Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-10-14 / nr. 82

Telagrafu'a ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care d­oue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenu­me­rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a 'oiei, pr­e afara la e. r. poște cu bani gat’a prin scrisori fran­cate, adresate eottraespeditura. Pretin­di prenumera­­tiuniei pentru Sabi­ul este pre anu 7 fl. v. a. iar pre o ju­m­etate de anu 3 fl. 60. Pen­ 82. ABULII XXIV. Sabiiu 14126 Octomvre 1876, traseelelalte patrti ale Transilvaniei si pentru pro­vineiele din Monarchia pre unu anu 8 fiiera pre o jumatate de anu 4­ fl. v. a. Pentru prine. si tieri streine pre unu 12 '­, anu 6 fl. InMeratese «e plutescu pentru inf.IU’a ora cu 7 cr. siruJu, pentru a dou’a ora cu f> */t cr. si pentru a trei’a repotire cu H cr. v. h. Rosboinln. Este demultu de cându dela câm­­pulu de lupta telegrafulu séu cores­­pundintrele diurn­aleloru n’au mai im­­partasitu publicului nimic’a despre vre-o noua scena sangerosa. Acestu golu inse se îndeplinea prin rapor­turi despre pregătiri noue, cu deose­bire din partea serbiloru. Aci suntu de a se socoti voluntarii cei numeroși din Russi’a, parte spre a inmulti nu­­merusu ostirei serbesci, parte spre a form­a brigade, escadrone si legiuni separate, cari inse sa combata îm­preuna cu serbii pre turci. Mai de­parte este de a se socoti completa­rea si formarea de legiuni nemtiesci, italiane si ch­iamarea celei din urma clase de militii, cu totul a patru bri­gade de infanteria, patru escadrone de cavaleria si trei baterii, la Deli­­gradu. Aceste si alte pregătiri de o lunga campania ocupa loculu scriitoru des­pre lupte si bătălii. Serbii­­ si mai făcuseră de problema in restempulu acest’a si stringerea armatei turcesci din valea Moravei ca intr’unu cercu, incungiu­­randu-o in positiunile ei cu alte po­­sitiuni, serbesci, din cari la momen­­tulu binevenitu sa taie comunicatiu­­nea turciloru cu Nissa. Turcii, cari au statu totu tempulu acest’a ca amortiti începură a se misca mai intâiul albar. In 15,16 si 17 Octobre st. n, turcii ataca positiunile serbesci. Luptele din aceste trei zile au fostu inversiunate si au costatu mari per­­deri, dara combinandu resultatulu ve­­stitu, după obiceiu victoriosu, de ambe părțile, si unii si altii s’au batutu ca sa se bata si au remasu in positiunile cari le-au avutu. In 19 Octobre st. n. mișcarea turciloru se simte si in Valea Moravei. Din diu’a acest’a se începe o seria de lupte. Turcii ataca arip’a drepta a serbiloru la Veliki Si­­liegovacz si Gredetin si voru sa-si deschidă calea spre Krusievacz si ocupa unele positiuni de ale serbiloru. In 20 si 21 Octobre lupt’a a fostu si mai cătrănită. Insusi Cernaieff co­­mandeza si se dice ca adese ori in ploi’a cea mai desa de grantte. Sfer­­situlu a fostu după telegrame serbesci victoriosu pentru șerbi, pentru ca si-au recastigatu positiunile ce le-au per­­dutu in 19 Oct. Telegramele turcesci afirma ca victori’a a fostu in partea turciloru, avendu acesti’a calea des­chisa spre Krusievatiu, si cam intre amendóue. Adeverulu va Un’a se pare a fi fara indoiala, perderi mari de amendóue părțile. Lupte au fostu in acele’si­dile si in valea Timocului intre serbi si turci. „Romanulu“ dela 8 Octobre pu­blica unu articulu din care estragemu urmatórele: La întrebarea daca va fi resbelu seu pace, nu este astazi nimeni in lume care se póta respunde intr’unu modu positivu. Nici imperatulu si gu­­vernulu Rusiei, nici imperatulu si gu­­vernulu Austriei, nici Sultanulu si Inalt’a Porta nu potu dice astadi po­sitivu déca va fi resbelu sau pace. Cum dara unu simplu diuariu aru puté sei positivu ceea ce nici unu ca­­binetu in Europ’a nu scie inca astadi ? S’au facutu conditiuni de pace si e’au propusu de puteri guvernului tur­­cescu. Acest’a până astadi nici nu le-a primitu nici nu le-a respinsu catego­­ricu, nu le-a primitu de frica din intru, nu le-a respinsu de frica din afara. In acésta situatiune, negresitu nici Russi’a, nici Austri’a nu putu se scie de va fi pace sau resbelu. Se ch­eau ca Russi’a este forte decisa a nu ceda intru nimicu din conditiunile de pace, si a contribui la urmarea resbelului, indata ce Turci­a va declară categoricu ca refusa con­ditiunile ce i se propunu ; cu tóte a­­cestea guvernulu rusescu totu nu pote dice positivu déca va fi pace seu res­belu, căci nu scie deca Part’a până in cele din urma nu va ceda, si astu­­feliu pacea se va incheiă. Asemene ori­ care aru fi decisiu­­nea Austriei la casa de a urmă resbe­­lulu, ea nu póte se scie deca va urmă, căci póte ca Part’a, sub presiunea din afara, se va supune conditiuniloru de pace. Part’a din parte-i, de­si este mai in positiune decâtu ori­ care altu gu­­vernu de a sei ceva positivu, căci ea are a primi sau a respinge conditiunile de pace, totusi, in greu’a situatiune in care se afla, n’a perdutu, după cum se vede, speranti’a de a găsi si de a face sa se primesca o alta solutiune decâtu aceea ce i o propunu unele puteri. Ceea ce se póte dar’ afirma as­tazi, este ca nimeni nu scie in Eu­rop’a ce va aduce diu’a de mâne. Legitim’a curiositate si nerăbdare a publicului nu se póte mangaiă de­câtu pe de o parte prin relatarea tu­turora fapteloru resboinice sau diplo­matice cari se sever siescu, iar’ pe de alta prin aprecieri, prin inductiuni, cari se modifica dela diuariu la diuariu, ca dela omu la omu, după vederile si raționamentele personale. Cantumu a da, in privirea primei parti, tóte lămuririle posibile , in ceea ce privesce inse partea a dou’a amu fostu si vomu remane cumparati; nu vomu emite o apretiare proprie a no­stra, decâtu atunci cându vomu fi tare convinși ca rationamentulu nostru este esactu. Astfel cu la sosirea telegramei relativa la propunerea armistițiului de siese luni, amu demonstratu ca acestu armistițiu nu va fi primitu. Faptele ne au datu curendu dreptate. Russi’a a declaratu deja ca se opune unui ase­mene armistitiu, si din acesta causa Perfa se afla in cea mai mare per­­plesitate. A ne rosti inse deca va fi pace sau resbelu, acest’a ni se pare multa mai anevoie. Totu ce amu pute dice, este ca dupa parerea nóstra avemu 70 la suta sorti de resbelu si numai 30 sorti de pace. Acesta proportiune resulta pen­tru noi din schimbarea de atitudine chiara a Engliterei in privirea Tur­ciei. Până ori inca Europ’a in genere si Engliter’a in specialu, ’si inchipuia ca numai Turci’a póte mantiene ecui­­librulu ei politicu; astazi incepe a vede ca Turci­a nu este la inaltimea­ unui asemene rolu, si ca multu mai se­­riosu aru respunde acestei trebuintte de ecuilibru o puternica federatiune a nationalitatiloru constituite si libere in orientu. Acestu insemnatu reviri­­mentu incuragieza neaperatu popora­­tiunile resculate si pe aliat’a loru na­turala, Russi’a, se nu cedeze intru ni­micu conditiuniloru de pace propuse, alu caroru scopu este tocmai unu in­­ceputu de constituire a nationalita­­tiloru. Parte a din parte-i, ameninttata de sângerosele si barbarele efecte ale fa­natismului musulmanu supraescitatu, de­si vede pericolele refularei condi­­tiuniloru de pace, nu cuteza se le res­pingă, câci ’si dice, primindu-le, s’aru pute produce revolte si măceluri in­teriore, deci intervenire armata străină, caci Europ’a nu mai pute sta nepăsă­tore in fati’a unora orori spaimen­­tature ca cele dela Batak in Bulgari’a si altele. Deci, decâtu se pferă prin lupte intestine, Perfa ’si va dice póte, la ultim’a estremitate, ca totu mai bine este pentru dens’a se încerce forta unui resbelu, sperându ca pre acestu teremu mai lesne va găsi si aliați. Eea pentru cari motive ni se pare ca mai probabile este urmarea resbe­lului decâtu inchieiarea pacei. Cu tóte aceste nu respingeam de locu nici probabilitatea pacei. In favo­­rea iei pledeza interesulu majoritatiei puteriloru; si de buna sema déca Ger­­mani’a aru trece intr’unu modu mai pronunciatu in favorea pacei, propor­­tiunile sortiloru intre resbelu si pace s’aru schimbă. Germani’a vise, care până astadi pare a nu se fi despartitu de locu de Russi’a, pare ca nu va găsi in interesulu seu de a nemultiumi pe puternic’a sea aliata, modificându’i avantagios’a sea positiune. Remânemu dar’ la parerea emisa: mai multi sorti de urmare a resbelu­lui decâtu de incheiare a pacei. Vimu acum celelalte preocupări.­­Urmându resbelulu, vomu intră si noi intr’ensulu sau nu vomu intră? Cine ne suntu aliații, cine ne sustiene? La aceste intrebari desfide­mu ie­­rasi pe ori­cine se póta respunde in­tr’unu modu positivu. Déca vomu intră sau nu in re­sbelu, acest’a depinde cu totulu de avantagiulu ce vomu găsi de a intră sau de a nu; si acestu avantagiu nu se va pute vede de câtu atunci cându se va desemnă o situatiune clara, cea­­ce nu mai póte intârziă multu tempu. Vomu face cea­ ce demnitatea nó­stra nationale, interesulu si preocupa­rea de viitoriulu nostru ne voiu dictă, fără a ne dă inapoi înaintea nici unui sacrificiu; scimu bine ca crutiarea unui sacrificiu in ore­cari ocasiuni, póte se coste viéti’a Nu ne vomu aruncă vise nici­ odata in aventuri nebune; vomu cumpăni bine puterea baseloru pre cari ne vomu radimă. Intr’unu cuventu, ne vomu face datori’a catra tiara, fără bravada si fara slăbiciune, cum si-au facut’o totudéun’a moși si strămoșii nostrii, de ne-au pastratu pana astazi o patria, trecendu prin cele mai mari furtuni ale secoliloru. Cu cine ne aliamu, cine ne su­stiene ? Suntemu in fericit’a dar’ delicat’a situatiune, că sa ne voiasca de aliați toti acei’a in vederile caror’a amu voi sa intramu. Dar’ putemu noi intră or­­besce, fara a consultă interesulu no­stru, mai ’nainte de tóte? Cestiunea se pune dar’ astfeliu: cu cine amu găsi noi interesu de a ne aliă? Amu mai spus’o si o repetimu in modulu celu mai precisu, n’avemu preferintie preconcepute, n’avemu slă­biciuni speciale, ne vomu aliă cu acei’a cari ne vomu dă mai multe garanții de conservare si de isbânda; vomu primi sustienerea acelor’a ce vom­ fi in stare a ne-o acordă intr’unu modu mai eficaciu; si odata alianti’a făcută si sustienerea primita, nu vomu cruită nimicu pentru a figură cu onore in aliantia si a ne aretă demni de su­­stienere. Nici unu statu din Europ­a nu póte pretinde dela noi de­câtu acést’a. Dar’ ce facemu deocamdată? La acesta ultima întrebare, celu putiemu, se póte respunde categoricu: Data sa ne pregatimu repede, pen­tru ori­ ce eventualitate. Daca se va incheiă pacea, cu atâtu mai bine ; acést­a este cea mai viie a nóstra dorintia. Déca se va agrava resbelulu, sa nu ne surprindia eveni­mentele. In zilele trecute se respandi că fulgerulu faim’a ca ministrulu de es­­terne contele Andrássy si-aru fi datu dimisiunea. Foile din Berlinu se gră­biră a luă notitia de acést’a faima surprind ietóre si a indign­ă urmările unei atari eventualități. Din aprecie­­rile foiloru din Berlinu se vede, ca contele Andrássy se bucura inca de complect’a încredere a cabinetului ger­­manu. „Nat. Zig.“ dice . Abia atinseramu in fói’a de di­­mineti’a mereu cu degetulu punctulu criticu in Austro-Ungari’a si ne si sosi de acolo scriea, ca acesta atingere r' doruru forte tare. Raportulu contelui Andrăssy fatia de conventiunea încer­cata intre Austri’a si Russi’a relativu la o interventiune trebuiă sa deștepte ingrijirile nóstre, de vreme ce acest’a conventiune abia se mai putea trage la îndoiala. Noue ni se parea ca numai cu ocolirea contelui se putea realisă acelu tractatu si cumca acest’a presu­punere eră drepta ni se confirma prin unele împărtășiri. „W. T. B.“ anuncie ca la burs’a din Vien’a a circulatu faim’a ca contele Andrássy si-a datu dimisiunea. Faim’a nu s’a confirmatu inca, dara alte fapte vorbescu câtu de lamuritu, in deosebi calatori’a con­telui in Ungari’a spre a domiciliă mai multu tempu acolo. Ba o scrisóre ce nu vine din Pest­a se si ocupa cu acé­st’a domiciliare. De va merge contele la Gödölö se póte așteptă inca o re­­intorcere, de va calatori la Terebes, acest’a va insemnă abdicatiune. Astă data si in Pest’a se astepta caderea ministrului si acest’a rădică probabi­litatea ca politic’a orientale a Austriei a facutu o schimbare adencu taiatóre, a carei victima e conducatoriulu ma­giara. Se pare ca nu numai pentru orientu ci si pentru viitoriulu Austro- Ungariei in intru s’au aruncatu prin acést’a sortile. Caderea lui Andrássy aru fi mai multu decâtu unu eveni­­mentu austriacu, ea aru fi unu evenimentu universal­u. Ce­stiunea orientale perde in contele An­­drássy unu radiemu de căpetenia ce impedecă o rostogolire repede; ea vine astfel iu mai putienu spinósa in mânile aliantiei de trei care o va trad­ă in interesulu Europei, póte o va si deslegă. Austri’a pierde unu barbatu de statu ungurescu, a carui desteri­­tate si preoautiune aru fi meritatu unu succesu mai bunu, dara libertatea cu­­getarei si a lucrurei era impedecata prin multe consideratiuni ce nu erau inradecinate atâtu in persón’a sea câtu mai multu in glij a atenuata de pició­­rele lui. Pentru Germani’a inse bar­­batulu de statu austro-ungaru ce se gata de plecare a fostu unu ami cu probatu si de încredere (alu Germa­niei), si cuventulu seu eră o garanția pentru vointia onesta si esecutare.“

Next