Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-25 / nr. 25
Tel grafon ese Duminec’a si Jo"*, la fie-care dóue tiepte mari cu adaugulu Foisiórei. — Prenumeratimiea se face in Sabin la espeditur’a "oiei, pre afara la s. r. poște cu băi i gat,’a prin scrisori francate, adresate din espiditura. Pretiusii prenumeratimiei pentru Sabinu este pre ami 71. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Nr. 25. Sabiiu 25 Martin ANULU XXIV. (6 Aprile) 1876. I trei celelalte pftrt.2 ale Transilvaniei si pentru provineiele din Monarchin pre anu anu 8 fl iera pre o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru princ* si fier streine pre anu 12, anu 6 fl« Inseratele se plătesc» pentru intri’a ora cu 7 cr. si rulii, pentru a dou'a ora cu 6 '/» cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. Invitarea de prenumeratiune la „Telegrafulu Romaim“ pre unu patrariu de anu (Aprile-Iuniu) anu anului 1876. — Preliulu abonamentului pre ‘4 de anu e . Pentru Sabiiu 1 fi. 57 c. v. a. Pentru Monarchi’a austro-unguresca 2 fi. v. a. Pentru Romani’a si străinătate, 3 fi. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu inlardiu cu tramiterea prenumneraliuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie curatu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte doue poște ultime, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamuon. publ. avisurile poștali, (Posta-Utalvány. — Post-Amweising.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Editura „Telegrafului Romanu“ in Sabiiu. Alegerile la sinodulu archidiccesanu. (Fine.) In cerculu clericalu alu Calatei mari este alesu. P. Protopr. Basiliu Rosiescu. La resultatulu alegeriloru sinodale in archidiccesa. Acum avemu list’a intrega a deputatiloru sinodali si după acest’a putemu face o conclusiune si la fisionomi’a fistoriului sinodu archidiecesanu Unu numeru insemnatu de membrii suntu realesi; suntu inse, si inca unu numeru buni sioru, si membri noi, cari intra pentru prim’o ora in sanctuariulu representantiei bisericei nóstre natiunale. Nu putemu dice nici despre unii nici despre alții ca nu-i cunoscemu, pentru ca suntu pré putiene esceptibile, despre cari amu are dreptu sa dicemu ca nu cunoscemu pre noii aleși de locu. Activitatea tuturora, multa putiena, buna rea, este dejà cunoscuta sau pre unu terenu sau pre altulu. Dar nici ca se póte sa nu fiu cunoscuta activitatea tuturora, cari se rădică câtu de putieru spre nivelulu inteligintiei, mai alesu, in tempulu acestu sgomotosu si miscatu, in care traiescu generatiunile presentului. In totalu data considerata fisionomi’a, după persóne, face asupr’a privitoriului nepreocupatu o impressiune buna. Credemu si totu odata si speramu ca cele judecate după persóne se voru implini cându vomu ave dinaintea nóstra si faptele noului corpu representativu. In credinti’a si speranti’a acest’a ne intarimu mai vertosu si pentru aceea, caci in simulu bisericei nóstre archidiecesane nu suntu principie opuse. Toti vremu autonomi’a bisericei pastrata, toti vremu administratiunea bisericei după legile esistente si in direcțiunea aratata de legile esistente, n’amu vediutu nicairi arborandu-se unu principiu nou in un’a sau alta direcțiune. Voru fi ici si unde, divergintie de păreri in privinti’a realisarei unora cestiuni cari emaneza din principiele de care se conduce biseric’a nóstra, va sedica, in privinti’a unora obiecte singulare. Aceste suntu neevitabile in corporatiuni compuse de membri asia numerosi, precum este si sinodulu nostru ; se potu inse complana si delatura forte usioru, firesce numai pre lânga strict’a observare a asiedieminteloru fundamentale ale bisericei creștine ortodocse resaritene. Cându vorbimu iise despre ceva ce cade macara numai pre jumetate in domeniulu viitoriului nu putemu sa nu cugetamu la tóte possibilitatile. Nu putemu sa nu cugetamu, pentru ca trecutulu ne a invetiatu, ca si in corpuri representative se póte intempla ca cestiunile, ori câtu de inocente aru fi ele sc o,une ori câtu de întemeiate ara si ele principie solide si nechitite, sa fiu strămutate sau mai dreptu disu, sa caute unii omeni a le strămută pre unu terenu strainu de natur’a loru, si atunci si dirigintiele cele mai usiare se transforméza in dificul ■tati, cari se potu resolve numai prelânga mari si lungi discussiuni. Celu mai strainu terenu de natura obiecteloru apartienetóre de corpuri representative este celu alu intereseloru particulare si personale si de astfeliu de interese, trist’a esperintia ne invatia, se potignescu destui omeni. Suntu adeca si de acei’a, cari sedusi de o iubire de sine, reu intielesa, prin interesele loru particulare si personale mai presusu de interesulu publicu. Ori si unde se vira astfeliu de interese in discussiuni publice, a cărora scopu este binele publicu, se stirbesce terenulu principieloru si astufeliu de stirbiri producu dificultăți, si ce se nasce de aici mai departe suntemu in dreptu a presupune ca este cunoscutu fiacarui omu, cu câtu de putienu dara de orientare. De aceea astfeliu de possibilitati nu potu nici cându lua loculu onorificu de principii si de opusetiune, nici representantii loru numele onorificu de partida. Altfeliu le numesce lumea pre cele dintâiu si pre cei din urma. Si unele si altele nu mai au loculu in biserica, va sedica cine se tiene de o astfeliu de opositiune s’a situatu insusi pre sine afara de comuniunea bisericei nóstre. Missiunea bisericei este cea mai importanta missiune. Ea are sa se ingrigiasca de omu in intregulu lui moralu de fericirea lui in viatia si după morte. Missiunea acest’a desemneza dara prin sine ins’asi drumulu pre care au sa proceda creștinii in tóte afacerile loru. Deci ce vomu dice cându creștinii au sa lucreze tocmai in ceea ce se tiene strinsu de obiectulu celu mai legatu de missiunea cea mai importanta a întregului loru ? Vomu dice, ca ei suntu datori a se desbraca de totu ce este particularu si personalu si a ave in tóte afacerile loru, după consciintia, si cunoscintia, numai binele bisericei, pre care, in casulu nostru, o representeza si dela carea asteptamu atâtu de multu. Este data o datorintia imperativa a fiacarui membru sinodalu, ca indata ce vede ca se ivesc e numai vre-o intentiune, carea înclina spre particularismu si personalitate, sa o combata cu tóte armele adeverului si binelui publicu. Pentru acestia suntu chlamati toti membrii sinodali, ca sa fia aparatori adeverului si binelui publicu. Acestu oficiu are sa su implinesca fiacare cu tota scumpatarea, daca vrea sa corespunda missiunei celei inalte de care este partasiu. Are sa lu implinesca fara nici o consideratiune la nici unu interesu particulariu. In astfeliu de impregiurari nu au locu considerările, mai alesu cându ara fi invederatu lucru, ca tocmai prea multele considerări aru așterne calea cea larga, pre carea, in detrimentulu binelui publicu si comunu, unulu sau altulu ara puté ajunge la folóse, cari nu au altu scopu de câtu binele materialu si trecatoriu a câtoruva persóne. Sângele celu nerescumparabilu, carele a vopsitu crucea pre Golgotha, nu s’a rezpatu pentru unii, ci pentru omenimea intréga. Aru fi deci o pangaritura de cele mai sânte, cându cine-va in numele celu sântu alu bisericei celui Atotu sântu ara cautu sa veneze lucruri, cari suntu cu totulu opuse iubirei celei nemărginite de omeni, in togma opuse cu argintii vendiatoriului Iud’a. Si in tempuri normale alatam ca cele atinse producurea mare, cu atât’a mai vertosu amu produce in tempulu nostru, in care abia amu intratu in constitutionalismulu bisericescu si in care de alta parte, giuru impregiurulu nostru, suntu atâti pânditori, cari astepta cu nerăbdare sa véda regresulu, dara nu progresulu bisericei nóstre. Biseric’a nóstra, carea după cum amu disu mai susu, are de a face cu eulu nostru moralu intregu este adencu înfipta si in intregulu nostru natiunalu si asia cine gresiesce in contr’a ei, gresiesce si in contr’a esistintiei nóstre natiunale. Déca acum gresiel’a aru veni din sinulu nostru si reulu aru fi mai mare, pentru ca pre lângă aceea ca amu cade in prapastia, aru mai face asupr’a capeteloru nóstre si blastemulu, ca prapasti’a s’a pregatitu din insusi sinulu nostru. In punctulu acest’a de priviri credemu ca nu stârnu nicidecum isolati cu părerile nóstre si de aceea, chiaru cându s’aru intempla possibilitatea araturei, ceea ce noi astadi nu o mai credemu, ca unii putieni aru voi a se abate dela adeveratulu terenu pentru riscari păreri de folose particulari sau personale, cei multi, standu pre terenulu celu tare si neclatitu alu adeverului, cu înlesnire ii va convinge despre părerile loru gresite. Altcum, déca abstragemu deja eventualități cu cea atinsa, alte greutati preste care ara ave sa dea sinodulu futoriu nu ne putemu intipui. Noi nu scimu, după cum amu disu indata la inceputu, sa esiste diferintie principali. Sinadele trecute s’au enunciatu in doue renduri, asia dicendu unanimu, ca voru urma principiele statorite de nemuritoriulu Marele archipastoriu Andreiu, si dela aceste nu credemu sa aiba cugetulu cineva din archidieces’a nóstra a se abate. De aceea, de o opusetiune parlamentarie, liberale-natiunale, după principie, până acum nici vorba nu póte fi ; déca ara fi aru trebuii sa se ivesca intâia si data. Nici o atare ivire cu totulu noua nu putemu presupune, pentru ca nu ni este cunoscuta caus’a pentru asta ceva. Un’a scimu, si acest’a este soliti’a cea mai positiva, ca sinodulu nostru archidiecesanu in un’a din enunciurile sele si adeca in cea din siedinti’a a IV tienuta in 10 Aprile 1874 la p. 19. intre altele a disu . . „sinodulu archidiecesanu intru e: „ternisarea numelui Marelui An„droir, întâiului Archiepiscopu si Me tropolitu alu româniloru de religiu„nea greco-orientala din Ungari’a si „Transilvani’a după restaurarea ve chiei nóstre Metropolie prin elu in„susi, dechiarandu acestu sinodu ca „atâtu numele repausatului Tu va pa„stra pentru totu viitoriulu in sânta „aducere aminte, precum si faptele si „lucrările lui si direcțiunea data de „elu bisericei nóstre o va privi de „modelu in venitoriu“__ si ca ceea ce dice unu sinodu cu tóta solemnitatea si se rădică la valore de concusu trebuie respectatu si de sinodele urmatóre câtu tempu va esista biseric’a nóstra. Si noi, pre câtu cunoscemu persónele cele ce intra de nou in sinodu, nu avemu nici o ansa sa ne indoimu, unu minutu macara, ca nu ara fi petrunse de santieni’a condusului citatu, seu ca aru tinde careva la o modificare câtu de mica din trensulu. Bata dara cuvintele nóstre pentru care amu disu la inceputu, ca fisionomi’a sinodului după list’a deputatiloru face asupr’a nóstra o impressiune buna. Si déca vomu fi norocosi a obține in tipulu acest’a realisarea credintieloru si sperantieloru nóstre viitoriulu archidiecesei nóstre este asiguratu pentru tóte timpurile. Atunci ori ce incercare din afara de a străbate in staululu autonomiei nóstre bisericesci se paraliséza, féra biseric’a cea viia, creștinii noștri, voru prosperă in tóta privinti’a. In tipulu acest’a ne credemu indreptatiti a nu lua nici o notitia despre unele anomalii, despre care ni se spune ca s’au facutu din partea unora individi cu ocasiunea alegeriloru. A fostu póte pró multu zelu zeu intielesu, unu zelu, care va ave a se reduce prin sinodu la aceea ce i se cuvine. Déca atingemu totuși si partea acést’a o facemu, pentru ca se ne invetiamu a distinge intre lucruri principale si intre lucruri secundare, sau după cum ne mai obicinuimu a dice, de a dou’a mâna. R revist’a politica. In Vien’a se tienu Marti si edintia ministeriale comuna, sub presidiulu comitelui Andrassy, participandu si ministri presiedinti si ministri de finance din ambe jumetatile monarchiei. Consiliulu ministerialu se ocupa cu bugetulu comunu. — Conferintiele ministriloru de dincoce si de dincolo de Lait’a nu credemu sa fiu avutu resultatele dorite. Itesultatele ulteriori insa trebuiescu așteptate. Afacerile orientali devinu pedi ce merge totu mai interesante. Pacificatiunea sub auspiciele baron. Rodher pare a fi simplu respinsa de insurgenți, proviantarea fortaretiei turcesci Niksich este paralisata si incâtu privesce armistitiulu de 10 sau 12 zile este inlocuita cu noue lupte: la Un’a, lângă ap’a Unei.