Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-01-02 / nr. 1

TELEGRAFUL ROMÂN. 3 că n’a mers spre acest sfârșit. — Afle mai departe dl „Blasiann“ că Simio­naș în Teleg­­rom. n’a glumit, din pro­­tivă a vorbit foarte serios, în ceea ce priveșce partea didactică. Ce priveșce testimoniul dat, atât de Consistoriul din Sibiiu (la întrebarea 1), cât și de Simionaș, prin susținerea sa la univer­sitate, consecința nu e pentru Blaj, ci pentru Simionaș. Este dovadă că Si­mionaș, deși a învățat în Blaj, totuși prin diligință a putut’o aduce acolo ca să fie trimis la universitate, și acolo să se susțină— cum s’a susținut, — cu mare greu. Act 3. Din o mistificare ca pre­misă, dl „Blasianu“ înșiră o adevărată ramă lungă. Mistificarea este: „Cum poți D-T ale sustieni, cumcu caus­a că cunoscintiele D-Tale au fos­tu asta de mărginite,­ candu ai absolvatu gimnasiulu din Blasiu, au facutu numai in impregiurarea ca profeso­rii sun­tu numai teologi abso­luți, și că atari ne­versați de ajunsu in studiile gimnasi­ale?...“ în „Suvenirile...“ lui „Si­mionaș“ aceste nu se pot afla. Și: „greu­tățile cele multe cu cari avea să se lupte un școlariu, atmosfera socială și morală în carea se mișca scolariul afară de scală, aspirațiunile școlariu­­lui, manierele bune-rele ale profesori­lor, cărțile de școală și afară de școală“, pe care­ul „Blasianu“ le presupune cunoscute lui Simionaș și pretinde ca Simionaș să le fie considerat în „Su­­venirile..“ sale — Simionaș le-a atins, după cum crede, destul de marcat, și dl „Blasianu“ n’are decât să cetească „Suvenirile.. .“ din Foița Teleg­­rom. spre a se convinge. Preste celelalte escursiuni (ramă lungă) ale d-lui „Blasianu“ din această întrebare ca consecințe a­le unei fic­țiuni, trecem la ordinea milei. Ac. 4. (a) Ore ce e mai para­­­doxu, a absolvă scientiele gimnasiali „cu calculi de eminetia, după aceea a „absolvă teologia la universitate său „in seminariu domesticu, și apoi a fi „constituitu că profesorii la gimnasiu „de scientiele, acele, alu caroru suu­­„damentu bene pusu ilu are deja, sau „a fi 8 ani în gimnasiu, fara a învetit „nece o litera din studiul religiunei „ortodocse, după aceea a invetit teo­logia ortodocsa în Sibiiu, in mesura „forte redusa de ora-ce profesorii a­­„colo nu se potu indereptă după po­terile d-lui Simionasiu, ci după ale „altora, cari abia sciu ceti, apoi a „merge la Dobritieni si a invetia de­­„repturile. său la Lipsi’a „in menage­­­ri’a teologica“ si a invetia tote muan­­„trele teologiei protestante..si in urma ca „deplinu cualificatu a veni acasa si a fi „profesoru de teologi’a ortodoxa?... „Dea ai invetiatu teologi’a, protestanta „si acum propunu pre cea ortodoxa; „altulu a invetiatu cea catolica, si „era a propusu pre cea ortodoxa, alti „treilea a invetiatu filosofi’a, si acumu „propune teologi’a cea ortodoxa, al­tulu a invetiatu derepturile si mai „scie­n­ dieti ce, si in urma s’a tre­­„ditu profesoru de teologia“ .... (â) „Mie nu-mi venea a crede, câ DTa ai „mersu la Lipsi’a se studiedi teologi’a „protestată, ca se fii profesoru de cea „ortodoxa, ca-ce aceea mi se parea „prea curiosu ; ci la inceputu cugetăm, „câ DTa ai mersu că missionariu si „numai acumu credu lucrulu acesta fara „pareche in lume, după ce te vedu „ca funcționezi ca profesoru, si cu „mare zelu combați invetiaturile ace­­­lora, la cari te-ai cualificatu.“ (c) „Datin’a din Blasiu de a a­­­plică teologi absoluți că profesori „gimnasiali e vechia si este în usu „nu numai in Ungaria pre la gimna­ziale luterane, romano-catolice si re­­„formate, ci chiaru si in Francia pre „la gimnasiale confesionali si de pre „langa monastiri. A pune insa profe­sori de teologi­a ortodoxa pre m­ulu „absolutu de cea protestanta, sau de „derepturi, seu filosofia nu-mi e cuno­­­scutu, si nece credu ca se mai fia „unde­va neci in lumea acést’a neci „in ceealalta“. După toate aceste dl „Blasianu“ conchide cu mare patos: „Asia e D-le „Simionasiu“ si onorata Redactiune a „Telegrafului Romanu“ cu e uritu lu­­„cru a vede tiandur’a in ochii altui­a „si bârn’a in ochii sei a nu o vede.“ 1) (ad. (a)) Ar trebui să fie cineva mai naiv, decât presupune chiar dl „Blasianu“ despre cetitorii sei, ca să dezlege întrebarea în favorul d-sale. — Mai ântâiu, să fie bine înțeles că dl „Blasianu“, în prea marele d-sale zel de dispută confesională, face tocmai a­­ceea ce împută lui „Simionaș“ , dis­­creditează gimnasiul din Blaj, spre a- i­dânca părere de rău a lui „Simionaș.“ Cetitoriul nepreocupat trebue să-și facă o idee foarte nefavorabilă despre acel gimnasiu, în care este cu putință să petreacă tinerii „8 ani fără a înveța o literă din religiune. Dacă Simionaș o susținea aceasta, dl „Blasianu“ era­­ în drept să-l timbreze de răuvoitor­­ al gimnasiului, de inimic chiar, care pune în joc viața gimnasiului prin astfel de insinuațiuni. Și, fiind­că in­sinuări de acestea face dl „Blasianu“, Simionaș se vede necesitat a protesta în contra d-lui „Blasianu,“ și a de­clara că nu este adevărată aserțiu­nea d-sale. în Blaj nu se cresc ti­neri fără ca să fie instruiți și în re­­ligiune, care e fundamentul ordinei so­ciale și a statului. Paradocsismul, din compararea cestiunilor urmează în modul cel mai natural în protiva intențiunei d-lui „Blasianu.“ Atât în „seminariulu“ domestic din Blasiu, cât și în seminariul de la „Sf. Barbara“ din Viena, acum cel „magia­­risător“ din Pesta și cel „ele pro­paganda“ din Roma (universitățile lui „Blasianu“) nime nu se ocupă cu studiile din gimnasiu, ci cu discipli­nele specific teologice. Prin urmare în timp de 4—8 ani, ce-i petrece cineva între zidurile seminariale, învață unele și uită pe celelalte; uită ce a învățat bine, rue în gimnasiu, spre a veni și propune ce a uitat. Mai cu­minte ar fi ca gimnasiastul, când a terminat clasa a VIII să devină profesor, căci cel puțin încă i-ar fi în memorie a­­ceea ce a învățat. După chipul cum se practicează însă, profesorul, cu deo­sebire din gimnasiul de sus, când își o­­cupă catedra, nu scie nici atâta cât sciu elevii, și prin urmare este chiar ne­drept să pretindem progres, căci el sermanul a făcut regres în decursul pregătirei sale. — Unde am ajunge cu șolința dacă am urma pe toate te­renurile după chipul din Blaj ? Studiul privat al profesorului ? Dar a) spre aceasta nu avea lipsă să piardă timpul în seminariu. p) până la c­alificare prin studiu privat, profeso­rul trebuie să propună! De unde ? să sugă din degete? Să fae manualul ce l’a folosit când era gimnasiast și să’l învețe de rost? Adevărat că aceasta este „datina vechia“, practicată în gim­nasiul din Blaj, în care cas profeso­rul învață alăturea cu studentul și scie cât scie și studentul. Unde este însă explicarea, clarificarea obiectu­lui propus? unde progresul! Dar, dacă mai adaugem impregiurarea că profe­sorul tocmai când, în urma studiului privat, a ajuns la o îndemânare oare­­carea, se înlocuesce prin altul, care începe la rândul seu să ’și facă pre­gătirile pe contul tinerimei ? ! Să vedem acum, cum stă lucrul cu profesorii de la institutul Andreian, asupra cărora Dl. „Blasianu“ își ridică glasul. Dl. „Blasianu“ pretinde că la a­­cest institut s’ar afla profesori, cari au învățat drepturile în Dobrițin. Este rău informat. Și „Simionaș“ regretă că n’avem profesori de teolo­gie, cari să fie totodată și juriști. Dl. „Blasianu“ află mai departe, că e un lucru care nu’și are păreche nici în lumea aceasta nici în cealaltă, ca cineva după ce a studiat științele teologice în seminariul Andreian — să studieze filosofia sau teologia la vre-o universitate, și apoi să fie pro­fesor de teologia ortodocsă. Trebue că Dl. „Blăsianu“ pre­supune pe cetitorii sei tare mărginiți. Cel ce merge la filosofie, sau teolo­gie în afară, merge spre amplificarea cunoscințelor câștigate în institutul din patrie. Și aceasta, numai cel ce se teme de lumină, o artă stricăcioasă. La universitatea din Lipsia ascultă în facultatea teologică neprotestanți din România, Grecia, Rusia, Turcia, America, Africa, India, cari în cea mai mare parte au studiat teologia în patrie, și aci se pregătesc pentru catedre profesorale. Dacă astfel de lu­cruri nu sunt cunoscute Dlui „Bla­sianu“, Simionaș e de vină?! La institutul andreian avem însă profesori, cari absolvând cursul cle­rical în Sibiiu, au studiat special unii stiințele naturale, alții economia, alții pedagogia. Și aceștia toți sunt pro­fesori în specialitățile lor. Că nici de aceștia n’a mai vă­lut Dl. „Bla­sianu“ nici în lumea asta nici în cea­laltă, cine e de vină ! Cine e de vină, că Consistoriul sibian ține cont de progresul științelor, iar Dl. „Blasianu“ află aci paradocsism? Urmează să ne dăm sama asupra conceptului „menageria teologica“, în care Dl. „Blasianu“ pretinde că Si­mionaș și-a făcut studiile. Să nu ui­tăm că Dl. „Blasianu“ pretinde a scrie „in unu tonu demnu de colonele unui diurnalu de rangulu și reputatiunea „Observatoriului“. Toată lumea scie că „menagerie“ este un internat de dife­rite dobitoace, cari n’au voie a eși­­ li­ber; în consecință „menageria teolo­gica“ este un internat de „teologi“ din diferite țări și de diferite națio­nalități, cari ca și dobitoacele din „me­nageria“ proprie, n’au libertate. A bună samă Dl „Blasianu,“ ne­­cunoscând universitatea din Lipsia și­­a închipuit’o a fi un seminariu ca cel din Blaj, Pesta, Viena sau Roma. Pen­tru aceste seminare, și în specie pen­tru cele 3 din urmă, în cari sânt e­­levi din diferite țări și de diferite na­ționalități, dacă Dlui „Blasianu“ îi place terminul „menageria teologica“, îl poate folosi. Universitatea din Lipsia însă nu cunoaste internatul, prin ur­mare nici menageria. Că d-l „Blasianu“ vorbesce după fantasie, este dovadă totala lipsă de cunostință despre universitatea din Lipsia, la care pretinde ca sânt re­­presentate „tote muanițele teologiei pro­testante.“ — Cine cunoasce pre un De­litzsch, Luthardt, Kahnis— „die Säulen der Orthodoxie“ — nu vorbesce ca d-l „Blasianu“. Dar chiar să fi învățat Simionaș „toate muanițele teologiei pro­testante“ fire­ ar aceasta un rău pentru dânsul, ar jigni oare în misiunea lui de profesor? Din contră! Ce ar cu­noasce toate nuanțele teologiei univer­sale ar fi ferice de el și de ascultă­torii lui. Cu cât profesorul este mai lumi­nat, cu atât poate să lumineze mai mult pe învățăceii sei. Tocmai aci este deplina c­alifi­­cațiune a profesorului, de care a d-l „Blasianu“ vorbesce în ironie. — „Gura păcătosului adevărul grăesce.“ (ad (&)) D-l „Blasianu“ confundă Sibiiul cu Roma și menirea institutu­lui andreianu cu seminariul „de pro­paganda fide­“ în puterea acestei con­­fusiuni, și sciind că „Simionaș“ înve­­țase la Blaj, a crezut că Simionaș s’ar fi făcut misionar pentru lățirea sân­tei uniri. Dar pe vremea când a mers „Simionaș“ la Lipsia, Blajul încă nu fe­­ricită nația românească cu fundațiunea de 30.000 fl., pentru lățirea sântei u­­niri, din carea să fie sprigin­iți misionării. Că „Simionaș“ ar fi combătând învățăturile acelora, la cari s’a cuali­­ficat, n’ar fi spre scăderea lui „Simi­onaș“, ci numai o dovadă că precum a fost în Blaj și nu „s’a unit“ așa a fost la protestanți și nu s’a făcut protestant. Mai sclis în urmă de vot­anții Lipsienii vor urma pe d-l „Blasianu“ și vor scrie și ei în „Ob­­servatoriulu“ pentru ca să apere cre­ditul universităței lor în contra sco­pului lui „Simionaș.“ (ad (c) ) Că datina din Blaj de a aplica „teologi absoluți“ ca profesori gimnasiali e veche, o stim cu toții, și cum că este în as la gimnasiile iesu­­iților din Francia, încă o stim cu toții. Dar solul este și aceea, că lumea întreagă se luptă pentru emanciparea instrucțiunei de sub influința iesuiți­­lor. Dacă așa dară gimnasiile iesu­­itice din Francia sânt un model și motiv pentru d-l „Blasianu“ cu pro­fesorii gimnasiali numai „teologi ab­soluți,“ în hatîrul d-lui „Blasianu“ nu mai întind vorba.­­ Dar când este vorba de gimnasiile luterane și refor­mate, d l „Blasianu“ iarăși vorbesce sau mistificând, sau în necunoscință de lucru. Luteranii și reformații nu­­ studiază teologia în seminare cu cel din Blaj, ci la universitate, unde teo­logia de comun e numai un studiu secundar, iată cariera profesorală ca­pul lucrului. „Teologul absolut“ lute­ran sau reformat este tot­odată deplin pregătit academice pentru catedra profesorală și întru cât în specie la reformați se fac escepțiuni de la re­­­­gulă —■ se și vede. Abstrăgând deci de la reformați, poate oare să se compareze bazăr pe departe un „teolog absolut“ de Blaj cu unul luteran, pregătit academice? și de aci poate-se pune pe aceea­și treaptă un profesor blăjan cu unul de la un gimnasiu luteran ? Luteranii, repețesc, pe lângă te­ologie, au pregătire academică pentru profesură, și se și cunoasce, în Blaj însă aceasta se consideră ca o înnoire și poate paradoxie. . . dar iar se cu­noasce. Ca și luteranii cu profesorii lor gimnasiali facem și noi după putință cu profesorii noștri de teologie și pe­dagogie ; și dacă d-l „Blasianu“ nu vrea să cunoască altă sciință, altă lu­mină afară de teologia din Blaj, cine este de vină ? în urma celor espuse, schimbând o vorbă din cuvintele d-lui „Blasian“ : „Așa e d-le Blasiane, că e urîtu lucru a vede trandur’a in ochii altuia si bârn­a in ochii sei a nu o vede?“ (Va urmaj. b Fiind imposibil a face un estras clar al acestei întrebări, am reprodus’o, îm­­pârțindu-o în trei părți (a, b­, c), pentru ușurința respunsului. Cronica judecătorească, în causa dorobanțului Dumitru Radu. Dela domnul jude regesc Béla de Tamăsar primim următoarea scrisoare, care ne grăbim a o publica : Onorată redacțiune a „Telegra­fului Român“ ! Pre basa §­lui 20 a legei de presă am onoare a roga pre onorata redac­țiune se binevoiască a lua rectificarea următoare în numărul cel mai aproape al „Telegrafului Român.“ — în un raport special din 16 De­­cemvre 1878 v. despre pertractarea finală, care s’a ținut înaintea tribuna­lului reg. ung. din Sibiiu în contra lui Radu Dumitru sergent de doro­banți din Lunele de jos în Românnia, pentru eriminea vătămărei grele tru­peșei normată în §-1 143 a cod. pen. s­au ivit mai multe erori, cari cu fap­ta stau în contrazicere, așa încât nu se pot lăsa nerectificate­ — în­cât se atinge de fapta încri­minată, aceea în cuprins scurt voiu a o desluci, precum urmează:

Next