Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-08-09 / nr. 92

362 tre Ruși și Germani. „N. fr. Pr.“ scrie între altele: „Antitesa în Rusia și Austria, creată prin cestia orientală, prin ultimul răs­­boiu ruso-turc, cu toată politica de ajutorare și de concesiuni a lui An­­drássy, a început a se arăta tuturor, și totdeodată se formează o încordare între Germania și Rusia, care cu greu se va pute potoli prin actualele ridi­cări de fortărețe nouă în Polonia ru­­sască, în apropiere de hotarele Ger­maniei: „în vederea acestei situațiuni, spi­rea despre visita Arh­iducelui Albrecht, făcută principelui Carol al României la palatul de la Sinaia, nu este fără importanță. Această visită nu era ab­solut cerută de eticheta internațională, și aceasta cu atât mai puțin, cu cât după soirea noastră, nici un membru al familiei noastre imperiale nu a fost pănă a­ fi oaspete principelui Carol, în escursiunea arh­iducelui Albrecht la reședința de vară a principelui ro­mân, este o distincție extraordinară pentru acesta din urmă, și se poate presupune, că nu i s’a făcut fără nici o intențiune. „Mai nainte încâ de isbucnirea resboiului din urmă, România a făcut sforțări pentru a scăpa de atașamentul cu Rusia, și cu toate că trebuia să privească încă pe Sultanul de suzeran al său, totuși jugul moral ce­­ i-a im­pus Rusia o apasă tot așa de greu, ca și cătușile cari o lega de Turcia. România ceru atunci formal protecția marilor puteri, care însă­­ i-au refuzat-o cu neprevedere neînțeleasă, silind-o de­ a încheia vestita convenție cu Rusia. „Tratamentul ce a întrebuințat Ru­sia față cu aliatul ei mai slab, in­gratitudinea cu care a resplătit pe a­­jutoriul din timpul de nevoie, au stâr­pit din inima Românilor ori­ce iubire pentru Ruși. Astăzi România are cea mai bună disposiție de­ a deveni ami­cul, și aliatul ori­cărei puteri, care se va opune Rusiei. Se scie prea bine în Bucureșci, că România singură este prea slabă, pentru a face vre-o resis­­tență serioasă politicei ruseșci, însă resultatele militare dinaintea Plevnei au dat poporului român atâta con­­sciință de demnitatea sa, încât nu se mai teme de Rusia, și, dacă ar pute să se încreadă în vre-un mic ar cuteza să’și apere și indepen­­­­dența sa națională chiar contra Ța­rului. „Amicul natural al României nu ar fi acum de­cât Austria. Pe cât de mult s’a necunoscut mai nainte în Ro­mânia acest adevăr, plăcând unei părți a presei române de-a întreprinde nisce tirade ridicule contra monarc­iei noas­tre, pe atât de mult de câți­va ani capetele cele mai luminate române au 2. Pentru împăratul Verde în tecst­e, că vacile se nu treacă la livezile veci­nilor. a) Pentru ocnele la Rugaciu, spune că cheea de-a deschide ocnele e sub podeaua de sub patul împăratului, se o scoată și se se deschidă. b) Pentru isvorul secat la Novac spune că sub isvor este o broască cât un bou și ea bea apa, dar se o scoată de acolo. c) Pentru împărăteasa grea carea nu poate se nască, spune că o fată curată să mulgă lapte de cerboaice în revărsatul fio­rilor, să o scalde, și pe urmă să călărească pe un cal ântâiu la mamă la fătat, de trei ori în giurul cetății. 3. Pentru împăratul Roșu în tecst­e mărul, în care e bătut un cuiu. a) La Novac e păr, și spune să se scoată de subt el vasul cu galbeni de 12 a­­coave. b) La Cojan e păr, și spune să se scoată comorile de sub păr. 4. In­te est­e fata cântăreață, care se va face eară fată dacă va mai înneca și pe al sutălea voinic. a) La d-na Mileticiu, acela va remáné recunoscut, că pentru patria lor ar fi cel mai bun mijloc, calea cea mai si­gură de­ a scăpa pentru viitor de grije dacă s’ar stabili o înțelegere intimă cu Austria.“ „Aceasta este ce am voit să spu­nem cu ocasiunea visitei ce a făcut acum arh­iducele Albrecht la palatul de la Sinaia. S’a susținut adese­ori că arh­iducele este un mijlocitor zelos al alianței cu Rusia. Cu atât mai ca­racteristică ni se pare visita sa de a­­laltă ori: în escursiunea arh­iducelui este espresă antitesa care domnesce între relațiile ce au fost mai nainte între Austria și Rusia și între cele ce sânt ații.“ Ziarul oficios „Politische Corres­­pondenz“ din Viena, primeșce o scrie din Cetinje despre o răscoală proiec­tată a Mahometanilor în provincia aneo­­sată Muntenegrului. Pentru a o pune în scenă, agitatorii au prote­­tat, că noul recensământ ce a făcut guvernul pentru a constata numărul locuitori­lor nu are alt scop de­cât a spori contribuțiile. Mahometanii din Pod­­gorița auzind aceasta s-au opus mă­surilor de recensământ împedrecând lucrarea autorităților. La Nicșici Turcii au luat o ati­tudine amenințătoare, dar la Golubo­­vaț a fost rănit un funcționar. Tot deodată guvernul a aflat că s’au îm­părțit arme între Mahometani, pentru ca insurecțiunea să isbucnească într’a zi în patru localități. Față cu acest pericol, guvernul s’a grăbit a întări pe nesimțite garnizoanele districtelor anecsate, și când s’a simțit destul de tare, se hotărî a pune mâna pe cei mai periculoși capi ai complotului. Astfel, într’o noapte s’au arestat in Podgorița 9 indivizi între cari și un derviș, în Golubovaț patru, iar în Nicșici nimeni, din cauză că con­spiratorii, aflând despre urmărirea lor, s’au și făcut nevăzuți. După ordinul principelui Nichita, arestații au fost conduși sub o escortă numeroasă în penitenciarul central de la Cetinge, și fiind-că aceste­­ mă­suri au fost de­ ajuns pentru a potoli și intimida cu desăvârșire massele po­porului, principele a hotărît de­ a a­­corda amnestiția tuturor acestor ares­tați puindu-i imediat în libertate. Pentru acest scop ei au fost aduși în curtea palatului, unde principele, venind însoțit de miniștrii și adjutan­­ții lui, a adresat grațiaților aceste cuvinte: „Ori­ce opunere contra ordinelor guvernului meu va atrage pedeapsa cea mai severă. Numai de astă dată voi face o excepție, fiind­că a-ți fost victima unor șoapte rău­voitoare. Eu nu fac nici o deosebire între supușii mei, iubesc tot atât de sincer pe paza apei care le va trece mai ântâiu. La No­vac acela va remâne straie, ce eară e pază. b) In ilustrațiunea de-a doua formă, adecă cu codru, și pădure, răspunsul e iden­tic, că acela va fi Paza codrilor, sau straie ca și fata pădurii, carele va trece mai ân­tâiu pe-acolo. c) In exemplarele acele, unde nu sunt ființe la apă, ci numai apa vorbesce, răspun­sul e, că pănă atunci nu vor ave pesce, pănă nu vor înneca un om. In toate cazurile trecerea e cu periclu pentru Petru, condițiunile trecerii, și răspun­surile sânt tot de o natură. 5. La Sf. Ivașco și Pavel Giuca, Pe­tru duce o curcubetă cu sine, în casă vor­besce și în persoană cu Soran, împăratul soarelui, acesta’l înghite pentru a’l scupia mai frumos de cum a fost, și P. cere sudoare de soare de la el, Során atunci cu mânile își șterge sudoarea de pe față și trup, și o stoarce în curcubetă. [ Muntenegrinii cei noi ca și pe cei vechi, toți trebue se aibă acele drep­turi ; însă mai înainte de toate pre­tind îndeplinirea datoriilor, în statul meu nu există nici o raia, dar nici vre­un privilegiu. Recensemântul po­porului trebue să se facă în interesul general, și are să se facă Opunerea voastră este supusă unei pedepse foarte aspre, dar eu vă iert; duceți-vă acasă, lăsați pe funționarii mei să procedeze în pace și păziți-vă de­ a nu mai a­­puca o cale, care v’ar pută conduce la peire. Arestații, surprinși de această amnestie, sărutară poalele hainei prin­țului, făgăduind că de acum înainte vor fi totdeauna supuși și părăsiră curtea palatului pentru a se duce acasă.“ (Va urma). ----------­ TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Cristurul secuiesc, 5 August. (Dela cursul supletor pentru limba maghiară). Cred că va fi cu­rios p. t. public și cu deosebire frații în­vățători,— pe cari ’i interesează mai mult — a fei ceva despre moartea învăță­torilor, ce au participat în această vară la cursul supletor, pentru limba ma­ghiară, din Cristurul s., deci văz­ând, că dela acest curs nu a eșit nimenea cu ni­mic în publicitate, după cât mă vor ajuta debilele puteri, voiu face o re­­privire generală asupra acestui curs, fiind tocmai la încheierea lui, ca să poată cineva face o comparare între acesta și celelalte de această cate­gorie. a . In l-una Iulie a. c. st. n. cătră sară, stradele Cristurului erau pline de învățători adunați din mai multe părți ale Transilvaniei. în aceeași zi ne întâmpină un caș neplăcut; pretin­deam ca, conform ordinațiunilor și dis­­posițiunilor făcute și publicate prin fiare, să căpătăm cuartive gratuite, dar în privința aceasta nu se îngrijise nimenea, ne conducea îngrigitoriul preparandiei în dormitoriul preparan­­filor, odăi corespunz­ătoare, numai fără haine de pat, fără scaune și mese, încât pe mulți ne-au făcut să renund­ăm de acest beneficiu ce ni se oferia și să ne căutăm cuarțire pe la particulari; o parte cari au rămas în dormitor au fost necesitați, a’și cumpăra haine de pat de pe la oameni privați. în 2 iulie cătră 7 oare a. m. se adunară toți învățătorii în o sală a Gimnaziului din loc, unde se deschise acest curs prin o cuvântare în limba germană din partea d-lui inspector de școale Sándor Mózes. în 3 Iulie adunându-ne toți, tot în aceeași sală, după 7 oare a. m., după ce a premers o cuvântare din par­­­­tea directorului preparandial Kozma Ferencz în limba maghiară, prin ca­rea ne făcu de nou cunoscut scopul acestui curs, ne pune pe 2 mese câte o coală de hârtie și roagă pe d-nii învățători a se înscrie, cei ce cunosc în parte limba maghiară pe o coală și cei ce nu o cunosc pe ceealaltă coală, spunând totdeodată că au a se forma 2 classe; în cla­sa primă se va lua materialul, propunând mai încet și chiar dela a), iar în cl. II se va lua tot acel material numai în estensiune mai mare și mai iute. Ad­­am se observ că mulți frați învățători, lacomi după limba ma­­ghiră, s’au înscris între cei de cl. II-a bazându-se că pot vorbi în limba po­porală câte ceva dar de gramatică nici vorbă, aceștia cred că puțin spor au făcut în acest an. Din aceste 2 classe s’au format 5 despărțăminte, 2 paralele de cl. II și 3 paralele de cl. I și în fie­care des­părțământ câte 40 — 50 învățători. Profesorii au fost 10, toți Ma­ghiari, cari mai toți cunosc și limba germană, cu carea se ajutau în multe cazuri la propunere. Limba română numai unul o cunoscea — după cum ne spunea, din copilărie — numai de jumă­tate, și de tot poporul, pe care îl și preferiau învățătorii mai mult. Pentru fie­care despărțământ se aleseră câte 2 profesori, din care unul propunea Grametica iar celalalt exer­­ciții libere din viața practică. Timpul propunerei fu bine împăr­țit dela 7—10 a. m. și de la 4—6 d. m. O mare greutate întâmpina atât profesorii cât și învățătorii în pri­vința propunerei, neînțelegând învăță­torii limba maghiară, și profesorii ne­­putând propune în limba rom. Se mai foloseau atât profesorii cât și învăță­torii de limba germană, dar nici pe aceasta nu o pricepeau toți bine s­au chiar de loc, și așa erau necesitați a perde timpul cel scump numai cu e­­xemple fie unguresce, fie nemțesce pănă da un sens oare­care unei espre­­siuni. Acum își poate face cineva idee despre resultatul acestui curs, care ar fi fost cu totul altul, dacă materialul s’ar fi predat de nisce d-nn profesori, cari sciu românesce. Cred că multe espresiuni le vor fi însușit fals învă­țătorii, neputând respectivii doi, pro­fesori a le traduce după cum cere fi­rea limbei române. De multe ori a aflat pe profesor fi când „veți afla a­casă ce însemnează aceasta.“ Și nici nu s’a putut pretinde mai mult pentru ce să ne însușim o ficere sau alta incorect? Silință’și dredeau, bunăvoință aveau, dar pu­tere nu, în decursul acestui curs afară de visitele periodice ale inspectorului de școale în timpul prelegerilor, ne-a mai visitat în 9/21 iulie Ilustritatea Sa de consilier ministerial Pál Gönczy, asis­tând câte o oară la prelegeri în fie­care despărțământ, în privința persoanelor d-lor pro­fesori am fost mulțămiți, au tractat cât de uman cu noi, nu s’a simțit nime­nea ofensat, se vede că în privința a­­ceasta am fost mai fericiți ca confra­ții dela Arad, cari după cum se scrie pentru prima dată au fost salutați cu espresiuni murdare. Cu solvirea diur­nelor iarăși am fost pe deplin mulță­miți, ele ni s’au sorvit regulat. în 18 August s’a încheiat cursul prin o cuvântare ținută în limba ma­ghiară din partea directorului prepa­randial Kozma Ferencz în prezența a 80—100 învățători și căpătând fie­care învățătoriu câte un testimoniu de frecventare pe la oara 10 a. m. se de­părtează fie­care învățătoriu din Cris­­tur cătră domiciliile lor. Ilariu Reit m. p. înv. în corn. brân. Șimon. Academia română. Sesiune extraordinară. Proces-verbal Nr. 3B. Ședința din 2 iulie 1879. Membrii presenți: d-nii Alesandri Vasile, Aurelian Petre S., Bacaloglu Emanoil, Bariț George, Brânză Dr. Dimitrie, Caragiani loan, Crețulescu Niculae, Felics Dr. Iacob, Făt dr. A­­nastasie, Ghica loan, Hașdău Bogdan P., Hodoș Iosif, Ionescu Nicolae, Laurian August Tr., Maiorescu Tit L., Maniu Vasile, Odobescu Alecsandru, Chintescu Nicolae, Roman Alecsandru, Sion Ge­orge, Ștefănescu Grigori­e. Președinte: Ioan Ghica. Ședința se deschide la 9 oare a.m Se citesce procesul-verbal al șe­dinței precedente și se adoptă cu sin­gura observațiune suscitată de P. Au­relian și admisă de adunare ca în pro­­cesele-verbale să nu se mai mențio­neze numărul voturilor pro și con­tra cari s’au manifestat, în cas de a­­l­egere de membri ai academiei, ci să se constate numai, că alegerea s’a făcut în condițiunile cerute de sta­tute.

Next