Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-01-02 / nr. 1
2 mesce mandatulu de deputatu o va comunică alegatoriloru sei in scrisu. Negotiurile cari privescu pactulu intre cele dóue jumetati ale imperiului spune „P. L1.“ ca au inaintatu intr’atât’a, incâtu imperatulu este in posessiunea descoperirei regimului austriacu asupr’a memorandului cabinetului ungurescu, cu alte cuvinte, cestiunea bancei aru fi in stadiulu caracterisatu cu dicerea lapidara din dreptulu romanu: „Subjudice lifest!“ Corpurile legiuitóre din Bucuresci au avutu înainte de serbatori siedintie forte importante. Provocarea la aceste siedintte au venitu din Constantinopole si adeca din caus’a unoru articuli in constitutiunea cea noua turcesca, explicati de ministrulu turcescu de esterne in sensulu, ca acei articuli privescu si pe Romani’a. Ca sa arete guvernulu turcescu in modu practicu ca si Romani’a este prin constitutiune incorporata in imperiulu otomanu si ca si românii suntu otomani, directorulu telegrafeloru din Constantinopole a dojenitu pre directoratulu telegrafeloru din Bucuresci pentru unele neregularitati la stațiunea telegrafica dela 11 bani. Directorulu din Bucuresci inse a respunsu iérasi intr’unu modu forte practicu la Constantinopole dicendu, ca nu are cunoscintia de vre-o statiune telegrafica „otomana“ lalicani. Mai seriosa inse a fostu cestiunea articuliloru din constitutiune. Acest’a era pe aci se provoce unu casus belli intre Romani’a si Turci’a. In siedintie secrete si publice in siedintie de di si nópte s’a desbatutu ce este de facutu pana candu in senatu s’a terminatu totu lucrulu cu urmatórea moțiune : „Senatulu voindu cu drepturile antice ale României recunoscute si garantate prin tractatulu de Parisu, precum si actele saversite in urma, in virtutea suveranitatiei tierei, sa fie respectate si neatinse, si manifestându vointi’asea, ca politic’a guvernului sa aiba acesta tienta, cu o procedare demna, trece la ordinea dilei“. Fiindu cele doue siedintre din urma ale senatului de interesu politicu le reproducemu după „Romanulu“ si noi in colonele acestei foi. Ca sa se vedia cum este apretiuita neutralitatea României, reproducemu după „Gazeta d’Itali’a“ urmatórele: Una din principalele cesti noi de cari trebuie sa se ocupe conferintia din Constantinopole este „neutralitatea româna.“ In adeveru, după ce va examina indoit’a cestiune a reformeloru si a garantieloru, va trebui sa definesca si déca, in casa de resbelu, beligeranții voru pute sa se serve de teritoriulu pe care Europ’a, prin tractatulu dela 1856, s’a intrepusu intre densii. Dela inceputulu actualei cestiuni a orientului, Romani’a s’a conformatu absolutu consilieroru mariloru puteri garante, si nimeni n’a avutu ocasiunea a-i face vr’o imputare. Neutralitatea sea fu completa. Cându la 1856 si 1858, fara discutate de catra congresulu dela Parisu autonomi’a si unirea principateloru Moldov’a si Valachi’a, unele din puteri esprimara temerea ca aceste principate, ridicate intr’unu statu, voru forma unu focaru de perturbări. S’a probatu din contr’a, ca Romani’a in orientu, ca si Itali’a in mediadi, este unu elementu de ordine si libertate. Daca Romani’a aru fi facilitatii arme si alte ajutore eficace Bulgariei si Serbiei, de multu tempu deja cestiunea orientala aru fi esitu din limitele in cari voiesce s’o restringa Europ’a. Romani’a pute da focu orientului. Si póte ca interesele viitoriului seu aru fi consiliat’o sa se aventureze cu ardere in o asta întreprindere. Ea preferi insa sa asculte consiliele prudente ale puteriloru. Voi voru puterile ca primulu resultatu alu docilitatiei României sa fia o sugrumare a acestei june națiuni ? Cestiunea nu se póte eluda: déca trecerea beligerantiloru prin Romani’a nu va fi interzisa si impedecata de catra Europ’a, Romani’a nu va fi alta decâtu calea principala a invasiunei ruse. Si chiaru déca imperatulu aru declară ca recunosce autonomi’a româna si ca o voiesce libera si independenta, n’aru mai exista pentru statulu românu cea mai mica autonomie. Nu trebuie a se uită invetiamintele istoriei. înainte de a cuceri o tiéra, Russi’a o protege, insa intervenindu si strabatend’o necontenitu. Asia facu cu Poloni’a, pre care in tempo de o jumatate de secolu o trata cu amica, dar’ alu carui teritoriu fu strabatutu intr’un’a pentru a merge sa combata pe turci. Guvernamentulu polonu nu cuteza sa refuze trecerea patintelui seu vecinu. Europ’a nu se preocupa de acest’a, si Poloni’a ’si perdu autonomi’a, independinti’a si esistenti’a. Déca Europ’a voieste ca cestiunea orientului sa fie resolvata potrivitu principieloru de justiție, si nu după capritiulu fortiei brutale, ea trebuie sa mantiena tare si neatinsu bulevardulu românu intre Russi’a si Turci’a, si sa consacre o neutralitate determinata de catra natura si in spiritulu tractateloru, precum este aceea a Elveției. Este adeveratu ca asta, unu resbelu alu Russiei contr’a Turciei aru fi mai anevoiosu. Se póte. Dar’ ce interese póte avea Europ’a sa accelereze unu resbelu intre Russi’a si Turci’a ? Nu ne indoimu ca Europ’a in unanimitate va declară necessitatea de reforme importante in imperiulu otomanu si se va pronuncia in favorea unei orecare autonomii a populatiuniloru. Dar’ aru fi sa desperamu de bunuru simtiu europenu, déca marile puteri nu aru gasi alte garanție pentru reforme decâtu numai ocupatiunea russa, si după ce a facutu unu resbelu spaimentatoriu in tempu de trei ani, pentru că sa inchida rusiloru calea catra Constantinopole si sa-i depărteze dela Dunăre, aceleasi puteri sa vina sa abata cu propriele lorumâni, sub piciorele colosului nordicu, bulevardulu radicatu cu atât’a truda contr’a lui. Avemu încredere ca conferinti’a dela Constantinopole, urmandu unui simtiementu de justitia si de interesu generalu, va proclamă neutralitatea teritoriului românu. Acést’a va fi logic’a consecuenta a neutralitatiei, ce a fostu consiliata guvernului românu, si care, până in momentulu de fatia, a fostu asia de scrupulosa mantierita de densulu. Despre a trei’a conferintia „Unirea democratica scrie : In fine se tiem si a trei’a siedintia a conferintiei, si după cum ne spune o depesia din Constantinopole, cu dat’a 31 Decembre, puterile au fostusi in acesta sredintia de acordu. Turcii insa nu si-au presentatu contr’a-propunerile loru, si prin urmare inca nu putemu sei déca Part’a adera sau nu la vointt’a Europei. Déca amu crede insa ceea ce spunu foile turcesci, Port’a nu e de locu dispusa a se supune decisiuniloru conferintiei. Bata ce dice in acesta privintia „Vakit“, foia turcésca oficiala: „Osmanii nu se temu de resbelu, caci au tóta încrederea in a totu-putinti’a ddieasca, si suntu pe deplinu convinși despre dreptatea causei loru si despre patriotismulu natiunei. E dreptu ca resultatulu resbelului e nesiguru, insa in totu casulu, Turci’a ’si va fi salvatu onórea si se va sustrage dela marile pericole la cari s’aru espune, déca aru voi sa cedeze pentru interesele si pentru buna-vointi’a Europei.“ La acestea „Gazet’a germana de nordu“ observa ca „redactorii sau mai bine conducătorii lui „Vakit“ aru trebui sa scie ca numai buna vointi’a unor’a puteri a scapatu pe Turci’a din cins’a dela 1853 si a conservat’o până astazi“. Asupr’a ciudatei purtari a Porției, fatia cu statulu românu, „Romanulu“ se esprima in modulu urmatoriu : Sublim’a Porta decretă prin sublim’a ei constitutiune : „Articolulu I. Imperiulu otomanu cuprinde portile si nosessiunile actuali si provinciele privilegiate. „Art. 7. Elu (Sultanulu) da investitur’a capiloru provincieloru privilegiate, in formele determinate prin privilegiele care le suntu concedate. „Art. 8. Toți supusii imperiului fara deosebire, suntu chiamati otomani, ori care aru fi religiunea ce o profeseza.“ Asia dar’ eaza ne decretați de otomani, dar’ cu privilegiuri concedate. Si biroulu telegraficu din Stambulu s’a și plânsu dejă câtva direcțiunea telegrafica din Bucuresci, ca biroulu otomanu dela Suicani comite prea multe erori telegrafice. Guvernulu a cerutu la Constantinopole deslușiri in privinti’a art. I. Directorulu telegrafeloru române a datu respunsulu ce se cuvenea sa dee unu functionariu românu. Cestiunea insa este sa cugetamu cu totii, cu liniste, cu maturitate, cu inttelepciune si sa hotarimu ce trebue sa facemu déca guvernulu otomanu nu va respunde, sau déca respunsulu seu nu va fi conformu cu tratatele nóstre. Turci ’a. In a patr’a conferintia, plenipotențiarii Turciei au enumeratu punctele asupr’a caror’a nu credeau ca potu intră in negotieri, mai cu sema asupr’a organisarei unei gendarmerii străine, asupr’a atributiuniloru comissiunei internationale si asupr’a marirei Serbiei. Asupra a cestiunei de a se seideca declararea Turciei aru ecuivală cu unu refusu absolutu, representantii Turciei au respunsu, ca simtu trebuinti’a de a se referi la Porta. Siedinti’a finala a conferintiei se va tiené Joi, se astepta unu respunsu definitivu din partea Porției. „Contra-propunerile Turciei cuprindu dispositiunea, ca legea dela 1 Ianuariu 1867 asupr’a vilaeturiloru se va esecută in totu imperiulu. Aceste contr’a-propuneri făcu cu totulu abstracțiune despre propunerile conferintiei. Ele nu releva decâtu acestu punctu ca de aci înainte tote legile voru trebui sa fia votate de camera. Negotierile cari au avutu locu la generalulu Ignatieff confirma intielegerea dintre toti plenipotențiarii. Delegații străini, fatia cu acestu refusu alu Porției, au luatuotarirea de a strămută sediulu conferintiei la Aten’a scu la Spiti’a. „C. d. I.“ ________/_-Trei comunicatiuni după „Tabletes d’un Spectateur“ : O suprema pressiune Evenimentele s’au insarcinatu a confirmă datele comunicatiunii ce ni se făcu ieri din Constantinopole. Remanemu convinși ca la randulu loru evenimentele de mâne voru aduce consacrarea loru comunicatiunei ce urméza: Constantinopole, 26 Decembre. „Proiectulu de contr’a propuneri turcesci fiindu comunicatu oficiosu membriloru conferintiei, representantii Engliterei, Franciei, Austro-Ungariei si delegatulu Italiei, după ordinulu guverneloru loru respective, au amenintiatu pre Part’a cu o quasi-ruptura a relatiuniloru diplomatice, in casa cându Part’a aru respinge instituirea unei comissiuni internationale, însărcinata a asigură aplicarea mesujeloru hotarite de conferintia.“ Ce credu la Bucuresci. O depesia a agentului diplomatic românu din Constantinopole a informatu pre guvernulu principelui Carolu ca disulu agentu a aflatu din chiaru gur’a lui Midhat-pasi’a, ca puterile inlaturându proiectulu Russiei privitoriu la o ocupatiune străină in Bulgari’a, Pert’a va face si ea sacrificiu de amorulu ei propriu si va primi, cu orecari modificări, program’a conferintiei. Scurtu, guvernulu românu considera acum asigurata mantienerea pacii. Starea sanitara a armatei rusesci. Vien’a, 26 Decembre. Atâtu la Pest’a câtu si la Vien’a, in cercurile politice si militarie nu-si face nime ilusiune asupr’a situatiunii orientale. Resulta numai, din mai multe raporturi oficiale, sosite aici, ca armat’a rusesca, a carei statu-majoru este la Cisienau, se afla bântuita de bale intr’atât’a incâtu i-aru fi cu neputintia sa intre immediatu in campania contr’a armateloru resboite sanetóse si sanatisate ale Porției, fara sa se espuna la vre-unu desastru. De alta parte pre Dunăre domnesce o temperatura care face sa cade de totu planurile dresate de catra marele statu-majoru din Sântu- Petersburgu. Pre lângă acestea, effervescenti’a spiriteloru in Russi’a dobendesce din di in di mai mare gravitate. Tiarulu are unu singuru midilocu a congiură o revolutiune in intru, a face resboiu Turciei. „Tr. Carp.“ SENATULU ROMÂNIEI. Siedintia de Joi, 23 Decembre, 1876. Siedinti’a se deschide la or’a 1 ii suptu presiedinti’a dlui M. Cogalnicenu, vice-presiedinte. S’acorda câte-va concedie. D. Presiedinte intreba daca ministeriulu are vre-o comunicare de facutu. D. Ministru de interne dice ca ministeriulu a facutu senatului o comunicare asupr’a situatiunei create României prin constitutiunea turcesca si aru ave se aiba opini’a senatului in acest’a privintia. D. Presiedinte amintesce ca cestiunea s’a discutatu dejă in siedinti’a secreta a senatului tienuta er. D. Al. Orescu dice ca nu e contrariu regulamentului că o cestiune, care s’a discutatu in siedinti’a secreta, sa se discute in urma si in siedintia publica, propune déru că senatulu sa asculte comunicările dloru miniștri. Senatulu aproba si s’acorda cuventulu dlui ministru de esterne. D. Ministru de esterne dire ca senatulu s’a ocupatu in siedint’a secreta de situatiunea făcută României prin constitutiunea turcesca. Acea constitutiune vorbesce in art. 7. de siefii de provincie otomane cari primescu investitur’a dela Sultanulu. Agintele nostru dela Constantinopole a credintu a vede in acelu articolu o alusiune la Romani’a si a comunicatu guvernului acest’a. Guvernulu lu insarcinatu a cere Esc. S. ministrului de esterne otomanu o esplicatiune autoritata; agintele a cerutu si ministrulu de esterne otomanu a declaratu ca acelu articolu privesce in adeveru pe principele României, pre alu Serbiei si pe Kidivulu Egiptului. Guvernulu, in consiliu, a decisu a protestări contr’a acestei idei; remâne că senatulu s’apretieze si sa se asociedie cu protestarea guvernului M. Sele. D. I. Radu dice ca s’a coprinsu o mirare forte mare, neașteptata, candu vede pe banc’a ministeriale nesce omeni ale carora simțiri patriotice nimeni nu le-a pusu in indoiala si cari suntu iubiți de tóta Romani’a doru catva cari asea nu póte ave