Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-09-18 / nr. 74
Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espoditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Nr. 74. Anu bl XXV. Sibiiu 18130 Septembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fl., iéra pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5'/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, 17/29 Septemvre. De astadata este mai mare sgomotulu diurnalisticu decâtu alu armeloru de pe câmpulu de lupta. Doue fapte inse de importantia totusi putemu inregi sferti’Silladi, un’a se constateza ca Mehemed-Ali s’a retrasun iarasi in positiunile de mai nainte, la j Cara-Lom si alta ca cuartirulu generalu rusescu constateza intrarea a 10,000 turci in Plevn’a printre liniele cavaleriei rusesci. Se vede din mai multe telegrame ca plai’a a impedecatu acțiunea de ambe partile, se vede din acelesi ca iridata ce se va îndrepta tempulu acțiunea se va incepe de nou. Despre români se zice ca au inaintatu cu trancheurile pana la glasiulu intarituriloru inimice. Despre luptele ultime dela Lipca cuartirulu generalu rusescu publica urmatorulu buletinu oficialii : Gornji-Studen, 10|22 Septembre 1877. La 5/ 17 Septembre, in timpulu noptiei inimiculu se apropiă pe ascunsu de flanculu nostru dreptu si de stâng’a Sf. Nicolae. Apropierea s’a fi observata de sentinelele nóstre inaintate. Locotenentulu-colonelu Sandersky, comandantulu regimentului de Volhynie, ordonă a se tiene gata si a asceptă. Comandantulu primei companii de tiraliori, capitanulu Ostopolf, lasă pe turci a se apropia la 50 de pasi si-i primi cu o salva, care -i puse pe fuga. Era 5 ore de diminetta, inimiculu facu inca doua atacuri, déru fu respinsu si, către 9 ore, se retrase. In centru, atacurile turciloru au fostu cele mai slabe. Ele fura un numeru de optu si încetară spre diminetia. Lupta, cea mai inversiunata a fostu pe stânc’a Sântului Nicolae, începută la 3 ore diruinéti’a, s’a sfersitu la amedi. Turcii au escaladat stânc’a in linii dese si aruncându grenade de mâna. Dóue companii din transeurile nóstre inaintate ’iau respinsu si ei au inceputu a ridică transeuri din parte-le cu ajutoriulu gabieneloru si snopiloru de inele ce aduseseră cu densii. Cu tóta impuscatur’a viua si foculu artileriei nóstre, inimiculu se mantienu si, catre siese ore de diminetia, elu desfasiară pe stânca pavilionulu albu cu semi lun’a roșie, in urma carei’a trupele nóstre incetara foculu. Primele nóstre contr’a atacuri fura repinse, déru câtii amedi turcii fura asverliti de pe atânca si mai de totu nimiciti de catre dóue companii din regimentulu Jitomir si o companie din regimentulu de Volhynie. Tóta cóst’a stâncei era acoperita de cadavre turcesci. Numerulu acestoru cadavre nu e mai putieru de 3.000. Colonia de atacu a fostu condusa de colonelulu Tiajelnkoff, si acest’a fiindu ranitu, de catre locotenentulu, colonelu principele Helkoff, din regimentulu de Volhynie. Artileri’a nóstra a lucratu in perfecțiune, mai alesu bateri’a a 4-a din a 14-a brigada a colonelului Hofman si intei’a baterie a adjutantului imperatului, principele Meshtchevsky, care a fostu ucisu. Locotenentulu Sidiorine, care a luatu comand’a in urm’a mortiei acestui’a, a imprastiatu mai multe colone de atacu turcesci tragendu cu mitralie si fu elu insusi ranitu de doua granite. Saperii din alu 2 lea batalionu, sub comanda locotenentului-colonelu Rezin, s’au distinsu asemenea. Perderea nóstra a fostu mai mare de câtn cea aretata mai înainte. Ea a fostu de 31 oficiali si 1000 omeni afara din lupta. In numerulu ranitiloru se afla colonelulu de statu-majoru Rennefeldt. Generalulu Radetzki a dirigatu in persóna frumós’a aparare din 5 Septembre. Despre lupt’a dela Tzercovica rusii raporteza urmatórele amenunte: La 91 21 Septembre, 11 Ore dimineti’a, 20,000 turci cu 40 tunuri au atacatu pósitiunea ocupata de 12 batalióne ale nóstre. Ei au atacatu mai viteiu flanculu dreptu alu generalului Gorschkow. Maiorulu Dombrowski din regimentulu de Kurks ’i lasă sa se apropie la 30 de pasi si, intempinândui cu baionet’a ’i puse pe gona lasându 200 morți pe terenu. Ataculu fu in urma reinoitu contr’a flancului nostru stânga si fu respinsu de regimentulu de Viatka. Ultimulu atacu a fostu indreptatu catre centrulu nostru, dara a fostu asemenea respinsu cu o perdere enorma pentru turci. Regimentulu de Rilsk s’a distinsu cu deosebire lasându pe turci sa se apropie până la 400 pasi si puindui pe gana printr’unu focu de batalionu bine indreptatu. La 8 ore sér’a, inimiculu se retrase. La 10 Septembre, turcii trimisera una parlamentara cerându sa-si ia morții. S’au ingropatu 800 din ei sub ochii noștri Perderea totala a turciloru a fostu de 2000. A nóstra a fostu de 6 oficiali si 60 soldați uciși, 20 oficiali si 300 soldați răniți. Generalulu Tutischeff comanda detasiamentulu nostru. Despre activitatea armatei române dela 30 Aug. c. v. incaci publica „Monitorinlu oficialii" urmatórele: „In sér’a bătăliei dela 30 Augustu, M. S. Domnitoriulu merse de visită locurile de pansamentu, unde personalulu medicalu, aci câ si in foculu celu mai viu alu inimicului, ’si facea datori’a cu unu zelu si o abnegatiune demna de tata laud’a M. S. consola pe răniți cu vorbe mângaitore, si ’i lauda pentru viteji’a, cu care combătuseră pre inamicii. Răniții noștri, după ce li se aplica pansamentele necesarii si li se dede ingrijirile cuvenite la ambulantele divisionare, se transporta afara din lini’a trupeloru si înapoi la spitalele timporalu stabilite la Mede’a si Muselim-Selo, de unde apoi se evacuiéza, indata ce suntu in stare de a fi transportati, prin Turnu-Magurele, la spitalele permanente stabilite in tiara. 1. S. Domnitoriulu, după acest’a împreuna cu Marele Duce Nicolae si cu suitele lora, petrecura tóta nóptea pe câmpulu de bataie, unde bivuacase, spre a fi mai aprópe de trape, in casa cându inamiculu aru fi încercata nóptea unu atacu sau o reintorcere ofensiva, care inse nu se esecută. A dou’a di Mercuri, 31 Augustu, M. S. Domnitoriulu inspecta positiunile, pe cari înaintaseră trupele in urm’a bătăliei de ajunu. Unu detasiamentu de venatori, condusu de maiorulu militianu Alesandru Candiano-Popescu, unulu din oficierii cari condusese trupele nóstre la asaltulu redutei, veni spre a presenta M. S. Domnitoriului in presenti’a A. S. S. Marele Duce Nicolae, drapelulu luatu dela inamicu. Soldatulu de venatori Grigore Ioanu, care cucerise acestu trofeu, ’lu asversi sub piciórele ambiloru comandanți. Marele Duce, felicitându pe bravulu ostenu românu, ’internă de pieptu crucea sântului George, iar’ Domnitoriulu ’lu decora cu „Steua României.“ Trupele ruse, cari erau presente, aclamara cu urale entusiaste pe vitezulu venatoriu. Joi, 1 Septembre, Inaltimea Sea merse de inspectă trupele romane cari, in ziu’a de 30, fuseseră in focu. Ele salutara cu urari entusiaste pe domnulu si siefulu loru supremii, care in ajunu ’i condusese la victorie. Mari’a Sea trecu, adencu miscatu, pe dinaintea frontului batalióneloru cari formaseră colónele de atacu si din ale caroru rendunci lipseu multi viteji, remasi pe câmpuru de onore. Domnitoriulu se intretienu in modu afabilu cu oficierii si soldații, intrebându-i detaliuri despre lupt a dela 30. Moralulu acestoru trupe erá escelentu, cu tóte perderile ce incercasera, si bravii soldați spuneau Domnitoriului ca acum cunoscu pe inamicu si nu se temu de densulu, ca, déca aru ieși din retransiamentele si întăririle lui, ei suntu siguri ca nu le va pute resista. Mari’avea multi ami trupeloru pentru bravur’a ce siefii si soldații desfassurara in batali’a dela 30. M. S. Imperatulu Russiei trimise unu adjutantu alu seu a felicită din partei trupele române pentru frumós’a loru atitudine si a le trimite augustele sele multiumiri. Domnitoriulu dete ordinii că oștirile sa se intaresca in positiunile ce câscigasera. Vineri, 2 Septembre, M. S. Domnitoriulu, impreuna cu A. S. S. Marele Duce Nicolae, merse de inspectă tóte positiunile ocupate, in urma bătăliei, de trupele armatei de vesta. In acea zi pe la orele 6 după amedia, inamiculu facit o ieșire din fortificatiunile sele asupr’a aripei nóstre si încercă, cu fortie respectabile, unu atacu spre a luă înapoi reduta cucerita de trupele nóstre. Turcii esecutara ataculu cu mare vigóre, sustienuti de foculu artileriei loru, care trăgea cu srapneluri asupr’a nóstra; insa, după o ora si mai bine de lupta crâncena, ataculu loru fu respinsu, românii remasera stăpâni pe reduta, si o mulțime de cadavre inamice acoperi teremuru înaintea redutei. Trupele române, in acesta lupta din care ieșiră victorióse, incercara o perdere de 80 ómeni morți si răniți. M. S. Domnitoriulu incunosciintiă acestu resultatu A. S. I. Marelui Duce Nicolae, care ’i transmise pe data felicitările sele. A dou’a di, 3 Septembre, Prea inaltiatulu nostru Domnu merse la marele cuartiru imperialu si oferi M. S. imperatorului marea cruce a ordinului „Steua Romaniei“, că o amintire a luptei ce ambele armate sustienusera impreuna si in care ’si versasera fratiesce sângele in contr’a inamicului comunu. Imperatorulu bine-voi a primi din mânile Domnitoriului însemnele ordinului românu, si conferi Măriei Sele crucea la gâtu a ordinului militariu imperialu alu St. George, că unu semnu de augusta si inalta distinctiune pentru comandantulu supremu alu armatei române. Majestatea Sea ordonă asemenea a se distribui la tote companiile, bateriile si escadronele armatei române care luasera parte la batalia dela 30 Augustu, totu atâtea cruci de St. George câte hotarise a se distribui si trupeloru imperiale, preste totu mai bine de 150 cruci distribuite trupeloru nóstre. M. S. Domnitoriulu luă dejunulu impreuna cu Majestatea Sea, si apoi se intorse la cuartierulu seu generalu. Sér’a, imperatorulu trimise unu adjutantu alu seu la cuartirulu generalu alu armatei române, spre a duce din parte i dlui generalu Cernatu, comandantulu armatei de operațiune române, crucea ordinului St. George, clasa a IV. Dumineca, 4 Septembre, M. S. Domnitoriulu, impreuna cu A. S. S. Marele Duce Nicolae, comandantulu siefu alu armateloru imperiale, insotita de suitele loru, mers era de inspectată armat’a româna. Trupele care se aflau in imediata apropiere a inamicului erau in retransiamentele sau in bivuacurile loru; cele ce se aflau ceva mai departe erau sub arme, in ordine de bataie. Ele primiră cu vine urâri pe augustii comandanți, fie— nut’a loru marțiala si voia sa facea admiratiunea generala. Marele duce, care ură in românesc e buna din’a trupeloru, si Domnitoriulu trecură pe dinaintea frontului. M. S. Domnitoriulu le anuncia inalt’a distinctiune ce le acordase M. S. imperatulu, conferindu mai multe cruci ale Sf. George de fiacare corpu, si facandu-se cunoscutu ca si înălțimea rea a decoratu pre cei meritosi. Apoi M. S. Domnitoriulu si A. S. S. Marele Duce se dirigiaza spre reserve, unde se afla si cuartierulu generalu alu armatei române. Aci, augustii comandanti luara dejunulu, impreuna cu suitele loru si cu statulu-majoru generalu alu armatei române, in sunetulu muzicelora cari esecutau arii nationale, sub bubuitulu tunuriloru inamice. A. S. I. Marele Duce Nicolae ridică cu acésta ocasiune una toasta, in care dise ca se simte fericitu a se află in midiloculu armatei române, spre a pute închină in sanetatea ei, a unei june armate care prin bravure a si disciplin’a ei a aretatu calitatile unei armate imbetranita in lupte. A. S. imperiala închină in sanetate armatei române si a Domnului ei. I. S. Domnitoriulu respunse Marelui Duce ca a fostu prevenita de A. S. imperiala, ca primulu toastu care urmeza a se ridică este in sanetatea M. S. Augustului Imperatoru care, conferindu M. S. Domnitoriului crucea St. George, a distinsu intreg’a armata româna, care este mandra de a combate alaturi cu glorios’a armata rusa, si ca armat’a româna se va sili in totu-deuna a se aretă demna de distinctiunile ce Majestatea Sea i-a acordata. Mari’a Sea bea in sanetatea comandantului siefu alu armateloru aliate, pre cari le va conduce de sigura la victorie, inscriindu neperitóre pagini in istori’a militară. Caldurose urari din partea asistentiloru respunsera la cuvintele ambiloru siefi, atâtu de iubiți de soldații loru. După dejumi, A. S. I. Marele Duce, printr’o cordiala imbratisiare, ’si luă con* gediu dela I. S. Domnitoriulu, si se intorse la cuartierulu imneriulu, iér’ Mari’a Sea, după ce conferi câtu-va timpu cu d. presiedinte alu consiliului de miniștri, care sosise in cuartierulu generalu alu armatei române și luase parte la acestu dejunu, se reinturnă apoi la domnesculu cuartieru generalu alu armatei de occidentu. M. S. Domnitoriulu a datu armatei urmatoriulu ordinu de di: INALTU ORDINU DE DI Catra armata de operațiune româna. Ostasi! „In batali’a dela 30 Augustu, că si in luptele cari au precedatu si armata acésta memorabila di, voi a-ti dovedita ca virtuțile străbune n’au peritu din rondurile osteniloru români. Sub foculu celu mai viu alu inamicului, a-ti infruntatu martea cu bărbăție, a-ti luatu o reduta, unu drapelu si trei tunuri. Tiér’ave va fi recunoscetóre de devotamentulu, de abnegatiunea vóstra; iéra Eu că domnulu si comandantulu vostru, suntu mândru de voi si ve multi amescu. De si amu avutu simtitóre perderi, de si deplângu impreuna cu voi bravii camaradi cadiuti pe câmpulu de onóre, dar’ sângele versatu nu va fi in zadaru, dintr’ensulu va rodi mărirea si independinti’a patriei. „Datu in domnesculu nostru cuartieru generalu alu armatei de occidentu, Poradim, 5 Septembre 1877. „CAROLU.“ Luni, 5 Septembre, M. S. Domnitoriulu a ordonatu a se espectă la Bucuresci tunurile luate dela inamicu, si cari se aflau aduse