Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-09-15 / nr. 108
Nr. 108 Sibiiu, Sâmbătă 15 Septemvrev. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru Monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 14 Septemvre. Bismarck a plecat alaltăeri dela Viena, dară pentru aceea ziaristica totuși este în partea cea mai mare și însemnată ocupată cu repriviri și priviri în viitoriu — și unele și altele aduse în legătură cu situațiunea cea schimbată prin vizita principelui Bismarck la Viena. Reprivirile dau privirilor în viitor cu multă materie de scris, rase fără de-a versa și lumină destulă asupra situațiunei. Oficioasele spun că au fost repetite conferențe cât a petrecut Bismarck la Viena între cele din urmă, între Andrássy, Haymerle și alții. Ce s’a discutat în conferențele acele și la ce resultate au ajuns conferitorii, oficioasele sau nu soii, sau nu au permisiunea să spună și așa ele caută a mulțămi publicul cu frasele stereotipe: „că în cestiunile principale se constatează o îmbucurătoare înțelegere.“ Din ceealaltă parte, din partea presei independente, avem să înregistrăm de astădată, că Nemții din Cislastania apar mai desghețați de cum erau înainte de sosirea lui Bismarck la Viena. Populațiunea din Viena a mers așa departe cu exprimarea simpatiilor pentru cancelariul german, încât simpatiile au fost aproape demonstrative. Poate că împregiurarea aceasta a tulburat și neliniștit pe Maghiari încât „Egyetértés, care după posițiunea sa nu află cu calea sei de multe reserve, cum scia alte date, dice unele ca aceste: „Acel popor vienez care, după victoria armatelor prusiane se închina lui Bismarck și vrea să alunge curtea, distinge cu atât de înaltă espresiunea simțemintelor sale, pe lângă Andrássy, nu pre cancelariul amic, ci pre bărbătut de stat, pe care îl ține că este chemat a smulge țările ereditare dintre petrile nestimate ale coroanei monarhiei și ale în trupa imperiului german unit. Și în adevăr Bismarck, care vede și aude, își va însemna demonstrațiunea, el o sce aprețui și o poate folosi. In credință, că nu va întârzia cu folosirea, îl salutăm și noi de aici, din împărăția sântului Stefan. Primirea ce’i-o făcu populațiunea din Viena este arătătoriul miturilor, ce spune unde se termină Germania, însă pentru dorințele și inștințele noastre călăuzul, că noi avem caută de-a primi pe Bismarck mai cordial decât ’l-a primit Curtea, Andrássy și poporul vienez și apoi cu cât mai curând cu atât mai bine.“ Nu stim dacă se va afla vre-un procuror de stat, ca să urmărească pentru atâta cutezare foaia „Egyetértés“ și un juriu care să o condamne. Aceasta e treaba procurorului respectiv și a jurilor; noi însă am văzut în sufletul celei mai maghiare partide dintre toate partidele maghiare și ca oameni, cari se imprețui nuanțele partidelor, ne vom sei orienta. Și Cehii nu sunt încântați, nici de venirea lui Bismarck nici de primirea ce i se pregăti în Viena. Cât pentru resultate, corespondentul din Viena de la o foaie engleză, „Standard“ telegrafează foaiei pomenite, că Andrássy la începutul conferențelor cu Bismarck a declarat, că este autorizat din partea împăratului Francisc Iosif a esprima, că este gata la încheerea unei alianțe defensive cu Germania. Bismarck încă s-a declarat mai târziu în același sens, că ar fi autorizat a esprima din partea împăratului german. „Nat. Zig.“ din Berlin spune, că s’a desbătut în conferență toată situațiunea europeană și s’a constatat, că pentru acum pacea europeană nu este periclitată de nici o parte. Bismarck și Andrássy însă au aflat lucru foarte oportun a se apropia Germania și Austro-Ungaria cât se poate de intim una de alta, pentru ca ivindu-se vre un pericol dintr’o parte sau dintr’alta să se apere împrumutat. Luni s’a denumit noul ministru de externe. Acesta este baronul Haymerle. Bar. Orczy este denumit ministru pe lângă persoana Maj. Sale. Altă denumire, care stă în legătură cu cea dintâia, este denumirea lui Kallay secretariu de stat în ministeriul de externe. Publicarea acestor denumiri va urma duminecă. Un loc însemnat ocupă în politică cestiunea Evreilor din România. Telegraful ne anunțase, că două proiecte care au fost în desbatere mai nainte în cameră, cari nu admiteau naturalizarea Jidovilor cu ridicata, au căzut. Lucrul însă nu s’a terminat, acum vine un alt proiect al guvernului la desbatere, anunțat și acesta pe cale telegrafică. Dacă proiectul: Proiect de lege. Articol unic: „în locul art. 7 din constituțiunea care se revizuiesce, se va pune următorul : Art. 7. Diferența de credințe religioase și de confesiuni nu constitue în România o pedecă spre a dobândi și a exercita drepturile civile și politice. § 1. Străinii, de orice religiune, vor pute dobândi împământenirea prin legi speciale și individuale. Aceleași drepturi se dă acelor, cari fără a fi cetățeni, se află în România ca supuși Români. § 2. Nu vor pute dobândi, subt orice titlu ar fi, proprietăți rurale afară de vii, locuri sau case în orașe decât acei cari vor fi cetățeni români, respectându-se insă drepturile acelora care le au după legile anterioare, s’au în virtutea tratatelor esistente între România și alte staturi. § 3. Toți locuitorii aflători, în momentul anexării ca cetățeni otomani, în provincia română de peste Dunăre, Dobrogea care se declară parte integrantă a României, au de-o potrivă toate drepturile și datoriile de Români, conform regimului special ce se va prescrie pentru acea provincie de cătră adunările legiuitoare. Restricțiunnea relativă la dobândirea proprietății rurale nu se aplică la Dobrogea. § 4. Cei născuți și crescuți în România pănă la majoritate și care nu se vor fi bucurat niciodată de vreo protecțiune străină, vor fi de drept dispensați de stagiu când adunările vor admite cererea lor de naturalizare. § 5. Se declară cetățeni, pentru astă una și singură dată, acei supuși români, de verice religiune, cari sau asimilat cu națiunea, și a căror nume și calități se votează de cătră corpurile legiuitoare de o dată cu această lege. Acei dintre dânșii cari în timp de un an de la această admitere la cetățenie, nu vor reclama diploma de indigenat, vor perde drepturile ce li se acordă.“ După cele petrecute pănă acum în cameră cu anevoie credem, că va trece și proiectul acesta, căci cu anevoie se vor găsi în cameră doue terțialitați, care să -1 spriginească, și doue terțialitați pretinde constituțiunea română în cozuri de revisiune, pentru ca condusul se fie valid. Țeora se vede a fi cu oposițiunea in cestiunea Evreilor și are toată dreptatea, căci ce înțeles are o naturalizare sau încetățenire necerută, abstrăgând deja împregiurarea, că o pretinde o putere nevezută din afară cum este alianța israelită, și este spriginită de puterile din afară, cari n’au drept de-a se amesteca in afacerile interne ale unui stat independent. România mai are o cestiune neresolvată pe capur s, cestiunea Arab- Tabia. „Pol Corr.“ spune că B’a instituit o comisiune de ingineri, care este însărcinată a studia ultima propunere din partea Rusiei. Rusia propune a se zidi podul peste Dunăre, spre a lega Dobrogea de România, la Ghirlița. Oamenii cunoscători spun, că dacă comisiunea europeană va lăsa Arab-Tabia la Bulgaria, România mai că nu se va hotărî a zidi la Ghirlița pod, pentruca de pe Arab-Tabia, milităresce podul este dominat cu totul și comunicațiunea Dobrogei cu ceealaltă Românie este pusă la disposițiunea Bulgarilor, respective a Rușilor. Desbaterile în camera română, asupra revizuirei art. VII în cestiunea Evreilor. Reproducem astăzi următoarele pasaje din discursurile ținute în ședința dela 5 Septemvre a Camerei române de domnii deputați V. Conta și T. Maiorescu. D. V. Conta. Ce sânt Jidanii d-lor? Să deosebesc ei, după cum pretind de ceilalți conlocuitori ai lor, numai prin aceea că au credințe religioase? Nu! Jidanii constituiesc o națiune distinctă de toate celelalte națiuni, și dușmană acestora. Mai mult decât atâta, putem zice că Jidanii sunt națiunea cea mai bine constituită și cea mai distinctă din toate națiunile câte sunt pe lume. Mai întâiu, nu le lipsesce nimica pentru a constitui o națiune. Lucrul principal este că descind dintr’o singură rasă care s’a păstrat totdeauna. Apoi în completul lor de legi, (in Talmud,) au legi politice, civile, administrative, legi de ordine publică, pănă și de igienă publică și privată, astfel că nu le lipsesce nici o lege dintre acele cari au de scop constituirea unei națiuni. Mai mult decât atât, au chiar o patrie. Este adevărat că nu o patrie reală, ci o patrie imaginară, Palestina, însă o patrie pentru care au atâta iubire, atâta patriotism, încât nu le mai rămâne iubire și patriotism pentru o altă patrie. Amuns Palestina; să nu credeți că aceasta Palestina e numai decât aceea din Asia; după credința lor Palestina este țara aceea unde Mesia, care are să vie, va stabili o împărăție jidovească. Acea Palestină, împărăție jidovească, va pute fi stabilită și la noi. Astfel, prin Palestină ei înțeleg o țară ideală, al cărei loc nu este încă ficșat în lume, și pentru care Jidanii au atâta iubire încât nu mai pot iubi și o altă patrie. Atât de mult o iubesc, încât în toate rugăciunile și actele lor religioase nu lipsesc de-a o invoca și de ai mărturisi iubirea lor. Este un obiceiu că la toate sărbătorile cele mari, când se despărțesc din Sinagoga lor, să-și zică, la revedere în anul viitor la Erusalim, așa că în inima lor întotdeauna este speranța de-a dobândi acel Erusalim și Palestină închipuită. Se zice că Evreii au fost persecutați în evul mediu și în timpurile moderne, din causa religiunei lor, din cauză că ei au restignit pe Christ., etc Apoi aceasta se poate combate printr'un simplu argument: Jidanii nu au fost persecutați în momentul când au intrat în vreo țară. Pretutindenea pe unde au fost persecutați au trăit mai ântâiu în liniice două, trei, patru secole, și apoi au fost alungați?....... D. S. Maiorescu. V’am rugăt să’mi dați cuventul, d-le președinte, fiindcă mă cred dator a propune onor. Camere ca să amâne discuțiunea de față. Propunerea de amânare, ce voiu ave onoare a o susțină înaintea d-voastre, nu este o adunare într’un mod infinit, ci o amânare pentru una s’au câteva zile, pănă când și guvernul va pută să vină înaintea d-voastre cu un contra-proiect al seu, dacă ’1 are, pentru ca purerea formulată de majoritatea delegaților și părerea guvernului să fie discutată înaintea d-voastre și înaintea țărei în același timp, să putem fiecare din noi să cumpănim valoarea unuia și a celuialalt proiect, și numai după această cumpănire să ne dăm votul nostru în cunoscință de causă. D-lor este vorba despre revisiunea art. 7. Eu, personal, am fost totdeauna contra art. 7, fiindcă l-am crezut periculos pentru noi, și situațiunea în care ne aflăm astăzi cred că o dovedesc”. Rămâne dar sâ fie revizuit, o primesc. Cum să fie însă revizuit? Mă aflu înaintea unei propuneri a majoritatei care privită din punctul de vedere al ideilor țărei, o găsesc foarte conformă cu necesitatea momentului, întrucât privim țara nu întru. Se șterge prohibițiunea religioasă, se admite posibilitatea naturalizării și se garantează atât proprietatea rurală, cât și naționalitatea noastră prin naturalizarea individuală. Ei bine, făcând guvernul, neavând eu un contraproiect spre a face o balansare, ce să f>c eu de cât foarte bine, îl votez. Dar d-v. care nu’l votați? Nu aveți un contraproiect. Eri, d. președinte al consiliului s’a esprimat printr un admirabil laconism și a Z^8 • cu un ader la proiectul acesta ”al d-v. Eu nu ader, va să Z*° ă, trei cuvinte. Ei bine, credeți că numai atât poate să hotărăscă cestiunea?