Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-05-05 / nr. 35
Telegrafulu Romaim ese Dumineca ri JoiVi, la fie-care clone septemnni cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibilu la espeditura fótei, pre afara la c. r. si este cu bani gata prin scrisori flancate, adresate catra espeditura. Pretidu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl v. a., iar pre o jumetate de anu 8 fl. o6er. Sibiiu 5 17 Mai» 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciei« din Monarhhia pre anu anu 3 fi, sara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. simlu, pentru a dou’a ora cu 6/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. AUI, ü 315 Maiu. Suntu cu patru ani mai multu, preste unu patrariu de seculu, de cându aniversarea datului de mai susu ne revoca in memoria o di neuitata pentru romanimea din Austro-Ungari’a si in specialu pentru cea din Transilvania. Ide’a libertatiei din Europ’a apuséna a aflata in acésta di restinetu puternicu si in patria nóstra si românii setosi de libertate, cu cerbulu de isoórele apeloru, se intrunescu in câmpulu botediatu cu acestu nume sacru spre a arata lumei ca a meritatu de dens’a. Sartea popóreloru inse nu se amelioreza intr’ochi. Românii de atunci s’au luptatu, intre marginile oferite de legile patriei, si au reportatu si unele victorii; cu tóte aceste, nici astadi nu-’si vedu realisata dorinti’a spre a pute dice: suntemu in fapta egali indreptatiti cu toti concetatienii nostri. Spre mangaierea nóstra, se póte, ca vomu fi in dreptu sa ne dicemu ca in tempulu care nu sta in nici o proportiune cu seculii impilarei nici nu se putea altmintie; se póte ca ni s’aru si objecă, cu dreptu cuventu, ca dela acésta mare di incóce nici noi românii nu amu tienutu mersulu catra tient’a nóstra cu aceasi energia, cu aceeași tenacitate si cu aceeași prevedere. Ori cari aru fi judecat’a ulterióra din premisele aceste, adeverulu, ca românulu nu da uitarei momentulu celu mare, alu originei insuintteloru spre libertate si egalitate, este, desi o mica recompensa, carea are insusirea de a ne innoi puterile si a ne reimprospera energica spre noua activitate pentru ajungerea la scopulu nostru natiunalu si patrioticu. Unu poporu, care nu da uitarei antecedentiele sele pate, sub greutatea eveneminteloru opuse insuiniteloru sele, sa staraiasca unu momentu, porta inse in sine simburulu intregitatiei sele si continua opera inceputa la ocasiunea cea mai de aprope, după ce si a reculesu si reinnoitu puterile sele spirituali si intelectuali. Suntemu reculesi si reinnoiti in puteri astadi spre a procede mai departe ? Ne este deja calea deschisa pe largulu câmpu politicu patrioticu spre a pute lucra fara de a da de pedeci mai departe ? In modu absolutu respunsu nu putemu da la întrebările puse. In biserica, in scala si in alte intrepinderi de cultura, amu facutu deja unele neînsemnate începuturi. Pe terenulu politicu, in fapta, asteptamu ca concetatienii nostri sa ajunga la ulterior’a convingere, ca este imperiosu in interesulu patriei comune si alti scopuilui ei, alu culturei, a ne largi si noue cercuru de activitate. Raportulu intre reculegere si intre continuarea in instiiutiele politice constituie vieti’a unui poporu sau unei natiuni, déca amendoue se intregescu si se sustienu in mesura corespund ietóre unele pe altele. Este data o datorintia pentru noi a face totu ce ne sta in putintia pentru reculegerea si reînnoirea puteriloru si a ne feri de totu ce le-aru pute debilita si trândavi. Este mai departe datorinti’a de a pândi momentulu pentru de a pute reintra sera in lucru si a ne continuă actele nóstre natiunali politice, carora li s’au pusu fundamentulu in diu’a cea mare si memorabila dela 3/15 Maiu. Bine pregătiți pentru lupt’a po ilitica, incâtu ni-o permite legile patriei, oricându o amu reluă, dara mai cu sema in momentele indignate de impregiurari mai dispuse de a se audi vocea dreptatiei, ne-aru aduce fără indoiala si fruptele dorite. Lucrându in intielesulu acest’a ne vomu arată demni de acei ce au pusu temeiulu insemnatatiei dilei de 3/15 j Maiu si vomu isbutia realisă cu de- seversire oper’a inceputa de deusii. Atunci diu’a acést’a va deveni o serbatore nationala politica, carea va sterge de pe fatima natiunei lacrimele pentru victimele si amărăciunile ce a trebuitu sa îndure si ea va fi binevediuta si aplaudata si de ceilalti concetatieni neromâni. Pentru ca ea va întregi armonia intre toti locuitorii patriei, carea sa ni-o dea Ddicu câtu mai curendu! Diplomația oficiale si rafinărie» confidențiala in cestiunea orientului. Sibiiu, 10 Maiu nou 1877. In diurnalulu „Politik“ mulu 127 ce apare in Fraga, organu espresu panslavisticu alu cehiloru, se afla unui articulu intitulatu: „Consecinti’a Angliei“ din care nu putemu trece cu vederea următorele pasagie marcante: „Pre cându viclen’a Anglia si de asta data, cu totudeun’a, juca rolulu siovinismului in cestiunea orientala si pe fatia a conlucratu séu celu putienu s’a aretatu simulându ca consimtiesce j cu intrevenirile si espunerile Russiei pentru emanciparea popóreloru crestine din orientu, atunci ea in dosu totu mereu a indemnitu si incuragiatu pe Turcia la ignorarea si resistentia cerbicasa a tuturoru incercariloru de a se pute mijloci salvarea crestinilorui de sub jugulu turcescu pe calea pacei si cu evitarea resbelului desastrosu si ruinatoriu de popóre. Si ce sa vedi, totusi ea este aceea, carea in momentulu, cându s’a decisu categoricu pentru „neutralitate stricta“ fatia cu resbelulu russo-turcescu escatu si devenitu iieevitabila numai si numai prin atitudinea speculativa a ei, — deodata [ si-a întorsi mantau’a si prin Lordulu Derby a luatu la trei parale pre Russia, combatandu cu îndatinatele unei decline diplomatico-sioviniste cercular’a cancelariului rusescu Gorciacoff si protestându in contr’a tuturoru mottivelor r espuse in acelu actu diplomaticu. v*. Mai caracteristica este acea reflessiune din respunsulu Angliei, ca j „possibilitatea de a înduplecă pre Turcia la supunere si evitarea resbelului totuși nu eră eludata, déca Russi a nu precipită si forită concentrarea colosalei armate la fruntarie si prin tonulu celu drasticu nu ameninttă deadreptulu pre Turcia“ Va sadica er’ Russia e de vina ca Turcia cerbicósa, incuragiata pe sub mâna de Anglia speculanta a ignoratu, refusatu si respinsu tóte propositiunile de complanare ale puteriloru garante europene, printre cari se invertea cu o vulpe șireta si Angli’a in tóta celebritatea diplomatica si form’a oficiala. Nimicu nu ne surprinde acesta diplomatia intriganta a speculativei si egoistei Anglie, caci cine nu’si aduce aminte cum a procesa acest’a inaintea si după „resbelulu din Crimea“ la an. 1853, tocmai că si acum, si eata cum : „Representantele diplomației englese aveaău missiunea de a notifică Portei otomane resolut’a si serios’a dorintia că Turcia cu ori-ce pretiu si abnegatiune sa prefereze a complană amirabil minte si diplomaticesce cestiunea controversa—spre evitarea resbelului funestu, — densulu, representantele Angliei, s a inforforatu in uniforma de gala si facandu visit’a diplomatica marelui veziru turcescu i-a inmarnatu actele conferintiei diplomatice din Vienna ; dar’ după ce s’a desarcinatu de acést’a missiune diplomatica in modu oficiala — iute se retrase in altu salonu lateralu si desbracandu-se de uniforma, — se imbraca in haine civile de salonu si după unu intervalu de abiă */♦ de ora se presenta iera si marelui veziru descoperindu i, ca acum după visit’a cea diplomatica, cu care ’lu onora înainte de 24 de ora, vine a-i face „visita confidențiala si a-i descoperi francu, ca vointia si dorinti’a resoluta a Angliei este: „cu Turcia nici decâtu sa nu urmeze conduseloru conferintiei diplomatice ce i le-au notificatu in visit’a formala diplomatica oficiala, ci sa le ignoreze si respingă tóté simplu, preferindu resbelulu si contandu cu siguritate si ficutia la sucursalu Marei Britanie!“ Iata cum se pricepe de minunata Anglia la specula diplomatica si la intriga confidentiala venindu scopuri egoistice ruinatóre si ucigatóre de mii de omeni , si ce sa mai vechi. Cându Marea Britania astazi espunendu-se pentru Turcia face imputări Russiei, o condamna si amenintta pentru ca a declaratu si deja si inceputu resbelulu cu Turcia, invasionandu cu fortia teritoriulu României si calcarulu in picióre tractatele de Parisa, ‘ totu dens’a mai contenta incorporata ’si splenteza in alta parte a lumei interesele egoistice speculative si rafinate fara multa diplomatia, adeca fara de a o durea capulu de vre-unu potentatu alu Europei si fara a procede nici pe departe si a justifică atitudinea Russiei, atâta de condamnata si opugnata. S’a opintitu drag’a de ea, maicontent’a Britania, a se folosi acum de ocasiunea binevenita, si cându pre biet’a Turcia o împinse si încurcă bine binisioru in resbelu, mai anu cu Serbia si Muntenegru slabindu-i câtu de bine puterile, ér’ acum o incuragiu a se încaieră cu colossal’a Russia temenduse ca acést’a nu cumva sa idee Turciei un’a séu doue lovituri ametitorie si apoi sa o lase bratiele ruvengiose ale armatei tenere din principatele dunărene anume pe grij’a României, Serbiei, Greciei, Muntenegrului si celoru-lalte provincii resculate, — ea, Angli’a cu matematic’a in mâna si-a facutu calcululu: că iute sa faca Russiei obiectiuni, proteste si ameninttari spre a o trene in stadiu până sa ocupe tierisiarele din alta parte a lumei. Calcululu acest’a l’a si pusu in validitate, caci deja la 12 Aprile a. c. a si invasionatu cu trupele „provincia republicana Transvaale din Africa sudica“ a ocupat’o formalminte si faptice, lasandu trupele a masacră si ucide pre neputincioșii africani. Si victimele aceste au trebuitu sa cada, că rafinat’a Anglia sa puna speculativ’a mâna pe cele multe si forte bogate „ocne“ de aurii si diamantu (Reichhaltige Gold-und Diamanten-Gruben) si tóte aceste câștiguri bogate si le-au esploatatu loiala si uman’a Anglia protegetori’a Turciei, fara multa sfara si diplomația. Ce voru dice la aceste potentații cei’alalti ai lumei, nu scie nime , viitoriulu va aretă.“ Până aci se termina mentionatulu articulu alu diurnalului „Politik“ si noue nici."*ca ne mai remâne a mai face vre-unui comentariu decâtu a nu esprime iérasimirarea asupra diurnalisticei magiare si jidano-magiarene, — carea le reface tóte acestea, dar’necurmatii si totu din ce in ce mai impertinenta insulta si amenintta pe Romania, pentru ca tocmai perfidia Angliei a incuragiata pre Turcia a fi cerbicasa si a provocă resbelulu G.......s. Dela sinodulu archidiecesanu. Siedintia a X din 12/24. Aprile. După autenticarea protocolului siedintiei precedente se presenteza: a) Cererea de concediu a dep. Fagarasianu si i se acorda; b) Petitiunea comunei bis. Făurești pentru intregirea parochiei de acolo. Se predă comisiunei organisatóre. c) Harthi’a dep. Dr. Borci’a, care se ruga a i se imparta si in copie interpelarea făcută in contr’a sea cu adausulu, ca până atunci, voindu a-si câștigă satisfactiune pentru onorea atacata, nu va luă parte la siedinttele sinodului. Dep. Dr. Nrodosiu se invoiesce cu partea prima a cererei dep. Borci’a , ce privesce inse partea a dou’a e de părere, ca tempulu absentarei din caus’a indicata de petentu sa i se considere că concediu. Dep. Cosm’a observa, ca sinodulu că corporatiune nu póte decide in cestiunea de fatia, ci presidiulu resp. biroulu. După unele reflectări făcute de dep. Batiu, care pledeza pentru estradarea copiei cerute, Sinodulii primesce a se luă spre solintia rugarea dep. Borci’a. Presidentulu respunde la interpelarea dep. E. Brote in chipulu urmatoriu : „ad I. Intarciierea constituirei senatelor consistoriale nou alese in sessiunea anului trecuta. Cu privire la , efectuirea conduseloru sinodale, eu precum amu urmata in an. 1875 asia j amu avutu de cugetu a face si in anul a din urma 1876, adeca a procură mai intâiu revisiunea stilara a protocalei loru sinodale, apoi a le edă in tipăriu si in urma a le presentă consistoriului plenariu in tecstu de totu corectu spre a pune la cale efectuirea celoru de efectuitu. A intrevenitu inse in anulu trecutu acea impregiurare, ca revisiunea stilara a protocaleloru sinodale, care amu avutu a o face eu insumi si apoi tipărirea acelor’a a recerutu unu tempu mai îndelungata, atâtu din caus’a multoru defecte stilare in protocale, câtu si din caus’a impregiuraj riloru interne de atunci ale tipografiei nóstre archid., prin urmare protocolele sinodale din anulu trecutu numai intr’unu tardiu au potutu esi de sub tipariu. Acést’a a fosta caus’a, pentru care condusele sinodului din anulu trecutu numai tardiu s’au potutu presentă, consistoriului prin urmare s’a