Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-01-02 / nr. 1

2 mesce mandatulu de deputatu o va comunică alegatoriloru sei in scrisu. Negotiurile cari privescu pactulu intre cele dóue jumetati ale imperiu­lui spune „P. L1.“ ca au inaintatu intr’atât’a, incâtu imperatulu este in posessiunea descoperirei regimului au­­striacu asupr’a memorandului cabine­tului ungurescu, cu alte cuvinte, ce­­stiunea bancei aru fi in stadiulu ca­­racterisatu cu dicerea lapidara din dreptulu romanu: „Subjudice lifest!“ Corpurile legiuitóre din Bucuresci au avutu înainte de serbatori siedintie forte importante. Provocarea la ace­ste siedintte au venitu din Constanti­­nopole si adeca din caus’a unoru arti­­culi in constitutiunea cea noua tur­cesca, explicati de ministrulu turcescu de esterne in sensulu, ca acei articuli privescu si pe Romani’a. Ca sa arete guvernulu turcescu in modu practicu ca si Romani’a este prin constitutiune incorporata in imperiulu otomanu si ca si românii suntu otomani, directo­­rulu telegrafeloru din Constantinopole a dojenitu pre directoratulu telegra­feloru din Bucuresci pentru unele nere­­gularitati la stațiunea telegrafica dela 11 b­­­a­n­i. Directorulu din Bucuresci inse a respunsu iérasi intr’unu modu forte practicu la Constantinopole di­­cendu, ca nu are cunoscintia de vre-o statiune telegrafica „otomana“ lal­icani. Mai seriosa inse a fostu cestiunea arti­­culiloru din constitutiune. Acest’a era pe aci se provoce unu casus belli in­tre Romani’a si Turci’a. In siedintie secrete si publice in siedintie de di si nópte s’a desbatutu ce este de fa­­cutu pana candu in senatu s’a termi­­natu totu lucrulu cu urmatórea mo­țiune : „Senatulu voindu cu drepturile antice ale României recunoscute si garantate prin tractatulu de Parisu, precum si actele saversite in urma, in virtutea suveranitatiei tierei, sa fie respectate si neatinse, si manifestându vointi’a­sea, ca politic’a guvernului sa aiba acesta tienta, cu o procedare demna, trece la ordinea dilei“. Fiindu cele doue siedintre din urma ale senatului de interesu poli­­ticu le reproducemu după „Romanulu“ si noi in colonele acestei foi. Ca sa se vedia cum este apretiu­­ita neutralitatea României, reprodu­cemu după „Gazet­a d’Itali’a“ urma­­tórele: Un­a din principalele cesti noi de cari trebuie sa se ocupe conferintia din Constantinopole este „neutralita­tea româna.“ In adeveru, după ce va examina indoit’a cestiune a reforme­­loru si a garantieloru, va trebui sa definesca si déca, in casa de resbelu, beligeranții voru pute sa se serve de teritoriulu pe care Europ’a, prin trac­tatulu dela 1856, s’a intrepusu intre densii. Dela inceputulu actualei cestiuni a orientului, Romani’a s’a conformatu absolutu consilieroru mariloru puteri garante, si nimeni n’a avutu ocasiu­­nea a-i face vr’o imputare. Neutralitatea sea fu completa. Cându la 1856 si 1858, fara dis­cutate de catra congresulu dela Parisu autonomi’a si unirea principateloru Moldov’a si Valachi’a, unele din pu­teri esprimara temerea ca aceste prin­cipate, ridicate intr’unu statu, voru forma unu focaru de perturbări. S’a probatu din contr’a, ca Romani’a in orientu, ca si Itali’a in media­di, este unu elementu de ordine si libertate. Daca Romani’a aru fi facilitatii arme si alte ajutore eficace Bulgariei si Serbiei, de multu tempu deja ces­tiunea orientala aru fi esitu din limitele in cari voiesce s’o restringa Europ’a. Romani’a pute da focu orientului. Si póte ca interesele viitoriului seu aru fi con­­­­siliat’o sa se aventureze cu ardere in o asta întreprindere. Ea preferi insa sa asculte consiliele prudente ale pu­­teriloru. Voi­ voru puterile ca primulu re­­sultatu alu docilitatiei României sa fia o sugrumare a acestei june națiuni ? Cestiunea nu se póte eluda: déca trecerea beligerantiloru prin Roma­ni’a nu va fi interzisa si impedecata de catra Europ’a, Romani’a nu va fi alta decâtu calea principala a invasi­­unei ruse. Si chiaru déca imperatulu aru declară ca recunosce autonomi’a româna si ca o voiesce libera si inde­pendenta, n’aru mai exista pentru sta­­tulu românu cea mai mica autonomie. Nu trebuie a se uită invetiamin­­tele istoriei. înainte de a cuceri o tiéra, Russi’a o protege, insa inter­­venindu si strabatend’o necontenitu. Asia facu cu Poloni’a, pre care in tempo de o jumatate de secolu o trata cu amica, dar’ alu carui teritoriu fu strabatutu intr’un’a pentru a merge sa combata pe turci. Guvernamentulu polonu nu cuteza sa refuze trecerea patintelui seu vecinu. Europ’a nu se preocupa de acest’a, si Poloni’a ’si perdu autonomi’a, independinti’a si esistenti’a. Déca Europ’a voieste ca cestiu­nea orientului sa fie resolvata potri­­vitu principieloru de justiție, si nu după capritiulu fortiei brutale, ea trebuie sa mantiena tare si neatinsu bulevardulu românu intre Russi’a si Turci’a, si sa consacre o neutralitate determinata de catra natura si in spiritulu tractateloru, precum este aceea a Elveției. Este adeveratu ca asta, unu res­belu alu Russiei contr’a Turciei aru fi mai anevoiosu. Se póte. Dar’ ce in­terese póte avea Europ’a sa accele­reze unu resbelu intre Russi’a si Turci’a ? Nu ne indoimu ca Europ’a in unanimitate va declară necessitatea de reforme importante in imperiulu otomanu si se va pronuncia in favo­­rea unei ore­care autonomii a popu­­latiuniloru. Dar’ aru fi sa desperamu de bunuru simtiu europenu, déca ma­rile puteri nu aru gasi alte garanție pentru reforme decâtu numai ocupa­­tiunea russa, si după ce a facutu unu resbelu spaimentatoriu in tempu de trei ani, pentru că sa inchida rusiloru calea catra Constantinopole si sa-i de­părteze dela Dunăre, acelea­si puteri sa vina sa abata cu propriele loru­mâni, sub piciorele colosului nordicu, bulevardulu radicatu cu atât’a truda contr’a lui. Avemu încredere ca conferinti’a dela Constantinopole, urmandu unui simtiementu de justitia si de interesu generalu, va proclamă neutralitatea teritoriului românu. Acést’a va fi lo­­gic’a consecuenta a neutralitatiei, ce a fostu consiliata guvernului românu, si care, până in momentulu de fatia, a fostu asia de scrupulosa mantierita de densulu. Despre a trei’a conferintia „Uni­rea democratica scrie : In fine se tiem­ si a trei’a sie­­dintia a conferintiei, si după cum ne spune o depesia din Constantinopole, cu dat’a 31 Decembre, puterile au fostu­si in acesta sredintia de acordu. Turcii insa nu si-au presentatu con­­tr’a-propunerile loru, si prin urmare inca nu putemu sei déca Part’a adera sau nu la vointt’a Europei. Déca amu crede insa ceea ce spunu foile tur­­cesci, Port’a nu e de locu dispusa a se supune decisiuniloru conferintiei. Bata ce dice in acesta privintia „Va­­kit“, foia turcésca oficiala: „Osmanii nu se temu de resbelu, caci au tóta încrederea in a totu-pu­­tinti’a ddieasca, si suntu pe deplinu convinși despre dreptatea causei loru si despre patriotismulu natiunei. E dreptu ca resultatulu resbelului e ne­­siguru, insa in totu casulu, Turci’a ’si va fi salvatu onórea si se va sustrage dela marile pericole la cari s’aru es­­pune, déca aru voi sa cedeze pentru interesele si pentru buna-vointi’a Europei.“ La acestea „Gazet’a germana de nordu“ observa ca „redactorii sau mai bine conducătorii lui „Vakit“ aru tre­bui sa scie ca numai buna vointi’a unor’a puteri a scapatu pe Turci’a din cins’a dela 1853 si a conservat’o până astazi“. Asupr’a ciudatei purtari a Por­ției, fatia cu statulu românu, „Roma­nulu“ se esprima in modulu urma­­toriu : Sublim’a Porta decretă prin su­­blim’a ei constitutiune : „Articolulu I. Imperiulu otomanu cuprinde portile si nosessiunile actuali si provinciele privilegiate. „Art. 7. Elu (Sultanulu) da in­­vestitur’a capiloru provincieloru pri­vilegiate, in formele determinate prin privilegiele care le suntu concedate. „Art. 8. Toți supusii imperiului fara deosebire, suntu chiamati oto­mani, ori­ care aru fi religiunea ce o profeseza.“ Asia dar’ eaza­ ne decretați de otomani, dar’ cu privilegiuri concedate. Si biroulu telegraficu din Stam­­bulu s’a și plânsu dejă câtva direc­țiunea telegrafica din Bucuresci, ca biroulu otomanu dela Suicani comite prea multe erori telegrafice. Guvernulu a cerutu la Constan­tinopole deslușiri in privinti’a art. I. Directorulu telegrafeloru române a datu respunsulu ce se cuvenea sa dee unu functionariu românu. Cestiunea insa este sa cugetamu cu totii, cu liniste, cu maturitate, cu inttelepciune si sa hotarimu ce trebue sa facemu déca guvernulu otomanu nu va respunde, sau déca respunsulu seu nu va fi conformu cu tratatele nóstre. T­u­r­c­i ’a. In a patr’a conferin­tia, plenipotențiarii Turciei au enu­­meratu punctele asupr’a caror’a nu credeau ca potu intră in negotieri, mai cu sema asupr’a organisarei unei gendarmerii străine, asupr’a atribu­­tiuniloru comissiunei internationale si asupr’a marirei Serbiei. Asupra a cestiunei de a se sei­deca declararea Turciei aru ecuivală cu unu refusu absolutu, representan­­tii Turciei au respunsu, ca simtu tre­­buinti’a de a se referi la Porta. Siedinti’a finala a conferintiei se va tiené Joi, se astepta unu respunsu definitivu din partea Porției. „Contra-propunerile Turciei cu­­prindu dispositiunea, ca legea dela 1 Ianuariu 1867 asupr’a vilaeturiloru se va esecută in totu imperiulu. Aceste contr’a-propuneri făcu cu totulu ab­stracțiune despre propunerile confe­rintiei. Ele nu releva decâtu acestu punctu ca de aci înainte tote legile voru trebui sa fia votate de camera. Negotierile cari au avutu locu la generalulu Ignatieff confirma intiele­­gerea dintre toti plenipotențiarii. Delegații străini, fatia cu acestu refusu alu Porției, au luatu­otarirea de a strămută sediulu conferintiei la Aten’a scu la Spiti’a. „C. d. I.“ ________/_-Trei comunicatiuni după „Table­­tes d’un Spectateur“ : O suprema pressiune Evenimentele s’au insarcinatu a confirmă datele comunicatiunii ce ni se făcu ieri din Constantinopole. Re­­manemu convinși ca la randulu loru evenimentele de mâne voru aduce consacrarea loru comunicatiunei ce urméza: Constantinopole, 26 Decembre. „Proiectulu de contr’a­ propuneri turcesci fiindu comunicatu oficiosu membriloru conferintiei, representantii Engliterei, Franciei, Austro-Ungariei si delegatulu Italiei, după ordinulu guverneloru loru respective, au ame­­nintiatu pre Part’a cu o quasi-ruptura a relatiuniloru diplomatice, in casa cându Part’a aru respinge instituirea unei comissiuni internationale, însăr­cinata a asigură aplicarea mesujeloru h­otarite de conferintia.“ Ce credu la Bucuresci. O depesia a agentului diploma­tic românu din Constantinopole a informatu pre guvernulu principelui Carolu ca disulu agentu a aflatu din ch­iaru gur’a lui Midhat-pasi’a, ca pu­terile inlaturându proiectulu Russiei privitoriu la o ocupatiune străină in Bulgari’a, Pert’a va face si ea sacri­ficiu de amorulu ei propriu si va primi, cu ore­cari modificări, pro­­gram’a conferintiei. Scurtu, guvernulu românu considera acum asigurata mantienerea pacii. Starea sanitara a armatei rusesci. Vien’a, 26 Decembre. Atâtu la Pest’a câtu si la Vien’a, in cercurile politice si militarie nu-si face nime ilusiune asupr’a situatiunii orientale. Resulta numai, din mai multe raporturi oficiale, sosite aici, ca armat’a rusesca, a carei statu-majoru este la Cisienau, se afla bântuita de bale intr’atât’a incâtu i-aru fi cu ne­­putintia sa intre immediatu in cam­pania contr’a armateloru resboite sa­­netóse si sanatisate ale Porției, fara sa se espuna la vre-unu desastru. De alta parte pre Dunăre dom­­nesce o temperatura care face sa cade de totu planurile dresate de catra marele statu-majoru din Sântu- Petersburgu. Pre lângă acestea, effervescenti’a spiriteloru in Russi’a dobendesce din di in di mai mare gravitate. Tiarulu are unu singuru midilocu a co­ngiură o revolutiune in intru, a face resboiu Turciei. „Tr. Carp.“ SENATULU ROMÂNIEI. Siedintia de Joi, 23 Decembre, 1876. Siedinti’a se deschide la or’a 1 i­i suptu presiedinti’a dlui M. Cogalni­­cenu, vice-presiedinte. S’acorda câte-va concedie. D. Presiedinte intreba daca mi­­nisteriulu are vre-o comunicare de facutu. D. Ministru de interne dice ca ministeriulu a facutu senatului o co­municare asupr’a situatiunei create României prin constitutiunea turcesca si aru ave se aiba opini’a senatului in acest’a privintia. D. Presiedinte amintesce ca ce­stiunea s’a discutatu dejă in siedinti’a secreta a senatului tienuta er­. D. Al. Orescu dice ca nu e con­trariu regulamentului că o cestiune, care s’a discutatu in siedinti’a secre­ta, sa se discute in urma si in sie­dintia publica, propune déru că se­natulu sa asculte comunicările dloru miniștri.­­ Senatulu aproba si s’acorda cu­­ventulu dlui ministru de esterne. D. Ministru de esterne dire ca senatulu s’a ocupatu in siedint’a se­creta de situatiunea făcută României prin constitutiunea turcesca. Acea con­stitutiune vorbesce in art. 7. de siefii de provincie otomane cari primescu investi­tur’a dela Sultanulu. Agintele nostru dela Constantinopole a credintu a vede in acelu articolu o alusiune la Romani’a si a comunicatu guvernului acest’a. Guvernulu lu insarcinatu a cere Esc. S. ministrului de esterne otomanu o esplicatiune autoritata; agintele a ce­rutu si ministrulu de esterne otomanu a declaratu ca acelu articolu privesce in adeveru pe principele României, pre alu Serbiei si pe Kidivulu Egiptului. Guvernulu, in consiliu, a decisu a protestă­ri contr’a acestei idei; re­­mâne că senatulu s’apretieze si sa se asociedie cu protestarea guvernului M. Sele. D. I. Radu dice ca s’a coprinsu o mirare forte mare, neașteptata, candu vede pe banc’a ministeriale ne­­sce omeni ale carora simțiri patrio­tice nimeni nu le-a pusu in indoiala si cari suntu iubiți de tóta Romani’a doru catva cari a­sea nu póte ave

Next