Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-11-27 / nr. 140
TELEGRAFUL ROMAN, ca crime de lesa Majestate. Afară de aceste au mai incurs 21 petițiuni din diverse comitate, cari spriginesc lngarea comitatului Somogy. După deschiderea desbaterei ministrul president Tisza ia cuvântul pentru a constata pe baza actelor, că nu a existat factul vătămărei cu intențiune a stindardului național. Cercetarea ne a dat dovada, că o incursițiune nouă nu e justificată, deasemenea nu este de lipsă ca se creăm o lege specială pentru scutul emblemelor naționale. Guvernul are deplină consciință de datorința sa în această afacere. Dar dacă comisiunea va îndruma pe guvern să controleze cu deamenuntul, dacă se va temă sau nu stindardul național, dacă se desfășură pretutindinea la locul unde se recere să fie desfășurat și dacă abaterile în această privință se pedepsesc cu asprime sau nu, contra unei asemenea îndrumări guvernul n’are de a face nici o escepțiune. Consiliariul ministerial Jekelfalussy constată starea lucrului după acte, din care se vede, că Seemann când a îndepărtat din ordin stindardul nu a avut nici cea mai mică intențiune de a vătăma emblema națională, după cum constată și verdictul tribunalului de onoare. Al. Orbán și Al. Bodogh se provoacă la sensațiunea cea mare ce a produs această afacere în seara întreagă, și accentuă, că pentru liniștirea inimilor întăritate e de lipsă să se introducă o cercetare nouă și anumit din partea unei comisiuni miste. Ministrul president Tisza arată, că comisiunile micste se înstitue de regulă numai în cașul, când se întâmplă un conflict între militari și civili. Cașul de față însă nu e de natura aceasta. Markhot doresce ca în toate cașurile de natura celui de față, prin cari se vatemă simțemintele patriotice, se se institue comisiuni micste. In cașul concret de față sé se enunțe, dacă în viitor în asemenea cașuri vor funcționa asemenea comisiuni. Referentul Vécsey face propunerea următoare: Din acte omisiunea s’a convins, că în cașul concret de față nu s’a întâmplat o comisiune sau neglijență care se reclame o cercetare nouă. Legile esistente sunt destul de lămurite în disposițiunile lor despre scutirea coloanei naționale, a stindardului și a emblemei țerei, dar cu toate aceste comisiunea crede, că nu e de prisos să se creeze cât mai curând codul penal special pentru armată, care nu s’a pus în perspectivă prin § 5 art. de lege Y, 1878, și să se prevadă întrânsul toate cazurile de vătămarea emblemelor de stat. Deci comisiunea formulează următoarea propunere : perit o machină pentru orologiu, care afară de arătarea oarălor, servesce și a stinge lampa la orice vară dată și ca deșteptător. Machina aceasta nu e însă espusă. Ne aflăm apoi în fața celei dintâiu ferestre împodobite cu țesături românesci și subt care se găsesc espuse produsele monetăriei statului. Aci vedem lamele de metal, din care se taie rondelele, ce au să devie monede, diferitele transformări, ce încearcă fețele lor până să fie tipărite și apoi mai multe bucăți de 5 fr. în argint. Produsele atelierului de timbre ocupă un întreg părete, sunt mustre de tot feliul de timbre. Cu aceste am sfârșit schițarea salei D. Ne remâne a mai vorbi, spre a completa darea ne de seamă, despre produsele espuse anecse și în curte. Aceste vor fi obiectul unor articole viitoare. „Camera așteaptă de la guvern, ca prescrisele despre respectarea colorilor naționale, a emblemei și a stindardului să se esecuteze în toate direcțiunile și vătămătorii să fie trași la răspundere, dar să se substearnă cât se va pote mai curând și codul penal militar. Kubinyi primeșce această propunere cu atât mai vârtos cu cât introducerea de nou a cercetării ar pute se întărite mai tare inimile și se înăsprească agitațiunea. Propunerea referentului s’a primit și cu aceste ședința s’a terminat. 561 Desbaterea cestiunei Evreilor în parlamentul prusian. (Urmare) Richter constata, că centrul s’a mulțămit mai bine cu discursul lui Windthorst. Bănuelile generale ale lui Bacham a fost combătute mai bine de către fapte, că la șarlatania cu acții au luat parte mai mulți creștini, chiar și din cercurile cele mai înalte, și că Evreul Lasker a rupt masca acestei șarlatanii. Conservatorii găsesc, că interpelarea nu este oportună, fiindcă chiar prin interpelare au fost împinși de la ofensivă la defensivă. S’a vorbit atât de mult de statul creștin încât în ceea ce’l privesce pe densul, trebue se amintească tratările baronului de Vinke, în camera comună, cari ajunseră la resultatul, că statul creștin este un Nimic, deoarece statul n’are scopul de a realisa pretențiile moralei creștinesci, precum nici conglomerarea diferiților indivizi nu poate ave acest caracter. Amalgamarea religiunei și statului face, ca contrastele se crească tot mai mult. Națiunea în sine este împârțitâ. El nu scie ce curagiu trebue să aibă cineva pentru a conduce mișcarea socialăcreștină. Și pe de o parte și pe de alta sânt oameni, cari permit Evreilor aceasta. Berlinesul Mob n’a vedut lucrul cu ochi așa de răi și s’a amuzat asupra lui. Se cere mai mult curagiu pentru ca în calitate de preot se aferi păreri liberale contra persecuțiunei acelei clici ortodocse, mici dar puternice; social-democrații, cari sânt alungați pretutindeni, nu sânt așa de periculoși ca socialo-creștinii, în desbaterile lor nu se află nimic despre ajutorul reciproc, ajutorul câtră aproapele nostru. Acolo se cere totul de la stat. Nici o mișcare nu e mai antimonarhistă, și liberalii și conservatorii ar trebui să lucreze împreună cu pretențiile față cu statul să nu câștige teren. Oratorul descrie, în mijlocul unei visilarități, adunările creștinilor-socialiști. Urmarea a fost, că social democrații au ajuns în astfel de rătăcire, încât am fost siliți să vedem atentate. Oratorul aduce aminte, că mulțimea pasionată nu se va opri la preot; el se bucură de resultatul interpelării și speră că mișcarea anti-semetică, care în adevăr nu este pentru gloria țerei, va cădă Stöcker combate aserțiunea, că mișcarea a fost înpinsâ de la ofensivă la defensivă ; și dacă mișcarea anti-semitică va micșora în Berlin partida progresistă densul s’ar bucura mult. El simte întreaga răspundere dar tot odată scie, că va avă succesori. El nu doreșce decât pacea, căci pănă acum creștinii au fost persecutați ca o seară sălbatică. El doreșce ca să se facă cât mai curând o pace, care se condiționeze respectul și recunoscința reciprocă. Ceea ce s’a desbătut în adunările conduse de densul a fost și este în mare parte rău raportat de presa mincinoasă a Evreilor. La nici o partidă politică nu s’au ținut adunările cu o așa liniște ca la densul. Pașii lui au fost îndreptați contra democrației sociale, pentru densul cestia evreiască nu este o cestie de rasă, de religie sau de stat, ci o cestiune social economică. Mișcarea nu s’a născut din invidie. Nu averea Evreilor, ci modul cum o câștigă a provocat amărăciunea. O societate, care se compune din 79—80 la sută creștini, poate pretinde să fie domnită de un monarh creștin și guvernată de legi în sensul creștin. Astfel își represeată dânsul statul creștin. El refusa de a urî evreismul. El e evreofil. Din principii social-democratice n’a pășit numai contra ateismului și resturnarei ci și contra sărăciei. Strigătul ajutor este intern și estern și dacă voiesce să dea ajutor, pentru el ca preot nu este de mirat. Activitatea sa mai ântâiu este îndreptată contra nerespectărei ordinei statului, contra necredinței. Atitudinea sa nu merită imputarea, că creștinismul îi serveșce de scut, că el are vreun scop oarecare. El a fost silit să pășească în cestia evreiască prin presa Evreilor și prin atitudinea lui Straszmann. Oratorul constată înainte de toate, că atitudinea fără măsură a presei a iritat mai mult pe preoțimea ortodocșă. El, ce e drept, a tratat pe Evrei în mod neobicinuit, dar nici decum nu voiesce să le ia ceva din drepturi. Dacă însă mintea sănătoasă a poporului e menită a pune capăt relelor, cum se poate face aceasta fără a apela la popor? El s’a adresat poporului și de aceea a avut succes. Mai înainte mișcarea a fost înăbușită, de când însă a cădut Strassmann în Berlin, în câteva districte furtuna a isbucnit. Petiția n’are de scop restrîngerea drepturilor Evreilor, nici nu pretinde depărtarea lor din diferitele oficiuri ale magistraturei, ci numai din posturile cu autoritate însemnată, în cari ar trebui să fie oameni cari stau în armonie cu colectivitatea. Toate celelalte pretențiuni ale petițiunei încă sânt pe deplin fundate. Stocker deduce ura contra Evreilor din tendernța lor de a prevala; pentru aceasta literatura oferă nenumerate probe. Oratorul se întoarce apoi la declarațiunea contra mișcărei antisemitice. Intre cei ce au subscris-o sânt mulți cari au escelat ca fondatori. (Strigăte : Nu’i adevărat! Numesce nume!) Mica minoritate să fie tratată cu bunătate și considerațiune, ea însă să nu pretindă, ca majoritatea să se orienteze după dânsa. Löwe (Berlin)zice, că dânsul ca Evreu, după declararea guvernului a socotit, că nu e necesar să vorbească în această cestiune. Dar, pentru că a vorbit Stöcker, el e nevoit a rectifica mai multe neadevăruri. Stöcker a vorbit mari neadevăruri, dar și declarațiunile lui ca deputat sânt contrare cu atitudinea sa în adunări afară de parlament. De unde vin relele, de cari sânt acuzați Evreii, aceasta o arată istoria. Adunările creștino-sociale nu au fost disolvate de poliție, pentru că Stöcker după discursurile aprinse disolva singur și imediat adunările. Nu se combate numai presa și bursa evreiască, dar Stöcker atacă și industria evreiască. El protestează, că Stocker vorbesce în numele națiunei; națiunea germană n’are nimic comun cu aspirațiunile lui. Interpelarea și respunsul clar al guvernului a lămurit ce știa. Poporul german va ști acum, cari sânt amicii și cari sunt inimicii culturei sale. Nici un membru al camerei, Evreu, nu va mai avă necesitatea, ca să vorbească. Varietăți. * (Emisari militari), în minierul antepenultim al „Tel. Rom.“ amintind și noi după „P. LI.“, că emisari români ar umbla să câștige pentru armata românească ofițeri din armata austroung am lis: „Vorbă să fie!“ Prin aceasta am declarat, că toată faima aceasta este o faimă goală. Acuma vine domnul Eugen Voinescu, consulul general român și confirmă în „P. L.“ presupunerea noastră prin următoarele: „Stimate de redactor! Am onoarea, a vă face cunoscut, că faima publicată de curând prin onorata foaie a Dvoastre, cât și prin alte mai multe din capitală, că aici sunt agenți de ai guvernului român cu mandatul, a câștiga pentru serviciul militar românesc foști ofițeri din armata austro-ung., este cu totul neîntemeiată. Legile românesci sunt cu totul contra unei asemnea procederi. Rugânduve deci de redactor, ca se binevoiți a primi această îndreptare în foaia D voastre stimată român Cu toată stima. Budapesta 4 Demvre 1880. Eugen Voinescu consul general român. * (Societatea academică) „România Jună“, carea cu anul acesta întră într’al doilea deceniu al esistenței sale, în ședința sa din 27 Noemv. 1880 ’și-a ales noul comitet pentru anul XI administrativ în modul următoriu: stud, philos. Basiliu Damian, president, stud, techn. Dimitriu Brătian, vice-president, stud, tecin. Emilian Popoviciu, secret, al coresp. ger.; stud. juris Dimitriu S. Ștefan, secret, al coresp. rom.; stud. philos. Dionis. Făgărășan, cassier, stud. philos. S. Haliță, controlor, stud, juris. Mateiu Voilean, bibliotecar. O comisie literară constătătoare din: Dimitriu .Onciul, când. philos.; Eusebiu Simionovici- Venti, stud. jud.; loan C. Panțu, stud. philos.; Ciril Vulcan, stud. jur.; Teodor Bota, stud. med. O comisie de reisie constătătoare din: Steriu N. Ciurcu, brand med.; C. Radulescu, stud. med.; Emilia Codru-Drăgușan, stud. med. * (Baronie). „W. Zig“ publică că ministrul și consiliariul intim c. r. Dr. Florian Zemialkowski, fiind cavaler al ordinului coroana de fer clasa primă, fu promovat la rangul de baron. * (Academia orientală) din Viena este cercetată în anul acesta de un număr mai mare de elevi interni și esterni ca de altă dată. Lumea comercială dă un contingent însemnat de elevi esterni. Semn că relațiunile comerciale ale Austriei cu Orientul se sporesc din an în an. * (O bandă de falsificatori de bani) s’a descoperit în zilele trecute. De o vreme încoace au circulat prin piața Sibiului o mulțime de note de cinceri falși, pi deși filiala bancei naționale de aici respingea câte 2—3 note de 5 fi false. Acum lucrul s’a descoperit. Juristul absolut Wilhelm Sándor din Ocna Sibiiului fu prevenit în joc de cărți cu cinceri falși. O comisiune a tribunalului reg. din Sibiiu condusă de asesorul Zweier se duse la Ogna și făcu o cercetare în locuința lui W. Sándor, precând acesta se afla în Sibiiu. Tribunalul din Sibiiu însciința la moment pe procurorul reg. din Alba-Iulia adaugând, că locul, unde se produc aceste falsificate, casa lui Deák Endre din Vințui de jos, este subminată cu dinamit. Procurorul r. din Alba-Iulia convoca pe cale telegrafică pe toți gendarmii din cerc. Sub conducerea locotenentului superior a gendarmeriei 28 gendarmi pleacă la Vinții de jos (Alvincz), din partea tribunalului a mers judele Bas iota, notariul Schielzl și procurorul Henter. în 4 Decemvre noaptea pe la 11 oare ei sosiră în Vinți și împresurară casa lui Deak Endre. Era o tăcere adâncă, când judele Basiota se străcura cu curagiu pănă la gradele pentru a face recunoașcere. La un semn unii gendarmi îl urmară. Locuitorii seiură acum, că în curte se află gendarmi, și se încuiară. Deak într’aceea începu se arunce bancnotele false și alte instrumente în foc, precând nevasta sa trăgea dintr’un revolver prin diverse ferești asupra atăcătorilor. Un glonț atinse veștmântul unui gendarm, trecând alt glonț trecu șuerând preste capul notariului Schieszl. Când cordonul împresura strîns casa, Deak fu provocat să se predea, după aceasta falsificatorul fu amenințat, că de nu se va preda i se va aprinde casa și se predede.. Dânsul fu arestat și legat dimpreună cu soția sa. Bancnotele false erau arse, dar s-au aflat multe mașine și matrițe. Casa întreagă era întocmită ca o fabrică de bancnote, laboratoriul principal se afla în pivniță. Deak Endre era cunoscut ca fotograf și mechanic în Vinți, avea mulți bani. Acest falsificator este identic cu individul, care fusese arestat de vreo câțiva ani în