Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-14 / nr. 22

87 tiene cuventulu seu de onóre, datu in modu solemnu se lepeda de onóre. Presidentulu admonéza de nou pre oratoru, care termina dechlarandu-se pentru propunerea lui Kapp. (Va urma.) Diurnalele române de preste Carpati se ocupa cu unu discursu alu lui Gambetta, rostitu nu de multu la Lyon, care discursu e in stare se dezime multe ilusiuni atâtu dincolo de Carpati câtu si chiaru si dincaci la unii adoratori platonici ai lui Gambett’a. Din discursulu lui Gambett’a se vede o cochetare cu unele monarclii europene pentru a fi spriginitu la revandumu contra Germaniei si de aceea elu recomenda amiciloru sei se renunde dela „political nationalitatiloru.“ Bata ce reflessiuni face „Press’a“ din Bucuresci lui Gambett’a. „In fati’a unei asemenea manifestări politice, care ne a amintitu si unu articolu programu din „République francaise“ dela 1872, si in prevederea ca d. Gambett’a póte veni intr’o di la putere si cu timpulu chiaru la presidinti’a republicei, noi ne amu preocupatu ca romani cu ore care îngrijire de acesta noua direcțiune politica ce se propaga de d. Gambett’a. Se pate ca noi sa fi exageratu cuvintele dlui Gambett’a care a disu, ca „politic’a nationalitatiloru (de subtu imperiu) trebuie repudiata.“ Daca d. Gambett’a va fi inttelesu respingerea numai a unoru gresieli făcute subtu imperiu, atunci nu amu are nimicu de disu. Dara ne amu mai adusu aminte si de alte scrieri ale dlui Gambett a, precum si de idea constanta si naturala de revanche contr’a Germaniei, si de ofertele făcute Russiei printr’unu articolu din „Republique francaise“ dela 1872, oferte unde se vorbia despre identificarea intereseloru francese cu cele russe si panslaviste, — oferte pre care organele russe nu le au priimitu cu încredere, — si de aceea ne amu ingrijitu si amu relevatu acésta materie. Dea Ddieu ca temerile si prevederile nóstre se fie exagerate si desmintite de timpu, nu amu dori mai multu decâtu aceste a in interesulu nationalitatiloru, alu pacei si ecuilibrulu europeanu. D. Gambett’a a calificatu de ecuivoca (louche) „politic’a nationalitatiloru“ urmata subtu imperiu. Ei bine n’ar nu dori mai bine decâtu cu republic’a francesa sa urmeze aceeași politica generósa, mai putiemu gresierele din tempulu imperiului. Discursulu dlui Gambett’a dela Lyon si articolulu ce amu reprodusa din „République francaise“ din 1872 nu prea ne incuragiaza in sperantiele nóstre. Apoi, noi n’amu confundatii nici odata pre dlu Gambett’a si partidulu seu cu intreg’a Francia, si de aceea retine apusa „Romanulu“ ca amu fi propagandu in directul acéla pentru acea națiune generósa dela care amu primitu atât’a bine in trecutu. Republic’a s’a intemeiatu in Franci’a, si n’amu dori mai bine decâtu a o vedea spriginindu principiulu nationalitatiloru si sustienendu la inaltimea sea prestigiulu Franciei in iati’a poporeloru europene. Pentru mai multa lămurire a celoru dise de noi, reproducemu mai josu pasagiulu din discursulu dnului Gambett’a relativu la politic’a sea esterna, pasagiu care combinații cu articolulu ce amu reprodusu după „Republique francaise“ din 1872, a formatu bas’a reflessiuniloru si temeriloru nóstre, pre cari, inca odata, amu dori ca tempulu sa le desmintia. Iata cum s’a esprimatu d. Gambett’a la Lion : „Noi amu pecatuitu adesea prin spiritulu de propaganda escesiva. Sa ne facemu trebuie la noi, sa ne vindecamu rânile nóstre si sa lasamu pe ceealalta lume sa-si vada singura de trebuinttele sele fara concursulu nostru. „Apoi de multu noi nu mai avemu ce sa ducemu celorulalte popore, ci din contra, avemu sa imprumutamu , dela Engliter’a libertatea de presa si dreptulu intruniriloru; dela adversar’a nóstra de ori organisarea mea militară, servitiulu adeveratu obligatoru pentru toti. Cu aceste conditiuni putemu fi siguri de concursulu si simpatiele natiuniloru. „Trebuie sa respingemu proselitismulu. Trebuie sa respingemu acea politica din tempulu secundului imperiu, politica echivoca, care mergea la Dunarea de josu, care trecea dincolo de mari in Mexico, care trada Danemarca, si care strivea pre Austria ; acea politica, care nu cauta decâtu ruine in lume si ne sapa sub picióre unu abisu, unde era sa ne cufundamu cu totulu. Acesta politica a nationalitatiloru trebuie respinsa (!). Ceea ce voimu este pacea pretutindeni.“ Fiinduca in diuma de astazi se vorbesce forte multu despre republica reproducemu anu toastu republicanu alu representantelui confederatiunei elvetiane dlu Koln rostitu cu ocasiunea banchetului anualu datu in Parisu, de societatea elvețiană de binefaceri. Eata toastulu după traducerea U. p. A. : „Ca republicani de vechia data, avemu deprinderea de a manifestă la aceste banchete, cari suntu nisce serbări de familia, convingerile si simtiemintele nóstre cu franchetia. Aceste consideratiuni ’mi permitu a le esprime ca membru alu acestei numerose familii elvetiane din Parisu, din care amu fericirea de a face parte de 20 ani. Privimd cu încredere viitorulu Republice francese, fiinduca ea nu este produsulu unei miscari efemera, ci alu unui spiritu de moderatiune si de vointta cugetată din partea natiunei. Privimu cu încredere viitoriulu Franciei fiinduca suntemu adencii convinși ca națiunea francesa nu voiesce alta republica decâtu acea care asigurandu progresulu si libertatea, garanteza ordinea si pacea, si cu celu mai puternicu spriginu alu loru, munc’a. Totu in acestu sensu intielegemu noi si iubiru in Elveti’a republic’a. Acel’a care nu iubesce nici ordinea nici munc’a nu este demnu, in ochii nostri, de numele de republicanu. Libertatea fara ordine si munca, nu mai este libertate, ci anarhia, detestata de adeveratulu republicanu, ca si de muli archistu. Ceea ce ne intaresce in încrederea nóstra, este ceea ce amu vechiutu, cu proprii nostri ochi, ca unu regiuiu republicanu de faptu fara organisare definitiva, a solutu celu putieru, in tempii cei mai deficili, sa restabilesca ordinea contr’a unei rescele fara precedent, sa libereze Franci’a de o ocupatiune străină si de o datoria de resbela enorma, sa intaresca si chiar sa maresca creditulu in intru si in afara, sa mentie ordinea si sicuranti’a in cursulu ultimiloru cinci ani, cu tóte ispitirile de totu feliulu. Cu ce dreptu se póte presupune ca republic’a recunoscuta formalu ca stare legale a tierei si spriginita de sufragiulu universal va oferi mai putiena garantia intereseloru celoru mai inportante ale societății, de cum le-a asiguratu înainte de a fi primitu o sancțiune legale ? In fine, cum s’aru pute admite ca acesta republica, care datoresce fundarea sea unui spiritu de moderatiune necontestabile, aru pute in aplicarea si desvoltarea principieloru sele, sa nu cunosca tóte regulele intțelepciunei si sa uite tóte invetiamintele istoriei in privinti’a conditiuniloru fundamentale ale duratei institutiuniloru democratice ? Nou’a republica póte cu atâtu mai multu sa compteze presimpatiele celorulalte națiuni, cu câtu acestea recunoscu intr’unu statu constitutionalu, basatu prevointi’a unui popom intregu, o garantia mai multu pentru interesele pacei, cari suntu nu numai ale Franciei dar’ si ale Europei. Desvoltarea institutiuniloru republicane prin legislatiune intr’o tiéra care are traditiuni monarchice este o lucrare dificile. Ea va fi înlesnită de concursulu realu alu tuturora cari puiu mai presusu de opiniunile loru personale, seu mai presusu de acelea ale partidei loru, interesulu generalu alu tierei si vointi’a nationale legalmente manifestata. Se speramu ca unu spiritu de concordia si de unire va ajută ase îndeplini acesta frumósa misiune. Nu ne cunoscemu nici marirea nici dificultățile acestei lucrări, dar’ credemu in puterea morala a principieloru suveranitatiei nationale si a libertatiei, in intielepciunea si in devotamentulu corpuriloru constituționale ale tierei, in patriotismulu si in realitatea ilustrului presiedinte alu republicei. Mantie se republic’a francesa si desvoltese in același spiritu care a reusita de a o funda! Aducă tóte rudele ce națiunea are dreptulu de a astepta dela dens’a! Rasipesca prin fapte neîncrederea si temerile! Asigurându progresulu si libertatea, fia in același tempu o garanția de ordine si de pace, o parodia a tuturora drepturiloru si a tuturora intereseloru legitime contr’a incalcariloru, din ori-ce parte aru veni ele ! Asigure mai cu osebire Franciei instrucțiunea universale, propagata in tóte clasele sociale cu cea mai solida garanția a tuturoru libertatiloru! Adresându aceste cuvinte de simpatia republicei francese, suntu adencu convinsu de a fi interpretulu credinciosu alu simtiminteloru nu numai ale coloniei elvetiane din Parisu, si ale tuturora colonieloru elvetiane din Franci’a, dar’ si alu natiunei întregi. Elveti’a republicana saluta cu simpatia si cu încredere pre Franci’a republicana. Radicu acesta toasta pentru republic’a franceza si pentru presiedintele republicei.“ (întreita salva de aplaude.) In cele urmatóre damu publicului nostru cetitoriu, unu articlu care ni s a trimisu dela unu carturariu de ai nostri dela tiéra, care in modesti’a sea, nu are pretensiunea a se numera intre „inteligenții“ natiunei. De aceea reproducemu articululu fara de nici o schimbare, respectandu vocea din popor in puritatea ei. Ne bucuramu vedendu ca poporulu nu e indiferentul la cele ce se intampla in sinulu seu si marturisimu ca ne a suprinsu candu amu veciutu ca cele indignate in „indignurile“ nóstre din Nr. 19 au inceputu a se adeveri asta in graba. Bata articululu: Defectele tempului presinte, si îndreptarea loru. Dela tiera in Martiu 1876. Precum pacea infratiesce si armoni’a se propaga si respandesce intre poporu prin omeni însuflețiți de spiritulu binelui si de simtiemintele caritatiei evangelice — de asemenea disarmoni’a, ur’a si resburarea inca se propaga si respandesce prin omeni inspirați de spiritulu zeului, de ambitiune, arogantia si interese egoistice. Pentru a se pute delatura din simlu poporului nostru — ori ce datini si obiceiuri stengace ori ce rele si defecte, care ’i potu casiuna ruinare si nenorocire si ai inspiră religiositatea si moralitatea cari singure conduce pre orice omu la adeverat’a fericire, se ceru puteri si spirituali si materiali, vointta si putintia, conttelegere fratiesca intre toti factorii principali si conducătorii poporului si mai cu sema intre acei’a, cari vinu mai desu in atingere cu densulu, cum suntu: preoții, invetiatorii, notarii, advocatii, dregătorii si representantii comunali si bisericesci si se mai aștepta inca si sprijinulu inteligentiei nóstre de tóta specialitatea. Cându toti acesti’a se voru uni in cugete si in simțiri, si se voim interesă mai cu zelu ca până acum de sortea si viitoriulu poporului nostru, conlucrandu cu energia pentru prosperitatea si luminarea lui, atunci desigura voru afla cu lesnire calile si mijilacele conducatóre la scopu si voru ajunge la succesulu doritu. Déca pretindemu si dorimu cu ardere, ca poporulu nostru sa fia crescutu in religiositate si moralitate, de asemenea sa pretindemu imperiosu — ca aceste virtuti ceresci sa le poseda primo loco conducătorii sei — de ori-ce trepta si positiune — fia laici ori clerici — conformu precepteloru evangelice : „Asta se lumineze lumin’a vóstra înaintea ómeniloru, ca se vedia faptele vóstre cele bune si sa marésca pre tatalu vostru celu din ceriuri.“ (Matei capu 5 versu 16.) Nu vomu gresi marturisindu sincera adeverulu ca amu vediutu si vedemu cu durere de inima, ca chiaru unii dintre conducători prin faptele loru egoistice si pentru interesele loru ordinari in locu se moraliseze, ei singuri prin conduit’a loru necorespundietóre demoraliseza si făcu celu mai mare zeu si stricăciune bietului poporu. Una dintre cele mai dureróse si mai neplăcute calamități este si acea impregiurare, ca multe din defectele stricacióse si ruinatóre intereseloru poporului nostru preste totu le vedemu concentrate mai multu intre unii dintre barbatii nostri asta numiți invetsati si inteligenți ce se tienu de conducători. Cunoscemu pre unii domni invetsati si inteligenți ai noștri, cari neputendu fi sustienuti la scala numai cu spesele parintiloru loru cei seraci si-au continuatu si terminatu studiele mai inalte cu stipendii si déca au devenitii in oficii publice in locuse fia omeni onești, activi si consciintiosi, au inceputu a escela in abusuri, negligintia, luciu si desfrenare, incâtu vrendu nevrendu ne vine a crede, ca astfeliu de ómeni in decursulu studieloru loru au invetiatu a fi inspirați mai multu de spiritulu zeului decâtu alu binelui si la invetiatura au imitatu mai numai viciile si defectele ómeniloru stricați de prin cetati decatu cultur’a inimei si virtutile sociali ale barbatiloru intr’adeveru civilisati. Bata dar, din ce motive devine, ca numai e nici o mirare cându au di adese pre bietulu poporu esclamandu si vaserandu-se : „Dieu, ca unii dintre domnii nostri cei invetiati nu mai tieau nici o lege — nu mai au nici unul dieu — ei ni se pare ca au invetiatu numai cum sa ne încurce si delésen pre noi — si cum sa se imbogatiasca pre ei.“ etc. Déca vomu consideră si judeca rationalu si fara passiune tempulu si impregiurarile in care traimu astazi — si conduit’a unoru omeni invetiati si inteligenti — apoi vrendu nevrendu trebuie sa aprobamu esclamatiunile si vaieraturile cele drepte ale poporului — ba ca unii, cari ne-amu convinsu din esperintia propria despre relele si defectele tempului presinte — afirmamu susu si tare si de chiar amu in fati’a lumei — ca amu devenitu sa traimu astadi in celu mai nenorociti tempu de corumptiune si decadintia morala — in tempulu acel’a nenorocitu candu oficiele publice — pentru unii din cei ce le ocupa au devenitu unu monopolu de speculat ori după limba giulu fratilora nostrii, din Romani’a unu midilocu de chivernisela. (Va urmă)