Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-01-02 / nr. 1

JTelegrafuru dse Duminec’a si Jói*«, la fie-care dóue neptonimii cu adausulu Foisiórei — Prei­u­­meratiunea se tace in Sabiiu Inespodit­ur’n fóiei, pre afara la a. r. poște ca bani gat'a priit scrisori fran­cate, adresate coltraespeditura. Pretmlii prenumera­­tiunei pentru Sabiiu este pre anii 7 f î. v. a. iar pre o jum­etate de unu 3 i­. 50. Pen­ Sibiiu 2|14 ianuariu 1877, traseelelalte patrti ale Transilvaniei *# pentru pro­­vincialei din Monarhh­ia pre unu an«i H îl.aera­­­re o jum­etate de unu 4 I­. v. a. Pentru pitue. si ti** #» streine pro mm 12 */, null 0« Inseratele se platescu pentru intili­a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 1. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'­. cr. v. a. Hr. I. Nrii 3452. 3091 B. Inclinoci intiare. In­nocsu cu ordinatiunea consi­storiala din 10 Ianuariu 1872. Nr. cons. 37. — publicata in „Tel. Rom.“ din 3/15 Februariu 1872. Nr. 10. — se aduce prin acést’a la cunoscinti’a publica, ca supunendu-se clericulu absolutu Iosifu Coma­n­escu, inve­­tiatoriu la scul’a gr. or. din Ghim­bavu, protoproebiteratulu Branului; apoi preoții Grigoriu M­a­r­i­c ’a , parochu in Cosn’a, protoprosbiteratulu Bistri­­tiei, si Iacobu U­r­d­e­a, parochu in Gridu, protopresbiteratulu S­ alu Fa­­garasiului, a censurei prescrise in susamintit’a ordinatiune consistoriala s’au dec­laratu apti de a­lunga ca aparatori in cause bisericesci, matri­moniali si disciplinari, înaintea foru­­riloru nóstre bisericesci, spre care sfersitu s’au provediutu cu decrete in intielesulu­i­ lui 442, din dreptulu ca­­nonicu. Sibiiu, 31 Decembre 1870, d­a secretariatului consistoriu­­lor archidiecesanu gr. or. ajun­ sa intrarea in anu XXV anu: „Alipire catra tronu si dinastia, iubire de patria, apararea intereseloru nationale si bisericesci“, a fostu inscrisu pe stindardulu cu care in 1 Ianuariu 1853 „Telegrafulu Românu“ a pa­­situ pro aren’a de lupta. Do totu modestu, in anii cei din­tâi­u „Telegrafulu Româiu“ se adopera a largi o­­izontulu cunoscintieloru ce­­lora mai necesario pentru români. Articoli, cari invetiau pre poporu­l apretia dinaristic­a, agricultura si eco­nomi­a de câmpu, literatur’a romanesca, meseriile si comercialu si altele si altele, formau o rubrica permanenta in co­lonele sele. Terminându-se er­ a cea nadusi­­toria a absolutismului si deslegandu­­se prin diplom­a dela 20 Octobre 1860 gurile popóreloru din tóte par­tile imperiului, vedemu in colonele fótei nóstre o activitate energica, in carea se oglinda activitatea barbati­­loru natiunei nóstre, o activitate ca­rea a fostu remunerata de o onorifica recunoscintia chiaru si de presi’a străină. Bata ce dicea la inceputulu anului 1801 (si la finea anului 1800 după c. nostru) o foia periodica ger­mana din Sibiiu vorbindu despre dina­­ristic’a nóstra transilvana de atunci: „— trebuie sa recunoscemu cum capri­­„vinttele si dorinttele care se desvalta in „disele diumale (Gaz. si T. R.) ne-au unul­­t tiamnitu intr’unu gradu inaltu ....“ si intr’altu locu: „— unu simtiu prac­­„ticu, o copta judecata si-au facutu „locu in judecatile loru, si in mare „consonantia cu discursurile tiecute „in senatulu imperialu cu represen­­­tantii acestei națiuni, a celoru mai „multi articuli scrisi cu tó­ta caldur’a „unui desteptatu simtiu natiunalu si „portati de simtiemintele multiumirei „si realitatiei nu sufere primirea séu „presupunerea de sentintie a unei situ­­­atiuni subective, sau a vre­unei parti „neînsemnate.11 „Cu privire la aceste impregiu­­­rari si in apretiuirea propriei con­vingeri putem u­nice cu temei­u ca „aceste diurnale numai aceea esprima „ce este dorinti’a si convingerea tota­­litatiei româniloru transilvani, a po­porului.“ Si in adeveru cu voce profetica spunea pre atunci „Telegrafulu Ro­­manu” ca „o clipita s’au facutu mai insemnata cu o di de mai nainte, o di mai insemnata cu o luna si o luna mai insemnata cu alta data unu anu. Astadi — dice mai departe — cându tóte poporele se lupta cu ingrijire pentru vieti’a sea politica si natio­­nala, pentru limba si vetrele sele“ tre­buie sa se intereseze fia­care de mo­­mentuositatea eveneminteloru, „care imbuldiesu fara retienere si care tre­buie sa le recunoscemu cu totii, daca nu dorimu sa ne afle nepregătită si sa ne lapede intr’o letargia amorțita.“ In decursulu restauratiunei după 1800 „T. R.“ ia parte activa la miscarile constitutionale, venindu intr’ajutoriulu publicului românu din comitate si din scaunele sasesci, din Transilvani’a si din Ungari’a si in cele bisericesci nu uita nici pe frații noștri din B­u­c­o­v­i­n ’a. Lupt’a româniloru si acum cu totu-dóun’a erá înainte de tóte pen­tru de a asigura limbei române drep­tulu ce i se cuvine in afacerile pu­blice de statu. Câtu pretiu s’a pusu si din par­tea acestei foi pre acursitiunea ace­stui dreptu ne arata intre alte multe urmatórele citate din doi numeri ai anului 1801 (15 si 20 Aprile): „Individualitatea unui poporu se „manifesteza si sustiene prin limba, „limb’a este fasi’a comuna a tuturoru, „triloru de o muma, ea este vasulu in „care se pastreza cugetele si simtie­­„mintele, cercarea (esperienti’a ?) si „solinti’a, câștigurile c­uptate si to­­t nulu­­­ Jea este midiloculu spre in­­„viarea si satirea acestor’a; ea sin­­„gura este mesur’a culturei.“ Ideile aceste desvoltate pre largu producu, in aceiasi numeri, urmatórea conclusiune: „De aici urmeza ca destinati’a „poporului românu, adeca cultur’a si „prosperitatea lui cere neconditionatu „recunoscerea limbei române in vie­­„ti’a totale a poporului. Déca acést’a „e adeveratu, atunci barbatii nostri „de stătu si inteliginti’a, fia acést’a „in adunantiele generale ale comita­­­ teloru, scauneloru, districteloru, séu „la dicasterii si la diete, au cea „mai mare îndatorire sa dea acestui „dreptu stramosiescu apasarea (accen­tuarea) adeverata, ei trebuie sa aduca „la cunoscinti’a tuturoru, ca poporulu „românu póte tocmai asta primi libe­ralele institutiuni ca si ori­ care al­­e tulu, ca aceste spargu si catusiele „in care este strinsu poporulu ro­­­mânu si ca au acela’si efectu si la „elu, ca si la alte popóre. Cuventulu „imperatescu trebuie sa se faca acte­­„veru si românulu trebuie sa aiba „limb’a sea si nationalitatea sea, caci „i-a sositu tempulu si nu mai póte „remane servirii schimbandu numai „jugulu si comand’a! Nationali­tatea fara limba este nu­­­mai o satira si triumfulu ideei „nationali trebuie sa coversiesca ori­­„ce altu interesu.“ Din colónele acestui diurnalu ve­demu inca pe tempulu amintitei re­­stauratiuni ca nu s’a multiumitut nu­mai cu desvoltarea teoretica a egalei indreptatiri, ci lu vedemu intrandu in lupta si pentru realisarea practica a acestui dreptu. La 18 Maiu 1801 se scriea: „In­­„cepemu analisarea asertului nostru „dela cancelari’a aulica si dela guver­­­nulu tierei; la acestea dicasterii nu „este representata in mesura drepta „nici nationalitatea nici confessiunile „româniloru din Ardealu . . . .“ Intr’o polemica cu „Transilvani’a Beiblatt zum Lieb. Bot.“ „Tel. Rom.“ ne da o scena fidela despre protecti­­unea de carea s’au bucuratu sasii ca elementu germanu sub auspiciele ab­solutismului si chiaru si pre tempulu restauratiunei. Cu acea ocasiune ni se spune ca la anulu 1850 sasii au capatatu dela statu unu imprumutu de unu milionu si jumetate fara ca­rnete pe trei ani si pe alti siepte ani cu 3 la suta. Preoții loru au trasu pe totu anulu dreptu descaunare pen­tru decime câte GG,GGG sl. până candu iu anulu 1801 au capatatu 5,000,000 fl. in interesulu acestui capitalu sa de­­plinesca perderea decimei, ce o tră­geau in urm’a donatiuniloru dela prin­cipii ardeleni dela preoții si mirenii români si ca din patrociniulu mini­­steriului vienesu s’au procuratu pe atunci pentru consistoriulu sasescu unu succursu anualu de 10,000 fl., pe candu pentru români dela 1852 candu s’au datu 00,000 fl. pentru re­­paratiunea bisericeloru arse in tem­pulu revolutiunei nu s’au mai datu nimic’a. Polemic’a acest’a asusa pre regi­mu de partialu si lamuresce pentru ce sasii au pututu si putu inainta pe candu românii au remasu inapoi. In alta polemica Septembre 30 1802 cu „Magyar­ország“ „Tel. Rom.“ prin unu corespundinte alu seu din Pe­­st’a, arata nedreptatea ungu­résca candu persecuta limb’a romanesca si spre a face evidenta nedreptatea citeza din cartea „Nemzetiség“ cuvintele lui M­o­c­s­á­r­y in limb’a orginala care in traducere dice: „Sa punemu mân’a pre inimile nóstre si sa marturisimu ca n’am fostu ecuitabili si drepți cu compatrioții nostri de limba străină (pag. 183). Nedreptatea totu deun’a este ajunsa de pedepsa, si de­si vine tardiu, dara totu vine, pentru ca acest’a e cursulu firei si legea sortiei, ca fia­ care causa sa-si aiba causat’a sea.“ Cu anulu 1803 se apropia si mai di­­ficil’a posetiune a „Telegrafului Rom.“ Inca in lun’a cea dintâiu a anului ace­­stui’a trebuie a lua greau’a si deli­­cat’a sarcina asupr’a­ si de a lupta si in contr’a discordiei natiunale ce incepu a se ivi do pre atunci. Sub rubric’a „congresulu“ in anii 7­0 si 9., intr’unu tomu domolu, dara din care transpira m­ultu durerea inimei, „Telegrafulu Rom.“ apara unic’a in­­stitutiune politica ce pe atunci aveau românii si o puteau numi a loru propria. Si contr’a cui? „Gazet’a Trans.“ si „Concordi’a“ erau acele carora con­­gressulu natiunalu asia cum era elu atunci, pentru ca altcum nu se putea, nu le era bunu destulu si nu li se pare natiunalu de ajunsu. Pentru ce? Pentru ca erau preoți si amplo­iați intrensulu, — elementele cari compuneau pe atunci inteliginti’a ro­mâna. Corolariulu primului articulu se­man» a elegie candu dice : „Corespundinti’a din urma din „Concordi’a e intr’adeveru numai unu „resunetu din cele doue corespundin­­d fie numite, mai cu semn din a „Gaz. „Trans.“ si n’amu pututu scote altu ce­va decâtu lucruri noue si minu­nate : unulu ca amploiații români „suntu „puși numai din mil’a un­„guriloru si a sasiloru“, altulu, ca „congresulu conch­iamatu do Archierei „aru fi numai privatu, alu treilea ca „in senatulu imperialu nu’su repre­zentate popóre si națiuni, ci numai „munți si vai.““ „Telegrafulu Rom.“ nu nega ca unu congresu natiunalu nu aru tre­bui sa fia alesu de națiune ; tiene nuse compun de impregiurarea ca : „Româ­nii din Austri’a, atunci erau numai inaintea regimului si a lor’ in­­si’si națiune, iér’ inaintea legiloru patriei .... nici ca esista inca națiune româna politica, alt’a ca „națiunea româna din Transilvani’a adunarea din 1 Ianuariu 1801 o a privitu si o pri­vea de adunare natiunala, ca icón’a dorintteloru române din Transilvani’a. Nimic’a nu caracterisaza asia de bine politic’a „Telegrafului Rom.“ ob­servata de elu totu­ déuu’a, cu acolo cuvinte accentuate prin care dice cu ocasiunea discursiunei congresului, ca românii sa puna mai multu temeiu pro tactulu si energi’a loru propria, pentru ca, se dice mai departe: „Poporulu românu nu traiesce „astadi intr’unu evu de auru, ci tra­­­iesce intr’unu evu de feru si de arama, „unde tóta urm’a ce o propasiesce tre­­­buie sa si-o elupte prin sudarea cea „crunta a feti­ei sele.“ Si adauge in data: „ ce s’aru fi alesu de noi, déca scrupulii Gazetei aru fi legatu manile nóstre la 1848 si la 1801. O satisfactiune strălucită a inre­­gistratu „T. R.“ in urm’a tuturoru lupteloru candu, după tiecerea con­gresului natiunalu din Aprile 1803 in anulu 34 a pututu inregistra in frun­tea colóneloru solo telegram’a datata din V­i­e­n ’a, 4 Maiu, prin care anun­­tia ca Maj. Sea a primitu deputatiu­­nea româna cu cuvintele: „Cu plă­cere v­e prim eseu cu pro r­e­­presentantii braviloru ro­mâni etc. etc.“ si candu mai departe in nr. 54 a pututu saluta diet’a tran­silvana de atunci. In m­ulti acest’a mai are aceeași pagina domu de trei momente: bucu­ria pentru dieta, provocarea adresata deputatiloru români sa fia statornici, tienendu-se strinsu de petitiunile ro­mâniloru dela 1849 până la congre­sulu din 1803; si—temerea de podo­­cile ce se voru pute face din partea magiariloru. (Va urma.) Revist­a politica. După o pausa de vr’o câte-va sep­­tamâni diet’a ung. se va in­tr’uni la 20 Ianuariu st. n. la 11 ore înainte de m­edia­tii. Nu este de multu de cându era mai lucru positiva ca o deputatiune imposanta de cotatieni din Czoglod va aduce pre Sud. Kossuth in patria. Si noi amintirimu ce­va pre scurtu de evenementulu acest’a. Foile de ieri si alalta­ieri păru a fi informate altfeliu. Se zice ca protocolulu despre ale­gerea lui Kossuth do deputatu sa va tri­­mite pre posta. „Pesti Napló“ asigura ca deputații Czegledului nu si-au pu­tutu ci opera dela direcțiunea drumu­rilor u de fera bilete libere de tac sa si­ din caus’a acést’a a trebuitu depu­tatiunea sa remâna pe josu, seu mai bine disu — a casa. „Ellenor“ spune ca insusi Kossuth s’a rogatu sa nu merga deputatiune, pentru ca decisiu­­nea sea duca, primesce seu uu pri­

Next