Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-10-14 / nr. 121
ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 14 Octomvre 1880. Anul XXVIII. Nr. 121 TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei orin er. rendul cu litere garuiond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 13 Octomvre. Presența corifeului Cehilor în Budapesta este acum la început redusă de foile germane din Viena, secundate de „P. Lloyd“ din Budapesta, la nesce „pia desideria“ ale Cechilor. Cu alte cuvinte, este luată mai mult în bătaie de joc. Alarma înse, care o vedem în presa nemțească de dincolo de Laita ne îndeamnă a reveni asupra acestui incident și cel puțin a presupune, că alarmătorii înșiși ved în mișcările și conversațiunile lui Rieger un eveniment, care ridică împregiurarea aceasta mai pe sus de împregiurările de toate filele. Nu mai este vorba de intrarea lui Rieger în cabinetul cislauan. Se tratează în fiarele din Cislautania de a face imposibilă o apropiare între Maghiari și Cehi, prin care se se deranjeze raporturile create de dualism dincolo de Larta. Se tratează mai departe de a împedeca din vreme stârnirea unor aspirațiuni la naționalitățile nemaghiare în Ungaria. Titlul pentru împedecarea aceasta este bine ales. El se cuprinde de o parte în cuvintele, prin care Maghiarilor li se spune, că nu vor fi așa de imprudenți ca să comită o sinucidere politică și mai departe, că Maghiarii nu vor face causă comună cu Rusia în combaterea germanismului, pentru ca se deschidă slavismului porțile Europei spre a o inunda cu totul. De altă parte însă li se deschide perspectiva de o îngrădire contra germanismului prin un stat celtic și polon, care din urmă are însușirea atrăgătoare de a figura pe planul luptei și contra Rusiei. Pentru oameni strimtorați au amândoue perspectivele, fiecare în feliul ei, ceva seducătoriu. Merită așadar toată atențiunea resboiul Ziaristic, când se aduc astfeliu de arme în planul luptei, în care au se pășească ramurii raselor celor mai mari și mai puternice din nordul și nordestul Europei. Lupta se află într-un stadiu, din care încă nu se poate judeca, în care parte se va înclina victoria. Dar este sclut, că ori va fi victoria pe partea uneia, ori pe partea alteia, situațiunea Maghiarilor și cu a acestora și a Românilor, este o situațiune foarte grea. Cu deosebire a Maghiarilor, cari stau și mai isolați decât Românii. Turcii , unicul radlim al Maghiarilor In Europa, sunt ca și apuși. Românii înse tot se mai pot măguli cu speranța, că odată tot va sosi timpul, când vor căde solvii de pe ochii popoarelor latine din occidentul Europei și le vor putetinde mână de ajutoriu, pănă când nu va fi prea târziu. Conclusiunea din toate aceste este naturală, ca Maghiarii se deschidă ochii și se vadă, că în nordul și nordvestul Europei este puțină speranță pentru dânșii. Conclusiunea mai departe este că, ei aliații cei mai siguri sei caute unde sunt, în interiorul statului lor. Mulțămească ei naționalitățile nemaghiare, care nu pretind dela dânșii nici ceea ce pretinde avantgarda slavismului, nici cea a Germanismului și atunci nu vor ave nici ei nici nimenea din cuprinsul coroanei unguresci a se teme, că vor fi și vom fi înghițiți de cineva. Lusese de persecuțiunea cea de tot nepolitică ce o înscenează contra a tot ce nu e maghiar și vor găsi spriginitori și afară de granițe. Este înseși datoria noastră ca cu modestele noastre puteri și mijloace se arătăm, că suntem un factor, care trage ceva în cumpăna, pusă în balanțare atât de înfricoșat deasupra capetelor noastre. Nu vor vrea se înțeleagă nici în momentele supreme?! vina nu va fi a noastră. Revista politică. Sibiiu, în 13 Octomvre. n’a Conducătoriul Cehilor, Rieger, avut succes la Budapesta. Aceasta se vede cât se poate de lămurit din observările foilor pestane, în organul guvernamental „Ellenőr“, Csernátony se exprimă de, precum urmează: „Cum își întocmesc Germanii și vehhii afacerile politice acasă la ei între marginile desemnate, la aceea noi nu riicem nici bine nici rău, și ne-am bucura, dacă ei ar urma asemenea față cu Ungaria. Eu cred, că Dr. Rieger și din partea ministrului president Tisza n’a auzit mai mult ca atât, și vedi că și membrii oposițiunei nu i-au ucis alta, după ce a fost atât de pretinos a veni încoace. El s’a putut convinge, că noi nu voim să devenim nici Germani nici vehi, deoarece vrem se remânem Maghiari“. Și apoi: „Nu este nici o îndoială, că partida constituțională car’ va ajunge la putere, și încă într’un timp nu chiar îndepărtat. Foile vieneze se nu se teamă, domnul Rieger nu duce pe nici unul dintre noi cu sine.“ Același „Ellenőr“ confirmă scirea adusă de foi vieneze, după care Dr. Rieger a venit la Budapesta cu scirea și învoirea ministrului-president austriac, a contelui Taaffe. Astfel stând lucrul, este învederat că autonomiștii Cislaitaniei au început deja a sonda terenul și în Ungaria, pentru a realisa programa lor. Speria8e-vor ei de refusul unguresc? Nu s'ar părea, cel puțin nu, după espectorațiunile organelor lor cu privire la recenla primirei lui Rieger în Budapesta. „Ceske Noviny“ se descarcă cu deosebire asupra redactorului de la „Pester Lloyd“ picând, că acest pidov maghiar schimbă raporturile Ungariei cu raporturile maghiarimeiceasta din urmă, după părerea organului celtic, nu este îndreptățită la stăpânire și nu este capabilă de a-și asimila alte naționalități. Posiția de astăzi a Maghiarilor, susține mai departe aceeași ioie autonomistă, nu corespund nici numerului lor nici stărei lor morale și materiale. Maghiarii, așa amenință în sfârșit „Ceske Noviny“, au causă deplină, de a se pregăti pentru toate eventualitățile...“ Precum se vede autonomiștii din Cislastania ’și-au propus lucruri mari. Dacă i Bprigineste și constelația politică din afară ? Cestiunile privitoare la peninsula balcanică sunt tot în stadiul de mai nainte. Durci gnul nici astăzi nu s’a predat încă Muntenegrenilor. Tractările între Turci și Muntenegreni adeverat, că s’au reînceput, fără a duce înse la înțelegere și învoire, încă nu s’a terminat afacerea Duscignului, și iată, că se presează diplomaților cu stăruință, ce cresce pe șir ce merge, cestiunea grecească. Camera Greciei s’a deschis cu un cuvânt de tron, în care se află destule accente resboinice. Abia a fost principele Carol al României la Rusciuc, unde fu primit de cătră poporațiune cu mare entusiasm, și eată se și anunță eară o contra-visită a principelui Bulgariei la București. Se vede că intimitatea între statele dunărene începe a prinde forme tot mai pipăite, întru adevăr ele au multe interese identice, pe care, așa se arată, le vor apăra în solidaritate, între altele „cestiunea dunăreană“, așa cum voiesce s- o resoalve „Avantprefectul“ austriac nu află în principatele dunărene primirea aceea, pe care o doresc. Austro-Ungaria „Românul“ d.escrie dea dreptul: „După cât seim noi, atât Domnitoriul cât și miniștrii, precum și tot ce are un rol oarecare în conducerea afacerilor publice, sunt în cel mai perfect acord asupra cestiunii Dunării. Aceasta este una din acele cestiuni, în cari nu poate se fie nici o divergență de vederi între tot ce este Român adevărat, câtuși de puțin cunoscător de interesele și de demnitatea țărei lor.“ Orice siluire în cestiunea Dunărei este clar o imposibilitate și o inutilitate; și România neputând se cedeze nimic asupra acestei cestiuni, sperăm că însuși guvernul autro-unguresc va renunța de bună voie la un proiect nerealizabil, având asigurarea, că va câștiga astfel mai mult prin bunele raporturi ce-și va asigura cu Statele de la Dunărea de Jos.“ Prefața lui Kossuth la edițiunea franceză a memorielor sale din ecsil. (2 Urmare). Francia este chemată a dovedi ca togma acest principiu se poate aplica în societatea europeană prin cercare. Ea vase i să corespundă acestei misiuni mari. De fructiferarea și consistența instituțiunilor sale sunt legate interese generale de o comensurabilitate mare. Ea va păși pe calea glorioasă cu prudență și tenacitate, singurele însușiri ce i vor asigura la urmă succesul, încât pentru raportul în care mă aflam eu cu împăratul cu privire la Ungaria, acela din partea mi se întemeia pe congruența intereselor, car încât pentru împăratul, eu și astăzi sânt convins, că el ne a voit binele când și-a manifestat simpatia pentru causa Ungariei; eu sunt convins, că el nu avea intențiunea, numai să se joace cu noi, el nici că putea face aceasta, chiar dacă și voia, după cum se va vede din aceasta carte. Simțul ce a inspirat această carte va fi înțeles astăzi în Francia, înainte cu 10 ani nu putea fi înțeles. Astăzi există Francezi, cari au casa lor, dar nu au patria, sunt Francezi, cari mai bine și-au jertfit familia, bunăstarea, amintirile trecutului și speranțele viitorului decât se accepteze domnia străină. La acești Francezi le provocau, ei vor înțelege, vor soi se aprecieze, pentru ce’mi sfârșesc filele departe de patria mea, pe care atât de mult o am iubit și căreia i-am dedicat orice moment din viața mea. In momentul de față cestiunea ungară nu mai există. Națiunea ungară s’a hotărît de nou a face încercarea de a împreuna interese incompatibile. Căsătoria între Ungaria și Austria e încheiată, nu a fost căsătorie din iubire! Intr’adevĕr, E cu neputință ca sé nu reînvie în adâncul inimei și în sufletul ori și cărui Ungur nesuințere din trecut, pentru că dreptul esistenței independente, dacă acesta este moștenirea istoriei de una mie de ani, nu poate fi uitat. Foarte adeseori avem ocasiune să constatăm că pretinsa existență națională și constituțională a Ungariei de aui este numai umbră , că numai la aparență s’a făcut o mică schimbare, că concesiunile câte s’au dat pentru a linguși vanitatea națională sunt o foarte slabă mângăere pentru jertfirea dreptului de stat al țerei, și prin adoptarea nomenclaturei, monarchia austro-ungar â, s’a stera simplu „monarchia ungară“ din grupa statelor europene. Dintr’altele se poate lesne vede, că puținele personalități ungare care la aparență au jucat un rol strălucit, au fost puse în frunte numai cu condițiunea ca se jertfească interesele patriei lor și să împingă monarhia austro-ungară pe o cale, condemnată de opiniunea politică din Ungaria cu o unanimitate, cum numai arareori o vei afla acolo. In cestiunile cele mari Ungaria nu e mai mult decât o simplă provincie a monarhiei. Când e vorba se-și desvoalte industria, se ia nesce mesuri, care fără de a contrazice spiritului timpului în privința naționaleconomică, totuși dau oarecare ocrotire unei industrii ce a început a se desvolta: Ungaria nu mai este o țeară autonomă, care dispune de interesele sale, ci este iarăși o provincie și remâne întru toate supusă la interesele Austriei, care prin parțialitetea sa seculară se află în posițiunea de a călca în picioare concurența unei industrii ce se desoaltâ, și anumit într’un mod de tot independent, pentru că marginile vamale ce despart monarhia de străinătate, scutesc monopolul Austriei în târgurile unguresci. Mai este vorbă de marile căli de comunicățiune? Aceste se află în mâni străine,și au centrul în Viena și la resolvarea întrebărilor de administrațiune purced exclusiv din punct de vedere austriac și dacă Ungaria, fie chiar cu prețul celor mai mari sacrificiari, voiesce să se folosească de drepturile ce le esercită guvernele țărilor civilizate cu privire la marile întreprinderi publice, ea devine eara și provincie — fără putere, de tot necapabilă de fapte. Este vorba de cestiunile creditului? Ungariei este cu neputință a înființa cel puțin o simplă bancă națională; aceasta ar promova emancipațiunea economică, dar și în această privință Ungaria devine earâși o provincie și trebue să se plece înaintea legei autocraților din residența — Viena. Este vorba de echilibru în buget? Erogațiuni pe cari țeara are drept să le reducă