Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-10-24 / nr. 85
JTe^arramnlese Duminec’a ii Joim, la fie-care done fleptenimiii cu adausulu Foisidrei — Prenumeratiunea se tace in Sabini In enperiitur’ni ,diei,pre afara la s. r. poate ca bani junt’a prin scrisori francate, adresate eatranspeditura. Pretium prenumerar timiei pentru Sabinii este pre anii 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de unu 3 fl. 60. Pentr.85. ANULU XXIV. Sabinii 24 Octomvre (5 Nov.) 1876. tr.;JoeleI>iste pârli nie Transilvaniei el pentru provineiele din Monarchin pre nun nna 8 fl.iérii pre r> j lrietate de unu 4 fl. v. a. Pentru prine, ei tiari streine pre anii 12 '/, anii 6 fl. Inseratele se platesau pentru intrit'a dra cu 7 cr. sirulu, pentru a doin’u ora cu 6 ‘/, or. ei pentru a treia repetire cu 3'/, cr. v. a. Cim am fi de a se privi cestiunea orientala de noi românii? Saliste in 2/11 1876. (Continuare din nr. tr.) In articululu premergatoriu amu pusu totu penduru pe interesele generali si unitari ale imperiului nostru, cu cari trebue a se identifică interesele tuturoru popóreloru imperiului, cu asta consolidata si poternica sa intempine Austri’a cestiunea orientala, la care ea este engagiata in prim’a liuia parte prin pusetiunea sea geografica si prin urmare prin interesele sele economice parte prin consangenitatea popóreloru sele slave si române cu popórele din orientulu Europei. Nu putemu concede nicidecum contrariulu, dela ceea ce vedemu cu ochii, ca adeca, unu statu aru potea avea interesele sele proprii absolute, fara nici o privire la interesele popóreloru sele. Acést’a aru si numai o idea fara realitate sau in realitate s’aru putea numi acést’a unu absolutismu si despotismu alu puterei statului. Si staturile compuse din o națiune representeza interesele acestei națiuni. Asia trebue se fia si unu statu poliglotu. Se va bice ca in unu statu poliglotu este cu multu mai mare greutatea de a se consolida interesele tuturoru popóreloru in unulu si acela’si interesa alu statului. Nu este asta. Istori’a si faptele ne arata si contrariulu. In staturi mari nationale amu vechiutu mai multe lupte intre intrég’a națiune de o parte si capulu statului si guvernulu lui de alta parte cari au adusu resturnari după sine, d. e. in Franci’a, până cându asemenea revolutiuni si usurpatiuni in statulu poliglotu alu nostru nu suntu cunoscute. Si ierasi consistinti’a si solidaritatea statului in Svitier’a este mai mare, ca in unu statu natiunalu, desi acea tiera este compusa din cele mai diferite națiuni. Si acést’a se intemela atunci, cându guvernulu statului scie consolida interesele ori carei nationalitati in interesele generali si unitari ale statului, cându puterea statului lasa fiacarei națiuni calea libera spre desvoltare si-i da tóte conditiunile spre acestu scopu, de unde de sine urmeza, ca tóte acestea ’si voru concentra interesele loru acolo, de unde ’si au conditiunile de viétia, si aci voru gravita tóte poterile loru. In o astfeliu de Austria popórele ei nu potu si nu voru gravita in afara; din contra popórele din orientulu Europei voru gravita spre Austri’a, déca acést’a va purta o politica rationala catra ele. Poporulu slavu din Austri’a nu’si va dori sortea consângeniloru lui din Turci’a, si nu’si va dori nici o sarte comuna cu unu statu nou slaveanu din orientulu Europei, până cându conditiunile lui de viétia si progresu suntu mai puternice in Austri’a civilisatóre. Cu atâtu mai putienu va aspiră acestu poporu la unu viitoriu efemericu ce póte avea numai o sarte, că a Poloniei sau la unu Messi’a ce aru veni din sinulu tataro Russiei, unde Messi’a civilisatiunei nici nu s’au nascutu. Acestu poporu pretinde numai libertatea desvoltarei sele natiunali ce o cere dreptulu firescu, si cauta possibilitatea de a-si aventa cultur’a natiunala in o direcțiune cu popórele lui consângene. Si atâtu trecutulu lui, câtu si presentulu, care infatisiaza o mulțime de inteligenți slavi in Austri’a si in brav’a sea armata, dau dovedi, ca poporulu slavu este unulu dintre poternicii stâlpi ai imperiului. Cu asemenea dreptu, si totu in aceeasi pusetiune in stătu, pretinde poporulu românu tóté conditiunile de libera desvoltare nationala si neimpedecarea sea, de a-si promova cultur a nationala in contactu cu ceilalti consângeni ai sei, astă precum au facutu si face poporulu monarchiei de nationalitate germana. In acestu modu nu va gravita românulu spre tierile statului românu, ci ca unu factoru alu puterei austriace va imprascia lumin’a culturei sele, promovata in acestu statu, si la consângenii sei, castigandu simpathi’a si amiciti’a loru pentru imperiu, care are demissiune a fi pe viitoriu unu scutu alu românismului din orientu. Armat’a austriaca scie cu câta bravura s’au luptatu soldatii români, tata Austri’a scie alipirea poporului românu catra tronu si patri’a comuna. Din partea acestoru dóue popóre mari ale Austriei cari prin Austri’a loru mama dandule ca tóte conditiunile recerute au missiunea de a cascigă mamei loru folose dela consângenii loru, iér’ nu a-si abate gravitatiunea loru dela potere la nesigurantia, dela acestea popore dicu nici odata nu póte deveni statului nostru unu periculu, cu atâtu mai putieru, că din partea poporului germanu, carui’ai sta la spate unitatea poternica germana si cu multu mai seducatóre. Si totusi nici din acésta parte nu potu veni periculi, pentru inascuta loialitate a connationaliloru germani. Poporulu magiam, care este cu totulu isolatu, numai si numai in Austri’a si in concertulu popóreloru ei ’si póte afla esistinti’a sea si suntu de acea firma credintia, ca aci va afla totu deun’a mai naturali si mai tari aliati, decatu in nemulu turcescu, déca va sei apretiui justele pretensiuni ale conlocuitóreloru națiuni. Déca pentru ore care viitoriu póte fi Austri’a ameninttata de influintia vre-unei ginte mari, apoi póte fi mai intâiu din partea pangermanismului si apoi a panslavismului. In ambe acestea unice casuri de periculu, va fi națiunea magiara si cea româna chiamate, a sprigini esistinti’a statului după natur’a pusetiunei loru si pentru interesele loru cele mai eminente. Despre acésta missiune in viitoriu nu se mai póte indoi nici unu ganditoriu. Tocmai acésta missiune mare a acestora doue popóre trebuie se fia decidietóre in politic’a austro-ungurésca fatia de cestiunea orientala, déca cugeta diplomati’a nóstra in adeveru la interesulu propriu austriacu si nu la alti cutarei sau cutarei națiuni, si acest’ai impune, că inca de acum sa-si prepare in orientulu Europei unu aliatu mai puternicu in români, ceea ce numai atunci va pute face, déca va ave o Românie independenta si tare lângă sine si va respectă interesele vitali ale poporului românu din monarhia. Russia póte fi si nu póte fi inimica Austriei, după impregiurari, caci ea nu are nici unu interesu a ocupă parti ale ei, iar’ pasindu la o atare ocupatiune, ce nu este verosimila, aru trebui se treca preste cadavrele intregu poporului românu si magiaru, ceea ce nu va suferi Europ’a, dar’ nici in interesulu Russiei nu póte servi. Remâne numai că Austri’a in cestiunea orientale se apere de perire pe poporele subjugate, si se nu impedece interesele Russiei fatia de puterea otomana, acolo, unde interesele imperiului nostru nu suntu periclitate, sau unde ambe potui subsista lângă olalta. Pangermanismuluinse este mai aprópe, de a atacă are cându-va pe Austri’a, caci ’si are in sine inca actitate conditiunile date spre acesta scopu. Deci Austri’a se fia Austrie, caci nu este putere germana. Caci cându aru fi un’a că acest’a, mai usioru va fi Germaniei a-si ajunge scopulu. Si tocmai cu privire si la atari eventualitati — póte se va dice adi imaginate — este Austri’a chiamata a-si prepara terenulu intereseloru ei in cestiunea orientale, prin atragerea popóreloru creștine din orientulu Europei catva sine, si correlativu prin promovarea intereseloru vitali a tuturoru popóreloru sele, de o potriva si in mesura corespundietóre missiunei loru catva si pentru statu. Ei dar’ acest’a nu iarta, că in sistemulu nostru dualisticu se fia slavii si românii neindreptatiti si subjugați de germani si magiari, nici că sa domnesca un’a națiune austriaca preste celelalte ci interesele generali austriace nu se domnesca preste tote nationalitatile statului, iar’ acest’a numai atunci póte fi condu órecare națiune si va vede identificate interesele selecti ale statului, si acest’a pretinde egala indreptatire a tuturoru poporeloru Austro-Ungariei. Generaluln Tilrr despre cestiunea orientale. II. Dela încetarea absolutismului austriacu, adeca de 16 ani incóce, românii puși la discretiunea elementului magiaru, care din persecutatu ce eră a devenitu la potere si de atunci eschismvu conduce destinele patriei comune, — atâtu prin dinaristica, câtu si prin deputații de nationalitatea loru in camere, la tóte ocasiunile potrivite n’au intrelasatu a atrage atențiunea magiariloru la grav’a situatiune a acestoru dóue elemente avisate dela natura la aperare reciproca, fatia de periclulu ce le amenintia din partea colosaleloru eleminte slavice si germane de cari suntu incungiurate si mai cu sema in partea ungarica desă si ingangrenate. Românii totudeun a numai dreptate au cerutu dela magiari, dorere inse, poterea la care din grati’a impregiurariloru esterne pe neașteptate devenira, apoi funest’a idea de care boiescu mai cu séma dela Széchényi incóce, de a intemeia „o magiaria mare până la marea négra“ — ni-a facutu surdi fatia de romani, si orbi fatia de periclulu comunu. Ei bine periclulu prevediutu de romani a sositu, cestiunea orientala, acestu morbu vechiu alu Turciei, abdicandu falsiloru si intrigantiloru sei medici seculari — diplomatiei, e pusa pe verfulu săbiei, si inca in tipu de cestiune slavica, sub protectiunea celui mai cumplitu inimicu alu neslaviloru din orientu — a Russiei, care dela caderea generosului amicu alu popóreloru apesate, a patintelui de odiniara Napoleonu, pe lângă tóte opintirile neputinciósei diplomație are mâna libera in orientu. De cându arde muculu la degete, incepu a vedé si magiarii periclulu, inse fara a mai slabi din îngâmfarea loru fatala. Ei inca si acum’a vedu paiulu in ochii altor’a si nu vedu bern’a intr’ai sei. Cu scopu de a înainta apropierea intre români si magiari au intemeiatu o fóia magiara in Bucuresci, si diurnalistic’a loru de aici se ocupa mereu cu acesta cestiune. Românii de dincolo inca tracteza cestiunea prin diurnalistica, si se păru a aretă impossibilitatea unei aliantie sincere până cându frațiiloru de dincóoi voru fi tratati cu desconsiderarea de până acilea. Fói’a semioficiala „Hon“ ’si aroga a fi cea mai putiena chauvinista si mai nepreocupata fatia de români. Fiinduca acest’a e mai aprópe de guvernu se punemu si noi dara mai multu pandu pe enunciurile densei. Mai recentu in anulu 259 reflecteza la „Journal de Bucarest“ care disese cum ca: „Ungari’a in locu de a impartasi pre români de libertate, la ce cu atâtu mai mare dreptu au fiindu ca nu suntu cuceriti cu arm’ai condamna la iobagia. Si curiósa disonantia, magiarii de aceea necontenitu au pretinsu si accentuatu dreptulu la naționalitatea loru. Unu dreptu care si-lu pretinde cineva pentru sine, pentru ce lu denéga altui’a? Dreptu are „Românulu“ cându imputa magiariloru tienut’a loru facia de românii din Banatu si Transilvani’a. Nu voimu noi inimiciția, si din protestarea nóstra in contr’a acelei procedure nime nu póte ceti asia ceva .... Din contra românii aru dori se vedia aliați sinceri in magiari. Alianti’a intre Ungari’a si Romani’a aru garantă ecilibriulu confederatiunei orientali. Românii de multu cunoscu pre bine câtu folosu aru aduce o astfeliu de aliantia sincera, din care atât’a aru câștigă magiarii câtu si ei, acum’a e rendulu la magiari se pricepa folosulu si se lu voiésca si ei.“ La acestea respunde „Hon“ astă: 1 „Iobagi’a“ româniloru de care vorbesce „Journal de Bucarest“ e numai poveste. Nimenui nu-i trece prin minte la noi a apesă pre unu poporu, si cu atâtu mai putienu pre români. Afara de indreptatirea politica a limbei naționali abia este ceva, ce aru restringe folosirea limbei române in trebile publice, si toleranti’a nóstra in acésta privintia in ochii Europei nepreocupate va ocupă locu intre cele mai frumóse aparitiuni a seclului. Inse acesta tolerantia până aci inca n’a pré fruptificatu. Aceea ce a garantatu statulu că libertate sa intorsu in contr’a nóstra, si desi n’au fostu românii acei’a, cari imitându pe Herostratu in acésta privintia au stralucitu in prim’a linia, totusi e siguru, cum ca nici densii n’au cuprinsu: de ce însemnătate aru fi, de cumva principiulu fundamental alu solidaritatiei magiare si române basata pe acestea libertăți naționale a statului magiarit aru produce o majoritate patnite mai intâiu in Ungari’a, apoi in provinciele interesate la cestiunea orientala ? . .. . Traimu in tempuri grele, apoi dilele mariloru desastre arunca sementia eveniminteloru mari. Noi nu ne sfiimu a dice, cum ca o mare si nobila recompensatiune pentru dorerile de nascere a tempuriloru presinti aru fi acea, de cumva s’aru puté nasce acestu principiu de viétia de multu conceputu iise până aci inca ne ivitu in lumeralu solidaritatiei.“