Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-01-02 / nr. 1
TELEGRAFUL ROMÂN. 3 că n’a mers spre acest sfârșit. — Afle mai departe dl „Blasiann“ că Simionaș în Telegrom. n’a glumit, din protivă a vorbit foarte serios, în ceea ce priveșce partea didactică. Ce priveșce testimoniul dat, atât de Consistoriul din Sibiiu (la întrebarea 1), cât și de Simionaș, prin susținerea sa la universitate, consecința nu e pentru Blaj, ci pentru Simionaș. Este dovadă că Simionaș, deși a învățat în Blaj, totuși prin diligință a putut’o aduce acolo ca să fie trimis la universitate, și acolo să se susțină— cum s’a susținut, — cu mare greu. Act 3. Din o mistificare ca premisă, dl „Blasianu“ înșiră o adevărată ramă lungă. Mistificarea este: „Cum poți D-T ale sustieni, cumcu causa că cunoscintiele D-Tale au fostu asta de mărginite, candu ai absolvatu gimnasiulu din Blasiu, au facutu numai in impregiurarea ca profesorii suntu numai teologi absoluți, și că atari neversați de ajunsu in studiile gimnasiale?...“ în „Suvenirile...“ lui „Simionaș“ aceste nu se pot afla. Și: „greutățile cele multe cu cari avea să se lupte un școlariu, atmosfera socială și morală în carea se mișca scolariul afară de scală, aspirațiunile școlariului, manierele bune-rele ale profesorilor, cărțile de școală și afară de școală“, pe careul „Blasianu“ le presupune cunoscute lui Simionaș și pretinde ca Simionaș să le fie considerat în „Suvenirile..“ sale — Simionaș le-a atins, după cum crede, destul de marcat, și dl „Blasianu“ n’are decât să cetească „Suvenirile.. .“ din Foița Telegrom. spre a se convinge. Preste celelalte escursiuni (ramă lungă) ale d-lui „Blasianu“ din această întrebare ca consecințe ale unei ficțiuni, trecem la ordinea milei. Ac. 4. (a) Ore ce e mai paradoxu, a absolvă scientiele gimnasiali „cu calculi de eminetia, după aceea a „absolvă teologia la universitate său „in seminariu domesticu, și apoi a fi „constituitu că profesorii la gimnasiu „de scientiele, acele, alu caroru suu„damentu bene pusu ilu are deja, sau „a fi 8 ani în gimnasiu, fara a învetit „nece o litera din studiul religiunei „ortodocse, după aceea a invetit teologia ortodocsa în Sibiiu, in mesura „forte redusa de ora-ce profesorii a„colo nu se potu indereptă după poterile d-lui Simionasiu, ci după ale „altora, cari abia sciu ceti, apoi a „merge la Dobritieni si a invetia de„repturile. său la Lipsi’a „in menageri’a teologica“ si a invetia tote muan„trele teologiei protestante..si in urma ca „deplinu cualificatu a veni acasa si a fi „profesoru de teologi’a ortodoxa?... „Dea ai invetiatu teologi’a, protestanta „si acum propunu pre cea ortodoxa; „altulu a invetiatu cea catolica, si „era a propusu pre cea ortodoxa, alti „treilea a invetiatu filosofi’a, si acumu „propune teologi’a cea ortodoxa, altulu a invetiatu derepturile si mai „scien dieti ce, si in urma s’a tre„ditu profesoru de teologia“ .... (â) „Mie nu-mi venea a crede, câ DTa ai „mersu la Lipsi’a se studiedi teologi’a „protestată, ca se fii profesoru de cea „ortodoxa, ca-ce aceea mi se parea „prea curiosu ; ci la inceputu cugetăm, „câ DTa ai mersu că missionariu si „numai acumu credu lucrulu acesta fara „pareche in lume, după ce te vedu „ca funcționezi ca profesoru, si cu „mare zelu combați invetiaturile acelora, la cari te-ai cualificatu.“ (c) „Datin’a din Blasiu de a aplică teologi absoluți că profesori „gimnasiali e vechia si este în usu „nu numai in Ungaria pre la gimnaziale luterane, romano-catolice si re„formate, ci chiaru si in Francia pre „la gimnasiale confesionali si de pre „langa monastiri. A pune insa profesori de teologia ortodoxa pre mulu „absolutu de cea protestanta, sau de „derepturi, seu filosofia nu-mi e cunoscutu, si nece credu ca se mai fia „undeva neci in lumea acést’a neci „in ceealalta“. După toate aceste dl „Blasianu“ conchide cu mare patos: „Asia e D-le „Simionasiu“ si onorata Redactiune a „Telegrafului Romanu“ cu e uritu lu„cru a vede tiandur’a in ochii altuia „si bârn’a in ochii sei a nu o vede.“ 1) (ad. (a)) Ar trebui să fie cineva mai naiv, decât presupune chiar dl „Blasianu“ despre cetitorii sei, ca să dezlege întrebarea în favorul d-sale. — Mai ântâiu, să fie bine înțeles că dl „Blasianu“, în prea marele d-sale zel de dispută confesională, face tocmai aceea ce împută lui „Simionaș“ , discreditează gimnasiul din Blaj, spre a- idânca părere de rău a lui „Simionaș.“ Cetitoriul nepreocupat trebue să-și facă o idee foarte nefavorabilă despre acel gimnasiu, în care este cu putință să petreacă tinerii „8 ani fără a înveța o literă din religiune. Dacă Simionaș o susținea aceasta, dl „Blasianu“ era în drept să-l timbreze de răuvoitor al gimnasiului, de inimic chiar, care pune în joc viața gimnasiului prin astfel de insinuațiuni. Și, fiindcă insinuări de acestea face dl „Blasianu“, Simionaș se vede necesitat a protesta în contra d-lui „Blasianu,“ și a declara că nu este adevărată aserțiunea d-sale. în Blaj nu se cresc tineri fără ca să fie instruiți și în religiune, care e fundamentul ordinei sociale și a statului. Paradocsismul, din compararea cestiunilor urmează în modul cel mai natural în protiva intențiunei d-lui „Blasianu.“ Atât în „seminariulu“ domestic din Blasiu, cât și în seminariul de la „Sf. Barbara“ din Viena, acum cel „magiarisător“ din Pesta și cel „ele propaganda“ din Roma (universitățile lui „Blasianu“) nime nu se ocupă cu studiile din gimnasiu, ci cu disciplinele specific teologice. Prin urmare în timp de 4—8 ani, ce-i petrece cineva între zidurile seminariale, învață unele și uită pe celelalte; uită ce a învățat bine, rue în gimnasiu, spre a veni și propune ce a uitat. Mai cuminte ar fi ca gimnasiastul, când a terminat clasa a VIII să devină profesor, căci cel puțin încă i-ar fi în memorie aceea ce a învățat. După chipul cum se practicează însă, profesorul, cu deosebire din gimnasiul de sus, când își ocupă catedra, nu scie nici atâta cât sciu elevii, și prin urmare este chiar nedrept să pretindem progres, căci el sermanul a făcut regres în decursul pregătirei sale. — Unde am ajunge cu șolința dacă am urma pe toate terenurile după chipul din Blaj ? Studiul privat al profesorului ? Dar a) spre aceasta nu avea lipsă să piardă timpul în seminariu. p) până la calificare prin studiu privat, profesorul trebuie să propună! De unde ? să sugă din degete? Să fae manualul ce l’a folosit când era gimnasiast și să’l învețe de rost? Adevărat că aceasta este „datina vechia“, practicată în gimnasiul din Blaj, în care cas profesorul învață alăturea cu studentul și scie cât scie și studentul. Unde este însă explicarea, clarificarea obiectului propus? unde progresul! Dar, dacă mai adaugem impregiurarea că profesorul tocmai când, în urma studiului privat, a ajuns la o îndemânare oarecarea, se înlocuesce prin altul, care începe la rândul seu să ’și facă pregătirile pe contul tinerimei ? ! Să vedem acum, cum stă lucrul cu profesorii de la institutul Andreian, asupra cărora Dl. „Blasianu“ își ridică glasul. Dl. „Blasianu“ pretinde că la acest institut s’ar afla profesori, cari au învățat drepturile în Dobrițin. Este rău informat. Și „Simionaș“ regretă că n’avem profesori de teologie, cari să fie totodată și juriști. Dl. „Blasianu“ află mai departe, că e un lucru care nu’și are păreche nici în lumea aceasta nici în cealaltă, ca cineva după ce a studiat științele teologice în seminariul Andreian — să studieze filosofia sau teologia la vre-o universitate, și apoi să fie profesor de teologia ortodocsă. Trebue că Dl. „Blăsianu“ presupune pe cetitorii sei tare mărginiți. Cel ce merge la filosofie, sau teologie în afară, merge spre amplificarea cunoscințelor câștigate în institutul din patrie. Și aceasta, numai cel ce se teme de lumină, o artă stricăcioasă. La universitatea din Lipsia ascultă în facultatea teologică neprotestanți din România, Grecia, Rusia, Turcia, America, Africa, India, cari în cea mai mare parte au studiat teologia în patrie, și aci se pregătesc pentru catedre profesorale. Dacă astfel de lucruri nu sunt cunoscute Dlui „Blasianu“, Simionaș e de vină?! La institutul andreian avem însă profesori, cari absolvând cursul clerical în Sibiiu, au studiat special unii stiințele naturale, alții economia, alții pedagogia. Și aceștia toți sunt profesori în specialitățile lor. Că nici de aceștia n’a mai vălut Dl. „Blasianu“ nici în lumea asta nici în cealaltă, cine e de vină ! Cine e de vină, că Consistoriul sibian ține cont de progresul științelor, iar Dl. „Blasianu“ află aci paradocsism? Urmează să ne dăm sama asupra conceptului „menageria teologica“, în care Dl. „Blasianu“ pretinde că Simionaș și-a făcut studiile. Să nu uităm că Dl. „Blasianu“ pretinde a scrie „in unu tonu demnu de colonele unui diurnalu de rangulu și reputatiunea „Observatoriului“. Toată lumea scie că „menagerie“ este un internat de diferite dobitoace, cari n’au voie a eși liber; în consecință „menageria teologica“ este un internat de „teologi“ din diferite țări și de diferite naționalități, cari ca și dobitoacele din „menageria“ proprie, n’au libertate. A bună samă Dl „Blasianu,“ necunoscând universitatea din Lipsia șia închipuit’o a fi un seminariu ca cel din Blaj, Pesta, Viena sau Roma. Pentru aceste seminare, și în specie pentru cele 3 din urmă, în cari sânt elevi din diferite țări și de diferite naționalități, dacă Dlui „Blasianu“ îi place terminul „menageria teologica“, îl poate folosi. Universitatea din Lipsia însă nu cunoaste internatul, prin urmare nici menageria. Că d-l „Blasianu“ vorbesce după fantasie, este dovadă totala lipsă de cunostință despre universitatea din Lipsia, la care pretinde ca sânt representate „tote muanițele teologiei protestante.“ — Cine cunoasce pre un Delitzsch, Luthardt, Kahnis— „die Säulen der Orthodoxie“ — nu vorbesce ca d-l „Blasianu“. Dar chiar să fi învățat Simionaș „toate muanițele teologiei protestante“ fire ar aceasta un rău pentru dânsul, ar jigni oare în misiunea lui de profesor? Din contră! Ce ar cunoasce toate nuanțele teologiei universale ar fi ferice de el și de ascultătorii lui. Cu cât profesorul este mai luminat, cu atât poate să lumineze mai mult pe învățăceii sei. Tocmai aci este deplina calificațiune a profesorului, de care a d-l „Blasianu“ vorbesce în ironie. — „Gura păcătosului adevărul grăesce.“ (ad (&)) D-l „Blasianu“ confundă Sibiiul cu Roma și menirea institutului andreianu cu seminariul „de propaganda fide“ în puterea acestei confusiuni, și sciind că „Simionaș“ învețase la Blaj, a crezut că Simionaș s’ar fi făcut misionar pentru lățirea sântei uniri. Dar pe vremea când a mers „Simionaș“ la Lipsia, Blajul încă nu fericită nația românească cu fundațiunea de 30.000 fl., pentru lățirea sântei uniri, din carea să fie spriginiți misionării. Că „Simionaș“ ar fi combătând învățăturile acelora, la cari s’a cualificat, n’ar fi spre scăderea lui „Simionaș“, ci numai o dovadă că precum a fost în Blaj și nu „s’a unit“ așa a fost la protestanți și nu s’a făcut protestant. Mai sclis în urmă de votanții Lipsienii vor urma pe d-l „Blasianu“ și vor scrie și ei în „Observatoriulu“ pentru ca să apere creditul universităței lor în contra scopului lui „Simionaș.“ (ad (c) ) Că datina din Blaj de a aplica „teologi absoluți“ ca profesori gimnasiali e veche, o stim cu toții, și cum că este în as la gimnasiile iesuiților din Francia, încă o stim cu toții. Dar solul este și aceea, că lumea întreagă se luptă pentru emanciparea instrucțiunei de sub influința iesuiților. Dacă așa dară gimnasiile iesuitice din Francia sânt un model și motiv pentru d-l „Blasianu“ cu profesorii gimnasiali numai „teologi absoluți,“ în hatîrul d-lui „Blasianu“ nu mai întind vorba. Dar când este vorba de gimnasiile luterane și reformate, d l „Blasianu“ iarăși vorbesce sau mistificând, sau în necunoscință de lucru. Luteranii și reformații nu studiază teologia în seminare cu cel din Blaj, ci la universitate, unde teologia de comun e numai un studiu secundar, iată cariera profesorală capul lucrului. „Teologul absolut“ luteran sau reformat este totodată deplin pregătit academice pentru catedra profesorală și întru cât în specie la reformați se fac escepțiuni de la regulă —■ se și vede. Abstrăgând deci de la reformați, poate oare să se compareze bazăr pe departe un „teolog absolut“ de Blaj cu unul luteran, pregătit academice? și de aci poate-se pune pe aceeași treaptă un profesor blăjan cu unul de la un gimnasiu luteran ? Luteranii, repețesc, pe lângă teologie, au pregătire academică pentru profesură, și se și cunoasce, în Blaj însă aceasta se consideră ca o înnoire și poate paradoxie. . . dar iar se cunoasce. Ca și luteranii cu profesorii lor gimnasiali facem și noi după putință cu profesorii noștri de teologie și pedagogie ; și dacă d-l „Blasianu“ nu vrea să cunoască altă sciință, altă lumină afară de teologia din Blaj, cine este de vină ? în urma celor espuse, schimbând o vorbă din cuvintele d-lui „Blasian“ : „Așa e d-le Blasiane, că e urîtu lucru a vede trandur’a in ochii altuia si bârna in ochii sei a nu o vede?“ (Va urmaj. b Fiind imposibil a face un estras clar al acestei întrebări, am reprodus’o, împârțindu-o în trei părți (a, b, c), pentru ușurința respunsului. Cronica judecătorească, în causa dorobanțului Dumitru Radu. Dela domnul jude regesc Béla de Tamăsar primim următoarea scrisoare, care ne grăbim a o publica : Onorată redacțiune a „Telegrafului Român“ ! Pre basa §lui 20 a legei de presă am onoare a roga pre onorata redacțiune se binevoiască a lua rectificarea următoare în numărul cel mai aproape al „Telegrafului Român.“ — în un raport special din 16 Decemvre 1878 v. despre pertractarea finală, care s’a ținut înaintea tribunalului reg. ung. din Sibiiu în contra lui Radu Dumitru sergent de dorobanți din Lunele de jos în Românnia, pentru eriminea vătămărei grele trupeșei normată în §-1 143 a cod. pen. sau ivit mai multe erori, cari cu fapta stau în contrazicere, așa încât nu se pot lăsa nerectificate — încât se atinge de fapta încriminată, aceea în cuprins scurt voiu a o desluci, precum urmează: