Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-09-18 / nr. 74

Telegrafulu Rom­anu ese Dum­inec’a si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei.­­ Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espe­­ditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espo­­ditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Nr. 74. Anu bl XXV. Sibiiu 18130 Septembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl., iéra pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5'/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, 17/29 Septemvre. De astadata este mai mare sgo­­motulu diurnalisticu decâtu alu arme­­loru de pe câmpulu de lupta. Doue fapte inse de importantia totu­si pu­­temu inregi sferti’Silladi, un’a se con­­­­stateza ca Mehemed-Ali s’a retrasu­n iarasi in positiunile de mai nainte, la j Cara-Lom si alta ca cuartirulu gene­­ralu rusescu constateza intrarea a 10,000 turci in Plevn’a printre liniele cavaleriei rusesci. Se vede din mai­­ multe telegrame ca plai’a a impede­­catu acțiunea de ambe partile, se vede­­ din acele­si ca iridata ce se va în­drepta tempulu acțiunea se va incepe­­ de nou. Despre români se zice ca au inaintatu cu tranch­eurile pana la gla­­siulu intarituriloru inimice. Despre luptele ultime dela Lipc­a cuartirulu generalu rusescu publica urmatorulu buletinu oficialii : Gornji-Studen, 10|22 Septembre 1877. La 5/ 17 Septembre, in timpulu noptiei inimiculu se apropiă pe ascunsu de flanculu nostru dreptu si de stâng’a Sf. Nicolae. Apro­pierea s’a fi observata de sentinelele nóstre inaintate. Locotenentulu-colonelu Sandersky, comandantulu regimentului de Volhynie, or­donă a se tiene gat­a si a asceptă. Coman­dantulu primei companii de tiraliori, capita­­nulu Ostopolf, lasă pe turci a se apropia la 50 de pasi si-i primi cu o salva, care -i puse pe fuga. Era 5 ore de diminetta, ini­­miculu facu inca doua atacuri, déru fu res­­pinsu si, către 9 ore, se retrase. In centru, atacurile turciloru au fostu cele mai slabe. Ele fura un numeru de optu si înce­tară spre diminetia. Lupt­a, cea mai inversiu­­nata a fostu pe stânc’a Sântului Nicolae, începută la 3 ore diruinéti’a, s’a sfersitu la amedi. Turcii au escaladat stânc’a in linii dese si aruncându grenade de mâna. Dóue companii din transeurile nóstre inaintate ’i­­au respinsu si ei au inceputu a ridică tran­­seuri din parte-le cu ajutoriulu gabieneloru si snopiloru de inele ce aduseseră cu den­­sii. Cu tóta impuscatur’a viua si foculu arti­leriei nóstre, inimiculu se mantienu si, catre siese ore de diminetia, elu desfasiară pe stânca pavilionulu albu cu semi­ lun’a roșie, in urma carei’a trupele nóstre incetara fo­culu. Primele nóstre contr’a atacuri fura re­­pinse, déru câtii amedi turcii fura asverliti de pe atânca si mai de totu nimiciti de ca­tre dóue companii din regimentulu Jitomir si o companie din regimentulu de Volhynie. Tóta cóst’a stâncei era acoperita de cada­vre turcesci. Numerulu acestoru cadavre nu e mai putieru de 3.000. Colonia de atacu a fostu condusa de colonelulu Tiajelnk­off, si acest’a fiindu ranitu, de catre locotenentulu, colonelu principele Helkoff, din regimentulu de Volhynie. Artileri’a nóstra a lucratu in perfecțiune, mai alesu bateri’a a 4-a din a 14-a brigada a colonelului Hofman si in­­tei’a baterie a adjutantului imperatului, prin­cipele Meshtchevsky, care a fostu ucisu. Locotenentulu Sidiorine, care a luatu co­­mand’a in urm’a mortiei acestui’a, a impra­­stiatu mai multe colone de atacu turcesci tragendu cu mitralie si fu elu insusi ranitu de doua granite. Saperii din alu 2 lea bata­lionu, sub comand­a locotenentului-colonelu Rezin, s’au distinsu asemenea. Perderea nó­stra a fostu mai mare de câtn cea aretata mai înainte. Ea a fostu de 31 oficiali si 1000 omeni afara din lupta. In numerulu ranitiloru se afla colonelulu de statu-majoru Rennefeldt. Generalulu Radetzki a dirigatu in persóna frumós’a aparare din 5 Sep­tembre. Despre lupt’a dela Tzercovica ru­sii raporteza urmatórele amenunte: La 91 21 Septembre, 11 Ore dimineti’a, 20,000 turci cu 40 tunuri au atacatu pósi­­tiun­ea ocupata de 12 batalióne ale nóstre. Ei au atacatu mai viteiu flanculu dreptu alu generalului Gorschkow. Maiorulu Dom­­­browski din regimentulu de Kurks ’i lasă sa se apropie la 30 de pasi si, intempinân­­dui cu baionet’a ’i puse pe gona lasându 200 morți pe terenu. Ataculu fu in urma reinoitu contr’a flancului nostru stânga si fu respinsu de regimentulu de Viatka. Ulti­­mulu atacu a fostu in­dreptatu catre cen­­trulu nostru, dara a fostu asemenea respinsu cu o perdere enorma pentru turci. Regimen­tulu de Rilsk s’a distinsu cu deosebire la­sându pe turci sa se apropie până la 400­­ pasi si puindui pe gana printr’unu focu de batalionu bine indreptatu. La 8 ore sér’a, inimiculu se retrase. La 10 Septembre, turcii trimisera una parlamentara cerându sa-si ia morții. S’au ingropatu 800 din ei sub ochii noștri Per­derea totala a turciloru a fostu de 2000. A nóstra a fostu de 6 oficiali si 60 soldați uciși, 20 oficiali si 300 soldați răniți. Ge­neralulu Tutischeff comanda detasiamentulu nostru. Despre activitatea armatei române dela 30 Aug. c. v. incaci publica „Mo­­nitorinlu oficialii" urmatórele: „In sér’a bătăliei dela 30 Augustu, M. S. Domnitoriulu merse de visită locurile de pansamentu, unde personalulu medicalu, aci câ si in foculu celu mai viu alu inimicului, ’si facea datori’a cu unu zelu si o abnega­­tiune demna de tata laud’a M. S. consola pe răniți cu vorbe mân­­gaitore, si ’i lauda pentru viteji’a, cu care combătuseră pre inamicii. Răniții noștri, după ce li se aplica pan­samentele necesarii si li se dede ingrijirile cuvenite la ambulant­ele divisionare, se tran­sporta afara din lini’a trupeloru si înapoi la spitalele timporalu stabilite la Med­e’a si Muselim-Selo, de unde apoi se evacuiéza, indata ce suntu in stare de a fi transportati, prin Turnu-Magurele, la spitalele perma­nente stabilite in tiara. 1. S. Domnitoriulu, după acest’a îm­preuna cu Marele Duce Nicolae si cu suitele lora, petrecura tóta nóptea pe câmpulu de bataie, unde bivuacase, spre a fi mai aprópe de trape, in casa cându inamiculu aru fi în­cercata nóptea unu atacu sau o reintorcere ofensiva, care inse nu se esecută. A dou’a di Mercuri, 31 Augustu, M. S. Domnitoriulu inspecta positiunile, pe cari îna­intaseră trupele in urm’a bătăliei de ajunu. Unu detasiamentu de venatori, condusu de maiorulu militianu Alesandru Candiano-Po­­pescu, unulu din oficierii cari condusese tru­pele nóstre la asaltulu redutei, veni spre a presenta M. S. Domnitori­ului in presenti’a A. S. S. Marele Duce Nicolae, drapelulu lu­atu dela inamicu. Soldatulu de venatori Gri­­gore Ioanu, care cucerise acestu trofeu, ’lu asversi sub piciórele ambiloru comandanți. Marele Duce, felicitându pe bravulu ostenu românu, ’i­nternă de pieptu crucea sântului George, iar’ Domnitoriulu ’lu decora cu „Steua României.“ Trupele ruse, cari erau presente, aclamara cu urale entusiaste pe vitezulu venatoriu. Joi, 1 Septembre, Inaltimea Sea merse de inspectă trupele romane cari, in ziu’a de 30, fuseseră in focu. Ele salutara cu urari entusiaste pe domnulu si siefulu loru su­premii, care in ajunu ’i condusese la victo­rie. Mari’a Sea trecu­, adencu miscatu, pe dinaintea frontului batalióneloru cari forma­seră colónele de atacu si din ale caroru ren­dunci lipseu multi viteji, remasi pe câmpuru de onore. Domnitoriulu se intretienu in modu afabilu cu oficierii si soldații, intrebându-i detaliuri despre lupt­ a dela 30. Moralulu acestoru trupe erá escelentu, cu tóte perde­rile ce incercasera, si bravii soldați spuneau Domnitoriului ca acum cunoscu pe inamicu si nu se temu de densulu, ca, déca aru ieși din retransiamentele si întăririle lui, ei suntu siguri ca nu le va pute resista. Mari’a­vea multi ami trupeloru pentru bravur’a ce siefii si soldații desfassurara in batali’a dela 30. M. S. Imperatulu Russiei trimise unu adjutantu alu seu a felicită din parte­i trupele române pentru frumós’a loru atitudine si a le trimite augustele sele mul­­tiumiri. Domnitoriulu dete ordinii că oștirile sa se intaresca in positiunile ce câscigasera. Vineri, 2 Septembre, M. S. Domnito­riulu, impreuna cu A. S. S. Marele Duce Nicolae, merse de inspectă tóte positiunile ocupate, in urm­a bătăliei, de trupele arma­tei de vesta. In acea zi pe la orele 6 după amedia, inamiculu facit o ieșire din fortifi­­catiunile sele asupr’a aripei nóstre si încercă, cu fortie respectabile, unu atacu spre a luă înapoi redut­a cucerita de trupele nóstre. Turcii esecutara ataculu cu mare vigóre, sustienuti de foculu artileriei loru, care tră­gea cu srapneluri asupr’a nóstra; insa, după o ora si mai bine de lupta crâncena, ata­culu loru fu respinsu, românii remasera stă­pâni pe reduta, si o mulțime de cadavre inamice acoperi teremuru înaintea redutei. Trupele române, in acesta lupta din care ieșiră victorióse, incercara o perdere de 80 ómeni morți si răniți. M. S. Domnitoriulu incunosciintiă acestu resultatu A. S. I. Ma­relui Duce Nicolae, care ’i transmise pe data felicitările sele. A dou’a di, 3 Septembre, Prea inaltia­­tulu nostru Domnu merse la marele cuar­­tiru imperialu si oferi M. S. imperatorului marea cruce a ordinului „Steu­a Romaniei“, că o amintire a luptei ce ambele armate sustie­­nusera impreuna si in care ’si versasera fra­­tiesce sângele in contr’a inamicului comunu. Imperatorulu bine-voi a primi din mâ­­nile Domnitoriului însemnele ordinului ro­mânu, si conferi Măriei Sele crucea la gâtu a ordinului militariu imperialu alu St. George, că unu semnu de augusta si inalta distinc­­tiune pentru comandantulu supremu alu ar­matei române. Majestatea Sea ordonă ase­menea a se distribui la tote companiile, ba­teriile si escadronele armatei române care luase­ra parte la batali­a dela 30 Augustu, totu atâtea cruci de St. George câte hotarise a se distribui si trupeloru imperiale, preste totu mai bine de 150 cruci distribuite tru­peloru nóstre. M. S. Domnitoriulu luă dejunulu im­preuna cu Majestatea Sea, si apoi se intorse la cuartierulu seu generalu­. Sér’a, imperatorulu trimise unu adju­­tantu alu seu la cuartirulu generalu alu ar­­matei române, spre a duce din parte i dlui generalu Cernatu, comandantulu armatei de operațiune române, crucea ordinului St. George, clasa a IV. Dumineca, 4 Septembre, M. S. Dom­nitoriulu, impreuna cu A. S. S. Marele Duce Nicolae, comandantulu siefu alu armateloru imperiale, insotita de suitele loru, mers era de inspectată armat’a româna. Trupele care se aflau in imediata apropiere a inamicului erau in retransiamentele sau in bivuacurile loru; cele ce se aflau ce­va mai departe erau sub arme, in ordine de bataie. Ele primiră cu vine urâri pe augustii comandanți, fie— nut’a loru marțiala si voia sa facea admira­­tiunea generala. Marele duce, care ură in românesc e buna din’a trupeloru, si Domni­toriulu trecură pe dinaintea frontului. M. S. Domnitoriulu le anuncia inalt’a distinctiune ce le acordase M. S. imperatulu, conferindu mai multe cruci ale Sf. George de fia­care corpu, si facandu-se cunoscutu ca si înălți­mea rea a decoratu pre cei meritosi. Apoi M. S. Domnitoriulu si A. S. S. Marele Duce se dirigiaza spre reserve, unde se afla si cuartierulu generalu alu armatei române. Aci, augustii comandanti luara dejunulu, im­preuna cu suitele loru si cu statulu-majoru generalu alu arm­atei române, in sunetulu muzicelora cari esecutau arii nationale, sub bubuitulu tunuriloru inamice. A. S. I. Marele Duce Nicolae ridică cu acésta ocasiune una toasta, in care dise ca se simte fericitu a se află in midiloculu armatei române, spre a pute închină in sanetatea ei, a unei june ar­mate care prin bravure a si disciplin’a ei a aretatu calitatile unei armate imbetranita in lupte. A. S. imperiala închină in sanetate ar­matei române si a Domnului ei. I. S. Dom­nitoriulu respunse Marelui Duce ca a fostu prevenita de A. S. imperiala, ca primulu toastu care urmeza a se ridică este in sane­tatea M. S. Augustului Imperatoru care, con­ferindu M. S. Domnitoriului crucea St. George, a distinsu intreg’a armata româna, care este mandra de a combate alaturi cu glorios’a armata rusa, si ca armat’a româna se va sili in totu-deun­a a se aretă demna de di­­stinctiunile ce Majestatea Sea i-a acordata. Mari’a Sea bea in sanetatea comandantului siefu alu armateloru aliate, pre cari le va conduce de sigura la victorie, inscriindu ne­­peritóre pagini in istori’a militară. Caldurose urari din partea asistentiloru respunsera la cuvintele ambiloru siefi, atâtu de iubiți de soldații loru. După dejumi, A. S. I. Marele Duce, printr’o cordiala imbratisiare, ’si luă con* gediu dela I. S. Domnitoriulu, si se intorse la cuartierulu imneriulu, iér’ Mari’a Sea, după ce conferi câtu-va timpu cu d. presie­­dinte alu consiliului de miniștri, care sosise in cuartierulu generalu alu armatei române și luase parte la acestu dejunu, se reinturnă apoi la domnesculu cuartieru generalu alu armatei de occidentu. M. S. Domnitoriulu a datu armatei ur­­matoriulu ordinu de di: INALTU ORDINU DE DI Catra armat­a de operațiune româna. Ostasi! „In batali’a dela 30 Augustu, că si in luptele cari au precedatu si armata acésta memorabila di, voi a-ti dovedita ca virtuțile străbune n’au peritu din rondurile osteniloru români. Sub foculu celu mai viu alu inamicului, a-ti infruntatu martea cu băr­băție, a-ti luatu o reduta, unu drapelu si trei tunuri. Tiér’a­ve va fi recunoscetóre de de­­votamentulu, de abnegatiunea vóstra; iéra Eu că domnulu si comandantulu vostru, suntu mândru de voi si ve multi amescu. De si amu avutu simtitóre perderi, de si deplângu impreuna cu voi bravii camaradi cadiuti pe câmpulu de onóre, dar’ sângele versatu nu va fi in zadaru, dintr’ensulu va rodi mări­rea si independinti’a patriei. „Datu in domnesculu nostru cuartieru generalu alu armatei de occidentu, Poradim, 5 Septembre 1877. „CAROLU.“ Luni, 5 Septembre, M. S. Domnitoriulu a ordonatu a se espectă la Bucuresci tunu­rile luate dela inamicu, si cari se aflau aduse

Next