Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-14 / nr. 22

86 titlu de regulare a fundului regiu si a universitatiei na­­tiunei săsesci. Reportorulu Fr. Wächter reco­­menda casei proiectulu. O motivare mai departe e de prisosu, de­ore­ce raportulu de motive acludatu la pro­­iectu e de ajunsu. (Aprobare). Ministrulu presiedinte T­i­s­z­a de asemene afla de prisosu ori­ce moti­vare in momentulu acest’a si-si reserva a vorbi inca la obiectulu in discussiune, déca cum­va i se va da ansa la aces­­t’a in decursulu desbaterei. In desbaterea generale ce se în­cepe iá mai intâiu cuventulu deputa­tulu Kapp. Déca proiectulu e in ge­nere de însemnătate mare, atunci elu pentru sasi e de o însemnătate estra­­ordinara. Oratorulu scie bine, ca stându înaintea unei majoritati colosali, are o problema forte grea, dara se va tiene de obiectu si ruga cas­a de atențiune. (S’audimu!) Scopulu proiectului nu e decâtu nimicirea fundului regiu, pentru a da acolo terenu lib­ru de acțiune guver­nului pentru scopurile sele. In rapor­tulu de motive ministrulu se provoca la aceea, ca proiectulu acest’a e con­­secinti’a dintr’o lege, care demanda guvernului sa faca dispositiuni legali relativu la regularea fundului reg. Legea ce e dreptu demanda regula­rea fundului regiu, dara nu nimicirea lui, precum face proiectulu. Ministrulu se provoca in deosebi la § 1 art. 43, 1868, prin care se pretinde regularea legale indign­ata, dara ministrulu a uitatu § 10 din legea citata, in care se dice, ca regularea are sa urmeze asta, câtu sa se crutie drepturile ba­­sate pre legi si trac­ate. Oratorulu e spune apoi in detaiui intemplarile istorice relativu la Tran­silvania înainte de inactivarea legei din 1868 si apoi continua, ca mini­strulu a respunsu la o întrebare ce i s’a pusu in comissiunea administra­tiva, cu privire la ascultarea celoru interesati, ca s’a satisfacutu dejă a­­césta recerintia a legei prin ante­­cesorele seu. Oratorulu nu se indo­­iesce de acést’a, dara trebuie sa faca dóue observatiuni in privinti’a acest’a, intâiu, ca insusi ministrulu a disu, ca nu densulu, ci antecesorele seu a as­­cultatu pre cei interesati, a dou’a, cum a pututu sa se pronuncie respectivii, cându densiloru voindu sa se declaiare in conflucsu li s’au intredisu ori­ ce dechlaratiune, cu provocarea, ca uni­versitatea natiunei n’are nici unu dreptu la discursiuni politice. Cea mai însemnata dispositiune a § 10 art. 43 din 1868 merge in­­tr’acolo, ca drepturile fundului regiu, garantate prin legi si tractate, trebue scutite. Se nasce întrebarea, intru câtu se scutescu aceste drepturi prin proiec­tulu de lege ? Se cuprinde intr’ensulu macaru un’a urma de scutinti’a dreptu­­riloru ? De­siguru ca nu! Legislativ’a unguréscu a recunoscutu prin o lege sanctiunata drepturile fundului regiu, a datu dec­laratiuni solemne, ca va procede dreptu si ecuitabilu si acum ? S’a substernutu unu proiectu de lege, care are de scopu simpl’a nimicire a landului regiu. Unde suntu promissiu­­nile solemne ? Oratorulu firesce nu primesce pro­iectulu. Aperatorii proiectului dicu, ca acest’a e in interesulu tierei, e de lipsa pentru imbunatatirea admini­­stratiunei. La primulu argumentu ora­torulu nu vrea sa reflecteze pre largu, se teme, ca viitoriulu va areta, ca acesta proiectu substernutu nu e intru interesulu­iterei. Se dice, ca proiec­tulu e necesaru iu interesulu admi­­nistratiunei. E are — intreba orato­rulu — administratiunea fundului re­giu atâtu de rea, câtu aici numai ni­micirea sa mai póta ajuta ? De­siguru ca nu ! S’aru puté usioru aduce in armonia administratiunea — scutin­­du-se tóte drepturile — cu tóte re­­ferinttele statului modernu! Se vor­­besce de unu statu in statu ce­lu for­meza fundulu regiu, ceea ce este cu totulu neadeveratu. Se zice, ca esis­­tinti’a fundului regiu pericliteza inte­resele libertatiei. La acésta afirmatiune oratorulu replica, ca fundulu regiu a fostu totu­ deun’a unu asilu alu liber­tatiei si alu egalitatiei in dreptu. In fine presenta urmatoriulu proiectu de resolutiune : Considerându, ca articululu de lege 42 . 1868 care trateza „de dis­­pusetiunile detaiate despre uniunea Transilvaniei cu Ungari­a“ dispune: „§ 10 Pentru a asigură dreptu­rile de selv-administratiune ale scau­­neloru, districteloru si cetatiloru din fundulu regiu, pentru organisarea cor­­puriloru­loru representative si stato­­rirea sferei de dreptu a universitatiei natiunei sasesci se insarcinéza mi­­nisteriulu, ca ascultându pre respec­tivii sa substem­a dietei unu astfeliu de proiectu de lege care va ave sa respecteze si sa aduca in armonie in modu suficientu atâtu drepturile ba­­sate pre legi si tratate câtu si egali­tatea de dreptu a tuturora cetatie­­niloru ce locuiescu pre acestu teri­toriu, de ori ce nationalitate aru fi;“ ca mai departe dispune § 11 totu din acestu articulu de lege: „Universitatea natiunei sasesci se lasa si pre viitoriu in sfer’a ei de ac­tivitate ce­i compete după articululu de lege transilvanu XIII. 1791 — sustienendu-se dreptulu de inspectiune alu Majestatiei Sele ce­ lu eserceza ministeriulu­ung, responsabilu cu es­­ceptiunea, ca adunarea universitatiei nu va eserciu pe viitoriu nici o func­tiune judiciale in urm’a schimbarei in institutiunea judiciale“. Considerându, ca proiectulu de lege pre care l’a substernutu mini­strulu de interne si care togm’a se afla in discussiune nu corespunde preste totu dispositiuniloru precise ale legei mai susu amintite, ci sta togm’a in contradicere directa cu ea; ca (proiectulu) in locu de a asi­gura acele drepturi are de scopu tog­m’a sistarea acestor’a si desconsidera cu totulu cu privire la sfer’a de ac­tivitate a universitatiei natiunei sa­sesci dispositiunile paragrafului mai susu citatu. Cas’a deputatiloru sa binevoiésca a enuncia si conclude: 1. ca nu primesce proiectulu ce sta in discussiune; 2. ca indmmeza pre ministeriu ca acest’a observandu cu acuratetia dispositiunile §§­ 10 si 11 art. de lege 43 : 1868, mai departe § 88 art. de lege 42 : 1870 sa elaboreze unu atare proiectu de lege nou, care corespunde pre deplinu dispositiuniloru din legile citate si sa substerna acestu proiectu de lege, ascultandu pre respectivui, in terminu pre câtu se póte de scurtu, înaintea casei deputatiloru. Acestu proiectu de resolutiune e subscrisu de: E. Traus­chenfel­s, deputatulu districtului Brasiovu ; G. Kapp, deputatulu cetatiei Sabiiu; Fr. Ser­afin, dep. din Cincu-mare; Al. Sachsenheim, dep. din Me­­diasiu; Sam. Dörr, dep. din No­­crichiu ; Ghr. Roth, dep. din cer­­culu Agnitei; C. C­o­n­r­a­d dep. din cerculu Nocrichiului; Fr. E­rn­s­t dep. cerculu Sighisiarei; Fr. Leonhard, dep. din Orestie ; C. M­a­n­g­e­r , dep. din Cohalmu ; C. G­e­b­b­e­r, dep. din cerculu Sabiiului; W. Löw dep. Mer­­curei; G. Baussnein, dep. din cer­culu Mediasiului; A. Z­a­y dep. Sebe­­siului; E. Steinacker deputatu in districtulu Bistrittei. A­. Mak rar saluta cu bucuria proiectulu de lege, pentru ca promo­­veza unitatea statului ungurescu si e laudabilu in respectu liberalu fiindu ca nimicesce ultim’a remasin­a a unei positiuni esceptionali privilegiate. De presentu esista in fundulu regiu legi numai pentru sasi, cari in numeru de 150,000 suflete suprima 33,000 un­guri si 175,000 români. Trebue sa se puna capeta unei stari, in care dom­nesce universitatea natiunei sasesci de­­tragendu celoru 11 municipie sasesci dreptulu de a se determină pre sine , din motivulu acest’a si din cele mai susu espuse oratorulu primesce proiectulu. (Aprobare in centru.) Guido Bausnern: Onorata Ca­sa! După procederea de curendu a Casei in caus’a interpelatiunei amicu­lui meu Trauschenfels, unde datorin­­ti’a ministrului era, sa se ingrijesca de observarea legiloru, precându den­sulu recunoscu implicite o calcare pre fatia a legei si in locu de a delatura nn puse in perspectiva unu proiectu de lege, care rădică calcarea de lege la puterea de lege (Oho !) iar’ cas’a lua respunsulu la cunoscintia apro­­bandu-lu­­ oiloru­mei, după o astfel cu de purcedere este cu greu a vorbi contr’a unei legi care are de scopu a umili directu dreptatea chiara cu lu­­min’a sorelui. (Sgomotu si strigări­ la ordine !) Procederea acest’a dovedesce ca in cas’a acést’a, celu putieru in­­ unele intrebari, lipsesce respectulu înaintea legei si semn­ulu de dreptate (Sgomotu si strigări: La ordine !) Presidentulu arata, ca déca la în­trebarea momentuosa ce sta sub des­­batere cas’a trebuie se asculte cu li­­niste argumentele contrarie, pentru a nu i se pote impută, ca ea se ne­­stiesce nu numai a jiu ascultă argu­mentele contrarie, ci chiaru ale su­primă, atunci se cere si din partea dloru deputați (aratandu spre grup’a sasiloru) sa fiu obiectivi si sa eviteze espressiunile inconveniente ce nu se tiemu de obiectu. Că sa nu se póta dice, ca ca s’a nu voiesce sa asculte argumentele contrarie, nu voiu sa asezu acum de dreptulu presidialu; déca inse­diu deputatu se va folosi in de­cursulu argumentarei sete de espres­­siuni vatamatóre, voiu usă cu tóta as­primea de dreptulu meu că presidentu. Déca totuși iau cuventulu — con­tinua Baussnern — implinescu numai o datorintia etica, pentru ca lupt­a pentru dreptu formeza partea morale a luptei celei mari pentru ésistintia si cine lucrându in vietia se substrage, fia din ori-cari motive, dela acést’a lupta, acel’a pecatiuesce contr’a prin­cipiului de moralitate, pre care se ba­­seza tóta demnitatea omenésca. Mai iau cuventulu si din altu motivu ce deriva din natur’a omenesca si acest’a e speranti’a, ca d-vóstra dloru mei veti ascultă in cea din urma minuta a orei a 12 de vocea conscitatiei si veti delatura o lovitura, care ame­­nintta pre o națiune intrega cu nimi­cirea. (Miscare, o voce : Unde e acea națiune ?) Speranti’a acest’a o inteme­­ezu pre cavalerismulu si sensibilitatea natiunei unguresci in punctulu onorei, o calitate acést’a, cu care națiunea ungurésca totu­ deun’a s’a falitu. Suprem’a porunca a onorei e res­pectarea cuventului datu, o porunca acést’a, pre care si cavalerismulu tel­­harescu din evulu mediu o a respec­­tatu si lumea de astadi pune rumpe­­rea cuventului intr’o linie cu desona­­rea. Ve aducu deci aminte dloru de acést’a porunca, ve aducu aminte de cu­ventulu de onóre, pre care națiunea ungurésca l’a datu de repetite ori na­tiunei sasesci in modu serbatorescu. (Strigări: Cându ?) Voindu a constată prin fapte a­­cestu cuventu de onóre oratorulu dice, ca Transilvani’a este margaritariulu celu mai stralucitu in corón’a Stlui Stefanu si cea mai strălucită parte din istori’a acestei tieri o formeza lupt’a de patru secuii a natiunei sa­sesci pentru cultura. (Contradiceri). Intr’adeveru nu națiunea acest’a, ci tradarea de tiera a voivodului Zapo­lya e de vina, ca Transilvani’a s’a smulsu de Ungari’a după nefericit’a lupta dela Mohaciu si a devenitu tea­­trulu resbeleloru civile si a invasiu­­niloru turcesci continue. In acestu tempu teroristicu multe familii unguresci si-au scutitu averea si viéti’a in cetatile bine intarite ale sasiloru si cum ca Transilvani’a nu s’a prefacutu intr’o pustietate, acést’a se póte multiemi numai ener’giei acelei națiuni, pre care o amenintia urmă­torii aceloru familii unguresci refu­giate pre acelu tempu fatalu in cetatile sasesci cu nimicirea. (Nu este ade­­veratu !) Nu numai drepturile basate pre legi si tractate ale natiunei sasesci, ci si meritele nemuritóre, ce si le-a castigatu acést’a națiune pre tempulu pacei pentru cultur’a Transilvaniei, pre tempulu resbeleloru turcesci pentru aperarea tierei, au datu ansa natiunei unguresci sa dea natiunei sasesci cu­rentulu seu de onore pentru integri­tatea politica a natiunei sasesci, in tóte trei stadiele ce le a percursu re­­impreunarea Transilvaniei cu tier’a mama Ungaria. Si națiunea ungurésca a facutu acest’a in modu serbatorescu prin corpulu seu representativu legalu, in care ea formă că si astadi majo­ritatea suverana preponderanta si de­cisiva. La anulu 1848 națiunea ungu­résca si-a datu cuventulu seu de onore in diet’a de Posionu si Transilvani’a. Articululu VII: 1848 dispune in § 5 acceptarea tuturora libertatiloru si legiloru speciali ale Transilvaniei, cari suntu favorizóre libertatiei natiunali si egalitatiei in dreptu. In diet’a tran­silvana s’a garantata integritatea po­litica a natiunei sasesci prin resolu­­tiunea solemna din 20 iuniu 1848. Deputatii substernusera atunci unu memoriu, alui carui cuprinsu se con­centra intr’acolo, ca tiér’a sasésca sa remana unu intregu nedespartireru pre viitoriu. Comissiunea regnicolara denumita in afacerea uniunei a fostu indrumata sa lucre intr’acolo, că ministeriulu un­gurescu sa substerna pre l’as’a dechla­­rati unei dietali unu proiectu de lege la legislativ’a cea mai de aprópe. Acea comissiune regnicolara a fostu denu­mita de Majestatea Sea Imp. Ferdi­nand cu insarcinarea sa dea materia­­lulu la acelu proiectu. Intemplarile dureróse au intreruptu activitatea a­­celei comissiuni si uniunea veni in stadiulu alu doilea abia după 7 ani la diet’a din Clusiu din 1865. In diet’a acest’a, conchiamata pen­tru revisiunea uniunei, si-a datu na­țiunea ungurésca cuventulu seu de onore in resolutiunea dietale din 6 Decembre 1865, prin care dorinttele postulatele si conditiunile natiunei sa­sesci, substernute in form’a unei mo­țiuni in scrisa, se priviră de aface­rea dietei. Punctele cardinali ale motiunei eră: sustienerea constitutiu­­nei municipali sasesci si inviolabili­tatea teritoriale a fondului regiu­ni cu unu cuventu: integritatea politica a natiunei sasesci. In stadiulu alu treilea si celu din urma si-a datu natiunea ungara cu­ventulu seu de onore prin guvernulu responsabilu alu statului ungurescu si apoi prin legislativa. In Februariu 1868 guvernulu ung. a pensionatu pre contele alesu alu natiunei sasesci, ocupandu acestu postu prin denumire, universitatea natiunei sasesci a datu unu gravamenu, la care a respunsu ministrulu de interne de atunci bar. Wenkheim, ca factorii le­gali voru statori drepturile basate pre privilegie. In Decembre urmandu re­gularea definitiva a uniunei cuventulu de onore datu s’a adusu in §§ 10 si 11 art. de lege 1868 intr’o forma co­recta si legale. Oratorulu se provoca aici la unele detasari din legile ce atingu caus’a fundului regiu si apoi face imputarea, ca proiectulu de fatia ignoreza integritatea politica a natiu­nei sasesci, garantata prin legea uni­unei. Baussnern nu póte presu­pune, ca representantii natiunei cava­leresc, voru fi in stare sa­dica, ca „for­­ti’a precede onorea“. Ticalosa e națiunea, continua ora­torulu­i care nu-și jertfesce tote pen­tru onorea sea și o națiune, care nu-și

Next