Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-09-15 / nr. 73

intrebandu lu in acestu punctu înainte cu câte­va cicle, asta: „Ce se atinge de ace­­„st’a poti fi pe deplinu siniscitu, pentru ca „Romani’a este unu statu noue inruditu si „înainte de a concede ca acest­a sa fia niini­­„citu, vomu avé sa diremu si nei unu cu­­ventu.“ 292 publice, la care au luatu parte chiaru si amploiații statului, in favorulu semi­­lunei, nu ne plângemu dicu, caci ne-amu dedatu a vedea in Ungari’a pe di ce merge asemenea fapte si suntemu si­guri ca lumea se va judecă după cu­­viintia­ celulu teribilii pe teritorulu Bulgariei case­ si verse sângele nevinovatu pentru interesele si scopurile nesățiosului co­losu dela nordu. Compatimesce pre confratii de preste Carpati si tot­ odata ’i­si condamna pentru acestu faptu, dar’ n’are ce face si spera ca victo­­riósele arme turcesci dela Plevn’a ’i voru intidepti. Bata enigm’a neiluminarii resse­­dintiei episcopesci din Oradea-mare. X. „Úgy látszik, az egész ország megbolondnlt“ *). Déca a disu séu n’a disu aceste cuvinte ministrulu pressedinte Tisza cându i s’a presentatu deodata cinci­­ interpelatiuni in cestiunea orientala, magiarii se straduescu din resputeri a le preface in adeveru. Nici nu se respandise bine faim’a mincinasa despre luarea fortului Ni­colai in trecatórea dela Sipc’a si fi­ j­indu inca Osman-pasi’a incungiuratu giuru impregiuru de trupele russo­­române, magiarii au saritu in susu de bucuria si au umplutu lumea de sgo­­motu. Budapest’a in frunte si după ea intregu sirulu aceloru cetati si sate magiare, a caroru nume se pomenescu mai alesu cându e vorb’a de o banda de hoți renumita, s’au intrecutu in demonstratiuni turcofile. Prin con­ducte cu țiganii in frunte, acompa­niate cu spargerea de ferești si-au datu magiarii espressiune vina simtieminte­­loru de fratietate catra consângenii loru. In Casiovi’a conducturu turcofilu, trecendu pe lângă locuinti’a unui ge­­neralu austriacu au aruncatu cu pe­tri in ferești. O trupa de soldați au arestatu pre unii din tumultuanti. In casarm’a mare de infanteria s’a datu signalulu de alarmu si militi’a numai cu baionetele a pututu risipi tumul­­tuantii. Din Oradea­ mare ni se scrie ca româniloru nu numai ca li s’au spartu geamurile ci s’au aruncatu prin odai cu bolovani si s’au sdrobitu ch­iaru cru­cile ferestiloru. In Clusiu de asemenea s’au spartu ferestile româniloru. N’a mai lipsitu decâtu basi-bo­­zucii, cari sa pradeze si sa omore pentru a da festivitatiei unu lustru mai natiunalu. Din M. Osiorheiu primimu urma­­­­tórele impartasiri: „ . . . Marti sér’a s’a iluminatu orasiulu de catva tur­­cofili. Noi românii amu trebuitu sa remanemu cu fric’a in spate de a nu­­ ni se sparge ferestile preste nópte. i Totu deodata s’a pusu in scena unu­i feliu de conductu cu lampe. Yr’o 5—6 pompieri in uniforma cu lampele loru cu stindarde pe cari se vedea semilun’a, cu țiganii in frunte si după ei o ciurda de copii au datu rata prin cetate, strigându din resputeri la „el­ien“. De sine se inttelege, ca s’au tienutu si cuventuri, un’a de Dr. Knop­­fler, si alta de Kerekes. Cesta din urma este invetiatoriu la scólele po­pulare de aici (ve puteti esplica mul­țimea copiiloru la conductu) si totu deodata si redactoru la o foia nu­­mita „Maros­ Vidéki hiradó“. Sciu ca nu cunosceti foi’a d. Kerekes, dar­ ea este prea interesanta. De une­dile aduse scrrea, ca principele Carol­ nu mai este intre cei vii............“ Noi nu suntemu contrari fratie­­tatiei magiaro-turce, ba dorimu chiaru,­­ ca ea sa devină realitate si sa vedemu sub scutulu gloriosului semini alu se­­milunei sortea magiariloru legata de sortea turciloru. Numai cu un’a nu ne invoimu. Nu ne invoimu ca regi­­mulu sa protejeze astfeliu de demon­stratiuni selbatice, si pretindemu ca civi ai statului austro-ungaru scutu pen­tru vieti’a nóstra si siguranti’a pu­blica. Nu ne plângemu noi ca ori alalta­ ori ministrulu sub cuventu ca statulu austro-ungaru este unu statu neutralu­, a desfiintiatu comitetele noa­­stre de dame pentru ajutorirea râni­­tiloru si astadi totu acelu ministru privesce tacendu la demonstratiuni Românii m­agiaroni cu simpatii turcofile in contr’a fratiloru de sânge. De lângă Ar­adu, 10/22 Sept. 1877. Estasulu, de care se vedu incan­­grenati compatriotii nostri magiari, fa­cându demonstratiuni tumultuose pen­tru învingerea (?) armeloru barbare asu­­pr’a crestiniloru si confratiloru noștri de sânge, — nu se manifesteza numai la magiari, frați inruditi si de ei in­si si recunoscuti ai turciloru, ci precum ne anuncia diurnalele loru din provincia, au escelatu si unii dintre românii ma­­giaroni — intru asemene manifesta­­tiuni demonstrative. Asta ne spune diurnalulu magiaru „Alföld“ din Aradu, cum dintre ceta­­tienii români de acolo si anume: cu­tare domnu Bonis Döme, notariu pu­­blicu regescu de profesiune, de­si ro­­mânii de naționalitate dar’ celu mai bravu patriotu (derék hazafi) nu nu­mai a iluminatu tote ferestrile casei sele din strad’a domnésca, ci, ca sa dee so­­lenitatiei o splendóre si mai espresu turcésca, a impodobitu iluminarea si prin unu „transparentii“ ce represinta semilun’a cu emblema si o inscriptiune ce esprima adeveratele simtieminte de bucuria pentru triumfulu armeloru tur­­cesci la lupt’a dela Plevn’a,­­ până in momentu asta dicendu nedecisa. Unu altu, alu doilea românu de simtieminte incarnate magiare, care s’a insufletitu, ca si dlu Bonciu, este cu­­noscutulu mare patriotu, românu de nascere, dar’ nici cându de simtieminte nationali, Michailu Codul­a, fostu lungu timpu vice-comite si fiscu comitatensu. Nime dintre românii din totu co­­mitatulu Aradului nu a pututu fi su­­prinsu, cu atâtu mai putiemu indignatu de aceste manifestatiuni turcofile ale numitiloru doi cetatieni români rene­gați , caci fia-cine cunoscându-le tre­­cutulu si tata viéti’a, trebuie sa-i escuse ca pre unii cari de­si născuți români, insa crescuți in spiritu magiaru de cându au devenitu maturi, pururea s’au invertitu prin cercurile magiariloru, dela cari au si suptu simtieminte an­tinaționali, ba ce e mai multu, si unulu si altulu, nu odata, ci la diferite oca­­siuni inca pe timpulu miscariloru na­ționali din comitatulu Aradului, cându inteleginti’a româna cea insufletitu pen­tru desvoltarea simtiului de naționali­tate se lupta cu energia pentru respecta­rea postulateloru constituționali, adeca a egalei îndreptățiri, — s’au dechlaratu contrari astoru aspiratiuni.*) Amu fi nedrepți, déca si-amu lua un nume de reu aceste manifestatiuni purcese naturalminte din identificarea simtieminteloru pure magiare sau mai bine, din renegarea devenita a dou’a natura. Cine aru si pote ascepta sau pretinde dela astfeliu de omeni, ca ei intre constelatiunile actuali sa nu se insotiasca si sa nu simtiasca un’a cu acei’a, caror’a au de a le multiemi edu­­catiunea si esistinti’a. Nu le póte nime desaproba acésta gratitudine, dar’ cu atâtu mai putienu ’i va invidia bataru uniculu românu adeveratu care ’i cu­­nosce după trecutulu loru. Ei si ori­cine ca si ei, n’au avutu, nici nu potu ave inima si simtiu pentru caus’a naționala cu atâtu mai putienu potu nutri in pepturile loru simpatii pentru frații de sânge, cari astazi se lupta voinicesce cu pagânulu ; ba cum ’i vedemu, din contra, ei salta de bucuria, ’si ilumi­­neza ferestrile si le imbraca in transpa­rente in a-si manifestă marea bucuria pentru victori’a armeloru turcesti, uci­­gatorie de români. Veteranulu Cociub’a totu­ dem­’a s’a feritu de a se manifestă cu românu, pre­cându pe dlu D. Bonciu ’lu vediuraniu si metamorfosându-se — la timpu potri­­vitu, in „românu mare“ nationalistu dar’ firasce nu altraistu, ca alții, ci m­ode­­ratu, va se­dica pururea omulu regi­mului. Tu vediuramu, deputatu la­ dieta,­­ deputatu la congrese si sinódele nóstre bisericesci; totu­ dem­’a alesu de popo­­rulu românu; iar astadi d-sea cu no­. ‘ tariu reg. publicu, cu — potemu dice I — celu mai avutu si nedependinte ce­­tatianu in Aradu si dóra iérasi alesu deputatu la congresulu nationalii biseri­­cescu, Tu vechiuramu cu ferestrile ilu­minate si inpenate cu transparente turcesci. O enigma forte caracteristica, condu­uri representante alu regimului cu or­­ganu publicu oficiale tradeza „neutra­litatea respective corelatiunile bune ale monarchiei nóstre fatia cu Russi’a si Romani’a, prin cea mai eclatanta de­­monstratiune turcofila; caci de nu aru­­ fi dlu Bonciu ce este, nu ne-amu mira­t de feliu, pentru ca — o repetimu, — I­elu nici cându n’a probatu simtieminte nationali române, iar’ de câte ori s’a aretatu si elu cu românui, séu a fostu recomendatu de atare prin altii ce se bucurau de positiune si reputatiune nationala, totu­ déun’a au fostu inga­­giate interese particularie si ambitiuni personale. Regretéza fói’a magiara „Alföld11 ca de ce n’au urmatu si cei­lalti ce­­i­tatieni români patrioticului esemplu­l turcofilu a numitiloru doi inși, acést’a tocmai demustra ca in totu Aradulu numai cei doi s’au impartasitu de bu­­curi’a magiariloru pentru „învingerea“ armeloru turcesci asupr’a crestiniloru, a confratiloru noștri de sânge. In Oradea-mare demonstranții 1 sparsera ferestrile la ressedinti’a epi­­­­scopului gr. cath. Ioanu Olteanu, la­­ locuinti’a archimandritului A. Papp si la ale advocatiloru Zigre si Bor­­bol’a, din furia, ca nu erau ilumi­nate , dar’ incatu privesce ressedin­ti’a episcopésca ni se parea o enigma, caci nu poteamu pricepe, cum sa fia recita cunoscutele mari simpatii ma­giare ale Ilustr. Sele episcopului Olteanu si cum prin urmare Ilustr­ Sea sa ca­­siune superare in regiunile magiare prin neparticipare la demonstratiuni in favorea turciloru civilisatori! Enigm’a inse se deslega curendu, caci diurnalulu magiaru de acolo „Nagy­várad“ in Nr. 218 publica unu arti­­culu subscrisu de „Pappffy lusztini camerariulu papalu, in care densulu escula tóta treb’a si justifica înaintea forului publicitatii magiare caus’a pen­tru ce n’a fostu iluminata resiedinti’a episcopésca. Elu spune francu, ca nime sub sare nu póte trage la indoiala adeveratele simtieminte patriotice pre­cum si simpaticiele ferbinti fatia cu magiarii ale Ilustr. Sale episcopului Olteanu, carele de 2 luni fiindu absentu dela ressedintia si aflându-se cu in­tregu personalulu in Belusiu, a lasat o inchisa si asta n’a fostu nime ca se arangeze iluminarea, carea nici la o intemplare nu lipsia, si asta, déca co­­mitetulu de arangiare avisa destulu de timpuriu celu putieru pre inspec­­torulu casei. Articlulu vorbesce apoi si de aceea spre multumirea magiariloru, ca Ilustr­­rea episcopulu Olteanu totu aceleași sim­­pathii nutresce pentru victorioșii turci, cari se manifestară din partea cetatie­­niloru magiari cu ocasiunea ilumină­rii, caci nici unu românu adeveratu (?) nu va dori ger­ir­ea Turciei si învinge­rea moscovitului barbaru. Au nu sciu magiarii ca si Sf. Paf­a din Rom’a a binecuventatu armele turcesci numai ca se învingă asupr’a Russiei colosui. Vorbesce in parabole de Ianus­celu cu doua fetie si-si esprima si dlu came­­rariu papalu bucuri’a vina pentru ca turcii au batutu pre muscali, dar’ dice ca de alta parte i­lu dóre cumplitu inim’a, ca si Romani’a s’au lasatu se­dusa de moscovitu a redica arm’a asu­pr’a Turciei si a-si mana fii la ma­ Apele filantropicii. Onoratu publicu românu! Incredintiata de concursulu bine­voitorii­ alu d-vóstre ’mi permitu din nou a'mi radica debil’a voce intru aju­torarea fratiloru, cari ’si versa sân­gele nobilu pentru aperarea umanita­­tiei, pentru sustienerea si radicarea onorei si reputatiunei numelui de români. Sa amintescu părerile nefavora­bile, cu cari a fostu intempinata ar­­mat’a româna inainte de a lua parte la marele resbelu orientalu ? E de prisosu! Griviti’a, acestu Termopile casti­­gatu cu sângele a mii din frații no­ștri, va mărturisi in veci despre cu­­ragiulu si devotamentulu românu, or’ umbrele mariloru străbuni versâ­ voru lacremi de bucuria intie legendu de bravur’a domniloru loru urmași! Deja press’a intrega este plina de laude asupr’a eroicei armate române. Vestea despre curagiulu ei astazi a strabatutu preste tóta fati’a pamen­­tului. De­si cu lacremi in ochi, dar’ cu fala spunemu acést’a in fati’a Eu­ropei. Resbelulu insa nu s’a terminatu. Sacrificii noue se receru ! Mii de viteji români se afla deja râniti in spitalele României si tran­silvăneni români, cari se afla de pre­­sentu dincolo de Carpati, ne spunu, ca ajutorele adunate până acum nici pe departe nu potu acoperi lipsele neprevediute, incâtu viéti’a a sute de râniti usioru póte veni periclitata, déca suferindiloru nu li se va întinde mâna de ajutoriu la tempu .... Mame ’si plângu fiii, socrele băr­bații, surorile frații, or’ patri’a ’si de­plânge tesaurii cei mai pretiosi. Romani’a intrega este imbracata in doliu. Matrone române, socii tenere, fiice plapande si nu publicu românu, cari puteti apretiui durerea nemărgi­nită, ce o simte o muma, o socia, o sora si patri’a, pentru perderea fiiloru ei, nu pregetați a contribui: bani, scaune, pânzaria, ștergare, legaturi, schimburi, intr’unu cuventu, ori­ ce,prin care amu pute alina incâtu-va dure­rea prea iubitiloru noștri frați vulne­rați pre câmpulu de onore. Acestu micu sacrificiu ni-lu im­pune umanitatea, ni-lu cere consân­­genitatea. Tu reclama i’ecunoscinti’a pentru salvarea onorei române. Amu fi de doritu, ca in fia­care comuna cei mai de influintia sa se puna in frunte, sa faca totu feliulu de colecte si ale tramite seu directe, séu la subscris’a, spre a pute fi es­­pectate de vreme la destinatiunea loru. Sibiiu, 22 Sept. 1877. Iu­dit­a Macelariu. *) Asta se vede ca a nebunitu tiér’a intrega. *) Despre dlu Bonciu iin ast’a parte noi avemu alte informatiuni chiaru contrarie cu ale dlui corespon­­dinte. Red. Corespondintie. Clusiu, 22 Sept. n. Demonstratiunea softalica respec­tive iluminatiunea inscenata — cum se dice — pentru învingerile turciloru, aduse locuitoriloru români din Clusiu pre lângă câte-va ferestri sparte și unu articulu plinu de injuriuri, a cârui scopu nu e altulu, decâtu a defaima pre cei 5—6 amploiați de stătu, și a discredita pre cei unu si diumetate func­ționari politici români cu privire la câtu de curendele alegeri noue. Arti­culu respectivu e situ in „M. Pol.“ dela

Next