Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-08-09 / nr. 92
362 tre Ruși și Germani. „N. fr. Pr.“ scrie între altele: „Antitesa în Rusia și Austria, creată prin cestia orientală, prin ultimul răsboiu ruso-turc, cu toată politica de ajutorare și de concesiuni a lui Andrássy, a început a se arăta tuturor, și totdeodată se formează o încordare între Germania și Rusia, care cu greu se va pute potoli prin actualele ridicări de fortărețe nouă în Polonia rusască, în apropiere de hotarele Germaniei: „în vederea acestei situațiuni, spirea despre visita Arhiducelui Albrecht, făcută principelui Carol al României la palatul de la Sinaia, nu este fără importanță. Această visită nu era absolut cerută de eticheta internațională, și aceasta cu atât mai puțin, cu cât după soirea noastră, nici un membru al familiei noastre imperiale nu a fost pănă a fi oaspete principelui Carol, în escursiunea arhiducelui Albrecht la reședința de vară a principelui român, este o distincție extraordinară pentru acesta din urmă, și se poate presupune, că nu i s’a făcut fără nici o intențiune. „Mai nainte încâ de isbucnirea resboiului din urmă, România a făcut sforțări pentru a scăpa de atașamentul cu Rusia, și cu toate că trebuia să privească încă pe Sultanul de suzeran al său, totuși jugul moral ce i-a impus Rusia o apasă tot așa de greu, ca și cătușile cari o lega de Turcia. România ceru atunci formal protecția marilor puteri, care însă i-au refuzat-o cu neprevedere neînțeleasă, silind-o de a încheia vestita convenție cu Rusia. „Tratamentul ce a întrebuințat Rusia față cu aliatul ei mai slab, ingratitudinea cu care a resplătit pe ajutoriul din timpul de nevoie, au stârpit din inima Românilor orice iubire pentru Ruși. Astăzi România are cea mai bună disposiție de a deveni amicul, și aliatul oricărei puteri, care se va opune Rusiei. Se scie prea bine în Bucureșci, că România singură este prea slabă, pentru a face vre-o resistență serioasă politicei ruseșci, însă resultatele militare dinaintea Plevnei au dat poporului român atâta consciință de demnitatea sa, încât nu se mai teme de Rusia, și, dacă ar pute să se încreadă în vre-un mic ar cuteza să’și apere și independența sa națională chiar contra Țarului. „Amicul natural al României nu ar fi acum decât Austria. Pe cât de mult s’a necunoscut mai nainte în România acest adevăr, plăcând unei părți a presei române de-a întreprinde nisce tirade ridicule contra monarciei noastre, pe atât de mult de câțiva ani capetele cele mai luminate române au 2. Pentru împăratul Verde în tecste, că vacile se nu treacă la livezile vecinilor. a) Pentru ocnele la Rugaciu, spune că cheea de-a deschide ocnele e sub podeaua de sub patul împăratului, se o scoată și se se deschidă. b) Pentru isvorul secat la Novac spune că sub isvor este o broască cât un bou și ea bea apa, dar se o scoată de acolo. c) Pentru împărăteasa grea carea nu poate se nască, spune că o fată curată să mulgă lapte de cerboaice în revărsatul fiorilor, să o scalde, și pe urmă să călărească pe un cal ântâiu la mamă la fătat, de trei ori în giurul cetății. 3. Pentru împăratul Roșu în tecste mărul, în care e bătut un cuiu. a) La Novac e păr, și spune să se scoată de subt el vasul cu galbeni de 12 acoave. b) La Cojan e păr, și spune să se scoată comorile de sub păr. 4. Inte este fata cântăreață, care se va face eară fată dacă va mai înneca și pe al sutălea voinic. a) La d-na Mileticiu, acela va remáné recunoscut, că pentru patria lor ar fi cel mai bun mijloc, calea cea mai sigură de a scăpa pentru viitor de grije dacă s’ar stabili o înțelegere intimă cu Austria.“ „Aceasta este ce am voit să spunem cu ocasiunea visitei ce a făcut acum arhiducele Albrecht la palatul de la Sinaia. S’a susținut adeseori că arhiducele este un mijlocitor zelos al alianței cu Rusia. Cu atât mai caracteristică ni se pare visita sa de alaltă ori: în escursiunea arhiducelui este espresă antitesa care domnesce între relațiile ce au fost mai nainte între Austria și Rusia și între cele ce sânt ații.“ Ziarul oficios „Politische Correspondenz“ din Viena, primeșce o scrie din Cetinje despre o răscoală proiectată a Mahometanilor în provincia aneosată Muntenegrului. Pentru a o pune în scenă, agitatorii au protetat, că noul recensământ ce a făcut guvernul pentru a constata numărul locuitorilor nu are alt scop decât a spori contribuțiile. Mahometanii din Podgorița auzind aceasta s-au opus măsurilor de recensământ împedrecând lucrarea autorităților. La Nicșici Turcii au luat o atitudine amenințătoare, dar la Golubovaț a fost rănit un funcționar. Tot deodată guvernul a aflat că s’au împărțit arme între Mahometani, pentru ca insurecțiunea să isbucnească într’a zi în patru localități. Față cu acest pericol, guvernul s’a grăbit a întări pe nesimțite garnizoanele districtelor anecsate, și când s’a simțit destul de tare, se hotărî a pune mâna pe cei mai periculoși capi ai complotului. Astfel, într’o noapte s’au arestat in Podgorița 9 indivizi între cari și un derviș, în Golubovaț patru, iar în Nicșici nimeni, din cauză că conspiratorii, aflând despre urmărirea lor, s’au și făcut nevăzuți. După ordinul principelui Nichita, arestații au fost conduși sub o escortă numeroasă în penitenciarul central de la Cetinge, și fiind-că aceste măsuri au fost de ajuns pentru a potoli și intimida cu desăvârșire massele poporului, principele a hotărît de a acorda amnestiția tuturor acestor arestați puindu-i imediat în libertate. Pentru acest scop ei au fost aduși în curtea palatului, unde principele, venind însoțit de miniștrii și adjutanții lui, a adresat grațiaților aceste cuvinte: „Orice opunere contra ordinelor guvernului meu va atrage pedeapsa cea mai severă. Numai de astă dată voi face o excepție, fiindcă a-ți fost victima unor șoapte răuvoitoare. Eu nu fac nici o deosebire între supușii mei, iubesc tot atât de sincer pe paza apei care le va trece mai ântâiu. La Novac acela va remâne straie, ce eară e pază. b) In ilustrațiunea de-a doua formă, adecă cu codru, și pădure, răspunsul e identic, că acela va fi Paza codrilor, sau straie ca și fata pădurii, carele va trece mai ântâiu pe-acolo. c) In exemplarele acele, unde nu sunt ființe la apă, ci numai apa vorbesce, răspunsul e, că pănă atunci nu vor ave pesce, pănă nu vor înneca un om. In toate cazurile trecerea e cu periclu pentru Petru, condițiunile trecerii, și răspunsurile sânt tot de o natură. 5. La Sf. Ivașco și Pavel Giuca, Petru duce o curcubetă cu sine, în casă vorbesce și în persoană cu Soran, împăratul soarelui, acesta’l înghite pentru a’l scupia mai frumos de cum a fost, și P. cere sudoare de soare de la el, Során atunci cu mânile își șterge sudoarea de pe față și trup, și o stoarce în curcubetă. [ Muntenegrinii cei noi ca și pe cei vechi, toți trebue se aibă acele drepturi ; însă mai înainte de toate pretind îndeplinirea datoriilor, în statul meu nu există nici o raia, dar nici vreun privilegiu. Recensemântul poporului trebue să se facă în interesul general, și are să se facă Opunerea voastră este supusă unei pedepse foarte aspre, dar eu vă iert; duceți-vă acasă, lăsați pe funționarii mei să procedeze în pace și păziți-vă de a nu mai apuca o cale, care v’ar pută conduce la peire. Arestații, surprinși de această amnestie, sărutară poalele hainei prințului, făgăduind că de acum înainte vor fi totdeauna supuși și părăsiră curtea palatului pentru a se duce acasă.“ (Va urma). ---------- TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Cristurul secuiesc, 5 August. (Dela cursul supletor pentru limba maghiară). Cred că va fi curios p. t. public și cu deosebire frații învățători,— pe cari ’i interesează mai mult — a fei ceva despre moartea învățătorilor, ce au participat în această vară la cursul supletor, pentru limba maghiară, din Cristurul s., deci văzând, că dela acest curs nu a eșit nimenea cu nimic în publicitate, după cât mă vor ajuta debilele puteri, voiu face o reprivire generală asupra acestui curs, fiind tocmai la încheierea lui, ca să poată cineva face o comparare între acesta și celelalte de această categorie. a . In l-una Iulie a. c. st. n. cătră sară, stradele Cristurului erau pline de învățători adunați din mai multe părți ale Transilvaniei. în aceeași zi ne întâmpină un caș neplăcut; pretindeam ca, conform ordinațiunilor și disposițiunilor făcute și publicate prin fiare, să căpătăm cuartive gratuite, dar în privința aceasta nu se îngrijise nimenea, ne conducea îngrigitoriul preparandiei în dormitoriul preparanfilor, odăi corespunzătoare, numai fără haine de pat, fără scaune și mese, încât pe mulți ne-au făcut să renundăm de acest beneficiu ce ni se oferia și să ne căutăm cuarțire pe la particulari; o parte cari au rămas în dormitor au fost necesitați, a’și cumpăra haine de pat de pe la oameni privați. în 2 iulie cătră 7 oare a. m. se adunară toți învățătorii în o sală a Gimnaziului din loc, unde se deschise acest curs prin o cuvântare în limba germană din partea d-lui inspector de școale Sándor Mózes. în 3 Iulie adunându-ne toți, tot în aceeași sală, după 7 oare a. m., după ce a premers o cuvântare din partea directorului preparandial Kozma Ferencz în limba maghiară, prin carea ne făcu de nou cunoscut scopul acestui curs, ne pune pe 2 mese câte o coală de hârtie și roagă pe d-nii învățători a se înscrie, cei ce cunosc în parte limba maghiară pe o coală și cei ce nu o cunosc pe ceealaltă coală, spunând totdeodată că au a se forma 2 classe; în clasa primă se va lua materialul, propunând mai încet și chiar dela a), iar în cl. II se va lua tot acel material numai în estensiune mai mare și mai iute. Adam se observ că mulți frați învățători, lacomi după limba maghiră, s’au înscris între cei de cl. II-a bazându-se că pot vorbi în limba poporală câte ceva dar de gramatică nici vorbă, aceștia cred că puțin spor au făcut în acest an. Din aceste 2 classe s’au format 5 despărțăminte, 2 paralele de cl. II și 3 paralele de cl. I și în fiecare despărțământ câte 40 — 50 învățători. Profesorii au fost 10, toți Maghiari, cari mai toți cunosc și limba germană, cu carea se ajutau în multe cazuri la propunere. Limba română numai unul o cunoscea — după cum ne spunea, din copilărie — numai de jumătate, și de tot poporul, pe care îl și preferiau învățătorii mai mult. Pentru fiecare despărțământ se aleseră câte 2 profesori, din care unul propunea Grametica iar celalalt exerciții libere din viața practică. Timpul propunerei fu bine împărțit dela 7—10 a. m. și de la 4—6 d. m. O mare greutate întâmpina atât profesorii cât și învățătorii în privința propunerei, neînțelegând învățătorii limba maghiară, și profesorii neputând propune în limba rom. Se mai foloseau atât profesorii cât și învățătorii de limba germană, dar nici pe aceasta nu o pricepeau toți bine sau chiar de loc, și așa erau necesitați a perde timpul cel scump numai cu exemple fie unguresce, fie nemțesce pănă da un sens oarecare unei espresiuni. Acum își poate face cineva idee despre resultatul acestui curs, care ar fi fost cu totul altul, dacă materialul s’ar fi predat de nisce d-nn profesori, cari sciu românesce. Cred că multe espresiuni le vor fi însușit fals învățătorii, neputând respectivii doi, profesori a le traduce după cum cere firea limbei române. De multe ori a aflat pe profesor fi când „veți afla acasă ce însemnează aceasta.“ Și nici nu s’a putut pretinde mai mult pentru ce să ne însușim o ficere sau alta incorect? Silință’și dredeau, bunăvoință aveau, dar putere nu, în decursul acestui curs afară de visitele periodice ale inspectorului de școale în timpul prelegerilor, ne-a mai visitat în 9/21 iulie Ilustritatea Sa de consilier ministerial Pál Gönczy, asistând câte o oară la prelegeri în fiecare despărțământ, în privința persoanelor d-lor profesori am fost mulțămiți, au tractat cât de uman cu noi, nu s’a simțit nimenea ofensat, se vede că în privința aceasta am fost mai fericiți ca confrații dela Arad, cari după cum se scrie pentru prima dată au fost salutați cu espresiuni murdare. Cu solvirea diurnelor iarăși am fost pe deplin mulțămiți, ele ni s’au sorvit regulat. în 18 August s’a încheiat cursul prin o cuvântare ținută în limba maghiară din partea directorului preparandial Kozma Ferencz în prezența a 80—100 învățători și căpătând fiecare învățătoriu câte un testimoniu de frecventare pe la oara 10 a. m. se depărtează fiecare învățătoriu din Cristur cătră domiciliile lor. Ilariu Reit m. p. înv. în corn. brân. Șimon. Academia română. Sesiune extraordinară. Proces-verbal Nr. 3B. Ședința din 2 iulie 1879. Membrii presenți: d-nii Alesandri Vasile, Aurelian Petre S., Bacaloglu Emanoil, Bariț George, Brânză Dr. Dimitrie, Caragiani loan, Crețulescu Niculae, Felics Dr. Iacob, Făt dr. Anastasie, Ghica loan, Hașdău Bogdan P., Hodoș Iosif, Ionescu Nicolae, Laurian August Tr., Maiorescu Tit L., Maniu Vasile, Odobescu Alecsandru, Chintescu Nicolae, Roman Alecsandru, Sion George, Ștefănescu Grigorie. Președinte: Ioan Ghica. Ședința se deschide la 9 oare a.m Se citesce procesul-verbal al ședinței precedente și se adoptă cu singura observațiune suscitată de P. Aurelian și admisă de adunare ca în procesele-verbale să nu se mai menționeze numărul voturilor pro și contra cari s’au manifestat, în cas de alegere de membri ai academiei, ci să se constate numai, că alegerea s’a făcut în condițiunile cerute de statute.