Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-10-14 / nr. 82

320 Totu in obiectulu dimisiunarei lui Andrássy i se scrie din Berlinu­la „Pest. LI.“ . Faimele despre retragerea contelui Andrásy respandite pe cale telegrafica se preintempina in cercurile informate cu ore­care scep­tica. Precatu de posibiliu se consideră mai înainte eventualitatea acést’a, pre atâtu de putie nu este ea credinta in momentulu actualu. Ch­iaru si faptulu necontestabilu, ca Austro-Ungari’a a decblaratu armistitiulu pe o jumetate de anu de acceptabilu nu e inca unu argumentu suficientii pentru a presu­pune, ca contele Andrássy este de­­cisu a se desface definitiv si de Russia. Se crede ca den­sulu considerandu ar­mistitiulu de discutabilu si „posibilu“ aru fi urmatu numai vechi’a vorba a mediciloru „utaliquid fecisse videatur.“ Contele Andrássy tre­buia sa-si conserve dreptulu cu deo­sebire fatia de connationalii sei de a dice ca a mersu cu politic’a sea pa­cifica pana la marginele posibilitatiei. Déca cu tóte aceste elu mai tarziu s’a alipitu de parerea rusesca, prin a­­cést’a elu a incercatu tóte pentru a face sa se recunosca ideea austro-un­­gara. Cele mai multe cercuri politice suntu de acordu, ca Germani’a nu e chiamata nici sa purceda activu cu Russi’a nici activu cu Angli’a in com­­plicatiunile orientali. Caderea conte­lui Andrássy care trece de uniculu amicu sincerii si incredintu alu Ger­maniei intre barbatii de statu ai Au­striei, póte sa turbure usiora linistea olimpica ce s’a observatu până acum in Varzin si in „Wilhelmstrasse“. Pentru casulu acest’a poli­tic ’a germana se va pronun­­cia activu pentru o partida si acei ce speculeza cu caderea băr­batului de statu ungur­escu voru face bine sa ia in socotel’a loru si las’a noua care s’aru nasce prin o schim­bare de frontu a Germaniei. Dara din norocire lucrurile n’au ajuns­u atâtu de departe. Ne­­gotierile diplomatice nu se potu înlă­tură, diplomati’a ’si are legile sale proprie, ea nu permite erumperea su­bita a resbelului înainte de a se fi aretatu cu dovedi valide pe tóte terenurile impoten­ți ’a­s­e­a. De aceea in momentulu de fatia lumea diplomatica nu întreba atâtu după cestiunea armistițiului câtu mai multu după garantiele ce se póte da Port’a pentru aprom­isiunile ei de reforma. Se cere dela divanu cu sil’a protocolarea promisiuniloru de reforme pentru provinciele rescu­­late si numai după ce sultanulu va res­pinge cu resolutiune acést’a protoco­lare va veni la discussiune întrebarea interventiunei militare , dara si atunci va trebui sa se stabilesca pre calea negotieriloru, déca acést’a interven­­tiune armata va ave sa urmeze in modu unilateralu sau din partea unei puteri ca mandatara alu Europei. Cu unu cuventu, proruperea osti­­litatiloru, chiaru déca aceste aru romane localisate intre Part’a si Rus­si’a, nu e inca inmediata inminenta cum amu presupune după sensibili­tatea bursei. Firesce ca acei’a cari tienu acest’a prorupere inca astadi neevitabila suntu forte sporadici in regiunile orientate. Retragerea ministrului Andrássy a fostu vre-o câte-va bile la ordinea dilei in o parte mare a pressei. Cu deosebire Berlinulu a contribuitu, si in specialu „Nat. Zig “ la respandirea faimei despre amintit’a retragere. Atitudinea lui „P. Li.“ de alaltaeri pare a dá a se inttelege ca amu tre­cut a preste dificultatea unui atare evenementu. Se vede ca Andrássy nu tiene la sustienerea imperiului oto­­manu cu ori-ce pretiu si nu este ne­­aplecatu la o actiune comuna cu Rus­si’a in orientu. Déca este acést’a ade­­veratu atunci amanarea conductului de facte in onorea consulului turcescu va fi pentru totu-deun­ a. Studenții dela universitatea din Pest’a s’au decisu pentru o demon­­stratiune in favorulu turciloru. Ei au avutu de gându a da espressiune de­­monstratiunei prin unu conductu de facto consulului turcescu din Budape­sta si printr’o adresa catva studenții dela universitatea din Vien­a si Agram prin care provoca si pre studenții dela universitățile din cetatile numite a se manifestă si ei pentru turci. A­­dres’a este o curiositate in feliulu seu, pentru ca intre alte intr’eas’a póte omulu ceti si descoperirea cea inte­resanta, ca turcii suntu unu poporu „care se lupta pentru civilisatiunea europeana“! Ministrulu pressedinte Col. Tisza aflandu de intentiunea ju­­nimei dela universitate si-a esprimatu dorinti’a de a se mai amana mani­­festatiunea si a promisu ca este gat’a a da audientia unei depu­­tatiuni spre a se inttelege cu dens’a asupr’a lucrului. A buna sema mini­­strulu va fi vrendu, pe calea cea mai buna, sa arete junimei, ca astfeliu de manifestatiuni nu suntu la loculu loru si asta credemu ca representantele „luptatoriloru celoru noi si necuno­scuți până aci ai civilisatiunei euro­pene,“ va remân afara de conductu de facto. Acest’a cu atâtu mai tare cu câtu unele fei din Budapest’a adaugu, ca nici consulului generalu turcescu nu i-aru fi tocm’a binevenita onorea acést’a. In Senatulu imperialu care s’a deschisu la 19 Oct. inca s’a facutu o interpelatiune asupr’a situatiunei in orientu. Interpelatiunea, si va primi respunsulu din partea ministeriului in zilele acestea. Temperatur’a politica variaza for­te tare de pre o dî pre alfa. Tele­gramele dinainte cu doua zile spu­neau ca Port’a se invoiesce si cu unu armistitiu de siése saptamani si cu re­forme administrative autonomice in Bulgaria’a, Bosni’a si Brzegovin’a. Pa­cea se parea ca are s­anse bune. Era vorb’a mai departe ca ambasadorulu Russiei pleca la Constantinopole cu familia cu totu­si impregiurarea acé­st’a ave sa demonstreze pacea si mai multu. Astazi se scrie iarasi ca am­basadorulu rusescu va merge sa predea Portiei numai ultimatulu si ca pentru sine si famili’a­sea este insarcinata siefulu politiei secrete rusesci sa-i afle cuartiru in Chievu. In fine o telegrama orig. din Pe­tersburg la „Hr. Zig.“ din Sabiia spune, ca armat’a rusesca va trece Dunarea fara dec­iarare de resbelu si va incepe ostilitatile indata ce va da de resistintia. „N. fr. Pr.“ dice ca scriea despre o concentratiune de 80,000 in Tran­silvania nu este adeverata. „Fanfulla“ deminte cu deseversire esistinti’a unei aliantie italiana-rusesca si adauge, ca si la casulu cându Rus­si’a, Germani’a si Austro-Ungari’a s’aru uni asupr’a unei interventiuni, Itali’a aru remane neutrala. Din Romani­a suntu scirile totu mai seriose. O telegrama orig. la „Hr. Zig.“ aduce scirea din Bucuresci ca dumineca in 29 Oct. st. n. armat’a româna va proclama de rege pe prin­cipele Carol I. Despre situatiunea de acolo se scrie la „Arg. Zig.“ ca miniștri duși la Livadi’a s’aru fi inttelesu cu Gorcia­­coff despre urmatórele: Romani’a se dec­lara independenta de Turci’a si devine regatu. Prin acest’a­­dice co­­respundenti’a, Romani’a perde scutulu garanției puteriloru garante, câștiga inse alianti’a ofensiva si defensiva cu Russi’a, carea va recunosce regatulu si se va intrepune la celelalte puteri sa­ lu recunosca si ele. Alta corespundintia din Galati la „Pest. L1.“ ne spune ca natiunea româna e entusiasmata pentru resbelu. Cu tote aceste in tote clasele popula­­tiunei se vede si o ingrijire de cele ce au sa se intemple si multor’a le pare reu ca ultraistii au luatu sortea tierei in mâna. Adauge in fine ca ali­anti’a intre Russi’a si Romani’a s’a in­­cheiatu in 6 Octobre st. n. Asupr’a caletoriei la Livadi’a ga­­simu in „Telegrafulu“ urmatórele: Domnulu Ioanu Bratianu si d. co­­lonelu Slaniceanu, cari fusese la Li­vadi’a insotiti de adjutantulu dom­­nescu, d. Singurol, si de maresialulu palatului, d. Vacarescu, s’au intorsu­­ri in capitala. Pe câtu suntemu informați atâtu primirea in cale până la Livadi’a câtu si cea de acolo a fostu din cele mai splendide. La Odess’a deputatiunea romana a fostu primita la gara de tóte auto­ritățile si primarulu a datu unu ban­cheta in onorea ei. La Livadi’a imperatulu Alesandru a primit’o purtandu decoratiunea Ho­­henzollern. După ce a fostu presen­­tata comisiunei tóta cas’a militară a imperatului, Majestatea Sea a remasi mai multu tempu intru intima con­vorbire cu d. Bratianu si d. Slaniceanu. De­si familia imperiala este obici­nuita a prandi pe la o ora, in onorea ospetiloru a schimbata or’a prandiului la 7 ore, la cari au luatu parte unu însemnata numera de persóne. Im­pe­­ratulu a fostu de o amabilitate estrema fatia cu ospetii sei in parte cu cl. Bra­tianu. Fói’a cf. din Bucuresci scrie : Majestatea Sea Imperatulu Rus­siei sosindu estempu­la ressedinti’a dela Livadi’a, din Crime’a, unde obici­­nuesce a petrece câte-va luni ale a­­nului, înălțimea Sea Domnitoriulu a trimisu, spre a saluta din parte-i pe Majestatea Sea, o deputatiune com­pusa din d. primu-ministru, d. mini­stru de resbelu, d. maresialu alu cur­­tiei si unu adjutantu domnescu. Ace­­sta deputatiune sosindu, Marti sor’a, la 28 Sept. la Salt’a, a fostu primita a d­ou’a di de Alteti’a­vea principele Gorciakoff, cancelarulu imperiului si in aceasi di la 12 ore, au avutu onó­rea a se presenta înaintea M. S. Im­peratului, care a binevoita a respunde prin cuvinte gratióse la adres’a M. S. Domnitoriului, esprimandu incredin­­tiarile celei mai inalte bune vointte pentru Romani’a. In urm’a audientiei imperiale, deputatiunea româna a fostu primita de A. S. imperiala, Marele Duce mostenitoriu, si la 7 ore sér’a, a fostu invitata la Brandiu la palatulu dela Livadi­ a, unde a avutu onórea a fi presentata M. S. imperatesei. Vineri, la 30 Sept. deputatiunea a plecata dela Salt’a si in dium a de 4 cur. s’a intorsu in Bucuresci. Dinartului „Deutsche Zeitung“ i se scrie ca guvernulu românu se pre­­gatesce pentru tóte eventualitățile, înrolările suspendate s’au reinceputu, s’au data ordinu de mobilisare pen­tru 40,000 de omeni si alti 20,000 se voru chiama in curendu sub drapelu. In Brail­a a sosita unu vaporu engle­­zescu cu 130,000 oca plumbu, care au fost r­espectate cu drumulu de feru la Bucuresci. In Galati a sosita 25,000 chilograme puciósa din Marsilie, care asemenea a fost r­espectata la Bucu­resci împreuna cu o mare mulțime de haine de iarna pentru armata. Diabiulu „Augsburger Algemeine Zeitung“ inregistreza zgomotele, care circuleza in Bucuresci asupr­a primirei făcute ministrului nostru presidentu­­ a Livadi’a. De­si — dice coresponden­­tulu — nu domu nici o însemnătate acestora presupuneri, totuși vomu in­­sira câte­va, de vreme ce câte odata intemplarile viitóre proiecteza in acesta modu umbrele loru. Se spune ca d. Ioanu Bratianu ara fi împuternicita de a încheia unu tractata de aliantia ofensiva cu Russi’a, in urm’a carui’a vodă Carolu s’aru proclamă rege alu României. Oștea româna s’aru pune sub comand’a rusésca si s’aru reorganiza de câtva oficieri ruși. Gurile Dunărei , adeca acea bucata din Besarabi’a, care prin tractatulu dela Parisii au fostu cedata Moldovei, se va înapoia Russiei, dar’ regatulu României aru primi cu o stralucita compensație Bu­­covin’a si partea cea mai mare a Tran­silvaniei. — Corespondentulu adaoge urmatórele reflecții: cei ce spunu ace­stea para a uita ca la cesiunea guri­­loru Dunarei e interesata in prim’a linie Turci’a, in a dou’a tóte puterile europene, cari au semnata tractatulu dela Parisu; apoi ca din tim­pulu Au­striei si Ungariei nu se potu taia bu­căți după plăcu, până cându monarchi’a austro-ungara n’a incetatu de a exista. Ei manifestează cu nevinovăție parerea: ca déca Itali’a cu ajutoriulu puteriloru străine au ajunsu in posessiunea Lom­bardiei si Veneției ea va ajunge póte sa ai­ba si Trentino si déca regatulu Serbiei s’aru form­a din principatulu vechiu, Bosni’a, Brzegovin’a, si din Banatulu austriacu, de ce regatulu Ro­mâniei sa nu se compile din Valachi’a, Moldov’a, Bucovin’a si Transilvani’a? Despre misiunea lordului Augustu Loftus, ambasadorulu englelui in Petersburg, la Livadi’a se comuta ca dinariului „Fr. Br.“ . In caletori’a acest’a se póte vede unu simptomu de iubirea sincera de pace ce o manifesta cabinetulu en­­ glesu, dara in acela’si tempu si unu semnui de decisiune firma, de a se feri de ori-ce surprindere. Cine e versata numai câtu de câtu in intemplurile din anii cinci-d­eci scie ca funotarea contelui Aberdeen, împreuna cu agi­tatiunile barbatiloru din Manchester, cu discursurile lui Cobden si Bright au sedusu pe imperatulu N­i­c­o­l­a­u sa créda, ca Angli’a se va retrage in momentulu decisivu. In acest’a cre­­dintia imperatulu rusiloru predede prin principele Menck­off ultimatulu seu in Constantinopole, dede lui Paulu Stefanovici Nachimoff acelu ordinu care nimici flot’a turcesca la Sinope si provocă directa pe Angli’a si pe Franci’a la resbelu. In zadaru a stă­ruita in cabinetu l ordulu Palmers­ton ca sa se presemneze cabinetului din Petersburg indata in moda clara lini’a, pe care Angli’a nu putea per­mite sa se treca nici diplomaticesce nici militaresce. Asta se născu res­­belulu din Crime’a dintr’unu sîru de Mal­entendus, omenii se aflau in resbelu înainte de a sei si a­lui voi. Lordulu Beaconsfield (Disraeli) si Derby voiescu sa evite acest’a; intr’o perioda abundanta in ambigui­tăți ei voru sa creeze o situatiune clara, in fatia cu interesele mari ale tierei ei credu de o datorintia lo­iala a precisă punctele însemnate pen­tru interesulu Angliei, a caroru atin­gere nu i se póte permite Russiei. Bosforulu, dardanelele, limitatiunea pentru Turci’a desavantagiósa si nu re­specta geograficu putieri rationale a ambeloru state in Asi’a, loculu de tergu pentru caravane din Trebisonde, aceste suntu punctele decisive pentru politic’a englesa. Acolo se incrucisieza intere­sele rusesci si englese in modulu celu mai directu si credu ca nu me incelu comunicandu-ve, ca lordulu Loftus are ordinulu nu numai a esprime do­­rinttele de pace ale reginei Victori­a ci de a comunica si decisiunea gu­vernului ca va pune interesele An­gliei la punctele mai susu amintite

Next