Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-10-14 / nr. 121

482 TELEGRAFUL ROMAN. sânt numai acele ce acoper trebuințele ad­­ministrațiunei, instrucțiunei, lucrărilor pu­blice, aceasta e tot ce ar pută se promo­veze dezvoltarea intelectuală, morală și ma­terială a țărei. erogațiuni ce nu se pot re­duce sunt cele hotărîte în Viena, așa numi­tele erogațiuni comune. In această privință Ungaria iarăși devine provincie, un vasal ce servesce suzeranului său tributul. Este vorba de încetarea neînțelegeri­lor dintre Ungaria și Croația, pe cari gu­vernul le a solut provoca cu toate că uni­tatea e consfințită mai bine de șese veacuri! Persoane ce stau aproape de tron să scie că au aț­tat la slavi spiritul ostil Ungariei. Dar în deosebi pe terenul politicei es­tetne se manifestează într’un mod bătătoriu la ochi faptul, că formele constituționale ce le a dobândit Ungaria în momentul ce a renunciat la dreptul meu de stat, nu au fost in stare să asigureze națiunei aceea, ce este caracterul unui guvern adevărat constituțio­nal : înrșurința massei cetățenilor asupra afacerilor politice. Fără Independență absolută un popor nu poate avă decât avantajele unui selvgu­­vernament provincial simplu, dar nu va pute esercita niciodată influența, care e na­tura guvernului constituțional. Ungaria câtă vreme va rămână legată de Austria, nu va pute să urmărească niciodată ținie politică ungurească, o d­i­r­e­c cu toate manifestațiunile opiniunei publice din țeată curtea din Viena fiind trabantul lui Bis­­marck urmăresce necontenit o politică, care are numai un scop de a crea adecă o stare, care contrazice celor mai vitale interese ale Ungariei. Mai este lipsă să sporim aceste exem­­ple infinit? Și după cum aud tocmai acest pact îl laudă politicii străini, cari fără a pătrunde în natura cestiunei consideră masca autonomiei drept independență, unele cu­vinte fără înțeles drept adevăr și în strania lor orbire se par a crede, că Ungaria joacă un rol preponderant acolo, unde ea nu e ascultată, ba — să o spunem curat — unde nici nu se face măcar întrebare de dănsa. Și totuși dacă asta^i nu mai există cestiunea ungară, mai este oare un politic, care petrundenoi în adăncul lucruri­lor să nu dorească sincer și franc reînvierea acestei cestiuni ? Austria, ori ce s’ar zice, merge spre a punere. Austria compactă e moartă. Evenimentele de la 1866 au nimicit-o. Intre elementele constitutive ale Austriei, cari na­tural se află în contact unele cu altele există o astfel de divergență a simțemintelor și intereselor, cari vor isbucni în filele ma­­relor catastrofe, ce sânt atât de dese în is­toria Austriei. Austria d­u­a­l­i­s­t­i­c­a s’a născut moartă pentru că nu e altceva decât Austria mili­tară mascată. Austria federalistică e o imposi­bilitate, înseamnă a ignora sensul cuvinte­lor dacă voim a vorbi de federalism la nesce popoare, cari au un suveran comun a cărui interese și voință stau preste inte­resele și voința tuturor. Aci poate fi o împărțire proporțională sau neproporțională a sclăviei, dar nici o confederațiune a voinței libere. De altă parte o „federațiune de state“ presupune state independente, dar nu un stat confederat ca republică. Un organism politic disproporționat și complicat, supus la tendințe divergente, ba contrastătoare, cu unitate susținută nu prin simpatii împrumutate, nici prin iden­titatea intereselor, ci numai prin preponde­­rarea familiei domnitoare, va pute trece prin diverse prefaceri, poate să-și amâne distrugerea, dar nu poate avă vitalitate în socului nostru, când spiritul monarchic e atât de sguduit. Dealtra intrea Austria nu mai are nice o rațiune de a fi raison d'être. Ea este un obstacol pentru țările, din cari o compusă impede că pe fie­care dintr’ănsele, a merge pe călile ce corespund prosperității lor. Dar față cu celelalte state din marea familie eu­ropeană, ea este numai copia unei puteri, ce a fost învinsă de ori­ce contrariu fac cât de neînsemnat, care a avut destulă bună­voință pentru a-și măsura forțele cu dănsa de câmpul de bătaie. Este ea oare un element din acele ce de obiceiu se numesce ecuilibriul european. Are ea aceea forță de vitalitatea sa, care i permit să se opună cu cutezare și re­­soluțiune acelor curente periculoase, acelor aspirațiuni ce le ar provedă unul sau altul dintre factorii concertului european ? — De­sigur nu. Din contră, Austria este puterea care prin neapăratele consecvențe ale posi­­țiunei sale deosebite tulbură ecuilibriul eu­ropean. Dacă idea panslavismului a devenit în zilele noastre în mânile Rusiei o armă, ce amenință viitoriul Europei cu sguduiri ne­comensurabile, nu am trebui să căutăm oare vina la aceasta numai în existența Austriei? Mai există vre­o națiune slavică să aibă speranța, de a înceta ca națiunea să aibă dorința, de a renund­a la esistența sa individuală, pentru a se descompune prin sinucidere în aromele sale și a se perde în noianul poporațiunilor din imperiul rusesc? Și dacă totuși se mai nasce în cercu­rile unor națiuni slavice o mișcare pansla­­vistică, se întămplă oare aceasta numai pentru cuvântul, că aceste națiuni togma pentru esistența Austriei nu pot să vadă perspectiva amăgitoare a independenței lor? împreunarea lumei slavice sub domnia Rusiei numai astfel va pută fi combătută cu efect, dacă i se va opune independența diverselor națiuni slavice. Dar togma existența Austriei este aceea, ce face imposibil această independență și anume nu numai cu privire la națiunile slave, ce stau sub puterea sa proprie, ci și la popoarele din Orient. Austria este, care prin politica sa ves­tică cu tărie pune aceste națiuni înaintea alternativei de a se supune într-un viitoriu mult puțin depărtat sau la domnia austriacă sau la cea rusească. Austria este, care prin antipatiile, ce le inspiră, împinge aceste na­țiuni în brațele Rusiei. Și cu toate aceste sânt mulți politici orbiți, cari văd în Austria o barieră contra ambiționei moscovite. Oare într’adevăr se fie uitate învăță­turile, ce ni le-a dat istoria? Nu se scie că politica Austriei a fost pururea: a admite influența preponderantă și mania de espan­­siune a Rusiei sub condițiunea, ca și Aus­tria se capete o parte din pradă! Nu a lucrat ea astfel la împărțirea Poloniei, una dintre cele mai mari blăstă­­mării din câte le-a înregistrat istoria și care a fost primul isvor pentru nenumerate com­­plicațiuni? Nu a purces ca tot astfel de atunci încoace și în timpul mai nou prin ocuparea Bosniei. Restabilirea Poloniei în limitele sale istorice ar scuti Europa pentru totdeuna de periculul supremației ruseșci, fiindcă ar re­duce puterea Rusiei la dimensiuni cu totul inofensive. In resboiul din 1854, care costă Fran­ciei atâtea jertfe fără folos, puterile aliate puseseră în perspectivă restabilirea Polo­niei.— Și cine a împedecat-o? Austria. Ori­cine va frânZeza „Moni­torul“ din acel timp se va asigura despre aceasta. Austria este causa, că acest resboiu mare, de la care astăzi nu mai există nici un resultat, nu a avut un scop serios. Austria este, care a aruncat semănța resboiului orien­tal din urmă, dând cestiunei orientale o în­semnătate funestă pentru Europa întreagă. (Va urma.) A doua zi. Luni au lucrat și re­ferat comisiunile. S’au înscris mem­brii noi, 5 ca fondatori, 4 ordinari și 20 cu tacse anuale. Au incurs la fond de aici cam 800 fl. v. a. dacă nu mai bine. Adunarea a decis edarea analelor societății redactate de secretariul so­cietății , a declarat de ordinară remu­­nerațiunea secretariului de 100, care pănă aci se vota în tot anul. Aduna­rea generală viitoare va fi la Baia­ mare. Seara a fost bal. Nu putem zice că a fost mult public dar nici puțin, cât a fost însă a fost ales. Petrece­rea a ținut pănă târziu după mecul nopții. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Sibiiu, în 9 Octomvre 1880. (Adunarea generală pentru fondul de teatru*)). După cele două discursuri se constitui biroul se aleseră comisiunile și apoi se ceti ra­portul secretariului și al cassariului. Din raport se vede, că pănă la adu­narea din cestiune fondul dispune de un capital în bani și efecte 16,491 fl. 18 cr. Reflecțiuni asupra articlului „La cestiunea învăță­­mântului religios“, publicat în „Biserica și școala“, Brașov, 5 August 1880. (7 Urmare.) La seducere se precede dl N. mai bine ca la ori­care alt lucru. Iată’l, cum urmează: „D lor învățători, v’am arătat mai sus, că: „Spre a afla metodul cel mai ușor în propunerea religiunei, nu este de trebuință să faceți d-voastră esperimente așa însem­nate, și chiar cu totul nouă.“ „Esperimentele să le facă: fisicii, c­e­­mnicii, medicii ș. a. Aceștia sunt meteria­­liști; nu veți vrea doară să vă faceți și dv., ca afurisiții de autori ai „tractatului“ — ateiștii lipsă „Apoi la religiune nici că sunt de „esperimentele“; aceasta trebuiesce memorisată, și cu atât — v’ați împlinit datoria ! „Metodul cel mai ușor vi l’am arătat; rătăcirea istorioarelor evangelice etc. și a metodului lui Christos vi le-am arătat; v’am spus, cum și la ce se cuvine și trebue să conduceți pe elevi­ — la ignoranță absolută prin memorisare — după metodul evului mediu, spriginit de al d-lui Stefaneli. „Acum le sciți toate; nu vă mai tre­­buesce nimic! „Conferențele voastre sunt acum de prisos; reuniunile voastre sânt de prisos: — nu mai aveți lipsă de ele! „Dar nu ați avut lipsă de ele nici pănă acum! „Foarte rău a făcut fie ertatul Archiepi și Metropolit, Andreiu Șaguna, de au înființat conferențele învățătoresci și au în­tărit reuniunile învățătorilor din protopo­piatele Devei și al Făgărașului (așa numita G. Lazar). nuntele „Foarte rău a făcut Escelența Sa­lă­Archiepiscop și Metropolit Miron Roman­ul, de au susținut conferențele în­­vățâtoresci, au înființat cursurile supletoare au întărit reuniunile învățătorilor din „Țara Bârsei“ (protopopiatele­ Brașovului I și II și al Branului), din protopopiatele Sibiiu­­lui și Abrudului ș. a. — și au compus încă prin ven,­seu consistoriu și modele de statute, ca în Archidiecesă, să nu mai poată da omul decât de reuniuni în­vățătoresci „Foarte rău a făcut Austritatea Sa Pă­rintele Episcop al Caransebeșului, Ioan Popasu, de au înființat conferențe învă­­ătoresci și au întărit reuniunea învăță­torilor din diecesa Caransebeșului. „Foarte rău a făcut Austritatea Sa Pă­rintele Episcop al Aradului, loan Mețian, de au înființat conferențe ș. a. învățăto­­resci. „Foarte rău au făcut dimpreună cu ve­nerabilele lor „consistorie“ cu — tot! „Noi însă pentru aceasta nu avem ce le face, și adecă, aceluia, pentru că a mu­rit; ear acestora pentru că trăiesc. „Dar apoi nici nu vă dă mâna, să stri­cați conferențele ori reuniule voastre. „Iasă fie! „Mergeți la ele! — Ear dacă vreți să vă și fericiți prin ele, atunci aveți să luați aminte, să păziți strâns și să vă țineți cu trup cu suflet, cu mâni cu picioare­le — următoarele: „In­conferențele, precum și în ședin­țele reuniunilor voastre nu vă este crtat să desbateți: teme pedagogice, de învățământ elementar pe baza principiilor pedagogice istorioare din evangelie și din testamentul ve­­chiu; nici să aduceți în scris și să cetiți­ disertațiuni asupra acestora, căci ele con­duc la rătăcire, necredință, ateism. „Să nu țineți cumva prelegeri practice din învățământul religiunei ori din alt ob­iect de învățământ al școalei poporale ele­mentare ; căci aceste nu mai vor confunda mintea copilului. „Să nu vorbească nici unul din voi despre înlocuirile câștigate prin încercările sale în menținerea disciplinei, în propune­rea vre­ unui obiect de învățământ, corijarea ocupațiunilor domestice ș. a. ș. a. — căci esperimentele conduc la materialism și acesta apoi la teoriile lui Darwin.......... „Ci la masa verde — pentru ca ședin­țele voastre să semene cu cele judecâto­resce..........numai cât — conducătorii voștri, funcționarii voștri să fie „câte un advocat și alți bărbați de stat ori profesori de uni­versitate, cari sciț să vă ridice cunoscin­­țele și vaZa, căci voi sânteți minoreni, apoi să vă poarte:.......... să desbateți cu seriosi­tate și cu toată energia raportul cassarsului și alte rapoarte; să discutați proiecte de re­gulamente, care trebuesc în tot anul prelu­crate, modificate, prefăcute și­­ de nou întărite. „Apoi pentru luminarea voastră să în­vățați de rost: Catechismele concepute după metodul evului mediu: Bucoavna, Ciaslovul, Psaltirea; toate sistemele scientifice și me­­toadele profesorilor de universitate, privi­toare la aceste. „După ce le veți iei bine de rost să le și recitați. Pentru că: „Atâta seim, cât avem în­­ memorie !" „Se înțelege de sine, că până la an veți mai uita cate ceva și dintr’ânsele; aceasta însă nu va răma. „La an veți lua car­da capo. Și așa mai departe. „Banchetele insă, la care nu este ertat se lipsească toaste selecte, nu cumva să le uitați! — O mâncare și o băutură dacă vă mai rem­âne și vouă; de munca voastră au alții să profiteze. „Despre resultate pedagogice obținute firesce că nici vorbă nu va mai putu fi. Iată cum dl­em scăpat și de periculul amenințatoriu din partea conferențelor și reuniunilor învățătoresci — mai dă lumii ul­tima povară părintească, carea îi încoro­nează „articlul“: „Ca de încheiare ne vedem îndemnați a mai adaoge, că în ceea ce privește învă­­mântul religiunei ar fi de dorit să ne ținem strict de disposițiunile canonice ale biseri­­cei, cari ne spun destul de apriat, cine are dreptul și datorința a se ocupa de dânsul. Nu toți putem fi toate. Să lăsăm dară ca de învățământul religiunei creștine să se ocupe aceia, pe cari întemeitoriul creștină­tății i­au pus de păzitori și propagatori ai religiunei sale.“ Prin cuvintele aceste ne arată dl N. clar și lămurit, că de prea multă memo­risare, la care ’și a încordat preste măsură puterile sufleteșci și trupești ale dlui, ’și-a perdut și memoria. Nu au afirmat dl N. în „articlul“ mai sus următoarele: „Prin istorioarele (evan­gelice și din testamentul vechiu) „putem provoca o mulțime de îndoieli în capul co­pilului și o mulține de nedumeriri, cari în adevăr îl vor confunda și ’i vor lega spi­ritul ?“ Deci dacă evangelia lui Christos ar cuprinde în sine „îndoieli, nedumeriri," va se Zică „minciuni“ ; iar canoanele și dog­mele bisericii cf. g. or. se basează pe evan­gelie; atunci ar pute cuprinde aceste în sine alt­ceva și decât neadevăr? Așa­dar dl N. îndrăsnesce a declara evangelia lui Christos, dogmele, canoanele bisericei g. o. de mincinoase și apoi tot dlui nu se sfiesce a păși înaintea lumii apăsând acele dogme și bazânduse pe acele canoane! Sciu însă foarte bine toți creștinii, că evangelia lui Christos nu cuprinde în sine nici îndoieli, nici nedumeriri, nici confusiuni nici minciuni. Minte dl N. dacă sub cuvintele „a se ocupa de învățământul religiunei“ vrea să facă pe an­ public român se înțeleagă și să f­ Intârziat din împregiurâri neatârnă­­toare de redacțiune.

Next