Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-21 / nr. 24
Tel prafara ese Dumineca si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea sa face in Sabiiu la espeditur’a foiei,pre afara la e. r. paate ca bani gatda prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anii 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pentr. 24. Sabiiu 21 Marliu (2 Aprile) 1876. / trofeelelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.ieru pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tierx Jstreine pre anu 12/8 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâia ora I ön 7 cr. sirulii, pentru a doua ora cu 6 '/ter.si pentru a treia repetire cu 3'/t cr. v. a. Alegerile la sinodala irchidiecesana. (Continuare:) P. Ases. cons. Moise Lazaru in cerculu Iliei, P. Prot. Ioanu Papiu in cerculu Devei, P. Parociu Petru Maniu in cerculu Hondolului, P. Prot. Ales. Tordasianu in cerculu Albei Iulie, P. Prot. Ioanu Gaju in cerculu Abrudului, P. Prot. Simeonu Popu Moldovanu in cerculu Turdei, P. Parochu Galatianu Liagau in cerculu Galatiloru, P. Aciin prot. Daniilu Tamasiu in cerculu Deagului, P. Parochu Bartolomeiu Baiulescu in cerculu Valceleloru, P. Prot. Ioanu Petricu in cerculu Saceleloru.*) Dintre laici s’au alesu: in cerculu Resinariloru dlu consiliariu de trib. supr. in pens. Iacobu Bologa si dlu Directoru alu Albinei VisarionT Eomanu; in cerculu Saliscei dlu consil. guv. Elia Macelariu si dlu advocatu Dr. D. Bacaciu; in cerculu Sebesiului dlu advocatu Dr. Stefanu Pacurariu si dlu subs. reg. Ioanu Paraschivu; in cerculu Orestiei dlu advocatu Dr. Petco si dlu procuroru financiare Antoniu Schiau; in cerculu Hatiegului dlu advocatu Dr. Ioanu Borci ’a si dlu primariu urbanu Ambrosiu Barsanu; in cerculu Iliei dlu asesoru de scaun, orfan. Simeonu Piso si dlu concip. de advocat. Alesiu Olariu; in cerculu Hondolului dlu septemvru Ioanu cavaleru de Puscariu si dlu concip. de advocat. Sabinu Piso ; in cerculu Albei-Iulie dlu advocatu Nicolau Gaetanu si dlu ass. la scaun. prf. Rubinu Patiti ’a ; in cerculu Abrudului dlu proprietariu Michailu Andreic’asi dlu notariu Ioanu Danciu ; in cerculu Turdei dlu advocatu Anani’a Moldovanu si dlu perceptoru comit. Ioanu Filipescu ; in cerculu Calatei mari (Clusiu) dlu cons. de contabil. Victoru Piposiu si dlu proprietariu Anani a Trombitasiu de Betleanu; in cerculu Rohiei dlu advocatu Ioanu de Pred ’a si dlu pretoru Ioanu Buzur ’a ; in cerculu Galatiloru dlu prof. Ioanu Candrea si dlu Vasile Buzdugu; in cerculu Deagului dlu jude de trib. Ioanu Pinciu si dlu proprietariu Eugeniu Brote; in cerculu Seghisiarei dlu profetef. Iosifu si dlu archivariu magistratu alu Ioanu Siandru; in cerculu Valceleloru dlu advocatu Iosifu Puscariu si dlu advocatu Octav. Sorescu; in cerculu Saceleloru dlu directoru gimn. Dr. Ioanu Mesiot ’a si dlu comerciante Diamandi Manole; in cerculu Fagarasiului dlu jude de trib. Georgiu Fagarasianu si dlu advocatu Ioanu Duvrea ; in cerculu Agnitei dlu vice-notariu de trib. Ioanu Tecontia si dlu archiv. scaunalu Moise Branisce. Alegerile publicate in mulu premergatoriu suntu constatate prin actele oficiale urmate mai tarziu, de unde urmeza, ca informatiunile nóstre s’au adeveritu. In sfarsitu —u vorb’a e de viitoriulu tierei si de bun’a vietiuire a nóstra, care suntemu in tiera. De prisosu nu se póte dice dar’ nimi cu. S’aru putea dar’ dice, ca noi românii, trebuiesce sa remanemu reservati in fatia cu acésta cestiune, deóre-ce suntemu lipsiti de putinti,a de a inmuri cu intreg’a nóstra putere asupr’a vietiei nóstre publice. Trebuiesce, nu trebuiesce , unii potu fi de o părere, alții de alt’a. Aici deosebirea nu ne privesce. In tóte cazurile trebue sa ne damu noi insine nóne insine sema despre cele ce se petrecu in tiara. Indata ce magiarii au credintu de cuviintia a ne desparți prin legi si prin mesuri administrative de câtva densii, ei ne-au datu dreptulu, ba chiaru ne-au silitu a ne simti ca unu factoru isolatu in viéti’a statului si astfel iu a da frescecarei cestiuni publice dóue fetie: un’a care ne privesce pre noi, si alt’a, care privesce tiér’a. Ei, magiarii insi’si, ne-au silitu si inca totu ne mai silescu a nu intielege tiér’a intrega, cându dicemu „noi“. Nimenu ne póte dar’ învinovăți de particularism, déca si in fatia cu cestiunea vamala ne punemu dóue intrebari: care suntu interesele tierei in fatia cu statornicirile vamale ? si care suntu interesele in specialu romanesci ? întrebarea de căpetenia este: déca e in interesulu Ungariei, ca tierile de sub corón’a sântului Stefanu sa formeze unu teritoriu vamalu despartitu de catra celelalte tieri ale imperatiei ? Sa platesca nemtiulu dela Vien’a ori sa nu platesca vama, cându aduce negotiu in tiér’a ungurésca ? Interesulu celu mai apropiatu alu consumentului aru fi, cu elu sa nu platesca, deórece la urm’a urmeloru nu elu platesce vam’a, ci noi, care cumperamu marfa, fiinduca cu câtu mai mare e vam’a, cu atâtu mai scumpu ni se vinde negotiulu. Dar’ trebue sa privimu treb’a si din punctulu de vedere alu fabricantului din Ungaria. Daca pe lângă fabricatele lui se voru mai vinde si altele in Ungaria, elu va găsi mai anevoia cumperatori. Nu va găsi vise de feliu cumperatori, daca mărfurile străine voru fi mai eftine ori, cu aceleasi pretiuni, voru fi mai bune. Urmarea va trebui sa fia, ca fabricantulu din Ungari’a va trebui sa incete a mai fabrică, deóre-ce nu are consumenti, si acest’a aru fi pentru consumentii din Ungari’a o perdere neasemenata. Déca tocmai acele mărfuri, care s’au produsu in străinătate, aru fi fostu produse in tiéra, consumentulu aru plat negotiulu mai eftinu, deóre-ce nu aru avea sa platesca si cheltuelile de transportu. Interesulu consumentiloru e daru acelasi ca si a producentului: a pune stavile concurentiei marfuriloru streine, pentru a ocroti desvoltarea producerei in tiera. Acest’a'e principiulu, pe care l’a adoptatu guvernulu Ungariei si elu trebue sustienutu. Ne putemu numai teme, ca guvernulu, fiindu magiaru, ca intotdeun’a, si acum va sacrifica acestu principiu economicu pentru consideratiuni politice reu intielese. Da, reu intielese, deórece nu póte fi unu mai puternicu motivu tocmai politicu, decâtu acel’a, de a ocroti desvoltarea economica. Si voru gresi magiarii, déca voru crede ca suntu consideratiuni mai presusu de acest’a. Tocmai pentru ei in specialu cestiunea isolavei vamale e o cestiune de esistentia. Dar’ sa ne damu mai inadinsu sema despre inmurirea economica a tieriloru de preste Lati’a asupr’a Ungariei. In productele agricole noi totudem’a putemu tiene concurentia mai multu : partea ceealalta a imperiului are trebuintta de noi, agricultura, vam’a nu ne Catu pentru privesce. Dar’ si este unu principiu admisa in intrega Europa, ca bucatele sa nu fia vamuite. De asemenea putemu tiene concurentia in unele ramuri de fabricatiune agricola, cu bere, spirtu, faina si alte putiene. In cele mai multe vise industria Ungariei e suprimata. Zabaim, hartie si altele Ungari’a importa, cu tóte ca pamentulu ei rodesce materia de prelucratu. Cându ne redicamu inse la celelalte ramuri ale industriei, trebuie sa desperamu. Nu mai e cu putintia o desvoltare: negotiulu strainu e mai bunu si mai eftinu decâtu celu indigenu. Sa luamu intre altele trei fabricate deosebite : sticla, piele si fierarii. Ungari’a e un’a dintre fierile, care produce multu feru. Dar’ ce folosu, déca elu se consuma ori se esporta numai in starea lui bruta. In deobste noi feru prelucratu consumamu numai din străinătate. In anulu 1868 s’a produsu in Ungari’a 1,797,300 centenare vamale feru brutu si 211,200 feru turnatu. Noi nu avemu trebuintta de totu acestu feru, prin urmare o mare parte se esporteza. Avemu inse trebuintie de cutite, case, securi si alte instrumente de feru. Cu tóte inse ca ferulu se produce in tiéra, noi aceste instrumente le cumperamu din străinătate. Astfeliu totu la anulu 1868 s’a importatu in feru prelucratu si otielu vr’o 200,000 centenare vamale. Ce s’a intemplatu dar ? Străinii au cumperatu terulu nostru, l’au prelucratu si iérasini l’au tramisu totu noue. Pentru acea terulu trebuiesce sa fia atâtu de scumpu: platimu transportulu incolo, incóce platimu procentele capitalului, cu care lucreza ei si in sfarsitu mai platimu si lucrulu loru. Se inttelege, ca astfel cu noi platimu mai multu pentru cele 200,000 cent. decatu ce amu primitu pentru unu milionu centenare din ferulu nostru. De asemenea, ba inca mai reu stamu cu pelea. Abia mai este o tiéra, care sa producă atâte vite ca si Ungaria. Astfel nu producemu si multa pele. Dar’ pelea bruta se esporta si ni se tramite prelucrata, pentru a o plati insotitu. Putien’a fabricatiune de pele, care era in Ungari’a, a cadiutu de cându tr’ansportulu a devenitu pe caile ferate mai eftinu. In Ardelu ea s’a mai sustienutu, deórece pelea bruta si lucrulu e mai eftinu, iéra transportulu e mai mare pentru marf’a străină. Ce mai este inse, nu e decâtu reproducere primitiva; in mare parte consumamu pele vienesa, englezesca, frantiuzesca, ba chiara si rusesca. In sfarsitu sticla nóstra abia mai póte fi pusa intre fabricatele de o anumita importantia. Se inttelege aici străinii nu ducu materia bruta dela noi, dar’ ne tramitu negatiu mai bunu si mai eftinu, incâtu fabricanții nostri suntu siliti a inceta sa mai lucreze. Déca vomu urma intregulu siru a ramuriloru de industria, vomu găsi ca tóte stau chiaru si mai reu decâtu aceste. Amu atinsu inse numai pre aceste, care suntu cele mai importante pentru Ungari’a si care, pre noi romanii, ne privescu de a dreptulu. Déca s’aru puté desvolta la noi industria in aceste trei ramuri, atunci tocmai noi, populatiunea muntena, aru trebui sa ne intarimu economicesce. Noi suntemu mai apropiați de isvorele materiei brute. Moții făcu securi si alte instrumente si nu lipsesce decâtu ocrotirea lucrarei loru. In Ardelu suntu tabacari, nu trebuiescu decâtu sa fiu ocrotiti pentru a pute produce cu vreme negotiu mai bunu. Tabacari’a inse in Ungari’a era odata tocmai o industria specifica magiara: ce a mai remasu din ea ? Déca ne vomu da acum sema despre urmarile economice ale acestei inmuriri străine, ne vomu incredintia ca astfel eu nu pute merge mai departe. Noi avemu o mulțime de trebuintte, care nu potu fi multiumite decâtu prin producte străine. Prin acest’a ne-amu facutu tributari ai celor’alalte state, de aici urmeza rubla financiara a Ungariei. Tierile vecine traiescu pe pielea nóstra. Noi muncimu greu si le platimu din castigu munc’a loru usiara. Din Ungari’a iesit pe fiacare anu mai multe sute de milióne, si déca guvernulu ne arata ca cresce venitulu totalu alu tierei, avemu sa-i spunemu, ca ast’a nu dovedesce nimic’a. Elu cresce prin dari indirecte, puse pe negutiatoria. Scade capitalulu nationale reu ? Cum vomu scapa inse de acesta Sa nu ne vie nimenea cu principiele liberului schimbu. Interesulu nostru e a ocroti productiunea indigena, pentru ca astfel iu cu vremea sa ajungemu a ne putea multiami tóte trebuintiele cu producte indigene. Trebue sa punemu dar’ pe fabricatele străine o vama atâtu de mare, ca in urm’a acestei vami străinii sa trebuiesca a cere pentru negotiulu loru unu pretiu mai mare decâtu fabricanții indigeni. Dar’ sa nu mergemu prea departe in aplicarea acestui principiu, si anume tocmai interesulu magiariloru este a statornici cu ingrijira marginile, intre care elu póte fi aplicatu, fara a le aduce stricăciuni. Marginile, pe cari credu ca aru trebui sa le punemu, s’aru putea precisa in industria naționala. Nu are sa fiu ocrotita alta industria decâtu aceea, care s’aru putea desvolta din germenii industriali, care suntu in tiera. Si aici e marea deosebire intre principiulu adoptatu de catra guvernulu magiaru si acel’a, care aru trebui sa fia sustienuta. Pentru a face cu putintta desvoltarea industriala, suntu neaperate doue conditiuni de căpetenia : capitalii intelectualii si capitalu banescu, adeca lucratori si bani puși la dispusetiunea industriei. Una din căușele, pentru care industria nu se póte desvolta in Ungaria, e lips’a de capitale disponibile. Cei mai multi fabricanți lucreza cu capitale străine: deci voru trebui sa venda negotiuru mai scumpa si totusi sa câștige mai putieri, deorece din pretinsu fabricateloru au sa platesca si carnetele capitaleloru inactivate. Numai in forte restrinse margini putemu dar’ admite inactivarea capitaleloru străine, deorece ele urca pretiusu si in sfersitu totu noi muncimu Cestianca vamala. Este unu lucru despre care s’a vorbitu si se va mai vorbi multu si din multe puncte de vedere. Totuși va mai remane locu si pentru mintea de pre urma: multe voru mai fi a sedice dupa ce va fi prea tardiu. *) Alegerea din cerculu Calatei inca nu ni e cunoscuta.