Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-11-25 / nr. 139

Xr. 139. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 0., 6 luni 3 0. 50 cr., 3 luni 1 0. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 0., 6 luni 4 0., 3 luni 2­0 Pentru Străinătate pe an 12 0., 6 luni 6 0., 3 luni 3 0. Sibiiu, Marți 25 Noemvre 1880 TELEGRAFULR Apare Marfia, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articalii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVIII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. FOIȚA. Esposițiunea națională. IIi. Am ajuns la a patra și ultima sală a esposițiunei Concordiei române. Pănă aci, am veștit tablouri, flori artificiale, pălării, îmbrăcăminte de tot felul, preparațiuni medicinale, produse de cofetării, vinuri, licori, fringhii, sculpturi, vase și multe alte obiecte făcând parte din numeroase ramure de producere, toate moderne și cores­pundând la trebuințele lumei de as­tăzi. Pe lângă cele ce am înșirat mai amintim frumoasele mostre de mă­­tasă trimise de la Calafat, Huși și Iași, precum și produsele fabricelor de ra­hat de la Jilava (Dobriceanu) și Galați (P. Dimitrescu). Sala D. Ne aflăm la intrarea salei D, a­­supra căreia atragem serioasa aten­țiune a visitatorilor, în sala D, mergând pe dreapta de a da ansă la periclitarea institu­­țiunilor a căror resturnare ar fibi mai tare pe cei nevinovați decât pe cei vinovați. Sibiiu­, 24 Noemvre. După câte se scriu în mai multe foi de dincoace și de dincolo de Laita urmărirea foilor unguresci, cari au vă­tămat în oare­care formă armata comună, este în pornire. „Ellenzék“ dă cu so­coteala că vor fi la 30—40 foi acu­­sate și adauge, că redacțiunea (foaiei „Ellenzék“) saie de mult de pornirea aceasta, scie, că acasa este gata și procurorul din Cluj a transpus-o tri­bunalului regesc; Barth­a, eventual autorii anonimi ai articolilor încriminați sunt acusați pentru resvrătire (lazítás) și pentru vătămarea armatei comune; în fine este acusat G. Ugron pentru disCur­­bul seu din fereasta hotelului național. La rândul nostru ne am exprimat părerea noastră de rău pentru netactul unor concetățeni de ai noștri maghiari, dovedit cu ocasiunea desvelirei unor monumente. Ne a părut rău și de incidentul din Cluj, vexând că din o întâmplare, a cărei lămurire o aș­teptăm încă, armata comună a trebuit se fie obiectul celor mai urîte și ne­cruțătoare atacuri. Nu ne bucurăm nici decum nici de „campania“ contra fiarelor ma­ghiare“, după cum o numesce „Ellen­zék“, cu toate că este meritată. Nu ne bucurăm pentru că de o parte nu ne bucurăm de răul nimenui și așa nici de cel al adversarilor noștri po­litici ; dar de altă parte împărtășim și noi părerea, că „campania“ aceasta poate învoalve pericol pentru institu­tul curților de jurați și în cazul acesta nevinovații ar fi condamnați se sufere din vina vinovaților. Am fost dară în tot dreptul când am reprobat regretabila purtare a foi­lor maghiare și a acelor maghiari, cari la ocasiunea sărbătorirei morților lor din anii 1848—49 ’și au uitat de respectul ce datoresc armatei comune și cari, în urma incidentului din Cluj, au versat ploaie de tot feliul de în­jurături contra armatei comune. Pentru că excesul de zel național maghiar deoparte isbesce în armata­­ comună, care represeată monarh­ia și care o constitue morea tinerimei tu­turor naționalităților­ isbesce în pu­terea care este chemată a susține or­dinea în lăuntru și are se apere între­­gitatea monarh­iei în afară cu des­prețul morții. Pentru că de altă parte excesul de zel național maghiar prin aceasta conjură periculi asupra insti­­tuțiunilor liberale a­le statului, poate cu rezervata de a sugruma și puțina libertate de­câtă se mai pot bucură naționalitățile în atmosfera maghiari­­zătoare. Elementele cele mai neodih­nite, care provoacă conflictele cele seri­oase sem­, că un guvern înzestrat cu măsuri mai absolutistice, dacă va fi maghiar, va sei sé fie cu cruțare că­­tră Maghiari, și necruțătoriu cătră na­ționalități. Elementele aceste din un păcat contra întregității monarh­iei, bazată și pe legile statului unguresc, vor se tragă foloase în partea lor cu scă­derea celor ce au fost pururea și sânt credincioși dinastiei și tronului, sânt cu respect cătră instituțiunile monarh­iei și prin urmare și cătră armata co­mună. Noi am reprobat purtarea cea su­­meață a unor concetățeni maghiari, pentru că prin excesul lor de zel vedem de o parte promovându-se disordinea și de alta greutatea jugului maghia­­risătoriu, care face imposibil traiul liniștit la majoritatea locuitorilor din Ungaria. Reprobăm și astăzi o procedură, care desprețuind tot afară de egoismul maghiarismului desconsideră prin arma­tă pe însuși supremul duce al armatei, desconsideră milioanele de cetățeni lo­iali, cari să nu se respecteze instituți­unile, pe a căror masă sânt întemeiate legăturile, cari cimentează staturile și monarh­iile. Dacă în centrul monarh­iei mai există vreun interes pentru totalitatea monarh­iei, credem că se va găsi vre­un mijloc prin care respectul datorit armatei comune să fie restabilit, fără ne găsim deodată transportați cu mii și mii de ani înapoi; ne aflăm în fața unor obiecte grosiere, lucrate fără ar­tă, în față cu estensiunile locuitorilor pământului nostru din epoca neolitică. Când a fost acea epocă, se vor întreba mulți din visitatorii esposi­țiunei ? De­și avem de gând a reveni, nu credem de prisos a țlice chiar acum câte­va cuvinte, spre a răspunde pe cât e cu putință la fireasca întrebare de mai sus, pe care am au­lit-o făcân­­du-se de mai mulți visitători. Un proverb zice: Nu cunosci bine pe un om pănă nu se­ fi cu el în casă. Să vede că acest proverb conține o foarte mare closă de adevăr — de­și o­pticâtoare franceză pretinde că ni­mic nu e mai mincinos decât un pro­verb — de vreme ce o sciință noauă din cele mai însemnate și mai curioase, arh­eologia preistorică, este întemeiată tocmai pe ideia conținută în el. Spre a cunoașce pe omul din tim­pii cei mai depărtați, această sciință a căutat informațiuni în locuința lui, în pământ, și în așa zisele locuințe Revista politica. Sibiin, în 21 Noemvre. Proiectul cel nou de dare de con­sum, contra cărui încurg multe peti­­țiuni din lumea comercială, a trecut deja prin desbaterea specială a comi­­siunei financiare ing. Sesiunea parlamentului austriac s’a deschis Marța trecută. Ministrul de finanțe, d. Dunajewski, a presentat espunerea bugetară. Deficitul pentru 1881 a crescut cu 2,739,000 floreni în urma creditelor acordate ministru­lui de resboiu și construcțiunei dru­mului de fer Arlberg. Espunerea con­ține o critică severă a regimului fi­nanciar adoptat de guvernul precedent care măria veniturile prin vânzarea proprietăților statului și a cheltuit sume considerabile prin subvenții acor­date drumurilor de fer. S’a cheltuit într’adevăr, în termin mediu, de la 1870 pănă la 1879, 174 mii. pentru dru­muri­­ de fer. — Ministrul de finanțe va supune Camerei, în timpul acestei sesiuni un proiect de reformă pentru impositul funciar, impositul asupra bastimentelor și impositul asupra ve­nitului, care toate există deja și va propune crearea unui imposit indirect asupra petroleului. Ministrul a re­comandat cu căldură Camerei adop­tarea reformelor proiectate, cari fără a încărca pe contribuabili, vor micșora deficitul din 1882 cu mai mult de 6 milioane. Deficitul total actual atinge 27 mii. floreni. Contele de Hatzfeld, ambasadorul german din Constantinopole, trebuind se plece pentru câtva timp la Berlin a fost primit la Sultanul în audiență solemnă de plecare. Se scie cât de mare este așa­ influența germano-aus­­triacă în capitala turcească și cât de sărbătorit este în deosebi ambasada­lacustre — locuințe construite pe pari în mijlocul lacurilor, cu scopul de a adăposti unicele colonii de oa­meni de atacurile setelor — și aceste informațiuni au dus resultatul positiv constatat, că în viața omenirei au e­­xistat patru verste, cari au precedat timpii despre care există documente scrise, timpii istoriei. Acele patru vârste se numesc vârstele preistorice și sunt cunoscute sb numirile de: 1) vârsta petrei brute (p­aleolitică), vârsta petrei cioplite sau lustruite (neolitică), care denotă un însem­nat progres în comparațiune cu cea precedentă; 3) vârsta bronzului și 4) vârsta ferului. Cu ajutorul geologiei, sciință care studiează composițiunea diferitelor strate ce compun pământul, stabileșce deosebirea între ele și precisează, fie și aproximativ șirurile de secole ce au trebuit pentru formarea fie­cărui strat arh­iologia preistorică ajunge a­ici vechimea omului pe pământ, vechime ce variază de la o țeară la alta, și ast­fel a da o ideie despre vechimea lumei. rul german, în onoarea contelui Hatz­feld s’a dat un mare banchet. Cu ocazia aceasta diplomatul german a recomandat Sultanului într’un chip special și cu tot dinadinsul o înțele­gere și mai strînsă cu Austria, a cărei atitudine devine din ce în ce mai asi­gurătoare pentru Turcia. Fără se facă nici un legământ formal, ambasadorul Austriei din partea i nu scapă nici o ocazie pentru a convinge pe Turcia, că guvernul austriac n’are nici un pro­iect, nici o intențiune de anecsare sau cucerire, că nu ar voi să meargă nici la Mitrovița, nici la Salonic, dar că acel guvern ar voi s- o vadă pe Tur­cia ocupând Balcanii, după cum și are dreptul netăgăduit. Astfel, precum spun comunicările din Constantinopole, la ordinea știrii astăzi este cestiunea ocupării Balcanilor. Poarta se găndeșce la aceasta cu multă stăruință, și se asigură din cercuri competente, că ocuparea aceea ar fi prețul convenit mai dinainte între Germania, Austria și Turcia pentru sacrificiile făcute de aceasta din urmă cu ocazia încheierii diferendului turco-muntenegrean. Din ce în ce, astfel s’ar pute crede mai ușor că Austria, înainte de a înainte cu cuceririle sale spre răsărit, va căuta să-și stabilească solid înflueța în Balcani. Ea va pute cu chipul acesta să și impună voința princi­patelor orientale independente sau vasale Porții; ea are necesitate abso­lută de aceasta, și deoarece prevede din partea lor resistența, dorește să se înțeleagă mai întăi cu Turcia. Pentru aceea dar, s-a aț­țat cestiunea ocupării turcești a Balcanilor, căreia diplomația austriacă i promite cel mai călduros sprijin. Ideea de intervenire materială în favorul Greciei este înlăturată cu desâverșire din vederile diplomației europene ca imposibilă de realisat, și ca fiind în contrazicere cu litera tracta­tului de Berlin. Cu toate aceste, și cu toate sfaturile diplomației, Grecia își urmează pregătirile pentru a proceda la așa numite căi de fapt. Comunicări în rezumat, după datele acestei nouă șchințe, care progresează necon­tenit și dobândesce din ce în ce cer­titudine, fie­care din cele patru epoce ce menționarăm a durat mii și mii de ani. Obiectele ce se găsesc în diferi­tele strade al pământului, servesc în­vățaților spre a precisa gradul de cultură al oamenilor din acele timpuri, moravurile, obiceiurile și credințele lor și formează deja temelia cea mai si­gură și necontestabilă a istoriei. . . preistorice, dacă putem zice astfel: în sala D a esposițiunii se ved obiecte din epoca a doua (neolitica) găsite de d. D. Butculescu in diferite măgure din țeară, pe care­ le-a explo­­rat d­e ea. Colecțiunea espusă la „Concordia“ aparține unui meritos bărbat, care a găsit în studiul arh­eologiei o foarte plăcută ocupațiune; ea nu este ne­greșit mare, dar totuși prezintă inte­resul de a ne pune subt ochi obiecte găsite în diferite părți ale țărei. Ea conține:

Next