Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-21 / nr. 24
94 si străinii capitaliști se bucura de castigu. Deocamdată ocrotirea fabricatiuniloru, care nu se potu sustiene din capitale indigene, celu putieru nu ne folosesce decâtu indirectu. Mai multa ingrijire trebue sa avemu pentru capitalulu intelectuala. Câta vreme nu suntu lucratori, fabricele nu suntu cu putintia. Sa aducemu lucratori din străinătate ? Ast’a e ! — In ast’a s’a facutu până acum gresiel’a cea mare. Voiescu magiamii a intțelege acum, cându ei suntu la putere, ca ruin’a elementului magiam din Ungari’a suntu asta numitele elemente civilisatóre si in specialu nemtii si jidanii. Aceste elemente, purtate de interese materiale, s’au vizitu in populatiunea magiara si au stabitu-o atâtu economicesce câtu si moralicesce. De aceea sa nu se bucure magiarii, ca aceste elemente suntu dispuse a se magiarisa, tocmai magiarisandu-se ele scadu si mai tare trainici’a magiariloru Interesulu magiariloru este nu a asimila, ci a sterpi aceste elemente, iera pre viitoriu a pune stavile navalirei loru in Ungari’a. De altmintrelea in curendu ne vomu tredi ca: A magyar idegenen önmagának — nu numai — „önhazájában.* Ocrotire dar’ numai pentru industri’a, care celu putieri in cursu de diece ani va pute sa se sustiena din capitale indigene si prin lucratori formati din indigeni. Pentru restulu ramureloru de industria interesulu nostru cere a pune numai vami financiare, ori in multe cazuri chiaru a nici nu vămui. Dealtm intrenea aducemu capitale străine si lucratori străini in tiéra, si mai bine platimu cu bani decâtu cu viétia. Si inca un’a înainte de tóte , imposite pentru străinii, care vinu sa faca comerciu in Ungari’a ori voiescu a se astedia aici, mesuri aspre, care le amarescu viéti’a si le ia gustulu de a mai veni sa ne fericesca. Nu voru isbuti magiarii astfeliu ? Atunci ei nu mai suntu vrednici de esistentia; atunci ei insisi au renunciatu la viétia, alegendu o morte înceta, cea mai rusinósa mórte. Astfel iu pre noi românii, Gestiunea ne privesce indirectu, după ce voru fi ruinați magiarii, vine rendulu la noi. Ori câtu de esiti din fire aru fi magiarii, suntu momente grele, in care trebuie sa-i privimu ca pe nisce copii resfatiati si sa recunoscemu, ca daca binele loru e reulu nostru, totu reulu loru e si alu nostru. Suntu rei la fire câta vreme le merge bine, totuși e reu si pentru noi, cându le aru merge loru reu. Ei nu voru s’o intielega acest’a, nu suntu capabili a o intielege; ei slabescu pe celu mai firescu aliatu alu loru, nesocotindu, ca potu sa vina vremi, in care sa se mustre de a fi facutu astfel cu: ei, bine noi suntemu mai intielepti, totu deu’a neamu are tatu mai intielepti, si acum sa ne aretumu. Da, sa fimu sinceri si sa marturisimu, ca astazi interesele nóstre suntu comune cu ale magiariloru. Dar’ momentulu e gravu! Déca magiarii inca totu nu mai intielegu legatuintiele nóstre firesci, atunci nici noi, care le intielegemu, nu mai voimu, nu mai putemu a le intielege. Déca ei si asta data ne voru sacrifică pe noi, si noi vomu trebui sa-i sacrificamu pre ei. Si sa scie magiarii, ca da, multu aterna si dela a nóstra bunavointia. Maghiarii ne-au sacrificatu la anulu 1848 si ne-au sacrificatu la 1867. Pentru ce ? Pentru nisce interese reu intielese. La anulu 1867 s’au aliatu cu germanii, pentru ca sa nu fiu siliti a se alia cu noi. Si acestu pecatu s’a resbunatu insusi. Astazi magiarii simtu, care a fostu pretiusu aliantiei si se ia pentru ce anume germanii s’au aretatu prieteni ai magiariloru. Pentru ca magiarii, in nesocotind’a loru, erau gata a le pune la dispositiune bogatiile si vitalitatea tierei. „Ungarn ist und bleibt unser nächste und beste Abnehmer“, dice unu membru alu parlamentului din Vien’a. Indata ce Ungari’a nu va mai voi iise a fi acestu „Abnehmer“, prietesingulu inceta. O alternativa li se pune magiariloru , ori sa urmeze mai departe a da tier’a la dispositiunea germaniloru, pentru ca astfeliu germanii sa le dee supremati’a in tiera, — ori sa rupă priete singuru cu acei esploatatori si apoi — da si apoi ? Nu voru alege magiarii cea dintâiu. Tisza dice in cuventulu rostitu in cestiunea sasiloru: „Unu poporu care se teme ca va fi sterpitu, déca va fi pusu egalu cu celelalte, unu asemenea poporu de multu nu mai are vitalitate.“ Acestu principiu suna a pocnetu, dar’ e falsu. Insusi Tisza, ca ministru, nu’lu respecteza si nici nu nu póte respectă. Popórele ’si prin guverne tocmai pentru a fi ocrotite, si dlu Tisza, că ministru magiam pe magiari si ocrotesce. Si negresitu elu nici in statornicirile vamale nu va fi condusu decâtu de interesele magiariloru. Déca elu va pune mai multa greutate pre supremație decâtu pre ruina, cu pretinsu carei’a o castiga, elu va remane pe lângă cele de până aici. Va fi pututu iise sa se incredintieze, ca intre conditiunile de pana acum supremati’a e de o valore forte îndoielnica, dă, e prea scumpu plătită. Acésta supremația sustienuta totu astufeliu, aru trebui neaperatu sa fiu ruin’a magiariloru. Magiarii dorescu si credu ca voru putea avea supremația intre alte conditiuni, anume : ca voru rumpe legaturnti’a cu germanii si apoi véru urmă că si până acum. Dar’ ast’a nu e cu putintia. — E de prisosu a mai aretă pentru ce nu. Déca magiarii erau intielepti, atunci ei dela 1867 până acum menagiau pe români*), pentru că astadi sa aiba unu aliatu sincerii; déca magiarii erau intielepti, atunci ei ne dau noue si in specialu noua putintia desvoltarei, pentru că astazi sa putemu fi mai puternici decâtu ce suntemu. In locurise de acest’a, ei ne-au amaritu bilele, ne-au inadusiu desvoltarea si au silita pe o parte din florea natiunei a parasitiér’a. Au pusura in loculu iubirei firesci, atâtu de multu ne-au invinovatitu de vrăjmășie, incâtu adi nici noi insine nu ne mai credemu capabili a le fi prieteni. Sa vedemu ce voru face asta data. Noi sa ne damu sema despre positiunea, ce ocupamu in Ungari’a, si despre interesele nóstre; sa ne cumpenimu datoriele si înainte de tóte sa nu uitamu, ca nu suntemu nici slavi, nici germani, ci o populatiune româna, care împreuna cu magiarii facemu majoritate atâtu in numeru, câtu si pe întinderea tierei. Suntemu singurulu elementu, care pote dă magiariloru majoritate. Ne este reservatu unu rolu in Ungari’a, unu rolu hotaritoriu. Si nu amu fi vrednici de acestu rolu, déca nu ne-amu stii a respinge pe ori-care altulu. Vremile vinu; vremile se ducu; vremile se schimba, sa fimu răbdători, caci, déca in Ungari’a o desvoltare romanésca nu e cu putintia, ea este afara de Ungari’a. Si florile, care se desfasiara peste Carpati, voru rodi semenita, iara venturile fratine voru aruncă semenii’a inroditóre preste Buceciu. Noi ne vomu desvoltă, pentru ca este in noi o parte, care se póte desvoltă. Alessandri nu e moldovénu, ci românu ; din a tuturora sufletu este elu o bucata. Iér’ acum ce sa facemu ? — Nu credu ca este de cuviintia a vorbi despre ast’a. *) E adeveratu. Dara si românii au gresitu, ca dela 1865 incece până in dia’a de astadi in cea mai mare parte nu si-au trasu sem’a sa urmeze politic’a adoptata de deputații romani din Clusiu, Ba ardelenii in mare parte au mersu asta departe de s’au eschisu pre sine inșii dela aperarea nationalitatiei loru, Red, îînvisia politica. Ministrulu de esterne, comitele Andrássy, petrece la Terebes in Ungari’a. Se vede dara ca politic’a esterna se afla pre vre-o câte-va zile, in repausu. Intr’aceea ministri ungiera caletorescu la Vien’a si voru remane acolo vre-o patru-spra-diece dile. Caus’a caletoriei este inttelegerea cu ceealalta parte asupr’a cestiuniloru de diferintie intre amendoue jumetatile imperiului. Oficiosele ne vestescu cu multa bucuria ca pericululu resbelului intre Serbi’a si Turci’a este denaturatu, pentru ca ministrulu serbescu de esterne a dechlaratu agentului diplomaticu austro-ungurescu din Belgradu, ca Serbi’a nu are nici o intentiune de a atacă pre Turci’a si ca pregătirile de fatia nu suntu altu ceva, decâtu completarea inarmârei neglesa până acum cu totulu. Unu respunsu astă de diplomaticu, incâtu nu mai încape alta indoiala, decâtu ca déca nu va fi resbelu nu se va face bataia. Dar’ pentru aceea in arsenalulu dela Kraguievatiu se lucra din tóte puterile, din’a si noptea, provisiunile de munitiunise revideza mereu si se completeza, 200 tunuri de câmpu si 20 de tunuri de munte stau la dispositiune, cat se cumpera in rupturu capului, militi’a nationala de clas’a prima se inarmeza cu pusei Peabody. Cu imprumutuli merge mai greu, dara „Nemz. Hirs.* din Budapesti se crede a fi forte bine informata si sustiene, ca guvernulu serbescu este in deplina chiaritate si in privinti’a acést’a. Guvernulu serbescu este resolutu, déca nu póte contrage unu imprumutu in afara, a face unu imprumutu fortiatu in tiéra. Planulu dice fói’a citate este deja paragrafata si are numai sa se publice si sa se puna in lucrare. Scriile din urma afirma ca Serbi’a a contrasi unu imprumutu in Olanda. Mai departe se scrie ca a contractatu o literatiune noua de 80,000 pusei si alte literatiuni de tunuri. Curiosa este mai departe scirea, ca Russi’a a provocata pre cale telegrafica preliferanti sa especteze armele prin Russi’a si Romani’a in Serbi’a.“ De vreo câteva dile cetima o multime de telegrame dela Ragus’a, in cari se espune, ca Baronului Rodich si lui Mouktar Pasi’a li-a succesu sistarea ostilitatiloru, carea se póte consideră de pasulu primu spre pacificatiune. Acum vine „Deutsche Zeitung“ si „Tagblatt“ din Vien’a si aducu scirea, ca s’au întrerupta negotierile de pacificatiune. Din Per’a se scrie la „P. LI.“ ca Pert’a a publicata unu emisu alu ei indreptatu catra patriarchulu grecescu si armenescu si câtra rabbinulu celu mare alu israelitiloru sa dispună din Constantinopole a se face rugăciuni in tóte bisericile si sinagogele din imperiu pentruca sa înceteze odata cris’a financiara. „Pest. L1.“ observeza la emisulu acest’a, se vede ca puterea profetului Mahomed nu ajunge sa seversiasca oper’a erculica (a imbunatatirei financeloru turcesci) si de aceea cere Porfa intrevenirea spirituale a necredinciosiloru. De unu tempu incece cerculéza scirea nedemintita până acum, ca imperatulu Russiei Alessandru II voiesce a se retrage, a-si caută sanatatea pre insul’a Malfa, si a incredintiă regenti’a fiiului seu Alessandru Cesarevici, urmatoriului pre tronu. Parteniii dosm’a: „Onorata Casa ! „Intr’adeveru a fostu forte greu lucru a me potó retione, ca laudele cele de atâtea ori repetite prin deputații sasi in decursulu desbaterei generali despre marea libertate si egalitate de drepturi ce a esistatu in trecutu pe pamentulu sasescu sa nu le ilustrezu si eu, dar n’amu facutu-o acésta, si n’amu facutu-o mai vertosu pentru modulu, in care au combatutu domnii deputati sasi acestu proiectu de lege. O marturisescu, ca eu nu considera modalitatea loru de cea mai corespundietória, pentru ca ei astă s’au presentatu inaintea legislatiunei, ca si unii cari se svercolescu in ultim’a lupta pentru mórte séu viétia, dar in fine acést’a e tréb’a loru, iar eu nu stim omulu care se tragu la indoiala celui ce patimesc e dreptul de a se vaiera, si care, déca nu potu ajutoră patimitoriului, si însumi sa-lu apesu. Din acestu punctu de vedere, fiindu ca a fi ajutoră nu mi-a stata in potere, amu preferitu a tace. Acum’a inse la desbaterea speciala nu me potu retiene, că pe scurta, in intielesulu dreptatiei si egalitatiei de dreptu, sa nu propunu nescarn amendeminte, si in specie un’a chiaru aci la titlu, care póte ca dara nici nu o faceamu, de cumva nu audiămu din gur’a dlui referințe definitiunea terminului de universitate „sasesca“ si insemnatatea acelui organu. De cum va titlulu va remane asiă, precum este compusa, după priceperea nu va corespunde situatiunei create prin acesta lege si adeverului, dar nu va corespunde nici indreptatirei din trecuta, si nici egalitatiei da dreptu pentru viitoriu. In titlulu proiectului de lege sa dice, cum ca universitatea „sasesca“ se reguleza. Diferinti’a intre acestu titlu si celu de pana aci este numai acee’a, ca până aci se numiă „universitatea nationala sasesca“ fara acum’a se scote din titlu cuventulu „natiunalu“ (nemzeti) si remâne „universitatea sasésca“, cându de alta parte in inttelesulu legei presinte nu mai esiste teritoriu care sa se numesca „sasescu“, si de jure n’a esistatu nici pana aci, pentruca teritoriulu respectivu s’au numitu „fundulu regescu“ din vechime si totu acest’anume se pastreza si pre viitoriu. Deci după parerea mea corporatiunea, care intr’o privintia pre care este chiamata se represinte teritoriulu astă numita, „fundulu regescu“, nu se póte boteză pre numele nici unei naționalități vietiuitorie pe acelu teritoriu, ci trebuie se capete numele teritoriului, că o firma neutrala sub care fara vatemare incaputate nationalitatile conlocuitorie pe acelu teritoriu. De cumva titlulu remâne precum e proiectata, atunci acelu locuitoriu alu fundului regiu, care va fi membrulu acestei corporatiuni că atare trebuie sa devină membrulu natiunei sasesci, fia românu, fia magiaru séu germanu. Acést’a după parerea mea aru fi o anomalia, si aru fi o nedreptate fatia de celelalte natiunalitati conlocuitorie, si estu modu nu se esecuta chiaru legea la carea de atâtea ori s’au provocatu din bancele de dincolo, care lege dispune modulu regularei fundului regescu. Pentru ca acolo se dispune lamuritu, că regularea sa se efeptuiesca astfeliu, ca egalitatea de dreptu a cetatienului membru oricârei naționalități sa fia deplinu respectata; apoi sa-mi permiteți, dar eu nu-mi potu imagină, cum sasepata consideră magiarulu seu romanulu, care va fi deputata alu fundului regiu, de sasu, cându elu nu e sasu! Dieta lTngarici. II. (In sie din ziua de la 24 Mart. 1876). „Urmeza desbaterea speciala. Se da cetire titlului care suna : „Despre fundulu regescu, apoi despre regularea universitatiei sasesci, si despre averea universitatiei, si a celoru siepte judi.“