Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-18 / nr. 23

91 câtu de drepta nu pote fi vorba, — dar’ precum se vede, si diurnalistic’a din capitala, inca a trecutu forte rapede preste acesta parte a desbaterei, si abia o amintesce cu câteva cuvinte. Deci fiindu-ca pentru noi acest’a este mai interesanta din alu nostru punctu de vedere, — fiindu in posessiunea diurnalului dietei o scutemu de acolo, si o punemu din firu in peru in vederea on. cetitori ai nostri. (Va urma) Continuamu cu raportulu nostru despre siedinti’a casei deputatiloru dela 22 Martie n., cându s’a inceputu desbaterea generale asupr’a proiectului de regularea fundului regiu. După Baussnern, care a aperatu intregitatea politica a fundului regiu intr’unu tomu provocatoriu, urméza in sirulu oratoriloru ministrulu pressedinte Tisza, care ’si reservase dreptulu de a mai vorbi inca in cestiunea fundului r. déca cumva i se va da ansa. Cuventarea provocatóre a lui Baussnern i dede ocasiune a se folosi de dreptulu reservatu. Ministrulu presiedinte Tisza observa, ca va vorbi cu linistea si precautiunea relevata de dlu presidentu si va da la discursulu (lui Baussnern) unu respunsu nu cum ’Iu merita acestu discursu, ci cum nu reclama demnitatea casei. (Aplausu.) Intâiu observu, ca națiunea ungurésca, care nu si-a denegatu vre odata nice cavalerismulu, nice cuventulu seu de onóre, nu lu va denega nice pre viitoriu, un’a a invetiatu natiunea si sperezu ca va trage folosu din invetiatura, adeca de a nu se lasa prinsa in cursa, cându se face provocare la cavalerismulu si curentulu ei de onore, ci a esamina ca ce face ascunsu sub acést’a provocare. Si fiindu ca vreui sa evitu totu ce amu puté escita iritatiune, observu, ca nu me voiu estinde asupr’a meriteloru ce si le-au castigatu sasii in decursulu istoriei si a recompensei ce a primitu națiunea unguresca dela națiunea sasesca pentru cavalerismulu seu manifestatu după dlu allegatu in anulu 1848. (Aplausu viu.) Unde amu veni inserioru, cându aru sta ce a disu unulu dintre domnii deputați, ca a modifica o lege esistenta semnifica a nu respecta sântieni’a legei, a vatama respectulu de lege, sau chiaru a calcă si cuventulu de onore. Atunci viéti’a fiacarei națiuni ce se afla pre calea desvoltarei nu aru fi decâtu o continua nerespectare a legei, continua calcare de cuventu, pentru ca unu progresu fara modificare de legi nnce ca se póte absolutu cugeta la o națiune. (Adeveratu !) Cum sta iise lucrulu? Dlu deputatu vorbesce de o națiune unguresca si de o națiune sasesca si despre cea din urma ca despre o națiune politica si o aduce in legătură cu indivisibilitatea teritoriale. Eu nu sciu onorata Casa, dara cetescu celu putieru in legea de egal’a îndreptățire a nationalitatiloru, ca in imperiulu Setului Stefanu, adeca in Ungari’a — Croati’a face in câtu-va esceptiune — nu exista alta națiune politica decâtu numai cea unguresca (Asia este!), cum se póte afirmă fatia cu noi o națiune politica sasesca, de a carei teritoriu nu trebuie sa ne atingemu, acest’a, o marturisescu, a si voi bucurosu sa mi-o explice cineva prin altu ceva si nu prin preocupatiune unilaterale si adeverata desconsiderare a legei. Ce mai dice legea din 1868, la care se provoca dloru asta bucurosu ? Nu dice la inceputu precisu, cum au enunciatu dechlaratiunile premergatóre ale dietei unguresci, ca intru câtu se potu respectă si sustiene drepturile esceptionali ale Transilvaniei? Legea din 1848 dice, ca se respecteza tóte acele drepturi separate ale Transilvaniei, cari suntu favorizóre libertatiei si egalitatiei de dreptu. (Astă e!) Intrebu acum, cadu acele legi, cari au datu sasiloru pre teritoriulu de până acum alu fundului regiu o positiune privilegiata, in categori’a acésta ? Eu nu credu sa pota cineva dovedi, ca majoritatea cea mare a poporatiunei de pre acelu teritoriu se va află convenibile cu egalitatea de dreptu. (Aplausu viu). Starea separata se condamna chiaru prin cuvintele legei citate din 1848, in care s’a facutu promisiunea. Articululu 43. 1868 dice cu privire la Transilvania, ca impartirile teritoriali ce au esistatu până acum si numirile după națiunile politice, precum si prerogativele si privilegiele împreunate cu acele, intrucâtu ele au competatu unei națiuni cu eschiderea celorulalte, se stergu; legea pronuncie respiratu, ca nu esiste unu pamentu sasescu, o națiune politica sasesca, unu teremi politicii sasescu . (Aplausu viu) prin urmare principiulu e pronunciatu chiaru prin legea din 1868; aplicatiunea s’a reservatu — nu voiescu sa desfasiaru pentru ce da si pentru ce nu e pentru unu tempu mai târziu. Deci chiaru legile dovedescu contra pretersiuniloru dtoru deputați. Repetu: deși legea cea noua intrunu punctu sau intr’altulu, intentiouneza altu ceva, totuși nu potu sa recunoscu doctrin’a, ca ea aru fi o desconsiderare a legei, o calcare a curentului si tocmai cei ce au o idea de missiunea culturale nu numai in curentu ci si in spiritu, nu potu nice sa statoresca acést’a teorie. Afirmatiunea, ca esistinti’a si institutiunea sasiloru nu contradice libertatiei, pentru ca ei s’au bucuratu si in evulu mediu in Ungari’a de libertate, cum nu se pot vede pre acelu tempu nicarii in Europ’a, — mi-a facutu plăcere. Va fi bine sa se noteze acest’a. Impregiurarea, ca acele institutiuni au fostu pre atunci institutiuni de libertate, nu dovedesce, ca ele suntu si astazi institutiuni de libertate si de egala indreptatire, care adi e indispensarera. Organisatiunea nobilimei maghiare si sfer’a ei de dreptu au fostu in evulu mediu institutiuni de libertate, daru astadi nu e justificabilu, a dă nobilimei form’a primitiva. (Aplausu viu.) La compunerea acestui proiectu de lege amu fostu condusu de dorinti’a, că fia care teritoriu alu tierei si fia care locuitoriu sa fia iu respectu administrativu egalu indreptatitu, prin urmare sa se satisfaca principiulu de egalitate in dreptu si eu cutezu sa afirmu cu resolutiune, ca nu mi-a trecutu nicicându prin minte sa me lasu condusu de semtieminte inimice fatia de cetatienii acestei tieri, de ori si care limba aru fi, si marturisescu, ca nu me semtiamu chiamatu a dă concetatieniloru nostri sasi ce locuiescu in Transilvani’a testimoniulu de paupertate ce li-lu dau insisi dnii deputați dicându, ca acést’a națiune e atâtu de slaba, atâtu de fara vitalitate, incâtu trebuie sa mora, sa apuna cându se pune pre aceeași basa de dreptu cu ceilalți cetatieni din tier’a. (Aplausu prelungitu.) Eu onorata Casa, credu si sum convinsu, ca cetatienii sasi din Transilvani’a nu numai voru trai sub scutulu legei generali ci voru si prosperă si înflori. Ceea ce va peri, va trebui sa per a, edomni’a intereseloru eliceloru singuratice — dara pre acést’a nu o va compătimi nimene. Celalaltu punctu de vedere, e acel’a că sa nu esiste nici umbra de îndoiala, ca națiunea ungara vrea sa confisce averea sasiloru, după cum audiămu din incusurile neîntemeiate ce se latiescu de ani incóce. Lasându administrarea acestei averi la universitatea sasesca si nedandu-mi vre-o părere despre natura juridica a acestei averi, ci lasându sentinti’a la cosuri de îndoiala la competinti’a judecătoriei, credu, ca se voru dovedi de neadeverate tóte acele incriminatiuni, prin urmare amu corespunsu si acestui punctu de vedere. Domnii deputați, cu deosebire din antevorbitoriu sa nu creda ca devis’a nóstra e „forti’a precede onórea.“ Noi voi mu sa impreunamu puterea cu dreptulu, dara sa nu vepara reu ca puterea speciale ce a domnitu intr’unu coltiu alu tierei, vi se ia din mâna pentru ca sta in contradicere cu dreptulu generalu. Recomendu proiectulu spre acceptare. (Aplausu prelungitu). Al. Bujanoviciu dice, ca proiectulu urmaresce dóue scopuri: a statori modulu pentru regularea viitóre a fundului regiu si a regulă relatiunile de avere ale universități ei natiunei sasesci. Necesitatea scopului primu o recunosce dejă articolulu de lege 43: 1868, care si pune regularea in perspectiva. Acést’a necesitate o recunosce si oratorulu in ambele direcțiuni, dar a se nasce întrebarea, déca scopulu catva care nesuimu e adeveratu, déca modulu propusu e corespundietoriu ? înainte de tóte oratorulu declara, ca nu tiene admisibilu pre teritoriulu statului ungurescu esistinti’a de corporatiuni administrative privilegiale, atâtu din punctu de vedere alu egalitatiei in dreptu, câtu si din interesulu statului si alu administratiunei. Oratorulu afla, ca proiectulu e corespund ietoriu intrucâtu privesce regularea relatiuniloru de avere a universitatiei sasesci, dara cu privire la regularea fundului r. proiectulu pronuncie numai unu principiu, fara de a aretă modulu resolverei practice. Si acest’a e unu defectu mare ce pate sa deștepte ingrijiri la respectivii. Trebuie sa se duca intr’unu proiectu de lege, in ce modu se va esecuta acést’a regulare deodata cu regularea altoru teritorie transilvane. Oratorulu primesce proiectulu reservându-si dreptulu a-si dă parerea sea in desbaterea speciale despre defectele proiectului. A. Zay spriginindu proiectulu de resolutiune alu lui Kapp de chiara, ca respinge cu indignatiune proiectulu guvernului despre regularea fundului regiu. Presidentulu casei amintesce, ca espressiunea de care s’a folositu antevorbitoriulu, nu e parlamentara si conveniența. Defectele tempului preslate, si îndreptarea torii. De cându traimu sub constitutiune, a disparutu dreptatea. Dreptatea după cum vedemu ca se aplica astadi legile — ni se pare ca unii o considera a fi o marfa — care se vinde si da numai pre bani. Póte fi astadi cineva omulu celu mai onesta si dreptu că lumin’a — n’are moneda — nu este omu; — prin urmare astadi omulu care le are moneda pate profită de ori si ce si numai acel’a este demnu de consideratiune. Esceptiunile suntu rari. Astadi in loculu adeverului — domineza minciun’a; in loculu dreptatiei — asuprirea; in loculu sinceritatiei — ipocrisi’a fatiarnicia ; in loculu moralei — viitulu; in loculu armoniei — cisarmoni’a; in loculu sacrificiului si modestiei — egoismulu; in loculu virtutiei si inocentiei — vanitatea si culpabilitatea; in loculu sciintiei, ignoranti’a; si in loculu caritatiei evangelice, domineza maliti’a, ur’a si resbunarea ! Până cându nu se voru reintorce toti cei abatuti si decadinti in retacire, de pre caile prapastiei in care innata in presiune, si se apuce pre caile adeverului si ale dreptatiei, nui sperantia de a pute veni la îndreptarea cuvenita si la fericirea dorita, fia in afacerile statului, fia in afacerile nóstre nationale bisericesci, fia in afaceri comune ori private. Numai pacea, armoni’a si infratirea comuna si privata, si perfect’a egal’a îndrep(Fine)tățire a tuturora popóreloru si nationalitatiloru din patria, potu conduce, nu numai pre popóre si nationalitati, dar si pre comune si familii la fericire. Până cându nu se voru pătrunde si convinge si cei mari de susu, si cei mici de josu de perceptele evangelice: „Ce tie nu-ti place, altui’a nu face“ nu se póte nici speră nici face îndreptarea cuvenita. Mai intâiu josu cu demoralisatiunea si egoismulu marsiavu, josu cu interesele, ambitiunea si aroganti’a de caste. Si susu cu religiositatea, moralitatea si caritatea evangelica, susu cu adeverulu si dreptatea, caci numai astfel cu conlucrandu si mergendu cu puteri unite toti conducetorii si factorii principali ai poporului, pe data nemultiumirile voru încetă si va resari sórele dreptatiei si alu fericirei comune pentru toti. Mai departe in specialii disu, pre câtu tempu va mai fi condusu poporulu nostru, de câtva barbati malițioși, aroganți si egoiști, de câtva preoți, invettatori si notari desfrenati si negligenti, de câtva amploiați corupți, negligenti si fara conscitatia, de câtva jurați si representanti nemorali si abusatori, de câtva inteligenți care speculeza cu interesele poporului, sa nu mai pretindemu nici sa asceptamu, ca se voru poto sterpi astă usioru relele de care suferimu, ori ca se voru desradacina datinele si obiceiurile stângace, si se va implanta religiositatea si moralitatea cea adeverata in poporulu nostru, lara si iara mai repetezu convingerea mea, ca sa se desbrace mai intâiu conducătorii poporului de defectele loru cele rele, si sa se îmbrace cu virtutea că cu o haina, sa se indrepteze in fapte si se premerga cu exemple frumóse, si atunci fia siguri ca si poporulu ii va urmă si imită. Conducători, inveniati si inteligenți ai poporului ! fapte, fapte si iéri fapte frumóse demne de imitatu, ca pre vorbele si promisiunile cele frumóse, si vane, numai da nimenea nimicu, pasiti la concordie si fratietata adeverata mai presusu de tóte, părăsiti fara amanare câmpulu celu nenorocitu alu discordiei si intrigei si lucrau in armonia fratiasca pentru binele si prosperitatea poporului a scólei, a bisericei si natiunei nóstre. O voce din poporu. Varietăți. *** Ratiociniu publicu. Balulu invetiatorescu din Branu tienutu Dumineca in 25 Ianuariu st. v. 1876 a esitu cu resultatulu urmatoriu : Din Branulu propriu s’a primitu dela DD. Gr. Boeriu pretore 1 fl. I. Ratiu notariu 2 fl. I. Turcu vice-pretoru, 150 er. Fr. Schiller vamesiu unu galbenu in pretiu 5 fl. 30 er. Fr. Reischig direct, in vama, 1 fl. Andr. Covăci vamesiu, 2. fl 70 cr. Ioanu Stoianu primariu, 1 fl. 50 cr. Ioanu Puscariu notariu, 1 fi. Antoniu Manzatu colect., 1 fl. C. Tartler provis., 2 fi. Sőcs Führ., 1 fi. Ioanu Manciu Führer, 1 fi. Ant. Predal, 2 fl. D. Tratanc, 1 fl. I. Gerbacea prim., 1 fl. Presied. gend. 1 fi. Bogdanu gend., 1 fl Sum’a, 27 fl. Din Moeciu inferioru. Dela DD. Ioanu Persioiu parodia, 1 fl. I. Voiculescu, 1 fl. N. Benciu, 1 fl. Vl. Enescu, 1 fl. Z. Enescu, 1 fl. I. Surdu, 1 fl. N. Nedelcu, 1 fl. N. Pivariu, 1 fl. Sum’a , 8 fl. Din Simonu. Dela DD. Ioanu Moșioiu parodiu, 1 fi 50 cr. G. Enescu 1 fl. B. Manea, 50 cr. Sum’a, 3 fl. Din Porta. Dela DD. Ioanu Lungu parocbu, 1 fi. loan Dancin cast, 80 cr. Al. Balc’a, 1 fl. Iacobu Schuster, 1 fl. Dn’a G. Grozea, 1 fl. I. Plotogea, 1 fl. G. Pandrescu, 1 fl. Sum’a: Din Sohodolu, 6 fl. 80 cr. Dela DD.