Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-09-15 / nr. 73

Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie -care dóue septemani cu adausulu Foistórei. — Prenum­eratiunea se face in Sibiiu la espe­­ditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate catra espe­­ditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jum­etate de anu 3­­ fl. 50 cr. Xr. 23. AM II XXV. Sibiiu 15­27 Septembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl., iéra pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumatate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5­­, cr. și pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Deputați aleși la congresu. In dieces’a Caransebesiului: In cerculu alu III alu Făgetului s’a alesu din cleru, protopresbiterulu tractuale Atanasiu Ioanoviciu; dintre mireni,­ fiscalulu consistorialu­ Constan­­tinu Radulescu. Resbelulu. Sibiiu, 14/26 Septemvre. Mehemed-Ali­ pasi’a a atacatu in 21 1. c. arip­a drepta a armatei Ma­relui principe clironomu. Arip’a drepta, comandata de generalulu Tau­schteff si postata la Zercovkca, intre Lom si Iantr’a, este partea cea mai slaba din intreg’a linia rusesca; ea este com­pusa din jumetatea corpului XI, 12 bataliuni de infanteria de linia, 48 tunuri si cavalerie a corpului VIII. Ata­­culu turciloru cu tóte aceste­au res­­pinsu. Totu aceeași sarie au avutu atacurile turciloru contr’a aripei stân­ge si contr’a centrului. Rusii fiindu in defensiva n’au inaintatu ci au remasu in positiunile de mai înainte. Acést’a impregiurare va fi indemnatu pe turci a telegrafa din Constantinopole scriea mincinosa ca Mehemet Ali pasi’a a ba­­tutu completu pe ruși. In aceeași di (21 Sept.) Suleiman-pasi’a a reinceputu bombardarea muntelui Nicolai in tre­­catórea dela Lipc’a. Positiunea lui Osman-pasi’a la Plevn­a devine din di in di totu mai grea. Lips’a atâtu a minitiunei câtu si a proviantului se face totu mai mare. Si déca Osman-pasi’a nu capeta su­­cursa, in timpulu celu mai scurtu, caderea Plevnei trebue sa urmeze. In vederea acestora calamități turcii s’au incercatu in mai multe randuri a re­stitui comunicati’a întrerupta cu Os­man-pasi’a. Inca in 20­1­ c. s’a trimisu o colona cu munitiune si cu proviantu de la Sofi’a la Plevn’a. In jumetate cale ea fu intimpinata de patrule­rie casaci si silita a se reintorce Nisch. Trei scadrane de călăreți turcesci, póteavant gard’a unei trupe mai mari, s’a nimi­citi­ de cavalerie ruseasca, ce ocupa drumulu Sofi’a-Plevn’a. Astadi tele­­grafeza biroulu de corespondintia din Constantinopole ca lui Sefket-pasi'a i­­aru fi succe­su in 23 l. c. a intră cu 20 ba­­talióne, dóue baterii si unu regimentu de cavalerie, precum si cu munitiune si pro­viantu in Plevn’a. Déca n’amu fi pri­­mitu atâtea știri mincinóse din Con­stantinopole amu da acestei telegrame mare însemnătate. Asta nu putemu pune nici o credintta si asteptâmu adeverirea séu desmintierea ei cu atâtu mai multu, cu câtu „Fremden­blatt“ primesce din Bucuresci o telegrama din 24 i. c. (asia dara o di după pretins’a intrare a lui Sefket-pasi’a in Plevn’a) de urmatoriulu cuprinsu: „Sâmbătă (22 Septembre­) Sefket-pasi’a s’a incer­catu a aduce la Plevn'a unu transporta de proviantu. Încercarea u­a succesu. Dru­mulu Plevn­ă-Orhhanie (Sofi’a) este ocu­pata pe deplina de ruși, comercialu si vamalu intre Austro-Un­­­­gari’a si Germani’a. Ce se atinge de tratatulu acest’a, suntu de acordu mai tóté corespondentiele din Berlinu si I din Vien’a, ca nemții din imperiulu germanu i făcu o suma insemnata de dificultăți. Diet’a Croației a votatu o adresa,­­ in carea se face amintire, intr’unu tonu­­ forte moderatu, de incorporarea con­­finiului militaru, a cetatiei Fiume si a Dalmației la Croati’a. Firescu lucru, ca incâtu privesce­ceste doue din urma, deocamdată nu voru fi nimic’a alta decâtupia desideria puse pe b­arthia. Firenemintele din Ungari’a din tempulu dela manevrele cassoviane in­­cóce au datu materiali­ seriosu de dis­­cussiune si pressei străine. „Nat. Zig.“ din Berlinu dela 20 Septemvre incepe cu aprecierile acelora eveneminte dela afacerea toastului imperatescu. Afacerea acest’a, sau mai bine disu, volbur’a ce a produsu toastulu a fostu numai o pică­tură de purgatoriu, dice „Nat.­7ig.“ ca­rea, Ungari’a cea de apururea loiala, a ofe­­rit’o regelui ce petrecea in sinulu ei spre gustare. După apostrofarea acést’a fugitiva, numitulu organu berlinezu, trece la festivitatile din Budapest’a si la faimós’a telegrama, prin carea Kos­suth se chiama acasa si dice, ca aceste ilustreza de ajunsu referintiele patriei nóstre. Natur’a acestor’a o cualifica­t dreptu de unu pistolii pusui in pep­­tulu monarh­ului, prin care magiarii­­ voru sa fortieze asigurarea hegemo­niei loru politice in imperiu, si de o c­resbunare pentru Világos ; tote insa suntu simptome, a carora ascutisiu i este indreptata in contr’a dinastiei. Alta foia din Berlinu „Die Post“ aduce aminte Austro-Ungariei, ca déca popórele Russiei voru fi precipitate intr’o ferbere interna pre cându turcii­­ serbeza orgiele sângerase in Bulgari’a, serberea de sigura se va straplanta si in Austro-Ungari’a. Doresce ca con­ducătorii Austro-Ungariei sa fia intie­­lepti, sa afla calea unei politice intie­­lepte, asigurandu pe Austro-Ungari’a de spriginulu moralu din partea Ger­maniei. „II. Alig. Zig.“ vorbindu despre demonstratiunile magiariloru dice: „Fanatismulu celu exageratu pentru i turci care agita de presentu Ungari’a si cere­­ atâtea jertfe face asupr’a privitoriului ne­­j pr’eocupatu o impressiune tragicomica. Tra­gica, cându vede omulu de ce rătăciri funeste e capabila o rasa intréga, carea ’si face in­­s­­ tipuiri, nu mici de o intipuita missiune de­­­­ cultura in jumetatea translau­ana a statului ; habsburgica; comica, de­ore-ce aranglatorii j­i bucuriei demonstrative de „victoriele“ tur­ j I­cesci a buna séma traiescu in credinti’a, ca­­ prin aceste voru pute impune ómeniloru cari j traiescu afara de umbr’a cea recorósa a cu­­getarei turcesci séu magiare. Iluminatiunea inscenata in Pest’a si in alte cetati mici si mari a­le Ungariei are sa multiumesca efec­­tulu seu numai contrastului celui batatoriu la ochi fatia cu întunecimea ce s’a incuibatu in capatienile filisterimei de acolo.“ Press’a magiara insa este de alta­­ părere. Ei nu-i trebue spriginulu mo­­ralu alu Germaniei si se pregateste a se desface de amiciti­ a germana. „Bismark dice „Pesti Napló“, este da­­t torasiulu Itussiei dela 1870 incece si j elu platesce datori’a sea din buzuna­­riulu Austro-Ungariei“. Fói’a magiara este nemultiumita cu întrevederea lui Andrássy cu Bismark ce avu locu , acum de curendu la Salzburg, se de­clara contr’a aliantiei celoru trei im­­perati cu h­egemoni’a Germaniei si re­­cunosce in demonstratiunile magiare unu protestu alu „natiunei“. „Flăcă­rile de bucuria sun­tu îndreptate si contr’a Salzburgului, Andrássy si Tisza potu sa-si ia invetiatura din tr’ensele. Vedia in fine, ca ministrulu afaceriloru străine nu póte face politica, cărei tie­­r’a intrega i opune neplăcerea cea mai hotarita“. Spicuirea amu pute-o urmări mai departe. Este de ajunsu inse spre a pute intțelege de ce politica suntu in­spirați magiarii si ce efectu face po­­litic’a loru in afara. Dincolo de Lait’a spiritele păru a fi mai calme. Din calmulu loru nu lipsesce a se vede câte unu refiecsu chiaru si dincóce de Lait’a. In privinti’a starei spiriteloru din Austro-Ungari’a­­dice „Timpulu“ ce­­timu in „Corespondinti’a Ungara“ ur­­matórele cugetările unui barbatu bine informatu. In timpulu din urma, amu avutu o con­­versatiune cu o persona de distinctiune din giurulu Majestatii Sale Imperatului Franciscu Iosifu I, si credu ca publicându câte­va pa­­saje din conversatiunea nóstra, voi contri­bui la rectificarea mai multoru idei eronate, pe care jurnalele zgomotase le-au respânditu prin pres’a străină. Adesea cetimu, ’mi dice elu, prin jurnalele streine, ca partidulu militaru a facutu cutare scu cutare lucru si ca cornițele Andrasy s’a angajatu in o lupta incarnata cu acestu par­­tidu. Este cu putintia ca diferitele biurouri ale presei din Vien­a si din Pest’a sa fi avutu unu scopu politicu si fara îndoiala cu intentii fórte bune favorisându latierea ace­stora sgomote; insa vorbindu cu franchetia, ne potu asigura, ca pretinsulu partidu mili­­t­ U­u nici ca esista, persónele de distinctiune, cari se afla, prin positiunea loru sociala sau prin încrederea suveranului, in jurulu Im­­peratului, au fara îndoiala antipatii si simpa­tii ca si cei­l’alti muritori; insa reu cuno­­sce cine­ va disciplin’a severa ce domnesce in sinulu cercuriloru competinii, supunendu câtu-si de putieru ca cine va­­ fie archiduce séu barbatu de statu) a cutezatu a urmări intrigile in favorulu unei politici streine, care n’a fostu asemenea politicei imperatului si guvernului seu Nu, cornitele Andrasy n’are sa se lupte cu nimeni la curtea dela Vien’a. Consienti’a imperatului l’a chemata la cârm’a afaceriloru streine, si elu face totu ce vrea in urm’a aprobării suveranulu seu. Imperatulu a pusu la cârm’a afaceri­loru străine unu barbatu de statu magiam,­­ pentru ca sa dea unguriloru o garanție, ca i interesele Ungariei voru fi aperate, caci ni­­­­meni nu póte crede ca cornițele Andrasy va­­ consimți la o politica alui carei scopu aru fi­­ indreptatu contr’a intereseloru Ungariei. De alta parte, nici unu ministru Au­­stro-Ungaru nu póte despretiui aspiratiunile populatiunei slave din acésta monarc­­ie. Ocupe unu unguru slavu, seu germanu, I postulu comitelui Andrasy, nici unulu n’aru putea urmări o politica esterna naționala, j va sn­dica nici unulu naru putea urmări o politica curata magiara, slava sau germana. Elu va fi totu­deun’a silitu, sa pue interesele m­onarh­iei austriace înaintea considerariloru nationale ale diferiteloru popóre care com­­punu monarchi’a, si sa caute a pune de ba­za politicei sale, o baza formata de intere­sele comune ale tuturora nationalitatiloru. Ungurii aru protestă contr’a unei aliantie cu Rusi’a, Slavii contr’a unei aliantie cu­­ Turci’a, germanii contr’a unei aliantie cu Franciei, ast­felu singur’a aliantia care aru putea fi posibila, fara de a escita indignatiu­­nea vre-unei’a din cele trei rase contr’a gu­vernului, aru fi alianti’a cu Germani’a. Ori­ care omu de statu nu pute aflu allu aliatu pen­­tru Austro-Ungari’a, fara de a provoca adi unu resboiu civilu. Germani’a asigurata prin alianti’a Au­stro-Ungariei, ’si va putea câștigă amiciti’a Rusiei, pentru a ticnea pe Franti’a in positiu­nea ei actuala. Deci prin mijlocirea Germaniei, cei trei imperati au fixatu unele arangjamente cari sustieau interesele Austro-Ungariei, că a unei puteri mari in tóte eventualitățile re­­sboiului turco-rusu. O Rusie victoresa fara îndoiala aru respectă limitele indicate in urm’a invoirei celoru trei imperati, caci n’aru prea voi sa traga asupra­ si doue puteri mari. Pe de alta parte, Rusi’a fiindu învinsa aru putea contă pe ajutorulu moralu alu Ger­maniei, si Austro Ungari’a chiaru de aru voi, n'aru putea impedecă acestu ajutoriu. Deci, neutralitate absoluta fatia cu resboiulu turco-rusu, déca rusii aru fi învingători, si o neutralitate bine-voitóre pentru Rusi’a déca va fi învinsa, iata singur’a politica po­sibila in acestu momenta pentru Austro- Ungari’a fie slavu sau maghiara acel’a care aru ocupă postulu de ministru alu afaceri­loru străine. Demonstratiunile ruso-file si turco-file ale slaviloru si maghiariloru nu voru schimbă intru nimicu acesta stare a lucruriloru, care urmeza din positiunea ce ocupa Germani’a in Europ’a. Majoritatea parlamentului un­­gurescu pricepe politic’a comitelui An­drasy; partidulu opositionalu nu voiesce sa o pricépa, fiindu ca voiesce sa agiteze spi­ritele in unu sensu contrariu guvernului. Elu afla unu ajutoru in pre­s’a maghiara, care crede ca servesce statului eserciandu o pre­siune asupr’a partidului militariu. Intentiunea e demna de lauda, insa presiunea este ab­soluta superflua, ca acestu partidu nu esista. Cestiunea dilei este astazi ina­­inte de tóte cestiunea orientului. Chiaru si candu se ferescu unele foi de a o discută o atingu intr’o forma sau in­tr’alt’a. Unele o infatisiaza ca si cum s-aru cunosce tóte arcanele; altele iérasi marturisescu ca suntu cu to­­tulu desorientate in trens’a, cu tóte ca nu este di, in care sa in vestesca lumei victorii turcesci din tóte par­­tile câmpului de resbelu. Interesanta este in impregiurarile aceste o corespondentia din Vien’a a lui „P. L.“, din care estragemu urma­­tórele : De voru esi rusii învingători din lup­tele incepute pe Iantr’a, de nu voru fi, de le va succede a supune Plevn’a séu de voru gasi unu Düppel turcescu si voru dă de unu edhec, este lucru secundariu. Dóue lu­cruri suntu insa sigure : intâiu ca in casulu ca rusii se voru retrage preste Dunăre, tur­cii nu voru intră in Romani’a, a dou’a ca Russi’a nici acum nu cere si nu va cere nici după desiertarea Bulgariei mediaticne. Recedu dela o desfassurare detaiata a ace­stora puncte, dara le puteti luă pe amen­­doue de nestrămutate. Nu potu sa dicu, deca o invasiune a României, o înaintare spre Bucuresci, póte fi admisa din puncta de vedere militariu. A avé la spate Dună­rea este in totu casulu ce­va ce trebue sa puna pe or­ si cine pe gânduri. Este insa sigura ca nici o putere européna — afara dóta de Angli’a — nu aru admite o inva­­siune in Romani’a, ba sciu ca unu repre­­sentanta a unui statu mare de nationalitate romana a respunsu unui politicu distinsa Even­ei siinte politice. Miniștrii Tisz’a si Szék­ se afla de vre-o câte-va dile iéra si in Vien­a. Scopulu petrecerei acestora doi mini­ștri unguresci in metropolea imperiu­lui este discutarea bugetului com­unu si negotierile privitóre la tratatulu

Next