Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-01-01 / nr. 1
Nr. 1. ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl . BIBU GTcCA centrala 3 luni 1 fl. 75 cr. £ luni 2 fl. ., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 1 Ianuarie 1880 Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane. Sibiiu, strada Măcelarilor 47. INSERȚIUNILE, Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă „Telegraful român“, care apare de trei ori pe sptémână, deschidem pe anul 1880 ci prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foiei. Banii de prenumerațiune se emit mai cu înlesnire prin asignațiuni ostale (Posta utalvány — Post-Anweisung.) Numele prenumărantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, caă se poată ceti. Se atrage atențiunea ondiviii abonați, al căror abonament se sfârșese cu ultima Decemvrie 1879 a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista sau a întâlniți cu espectarea foiei *). Acei an. do., cari prenumără de nou, să nu întărniie, pentru ca editura să se poată orienta cu tirariul exemplarelor. Editura „Telegrafului Româi“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se fac prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. la 1 1880 Sibiiu, 1 Ianuarie Cu sunetul al doisprezecelea din bătaia carelor din me^ul nopții trecute a încetat și ultimul minut și ultima secundă a anului 1879. Despre el, ca despre toți câți întră în vecinicie, vom mai vorbi numai ca de un lucru, care a fost odată și acum nu mai este. Nu este așa însă cu lucrurile ce ni le a lăsat moștenire. Bune și rele, rele și bune ne vor constringe a ne mai ocupa cu densele, pentru ca fiind bune și bucurândune de densele să le sporim, și fiind rele, întristândune de densele se căutăm a le sterpi urma sau cel puțin a le face să nu ne fie prea stricâciose. Anul trecut, îndată în biele cele dintâiu nea adus proiectul de lege pentru maghiarisarea școalelor poporale, înăsprit de ziaristica, care ne spunea, poate mai clar de cum am fi acceptat, că „a fost pagubă de fiecare moment perdut și este pagubă de fiecare moment ce se va mai perde, deoarece între Carpați și Dunărea de jos trebuie să locuiască 15 milioane de Maghiari, între cari să nu mai fie certe de naționalități.“ Zianistica maghiară a comentat acest proiect astfel cu încât din comentariu nu se putea deduce decât ceea ce și spunea pe față: „că în viitor nu numai acei cetățeni ai Ungariei să fie fericiți, cari nu numai după nume, dară și după limbă vor fi Maghiari“ ! Cu alte cuvinte cjliaristica a declarat moarte cetățenilor nemaghiari din Ungaria. Autoritățile noastre superioare bisericesci, ce este drept, ’și-au făcut datoria față cu aceasta amenințare nejustificată ducând-o pănă înaintea tronului. Deputații și magnații naționalităților asemenea ’și-au făcut datoria în parlament. Pașii unora și altora au fost solemn aplaudați de naționalitățile respective, cu deosebire de Români. Și avurăm satisfacțiunea, că chiar și din castrele maghiare s’au înălțat voci, care au dovedit însemnătatea protestelor române ca din partea acelei naționalități, care cumpănesce mai mult între naționalitățile din Ungaria. Cu toate aceste proiectul s’a votat, a devenit lege și nea lăsat o moștenire pentru viitoriu, care ne umple de îngrijire, pentru că din partea, care a dat naștere acelei legi, nimica nu s'a făcut ce să imprăștie acea îngrijire. Organisarea administrațiunei din Bosnia și Brțegovina a dat ansă la înterpelațiuni în dieta Ungariei, cari combinate cu crisa ministerială ce s’a trăgănat aproape un an de zile, prevestiau, că în monarhia austro-ungurească are să se facă ceva, ce se mulțămească nedumeririle naționalităților asuprite. Cehii au început a câștiga încredere și au început a se hotărî a părăsi atitudinea lor pasivă de până aci. In zădar aipară organele asupritorilor, că se ivesce reacțiunea. Croații dincoace de Laita și dincolo Cehii și Polonii și in fine chiar și Slovenii păreau că-și iau un avent pentru a contribui la o eră nouă. Crisa în ministeriul de externe, în urma căreia contele Andrássy s-a retras mai târziu din postul său, a fost un feliu designal pentru toate popoarele nemulțumite cu toate că și în castre, de unde mai puțin se aștepta, se vedea o satisfacțiune în retragerea contelui. Retragerea contelui Andrássy, combinată cu proclamarea unor foi oficioase din Viena, că ministeriul Taaffe de acolo are a se privi ca un rezultat al unei politici de conciliațiuni și ca stațiunea cea dintâiu cătră era consolidarea păcei și concordiei între popoarele monarhiei, a provocat speranțe care pănă astăzi sânt încă neîmplinite. Se va mira cineva, dacă pănă și in străinătate a pătruns credința într’o reformare radicală a sistemei, pe care este așezată astăzi politica internă a Austro-Ungariei, și a putut fi vorba, că are să vină un timp, când nu va mai fi pomenire decât de „sfaturile unite ale Austriei“ ? Deși nu sânt împlinite speranțele provocate, nu se poate disputa o pornire spre un proces nou politic în internul monarhiei, spre un proces, a cărui resultat să delăture scandale de felial celor ce s’au ivit în decursul acestui an cu afacerea Varady, Zichy și Szapăry; să încete lupte ca ale protestanților contra ingerenței guvernului în afacerile școalelor medie; să încete plângeri ca ale Românilor din comitatul Severinului, cari, fără de nici o causă, sânt supuși unei administrațiuni extraordinare; să încete ingerențe în afacerile bisericesci ale confesiunilor cu statute, prin care li se garantează autonomia bisericească. Și pe când au să încete aceste dincoace de Laita să se delăture dincolo de Laita căușele de a se scrie memorande cum sânt ale Cehilor și să încete pretensiuni cum sânt ale altor naționalități, în chipul acesta s’ar ciontă relele moștenirei din anul trecut, s’ar ciontă și urmările cu cari s’a amenințat naționalităților cu ocasiunea, când era a se aduce în viață legea, prin care s’a introdus limba maghiară în scoalele poporale, ca să nu remână moștenirea îngrijirei pentru nici o parte și pe anul în care intrăm. Ar trebui să amintim și de lucruri a căror moștenire din anul trecut ne stimulează plăcut, însă aceste sânt atât de puține și de neînsemnate față cu mulțimea și mărimea celorlalte, încât nu mai cercăm nici a le aminti. Pe când așadară problemele de deslegat din lăuntru pretind puteri herculice, cele din afară nu sânt mai puțin însemnate. Sandjacul Novibazarului fu pr este așteptare ocupat fără vărsare de sânge. Iise mișcările din Brțegovina sub forme de bande de lotri, îndoielnica atitudine a Albanezilor din vecinătatea provinciilor celor noue, neclarificata purtare a guvernului sârbesc în afaceri de tratate comerciale, stimulările din partea comitetului Italiei irredente, amenințările Rusiei în Ziaristică și acum prin concentrare de trupe la granițele monarhiei sânt tot atâtea puncte negre, cari nici în glumă nu sânt bune și cari nu stim dacă amiciția aliaților noștri, cari în anul 1866 veniseră pănă la Florisdorf și Pojon, la un cas nefericit, va fi de ajuns ca să ne dea garanții îndestulitoare, că vom trece teaferi prin valurile anului în care intrăm. Nu ne vedem motivați de a jubila la intrarea în anul cel nou. Tot ce putem exprima cu ocasiunea aceasta este: Ceriul să conducă pe cei cu destinele țârei în mână pe cărări conciliatoare spre a ajunge la o mulțămire generală, fară nouc să ne dea putere ca să înfrângem eventualele asupriri, cari ne-ar mai veni, cu succes mai bun decât pănă acum, în interesul nostru și în interesul binelui comun. Revista politică. Sibiiu, în 31 Decenvre. Dintr’o telegramă dela Viena sosită aici în 11 ian, aflăm că în comisiunea delegațiunei pentru afacerile externe ministrul bar. Haymerle a răspuns pe larg la interpelațiunea ce i s’a adresat în afacerea funcțiunilor căilor ferate cu Serbia. Din răspuns se vede, că Serbia susținându’și părerea sa primitivă voieste ca la negocierile aceste să se alăture și Poarta și Bulgaria, cu toate că concede vederile austro unguresci despre disposițiunile tratatului de la Berlin și că pentru soluțiunea cestiunei preste puțin timp va sosi la Viena un împuternicit sârbesc, în privința tratatului comercial cu Serbia a declarat capul de secțiune Schwegel, că Austria nu intenționează încheerea unui tratat mai mult favorabil, deoarece punctul de mânecare în sensul tratatului de la Berlin este mai favorabil. Trebuie dată să rămână la o parte cestiunea unei transacțiuni în privința vămilor cu Serbia, fiindcă aceasta nu este în favorul nici unei părți. Austria este convinsă, că un tratat comercial numai atunci ar trebui încheiat cu Serbia, când ar fi deslegată cestiunea drumurilor de fer corespundetoriu intereselor austriace. împărtășirile aceste ale guvernului s’au luat spre sef fnță, în comisiunea delegațiunei unguresci pentru afacerile externe a declarat ministrul, că n’are nici o cunostință despre o ciocnire a Albanezilor cu Muntenegrenii, nu poate vise nega, că acolo situațiunea este critică. Marginile țărilor ocupate sânt inse așa de depărtate de câmpul luptelor, încât nu este de lipsă a se face nouă disposițiuni pentru asigurarea acestora. solvnță. Comisiunea ia răspunsul spre în urma unei înterpelațiuni a lui Szilágyi despre statul cestiunei tratatului ce are a se încheia cu Germania asupra tarifei a răspuns ministrul de externe: raporturile noastre cu Germania nu trebuie judecate numai din punctul de vedere al intereselor materiale. Când s’au întâlnit principele Bismarck cu contele Andrássy nu s’au făcut transacțiuni, dară într’aceea s’au înțeles că raporturile economice ale amenduror sfaturilor să se întâlnească și s’a statorit, că oricare ar fi resultatul negocierilor speciale, să se evite din ambe părțile și aparența unui resboiu vamal. în anul precedent am atins numai în vre-o câteva cuvinte tema, cu care se ocupă Ziarele unguresci, adecă cu tema despre o acțiune în contra Rusiei. Putea crede cineva, că se tratează fară de o manoperă de partidă cu care vrea oposițiunea să facă vre-o presiune. Acum insă vine și „P. L1.“ care între Ziarele din Ungaria este cel mai circumspect, și într’un articol de fond tratează și el tema, că politica rusască proclamă pacea și se înarmează pentru resboiu. Mai mult, zic e oficiosul unguresc, pe lângă grămădirea de trupe și cumpărarea de arme, despre care sânt scriile cele mai positive de la Berlin, declarările de amor, ce le face Rusia Polonilor, adeveresc, că guvernul rusesc prevede un pericul, contra cărui vrea să pună în mișcare toate mijloacele și toate elementele de apărare, care au însușirea de a-i servi spre apărare. Din tot articolul se vede, că trebuie să fie ceva și Rusia trebuie că are de gând, ca în timpul cel mai de aprope să Întreprindă ceva în afară. Contra cui? Corespondentul lui „P. N.“ scrie din Brody: Demnerile întorcându-me din o călătorie grea de iarnă, în care am atins mai toate orașele mai însemnate ale Poloniei ruseșci și care după natura afacerilor mele m’au dus preste Varșovia și Vilna la Riga, spre suprinderea mea nu neînsemnată am văzut, că nu numai capitalele cercurilor administrative, dar și localitățile în care îndeobște nu este miliție, erau inundate de soldați de toate armele. Mai cu samă vise localitățile, care sânt situate spre apus dela drumul militar al Varșoviei cătră granița prusiana. în Cestochova era statul major, o divisiune de cavalerie și o brigadă de trăgători, cari trupe sânt dislocate parte în Mierhov (cazaci), Pinciov (ulani) Slassov (dragoni) și se țin de despărțământul, a cărui cvartir general este în Vladivir lângă