Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-01-15 / nr. 6
Nr. 6. Sibiu, Marți 15 Ianuarie 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47, ți la espedițiunea de iunerțilți Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 14 Ianuarie. „Pacem, te poscimus omnes. (Pace pe tine te poftim cu toții) Când poftim pacea nu purcedem numai din frica de bubuitul tunurilor, din mila acelor ce sunt chiemați să ’ ’și pună viața și sănătatea trupurilor în joc, nici milioanele adunate cu sudoare cruntă, cari se ard în pulverea de pușcă, se aruncă cu gloanțele de tot feliul se îngroapă în șanțurile castrelor și a tuturor fortificațiunilor și in fine se sperează pentru întreținerea armatelor. Este cu totul mai înaltă rațiunea pentru care binevoitorii oamenilor din toate timpurile au condamnat resboiul. Resboiul înainte de toate ia brațe multe de la munca agonisitoare. Resboiul afară de cele amintite mai sus n’are încătro, răptșce o mulțime de părinți, lăsând în urmă’i văduve și orfani, pustiesce, derimând și arzenoi; lacrimi pe fețe, ruine, tăciuni rumegători și holde călcate sunt urmele lui. Resboiul ia mulțime de luni și de la munca spirituală. Ei bine așa este natura lui, când ajunge Marte deasupra. Musele trebuie să tacă, mai mult, musele trebuie sâ-și întrerupă lucrările și părăsite de învățăcei și discipoli să se retragă în locuri ascunse. Progresul culturei face pausă. Este lucru firesc așadară, ca omul pacînic și iubitoriu de progres în cultura păcei să prețuiască mai mult pre aceste și să poftească resboiul departe,de la sine. De aceea, cu toată situațiunea politică încurcată, câte o declarațiune eșită din rostul unui sau altui bărbat de posițiune înaltă, de unde se presupune probabilitatea măcar a unei prevederi mărginite în viitoriu, este primită cu multă plăcere. Toți oamenii trebii respiră mai ușor, pentru că fiecare speră a’și realisa propusul sau cel puțin a’și urni necazul de dinaintea ușei. De aceea când la anul nou împăratul Wilhelm, într’un discurs cătră autoritățile municipale, a vorbit de pace a resunat departe acest cuvânt dulce și resunetul a fost bine primit de amici și inimici. De atunci însă n’a trecut nici o lună de zile și guvernul imp. german trimite consiliului federal un proiect de întregirea și modificarea legei militare imperiale, conform cărei armata germană are a se spori cu 11 regimente de infanterie și mai multe regimente de artilerie (vezi rev. pol. Nr. 5). Bomba aceasta neașteptată a risipit puținele ilusiuni de pace. Germania, care dispune de 150 regimente de infanterie, de 301 baterii campestre și de un numer corespundetoriu de trupe de celelalte arme, credea lumea, că este înarmată pentru a da pept cu toată Europa, mai cu samă aliată fiind și cu Austro-Ungaria. Acea Germanie însă, de care presupunea lumea așa, vine șilice scurt și simplu, că are lipsă încă de atâtea regimente de infanterie, de atâtea regimente de artilerie și batalioane de pioneri. Este un resboiu în perspectivă ? Dacă o putere cum este a Germaniei găsesce, că armata de care dispune nu este de ajuns, trebuie că cancelariul de fer, principele Bismarck, prevede evenimente mari în apropiere. Poate că prevede, că Europa este în ajun de a se regula definiv pe bazele principiului de naționalitate, inaugurate la 1859 și a căror discipol, mai întâi a ascuns și de la 1866 încoace magistru pe față; a conlucrat la unitatea Italiei și la a Germaniei cu reservata, ca influența germană se destindă până la gurile Dunărei, la marea neagră și pană la marea egeică. Prin aceasta înse nicidecum nu se zlice, că resboiul are se urmeze numaidecât. Se poate să se amâne un an, se poate amâna și mai mult. De tot mult însă abia se va pute amâna. Congresul de la Berlin, oricât de lăudat că a asigurat pacea Europei, a lăsat Europa cu multe încurcături. Dacă căutăm numai la peninsula balcanică, diferența între Turci și Muntenegreni, sau între aceștia și liga Albanezilor, este în stare a provoca în tot momentul, aprinderea unei lupte care poate arunca flacăra incendiului mai departe. Regularea granițelor între Turcia și Grecia nu a încetat de loc a fi un pericol de resboiu, mai întâiu între Turci și Greci, și mai apoi între puterile care spriginesc pe o parte și pe ceealaltă. Bulgarii din Bulgaria și din Rumelia orientală n’au abuis de inștiințele lor spre contopirea lor într’un stat. Și în cele din urmă, care Serbia de o parte și Muntenegrul de altă parte, au încetat de a’și arunca privirile asupra provinciilor ocupate de Austro-Ungaria? Materialul din care se poate ațta focul resboiului mai există și în alte părți și nu numai în peninsula balcanică. Italia s’ars demult și, dacă este adevărat ceea ce s’a alis, nu credem că ar fi renunțat de a se interesa de cele ce se petrec în Albania, ca să’și asigure interesele sale comerciale în marea adriatică. Impregiurarea aceasta, chiar și dacă n’ar exista „Italia irredenta“, cu care s’a alarmat Ziaristica de un timp încoace, indignează că Italia poate să insuiască a ave marea adriatică întreagă în puterea ei. De unde conflictul între Austro-Ungaria dea dreptul și între Germania indirect ar fi neîncungiurat. Căci nici Austro-Ungaria nu va suferi a fi depărtată și nici Germania nu va suferi a i se tăia posibilitatea de a ajunge la o mare, care -i înlesnesce comunicațiunea cu orientul. în chipul acesta vedem, că interesele se întind ca lanțul unele de altele. Interesele acestea este drept, că întunecă principiul de naționalitate, în sudestul Europei este și mai cu anevoie a se resolva acest principiu decât în apusul Europei. După porneala începută însă, este cu putință să ajungă în linia dintâiu, va să țhea în timpul mai de aproape, lucrurile la o alianță a staturilor romanice slavice în contra germanismului și pentru eventualitatea aceasta Germania în adevăr că are lipsă de a-și spori puterea armată chiar și în alianță cu Austro-Ungaria. Alianța rusască-italiană-franceză se ivesce în ziaristică ca o fantasmă înspăimântătoare. Măsura guvernului central din Berlin pare a întări existența unei astfeliu de alianțe și, existând alianța aceasta, măcar numai în idee, justifică ingrijirea Germaniei și luarea disposițiunilor pentru sporirea puterei armate. Bismarck are vederi clare pentru întreprinderile sale și în interesul statului ce represeată, însă pentru alții el este incalculabil. Măsura aceasta a Germaniei este probabil, că înainte de toate va provoca asemenea măsuri și în Austro- Ungaria, fie că există, fie că nu există alianța între monarhia noastră și Germania. Ar fi ingreunatoriu și aproape insuportabil dacă monarhiei noastre i s’ar impune sarcini noue, pe lângă acele sub care abia mai putem respira. Dar feim prea bine ce fac guvernele când rațiunea de stat vine în strimtori, în cari are de-a alege între a fi și a nu fi. Votul nostru, o stim bine, nu este băgat în samă. Noi suntem chemați numai la esecutarea greutăților. De aceea noi numai signalizăm și asceptăm să vedem ceea ce va ave se fie. peninsula balcanică un amestec din partea Italiei este foarte probabil. Italia este adusă în propus, că prin trimisul ei Tornielli lucră la Bucuresci ca să strice bunele relațiuni dintre Austro-Ungaria și România . Din causa aceasta , darl Haymerle caută să alunge influența italiană din Bucuresci. „Invalid, rus.“ desmințesce soirile, care în 2d00 din urmă se răspândise despre bătaia ce ar fi căpetat-o Rușii în Asia de la Turcomani. Revista politică. Sibiiu, în 14 ianuarie, ziaristica maghiară oposițională nu înceată de a ataca guvernul cu vehemența-i obicinuită. „Magyarország“ și „Egyetértés“ rivalizează cu toate celelalte în espresiuni de sositoare pentru guvern. Ele înfățișează guvernul ca pe cel mai corupt și adaug, că trebuie resturnat. „Egyetértés“ merge așa de departe, încât îl caracterisează de „sistem al minciunii,“ dară nu speră că va căde, pentru că, Z^0 iritata foaie, este spriginit de curte. Aceasta e mult! Când și-ar fi permis un Ziar nemaghiar așa ceva, Valul ar fi prea puțin în ochii compatrioților. Dovadă Miletici. Partida liberală guvernamentală a hotărît în conferența ținută în 23 Ianuarie sara, după o lungă desbatere respingerea propunerei substernată de Mocsáry în parlament relativ la tumultele din capitală. Tot în conferența aceasta s’a luat la cunosciință eșirea lui G. Varady din partida liberală. Proiectul pentru sporirea armatei germane, ne spune „P. Lt.,“ a alarmat cercurile diplomatice din Viena foarte tare, cu toate că diplomația de acolo aflase de mai nainte, că în Berlin se ocupă oamenii dela cârmă cu planuri de aceste. Conflictul între Muntenegreni și Albanezi s’a copt până la isbucnire. Sânge a curs și versiunile sunt varii în privința celui dintâiu resultat pe câmpul de bătaie. Muntenegrenii Zic, că ei au fost învingători în lupta din 9 Ianuarie n., despre care s’au scris prea puțin pănă acum. „Daily Telegraph“ susține, că Albanezii au fost învingătorii. In Viena, Zi ce foaia englezască, a făcut rea impresiune afacerea aceasta, pentru că se presupune că învingerea Albanezilor stă în oarecare legături cu Italia. Situațiunea este de așa încât în afacerile de pe Dieta Ungariei. Casa deputaților a ținut în 22 ianuarie prima ședință după serii. Dintre numeroasele osibile amintim numai că G. Varady fiind ales cară deputat și-a substernut mandatul. L. Mocsáry voiește să atragă atențiunea carierei asupra evenimentelor sensaționale din urmă, care s’au petrecut în capitală, pentru că dieta are datorințe de împlinit în această privință. Despre natura mișcării oratorul crede că causa trebue cautată în înverșunarea poporului asupra corupțiunii ce domnesce în conducerea afacerilor publice. Nu în ura intre clase trebue căutată causa, căci nu mai există vreun temeiu de ură contra aristocrației, de când aceasta a renunțat de bună voia la prerogativele sale. Și dacă cu toate aceste publicul s’a întors contra casinei, aceasta a fost un loc rea ales, pentru că casina este o instituțiune democratică. Membru al casinei poate fi orice om de omeniă, care plăteșce o sută de floreni. Dacă poporul totuși s’a întors contra casinei, el a făcut aceasta în presupunerea, că acolo se află oamenii, cari poartă vina zeului. Oratorul nu voiesce se escuse demonstrațiunile, căci asemenea afaceri nu trebue târăite pe strade, condamnă vise cu hotărîre brutalitatea ne maipomenită a poliției, care a insultat ca turbată pe vinovați și nevinovați. Astfel de lucruri nu pot fi suferite, casa trebue se întrevină sau într’un mod sau într’altul. Lucrul mai are încă o parte însemnată : reculrarea miliției, aci relevă oratorul în deosebi, că în a cincea zi a demonstrațiunilor secretariul de stat în ministeriul pentru apărarea țerii a reculzat miliția, fără a ave în vedere că disposițiunile relative la susținerea ordinei despre soldații armatei comune nu se țin de ministeriul pentru aperarea țerei. Deci cum vine secretariul de stat la această disposițiune ? Aceasta arată încurcarea cea mare, lipsa de orice guvernare; în timpul demonstrațiunilor nu se scia cine e bucătariu, și cine celariu? Oratorul propune se se esmită o comisiune parlamentară care se cerceteze cine a fost causa la procederea incorectă a poliției, și se substearnă despre resultatul cercetării sale un raport cătră cameră. Comisiunea aceasta să se aleagă îndată și ea va mai ave să cerceteze, dacă reculzarea miliției a urmat totdeuna prin organul competent ? (Aplause în stânga extremă.) Presidiul enunță că propunerea se va tipări și pune Sâmbătă la ordinea Zilei pentru motivare.