Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-21 / nr. 24

Tel praf­ar­a ese Dumineca si Joi’a, la fie-care dóue septe­mani cu adausulu Foisiórei. — Prenu­­meratiunea sa face in Sabiiu la espeditur’a foiei,pre afara la e. r. paate ca bani gatd­a prin scrisori fran­cate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenum­era­­tiunei pentru Sabiiu este pre anii 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pen­tr. 24. Sabiiu 21 Marliu (2 Aprile) 1876. / trofeelelalte parti ale Transilvaniei si pentru pro­­­­vinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.ieru pre­­ o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tierx J­­­streine pre anu 12­­/8 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâi­a ora I ön 7 cr. sirulii, pentru a dou­a ora cu 6 '/t­er.­­si pentru a trei­a repetire cu 3'/t cr. v. a. Alegerile la sinodala irch­idie­cesana. (Continuare:) P. Ases. cons. Moise Lazaru in cerculu Iliei, P. Prot. Ioanu P­a­p­i­u in cerculu Devei, P. Parociu Petru Maniu in cerculu Hondolului, P. Prot. Ales. Tordasianu in cerculu Albei Iulie, P. Prot. Ioanu G­a­j­u in cerculu Abrudului, P. Prot. Simeonu Popu Moldovanu in cerculu Turdei, P. Parochu Galatianu L­i­a­g­a­u in cer­culu Galatiloru, P. Aciin prot. Daniilu Tamasiu in cerculu Deagului, P. Pa­­rochu Bartolomeiu Baiulescu in cerculu Valceleloru, P. Prot. Ioanu Petricu in cerculu Saceleloru.*) Dintre laici s’au alesu: in cer­culu Resinariloru dlu consiliariu de trib. supr. in pens. Iacobu Bo­log­a si dlu Directoru alu Albinei VisarionT Eomanu; in cerculu Saliscei dlu consil. guv. Elia Macelariu si dlu advocatu Dr. D. Bacaciu; in cer­culu Sebesiului dlu advocatu Dr. Ste­­fanu Pacurariu si dlu subs. reg. Ioanu Parasc­hivu; in cerculu Orestiei dlu advocatu Dr. P­e­t­c­o si dlu procuroru financiare Antoniu Schiau; in cerculu Hatiegului dlu advocatu Dr. Ioanu B­o­r­c­i ’­a si dlu primariu urbanu Ambrosiu B­a­r­s­a­n­u; in cerculu Iliei dlu asesoru de scaun, orfan. Simeonu P­i­s­o si dlu con­­cip. de advocat. Alesiu Olari­u; in cerculu Hondolului dlu septem­­v­ru Ioanu cavaleru de Puscariu si dlu concip. de advocat. Sabinu P­i­­s­o ; in cerculu Albei-Iulie dlu advo­catu Nicolau Gaetanu si dlu ass. la scaun. prf. Rubinu P­a­t­i­t­i ’a ; in cerculu Abrudului dlu proprietariu Michailu Andreic’asi dlu notariu Ioanu D­a­n­c­i­u ; in cerculu Turdei dlu advocatu Anani’a Moldovanu si dlu perceptoru comit. Ioanu F­i­li­pesc­u ; in cerculu Calatei mari (Clusiu) dlu cons. de contabil. Victoru P­i­p­o­s­i­u si dlu proprietariu Ana­ni­ a Trombitasiu de Betleanu; in cerculu Rohiei dlu advocatu Ioanu de P­r­e­d ’a si dlu pretoru Ioanu B­u­z­u­r ’a ; in cerculu Galatiloru dlu prof. Ioanu Candrea si dlu Vasile Buzdugu; in cerculu Deagului dlu jude de trib. Ioanu Pin­ci­u si dlu proprietariu Eugeniu Brote; in cerculu Seghisiarei dlu prof­etef. I­o­s­i­f­u si dlu archivariu magistra­­tu alu Ioanu Siandru; in cerculu Valceleloru dlu advocatu Iosifu Pus­cariu si dlu advocatu Octav. So­re­s­c­u; in cerculu Saceleloru dlu directoru gimn. Dr. Ioanu M­e­s­i­o­t ’a si dlu comerciante Diamandi M­a­­­nole; in cerculu Fagarasiului dlu jude de trib. Georgiu Fagara­­s­i­a­n­u si dlu advocatu Ioanu Duv­­r­e­a ; in cerculu Agnitei dlu vice-notariu de trib. Ioanu Tecontia si dlu ar­chiv. scaunalu Moise Branisce. Alegerile publicate in m­ulu pre­­mergatoriu suntu constatate prin ac­tele oficiale urmate mai tarziu, de unde urmeza, ca informatiunile nóstre s’au adeveritu. In sfarsitu —u vorb’a e de viitoriulu tierei si de bun’a vietiuire a nóstra, care suntemu in tiera. De prisosu nu se póte dice dar’ ni­mi cu. S’aru putea dar’ dice, ca noi ro­mânii, trebuiesce sa remanemu reser­­vati in fatia cu acésta cestiune, de­­óre-ce suntemu lipsiti de putinti,a de a inm­uri cu intreg’a nóstra putere asupr’a vietiei nóstre publice. Tre­buiesce, nu trebuiesce , unii potu fi de o părere, alții de alt’a. Aici deosebi­rea nu ne privesce. In tóte cazurile trebue sa ne damu noi insi­ne nóne insine sema despre cele ce se petrecu in tiara. Indata ce magiarii au credintu de cuviintia a ne desparți prin legi si prin mesuri administrative de câ­­tva densii, ei ne-au datu dreptulu, ba chiaru ne-au silitu a ne simti ca unu factoru isolatu in viéti’a statului si astfel iu a da fresce­carei cestiuni pu­blice dóue fetie: un’a care ne pri­vesce pre noi, si alt’a, care privesce tiér’a. Ei, magiarii insi’si, ne-au silitu si inca totu ne mai silescu a nu in­­tielege tiér’a intrega, cându dicemu „noi“. Nime­nu ne póte dar’ învi­novăți de particularism, déca si in fatia cu cestiunea vamala ne punemu dóue intrebari: care suntu interesele tierei in fatia cu statornicirile vamale ? si care suntu interesele in specialu romanesci ? întrebarea de căpetenia este: déca e in interesulu Ungariei, ca tie­­rile de sub corón’a sântului Stefanu sa formeze unu teritoriu vamalu des­­partitu de catra cele­lalte tieri ale imperatiei ? Sa platesca nemtiulu dela Vien’a ori sa nu platesca vama, cându aduce negotiu in tiér’a ungurésca ? Interesulu celu mai apropiatu alu consumentului aru fi, cu elu sa nu platesca, deóre­ce la urm’a urmeloru nu elu platesce vam’a, ci noi, care cumperamu marfa, fiinduca cu câtu mai mare e vam’a, cu atâtu mai scumpu ni se vinde negotiulu. Dar’ trebue sa privimu treb’a si din punc­­tulu de vedere alu fabricantului din Ungari­a. Daca pe lângă fabricatele lui se voru mai vinde si altele in Un­garia, elu va găsi mai anevoia cum­­peratori. Nu va găsi vise de feliu cumperatori, daca mărfurile străine voru fi mai eftine ori, cu acelea­si pretiuni, voru fi mai bune. Urmarea va trebui sa fia, ca fabr­icantulu din Ungari’a va trebui sa incete a mai fabrică, deóre-ce nu are consumenti, si acest’a aru fi pentru consumentii din Ungari’a o perdere neasemenata. Déca tocmai acele mărfuri, care s’au produsu in străinătate, aru fi fostu produse in tiéra, consumentulu aru plat­ negotiulu mai eftinu, deóre-ce nu aru avea sa platesca si cheltuelile de transportu. Interesulu consumen­­tiloru e daru acela­si ca si a produ­­centului: a pune stavile concurentiei marfuriloru streine, pentru a ocroti desvoltarea producerei in tiera. Acest’a'e principiulu, pe care l’a adoptatu guvernulu Ungariei si elu trebue sustienutu. Ne putemu numai teme, ca guvernulu, fiindu magiaru, ca intotdeun’a, si acum va sacrifica acestu principiu economicu pentru consideratiuni politice reu intielese. Da, reu intielese, deóre­ce nu póte fi unu mai puternicu motivu tocmai po­­liticu, decâtu acel’a, de a ocroti des­voltarea economica. Si voru gresi magiarii, déca voru crede ca suntu consideratiuni mai pre­susu de ace­st’a. Tocmai pentru ei in specialu cestiunea isolavei vamale e o cestiune de esistentia. Dar’ sa ne damu mai inadinsu sema despre inm­urirea economica a tieriloru de preste Lati’a asupr’a Un­gariei. In productele agricole noi totu­­dem­’a putemu tiene concurentia mai multu : partea ceea­lalta a imperiului are trebuintta de noi, agricultura, vam’a nu ne Catu pentru privesce. Dar’ si este unu principiu admisa in intrega Europa, ca bucatele sa nu fia vamuite. De asemenea putemu tiene con­curentia in unele ramuri de fabrica­­tiune agricola, cu bere, spirtu, faina si alte putiene. In cele mai multe vise industria Ungariei e suprimata. Za­baim, hart­ie si altele Ungari’a im­porta, cu tóte ca pamentulu ei ro­­desce materia de prelucratu. Cându ne redicamu inse la cele­lalte ramuri ale industriei, trebuie sa desperamu. Nu mai e cu putintia o desvoltare: negotiulu strainu e mai bunu si mai eftinu decâtu celu in­­digenu. Sa luamu intre altele trei fabri­cate deosebite : sticla, piele si fierarii. Ungari’a e un’a dintre fierile, care produce multu feru. Dar’ ce folosu, déca elu se consuma ori se esporta numai in starea lui bruta. In deobste noi feru prelucratu consumamu nu­mai din străinătate. In anulu 1868 s’a produsu in Ungari’a 1,797,300 centenare vamale feru brutu si 211,200 feru turnatu. Noi nu avemu trebuintta de totu acestu feru, prin urmare o mare parte se esporteza. Avemu inse trebuintie de cutite, case, securi si alte instrumente de feru. Cu tóte inse ca ferulu se produce in tiéra, noi a­­ceste instrumente le cumperamu din străinătate. Astfeliu totu la anulu 1868 s’a importatu in feru prelucratu si otielu vr’o 200,000 centenare vamale. Ce s’a intemplatu dar ? Străinii au cumperatu terulu nostru, l’au prelu­cratu si iérasi­ni l’au tramisu totu noue. Pentru acea terulu trebuiesce sa fia atâtu de scumpu: platimu trans­­portulu incolo, incóce­ platimu pro­centele capitalului, cu care lucreza ei si in sfarsitu mai platimu si lucrulu loru. Se inttelege, ca astfel cu noi pla­timu mai multu pentru cele 200,000 cent. decatu ce amu primitu pentru unu milionu centenare din ferulu nostru. De asemenea, ba inca mai reu stamu cu pelea. Abia mai este o tiéra, care sa producă atâte vite ca si Un­gari­a. Astfel nu producemu si multa pele. Dar’ pelea bruta se esporta si ni se tramite prelucrata, pentru a o plati insotitu. Putien’a fabricatiune de pele, care era in Ungari’a, a cadiutu de cându tr’ansportulu a devenitu pe caile ferate mai eftinu. In Ardelu ea s’a mai sustienutu, deórece pelea bruta si lucrulu e mai eftinu, iéra trans­­portulu e mai mare pentru marf’a străină. Ce mai este inse, nu e decâtu reproducere primitiva; in mare parte consumamu pele vienesa, englezesca, frantiuzesca, ba chiara si rusesca. In sfarsitu sticla nóstra abia mai póte fi pusa intre fabricatele de o a­­numita importantia. Se inttelege aici străinii nu ducu materi­a bruta dela noi, dar’ ne tramitu negatiu mai bunu si mai eftinu, incâtu fabricanții nostri­ suntu siliti a inceta sa mai lucreze. Déca vomu urma intregulu siru a ramuriloru de industria, vomu găsi ca tóte stau chiaru si mai reu decâtu aceste. Amu atinsu inse numai pre aceste, care suntu cele mai impor­tante pentru Ungari’a si care, pre noi romanii, ne privescu de a dreptulu. Déca s’aru puté desvolta la noi in­dustria in aceste trei ramuri, atunci tocmai noi, populatiunea muntena, aru trebui sa ne intarimu economicesce. Noi suntemu mai apropiați de isvo­­rele materiei brute. Moții făcu securi si alte instrumente si nu lipsesce de­câtu ocrotirea lucrarei loru. In Ar­delu suntu tabacari, nu trebuiescu decâtu sa fiu ocrotiti pentru a pute produce cu vreme negotiu mai bunu. Tabacari’a inse in Ungari’a era odata tocmai o industria specifica magiara: ce a mai remasu din ea ? Déca ne vomu da acum sema de­spre urmarile economice ale acestei inm­uriri străine, ne vomu incredintia ca astfel eu nu pute merge mai departe. Noi avemu o mulțime de trebuintte, care nu potu fi multiumite decâtu prin producte străine. Prin acest’a ne-amu facutu tributari ai celor’a­lalte state, de aici urmeza rubla financiara a Un­gariei. Tierile vecine traiescu pe pie­lea nóstra. Noi muncimu greu si le platimu din castigu munc’a loru usiara. Din Ungari’a iesit pe fia­care anu mai multe sute de milióne, si déca guver­­nulu ne arata ca cresce venitulu to­­talu alu tierei, avemu sa-i spunemu, ca ast’a nu dovedesce nimic’a. Elu cresce prin dari indirecte, puse pe negutiatoria. Scade capitalulu na­tionale reu ? Cum vomu scapa inse de acesta Sa nu ne vie nimenea cu prin­­cipiele liberului schimbu. Interesulu nostru e a ocroti productiunea indi­gena, pentru ca astfel iu cu vremea sa ajungemu a ne putea multiami tóte trebuintiele cu producte indigene. Trebue sa punemu dar’ pe fabricatele străine o vama atâtu de mare, ca in urm’a acestei vami străinii sa trebu­­iesca a cere pentru negotiulu loru unu pretiu mai mare decâtu fabri­canții indigeni. Dar’ sa nu mergemu prea de­parte in aplicarea acestui principiu, si anume tocmai interesulu magiari­­loru este a statornici cu ingrijira marginile, intre care elu póte fi apli­­catu, fara a le aduce stricăciuni. Marginile, pe cari credu ca aru trebui sa le punemu, s’aru putea pre­cisa in­ indus­­tr­ia naționala. Nu are sa fiu ocrotita alta industria decâtu aceea, care s’aru putea des­volta din germenii industriali, care suntu in tiera­. Si aici e marea deo­sebire intre principiulu adoptatu de catra guvernulu magiaru si acel’a, care aru trebui sa fia sustienuta. Pentru a face cu putintta desvol­tarea industriala, suntu neaperate doue conditiuni de căpetenia : capitalii intelectualii si capitalu banescu, adeca lucratori si bani puși la dispusetiunea industriei. Un­a din căușele, pentru care in­dustria nu se póte desvolta in Un­gari­a, e lips’a de capitale disponibile. Cei mai multi fabricanți lucreza cu capitale străine: deci voru trebui sa venda negotiuru mai scumpa si totusi sa câștige mai putieri, deore­ce din pretinsu fabricateloru au sa platesca si carnetele capitaleloru inactivate. Numai in forte restrinse margini pu­temu dar’ admite inactivarea capita­leloru străine, deore­ce ele urca pre­tiusu si in sfersitu totu noi muncimu Cestianca vamala. Este unu lucru despre care s’a vorbitu si se va mai vorbi multu si din multe puncte de vedere. Totuși va mai remane locu si pentru min­tea de pre urma: multe voru mai fi a se­dice dupa­ ce va fi prea tardiu. *) Alegerea din cerculu Calatei inca nu ni e cunoscuta.

Next