunei amicului meu Trauschenfels, unde datorinti’a ministrului era, sa se ingrijesca de observarea legiloru, precându densulu recunoscu implicite o calcare pre fatia a legei si in locu de a delatura nn puse in perspectiva unu proiectu de lege, care rădică calcarea de lege la puterea de lege (Oho !) iar’ cas’a lua respunsulu la cunoscintia aprobandu-lu oilorumei, după o astfel cu de purcedere este cu greu a vorbi contr’a unei legi care are de scopu a umili directu dreptatea chiara cu lumin’a sorelui. (Sgomotu si strigări la ordine !) Procederea acest’a dovedesce ca in cas’a acést’a, celu putieru in unele intrebari, lipsesce respectulu înaintea legei si semnulu de dreptate (Sgomotu si strigări: La ordine !) Presidentulu arata, ca déca la întrebarea momentuosa ce sta sub desbatere cas’a trebuie se asculte cu liniste argumentele contrarie, pentru a nu i se pote impută, ca ea se nestiesce nu numai a jiu ascultă argumentele contrarie, ci chiaru ale suprimă, atunci se cere si din partea dloru deputați (aratandu spre grup’a sasiloru) sa fiu obiectivi si sa eviteze espressiunile inconveniente ce nu se tiemu de obiectu. Că sa nu se póta dice, ca ca s’a nu voiesce sa asculte argumentele contrarie, nu voiu sa asezu acum de dreptulu presidialu; déca insediu deputatu se va folosi in decursulu argumentarei sete de espressiuni vatamatóre, voiu usă cu tóta asprimea de dreptulu meu că presidentu. Déca totuși iau cuventulu — continua Baussnern — implinescu numai o datorintia etica, pentru ca lupta pentru dreptu formeza partea morale a luptei celei mari pentru ésistintia si cine lucrându in vietia se substrage, fia din ori-cari motive, dela acést’a lupta, acel’a pecatiuesce contr’a principiului de moralitate, pre care se baseza tóta demnitatea omenésca. Mai iau cuventulu si din altu motivu ce deriva din natur’a omenesca si acest’a e speranti’a, ca d-vóstra dloru mei veti ascultă in cea din urma minuta a orei a 12 de vocea conscitatiei si veti delatura o lovitura, care amenintta pre o națiune intrega cu nimicirea. (Miscare, o voce : Unde e acea națiune ?) Speranti’a acest’a o intemeezu pre cavalerismulu si sensibilitatea natiunei unguresci in punctulu onorei, o calitate acést’a, cu care națiunea ungurésca totu deun’a s’a falitu. Suprem’a porunca a onorei e respectarea cuventului datu, o porunca acést’a, pre care si cavalerismulu telharescu din evulu mediu o a respectatu si lumea de astadi pune rumperea cuventului intr’o linie cu desonarea. Ve aducu deci aminte dloru de acést’a porunca, ve aducu aminte de cuventulu de onóre, pre care națiunea ungurésca l’a datu de repetite ori natiunei sasesci in modu serbatorescu. (Strigări: Cându ?) Voindu a constată prin fapte acestu cuventu de onóre oratorulu dice, ca Transilvani’a este margaritariulu celu mai stralucitu in corón’a Stlui Stefanu si cea mai strălucită parte din istori’a acestei tieri o formeza lupt’a de patru secuii a natiunei sasesci pentru cultura. (Contradiceri). Intr’adeveru nu națiunea acest’a, ci tradarea de tiera a voivodului Zapolya e de vina, ca Transilvani’a s’a smulsu de Ungari’a după nefericit’a lupta dela Mohaciu si a devenitu teatrulu resbeleloru civile si a invasiuniloru turcesci continue. In acestu tempu teroristicu multe familii unguresci si-au scutitu averea si viéti’a in cetatile bine intarite ale sasiloru si cum ca Transilvani’a nu s’a prefacutu intr’o pustietate, acést’a se póte multiemi numai ener’giei acelei națiuni, pre care o amenintia următorii aceloru familii unguresci refugiate pre acelu tempu fatalu in cetatile sasesci cu nimicirea. (Nu este adeveratu !) Nu numai drepturile basate pre legi si tractate ale natiunei sasesci, ci si meritele nemuritóre, ce si le-a castigatu acést’a națiune pre tempulu pacei pentru cultur’a Transilvaniei, pre tempulu resbeleloru turcesci pentru aperarea tierei, au datu ansa natiunei unguresci sa dea natiunei sasesci curentulu seu de onore pentru integritatea politica a natiunei sasesci, in tóte trei stadiele ce le a percursu reimpreunarea Transilvaniei cu tier’a mama Ungaria. Si națiunea ungurésca a facutu acest’a in modu serbatorescu prin corpulu seu representativu legalu, in care ea formă că si astadi majoritatea suverana preponderanta si decisiva. La anulu 1848 națiunea ungurésca si-a datu cuventulu seu de onore in diet’a de Posionu si Transilvani’a. Articululu VII: 1848 dispune in § 5 acceptarea tuturora libertatiloru si legiloru speciali ale Transilvaniei, cari suntu favorizóre libertatiei natiunali si egalitatiei in dreptu. In diet’a transilvana s’a garantata integritatea politica a natiunei sasesci prin resolutiunea solemna din 20 iuniu 1848. Deputatii substernusera atunci unu memoriu, alui carui cuprinsu se concentra intr’acolo, ca tiér’a sasésca sa remana unu intregu nedespartireru pre viitoriu. Comissiunea regnicolara denumita in afacerea uniunei a fostu indrumata sa lucre intr’acolo, că ministeriulu ungurescu sa substerna pre l’as’a dechlarati unei dietali unu proiectu de lege la legislativ’a cea mai de aprópe. Acea comissiune regnicolara a fostu denumita de Majestatea Sea Imp. Ferdinand cu insarcinarea sa dea materialulu la acelu proiectu. Intemplarile dureróse au intreruptu activitatea acelei comissiuni si uniunea veni in stadiulu alu doilea abia după 7 ani la diet’a din Clusiu din 1865. In diet’a acest’a, conchiamata pentru revisiunea uniunei, si-a datu națiunea ungurésca cuventulu seu de onore in resolutiunea dietale din 6 Decembre 1865, prin care dorinttele postulatele si conditiunile natiunei sasesci, substernute in form’a unei moțiuni in scrisa, se priviră de afacerea dietei. Punctele cardinali ale motiunei eră: sustienerea constitutiunei municipali sasesci si inviolabilitatea teritoriale a fondului regiuni cu unu cuventu: integritatea politica a natiunei sasesci. In stadiulu alu treilea si celu din urma si-a datu natiunea ungara cuventulu seu de onore prin guvernulu responsabilu alu statului ungurescu si apoi prin legislativa. In Februariu 1868 guvernulu ung. a pensionatu pre contele alesu alu natiunei sasesci, ocupandu acestu postu prin denumire, universitatea natiunei sasesci a datu unu gravamenu, la care a respunsu ministrulu de interne de atunci bar. Wenkheim, ca factorii legali voru statori drepturile basate pre privilegie. In Decembre urmandu regularea definitiva a uniunei cuventulu de onore datu s’a adusu in §§ 10 si 11 art. de lege 1868 intr’o forma corecta si legale. Oratorulu se provoca aici la unele detasari din legile ce atingu caus’a fundului regiu si apoi face imputarea, ca proiectulu de fatia ignoreza integritatea politica a natiunei sasesci, garantata prin legea uniunei. Baussnern nu póte presupune, ca representantii natiunei cavaleresc, voru fi in stare sadica, ca „forti’a precede onorea“. Ticalosa e națiunea, continua oratorului care nu-și jertfesce tote pentru onorea sea și o națiune, care nu-și