Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-11-25 / nr. 139

556 din isvor local ne spun, că astăzi efectivul armatei grecești se ridică la 55,073 oameni, cu 1262 oficieri și 6532 suboficieri. După calcule foarte moderate, cum spun foile naționale din Atena, pe lângă efectivul actual, se va mai adauga în curând încă pe atăția oameni cu clasele chemate acuma sub drapele. Astfel armata va fi de 100.000 de oameni. O foarte mică parte din acest efectiv va fi suficientă pentru menținerea ordinei interioare, iar contingentul, aproape tot, va fi întrebuințat în luptă îndată ce va isbucni resboiul cu Turcia. Curentul dominant în Grecia este resboinic. Legile militare, convenția cu banca și orice guvernul în vederea resboiului de revindecare nu vor întâlni nici o opoziție în Cameră, și din contră orice vedere oportunistă este cu totul înlăturată. Cu toate aceste însă, se crede că, dacă guvernul va ave destul tact să țină în atîrnare toată agitația aceasta, spiritul public obosit se va calma fireșce, și pe de o parte dispozițiile conciliante ale Turciei, pe de altă sfaturile diplomației nu vor fi peste câtva timp așa de lipsite de resunet în Grecia precum sunt astăzi. Atunci desigur Grecia, pe o cale mai lină, dar mai practică, va realisa sigur niște beneficie raționabile, cari s’ar putea pierde pentru pretenții și iluziuni în orice caz nepractice. TELEGRAFUL ROMAN. Cestiunea limbei în senatul imperial. In Cislastania s’a început o agitațiune pentru aducerea unei legi de naționalități. Tendența de a introduce o asemenea lege și în țările austriace, s’a presentat senatului imperial în urma unei propuneri formulate de deputatul, Wurmbrand. Acesta a cerut substernerea unui proiect de lege, prin care se se reguleze folosirea limbilor ușitate în Cislaiania susținându-se limba germană ca limba statului, în ședința senatului imperial dela 4 Dec. deput. Wurmbrand i-a cuvântul pentru a-și motiva propunerea. înainte de toate ar trebui se mulțumesc majorității acestei înalte case, pentru că în ședința trecută a luat de la ordinea țilei propunerea mea și mi-a refuzat posibilitatea de a o motiva. D-voastre mi-ați aruncat cu dispreț propunerea pe fereastră, ea înse a cădut în mijlocul poporului, care prin^endu-o a dus-o în adunările electorale și în parte singuri, așa încât ea a devenit un bun comun. D-voastră m-ați dns în anul trecut, ca noi fiind în minoritate să ne folosim de ocasiune pentru a învăța dela d-voastră și noi am lucrat așa. Ne-am pus într'un viu contact cu alegătorii noștri, am devenit mai populari, făcând ca și dv. mai înainte, un apel la simțul național, pe care poporul îl înțelege totdeuna și îl primesc. Cuțitașe, topoare și toporașe, iicăitori, scoabe, săgeți, prăștii, rotundele, linguri, idoli, căvășele, sule, fluiere, oarte și ulcele, tipsii, cumpene, săgeți, lănci, pinteni, toate din piatră cioplită, aparținând la a doua vârstă a omenirei, vârsta neolitică. Aceste obiecte sunt găsite în seplorațiunile făcute la cetățile Jidava și la cea de pe Dâmbovița (Muscel) la Crevenic (Vlașca), la Roșca (Romanați), la Balaci( Zâmbreasca și Calonfirescu (Teleorman). Tot din colecțiunea d-lui Butculescu face parte și o cămașă de fer din secolul XV, găsită la moșia Rădoiesci (Teleorman). O altă curiositate a salei este dulapul care conține documentele paleografice cu semnăturile și sigiliele diferiților Domni de la Șerban Basarab pănă la Caragea și mai departe dinții enormi de animale acum dispărute, cărămizile romane cu inscripțiuni, etc. Lipsa de spațiu ne silesce a ne opri aci pentru astăzi, cu însuflețire, când se vede vătămat în drepturile sale. Pe acest teren curat național — și acesta e al doilea avantagiu ce vi’l datorim dv. — noi am uitat pentru moment divergențele de păreri și ne-am concentrat penapărarea acestor interese. Până acolo merge meritul dv. pentru causa noastră națională! Dar este meritul nostru, că simțemintelor noastre naționale li s’a dat prin această propunere din capul locului o directivă patriotică, că ne-am propus un scop care fiind în acord cu întreg trecutul nostru politic trebue sĕ promoveze binele statului întreg. Noi voim se consolidăm edificiul de stat, car’ nu se’l slăbim, pentru că noi sântem și într’acea fii credincioși ai părinților noștri, că voim a susțină și desvolta acea ce au creat denșii. Prin urmare noi nu voim un stat federativ, ci un stat mare — o Austria. Prin aceasta ne deosebim noi de dv. și anumit într’un mod de însemnat, contra vechei doctrine politice a vieții parlamentare de partidă. Căci noi ca partizanii ai progresului, noi ca liberalii, cum am fost numiți mai înainte, în apărarea intereselor noastre naționale am devenit conservativi în înțelesul adevărat al cuvântului; voim să ținem la principiele, ce le-au stabilit marii monarhii pentru acest imperiu, și să luptăm pentru idea de stat ce a fost susținută de toți bărbații conservativi ai Austriei. D-voastra însă, cari vă numiți conservativi, prin principiul de naționalitate, de care ați voit se vă folosiți pentru recâștigarea influenței perdute, ați ajuns în direcțiunea opusă, în numele naționalității ca atare, a unei noțiuni de tot moderne și curat democratice, dv. au nesuit spre o libertate absolută și spre egala îndreptățire a acestor individualități și prin aceasta — cum se Întâmpla câte odată cu partidele democratice, care uită că aceste noțiuni sânt democratice, care uită că aceste noțiuni sânt totdeuna numai relative — ați ajuns a vă pune în contrazicere cu tradițiunile vechi ale monarhiei, a slăbi potestatea de stat și a consolida aspirațiuni curat naționale, care tocma în Austria pot deveni periculoase, pentru că duc la o decentralisațiune, ce nu e compatibilă cu nici o monarhie. Din punct de vedere conservativ, și nu din punctul de vedere curat național voinavă a tracta de astadata cestiunea națională. Pentru Ziua de astăzi ne schimbăm râurile, pentru a le reschimba poate mai târziu la capitlul „instrucțiunei.“ In această motivare ne tem, că voiu aduce lucruri cunoscute și motive, care s’au presentat aici în formă mai corectă, dar cu toate aceste tot trebue să le amintesc, pentru că voiesc se dau ocasiunea de a se aduce în formă obiectivă la acest loc decizător cestiunea naționalității care e atât de gravă pentru patria noastră. Nu aparțin acelora cari cred că diferența nu se poate resolvi, pentru că văd ei în cestiunea de naționalitate o cestiune de rasă, cea ce ea nu este și cam la orice diferență chiamă forul cel mai înalt ca arbiru, nu aparțin nici acelora cari cred că mișcarea națională din Austria se poate respige sau ocoli simplu pe cale administrativă. Nu, eu țin cliza cu mult mai serioasă, dar sanabilă, pentru că sporirea instrucțiunei poporale și viața politică a partidelor, care dă espresiune dorințelor poporului, promovează consciința naționalităței, comunicarea din ce în ce mai intimă a poporațiunilor între sine măresce interesul comun la problemele din ce în ce mai mari ale statului, la cari trebue să lucrăm cu toții, măresce venerațiunea pentru Coroană, care represintă statul întreg, și simțul de comunitate. Neștiințele naționale așa cum se ivesc astăzi, nu sânt nouă, și pe mine nu mă surprind; ele stau în legătură cu istoria Austriei și cei din partea conservativă ’mi vor concede că sânt îndreptățit a se contâmpla în această legătură. Cum au stat lucrul mai înainte cu limbile? cum am ajuns în relațiunile turbure de astăzi ? Ori și cine scie, că în Austria mai înainte limba statului era cea latină, ca un mijloc necesar pentru guvern de a se înțelege cu Ungaria, Bohemia etc. Cu toate că aceste țări au fost domnite de împărați germani, de germanisațiune nu a fost nici vorbă. Abia pe timpul marei împărătese, care cerease mai ântâiu se facă din țările de sub sceptrul habsburgic o monarhie unitară, a început, după prototipul celorlalte state mari, cultivarea limbei germane în toate școalele și în viața de comunicațiune, așa încât putem zice că ideea de stat austriac a crescut cu răspândirea limbei germane. Problema cea mare, de a construi acest imperiu pe aceste principii și de al ridica pe o treaptă culturală mai înaltă, a fost reservată Imperatului Iosif II, puterile acestuia nu au fost de ajuns la o operă atât de uriașe, numai pentru că aceia cari erau mai chiemați să-l sprigiuneascâ i combâteau intențiunile. Dar cu toate aceste amintirea lui trăesce în poporul Austriei, care venerează întrânsul nu numai pe binefăcătoriul poporului, ci și pe adevăratul representant al ideei de stat austriace. Prin patenta de la 1 Maiu 1781 și cu rescriptul dela 11 Maiu 1784 el s-a încercat să introducă limba germana nu numai ca limba statului și afacerilor ci și ca limbă de instrucțiune și limbă oficială în toate țările. Asupra întrebării, dacă a fost sau nu îndreptățită și corespunzătoare o astfel de germanizare radicală, poate să încapă o discnsiune, nu va putea însă ignora nimenea, ca aceasta mesură în sine strictă nu s’a luat de monarhul care avea cugete atât de iumane, cu scopul de a asupri naționalități străine ci numai pentru a realiza idea de stat a Austriei. El zice în rescriptul seu, că fiesce care trebue se vadă cum se promovează binele comun, dacă imperiul întreg are numai una limbă pentru afacerile sale, cum se leagă prin aceasta de strins toate părțile monarhiei între sine și se întăresc legăturile iubitei frațesei, Seim, că Iosif II a trebuit să șteargă iarăși limba germană ca limbă de afaceri în Ungaria și că împăratul Leopold, pentru a pune un contrapond mișcării puternice a naționalităței maghiare, a înzestrat pe toate celelalte națiuni din Ungaria cu drepturi naționale, firesce fără de a pută opri prin aceasta maghiarizarea. In țările noastre însă însemnătatea limbei germane s’a susținut cu toate că a fost împedecată din când în când prin curente contrare și demonstrațiuni. Mișcarea națională începe aici în faptă pe la mijlocul anilor 40 și firesce a fost promovată într’un mod puternic prin revoluțiunea de la 1848, când nestiința spre independență, spre instituțiuni liberale luase un colorit național. In consecvența acestor nestiințe și vedem nu numai pe cehi, poloni și italiani ivinduse cu dorințe positive, ci vedem întrunindu-se în congrese naționale și slovacii, sârbii și românii în Ungaria pentru a aduce înaintea tronului dorințele lor naționale. Prima constituțiune austriacă din 25 Aprilie 1848 ținând samă de pretensiunile naționale ce se iveau pretutindenea primi în art. IV disposițiunea, care, într’o formulă cât mai generală avea se ofere liniștirea de care guvernul torma avea lipsă în aceste zile. Acest articol zicea: „Tuturor naționalităților li se garantează inviolabilitatea naționalității și limbei lor. Ca drept fundamental această temă, după cum mi se pare, nu a fost nicicând prea norocoasă. Trebuia să se z>cu, că limba fiecărei naționalități va fi scutită de stat în posesiunea acuirată și va ave un drept de esistență și desvoltare între marginile vieții de stat. Dar prin aceasta undele umflate ale aspirațiunilor politice nu erau mulțămite. Parola Zilei era „egala îndreptățire a Hrubelor“, dar sub aceasta se înțelegea paremise mai mult egala îndreptățire a limbilor istorice ale țărilor. De ei. polonii atunci ca și astăzi nu se prea înțelegeau cu rutenii asupra egalei îndreptățiri, cum o statolise Stadion. Sub influența acestor pretensiuni s’a născut după disolvarea dietei art. V. al constituțiunei imperial 1849, care înfrutânnd de atunci încoace toate vicisitudinile cartelor de constituțiuni s’a strecurat pănă în timpul nostru și figurează astăzi cu alinea primă a art. XIX, în care se zice: „Toate naționalitățile sânt egal îndreptățite și fiecare naționalitate are un drept neviolabil la conservarea și cultivarea naționalității și limbei sale.“ ___________ (Va urma.) Bucovina. , (Cor. orig. a „Telegrafului roman“. Cu deschiderea senatului imperial într’a 30 Noemvre se deschide și pentru Bucovina o epocă de tot însemnată, dacă privim la deputații, cari merg acolo, ca sé o represente. Cu abdicerea deputaților Horst, Offenheim și Stremar cari, au fost pănă acum deputații Bucovinei, s’a oferit naționalităților prilegiu de a arăta tăria lor. Auziți deci resultatul alegerilor, cari s’au ținut la începutul lui Noemvre. Demisionând Stremayr, care pănă acum a fost mulți ani deputatul fondului religionar, s’a ales în locul lui un Român bun și meritat, adecă profesorul de universitate Dr. V. Mitrofanoviciu. Acesta a luat asupra sa o mare sarcină primind deputăția. Lucrarea lui principală este reușirea congresului, care are de scop, ca se alungă atât biserica cât și Românii iarăși la drepturile lor strămoșesc, pe care le-a prăpădit jugul străin. In locul exaministrului Horst, care a fost deputatul districtelor rurale a Sucevei, Rădăuțului și Câmpulungului, este ales consilierul de tribunal Mihai Pitei, un Român, care este vrednic de a purta numele acesta, căci prin multe fapte a arătat el lucrarea și stăruința sa pentru națiune. De aceea au văut Românii necesitatea, de a ave un astfeliu de bărbat ca representantul lor. în urmă demisiona și Offenheim un vechiu deputat al târgurilor Suceava, Rădăuți și Câmpulung și în locul lui au ales patriotul Cosoviciu, jude districtual, un bărbat înzestrat cu toate calitățile, ce se cere de la un deputat care, reprezentă națiunea sa. Această alegere deci, care a eșit peste toate așteptările, arată ce, putere au încă Românii în țeară, dacă au putut ei învinge pe inimicii sei, cari lucrau în contra lor din toate puterile. Subsemnând numerul deputaților senatului imperial, cari sunt trimiși de Bucovina, găsim 9 de toți. Aceștia sânt: Hormuzachi, Stârcea, Mitrofanoviciu, Pitei, Cosoviciu, Tomașciuc, Zotta, Wagner și Kochanowsky. Din enumerarea aceasta se poate vede majoritatea cea mare, ce o au Românii, căci sânt 7 Români și 2 străini. Frumoasă speranță avem mai ales cu deschiderea acestui senat imperial, căci cu acesta să vor câștiga toți naționaliștii în decemun, și toate „Parteirage“ câte s’au ținut și se vor mai ține de Germani vor remâne de rușine. Ministeriul Taaffe este cu acești bărbați încâtva întărit și va pute urmări lucrările sale, va resista voinic invasiunilor inimice și se va pute ține lung timp. Stând astfel cu lucrurile nu putem și noi spera ceva bine dela acest minister care tuturor națiunilor le concede drepturi și le dă putere? Ca sperăm, și cu tot dreptul sperăm, căci numerul Românilor în monarhie nu e atât de mic ca să’l treacă cu vederea, și să n’aibă puteri de lucru spre ajungerea dorințelor sale. Mă văd deci ferice, de a gratula frumoasei țări Bucovina având ca astfeliu de representanți și un viitor cum se pare, atât de îmbucurător. X. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.” Săliște, in Noemvre 1880. O. d-le Redactor! Deși poate nu ași fi tocmai eu cel mai competent dintre concetățenii noștri, se mă amestec în o cestiune așa de delicată cum e pe care voiu a o descrie în prețuitul Dostre Z iar ce redigeți, totuși o fac aceasta cu cugetul cel mai curat și linișcit și cred că voiu întimpina în punctul acesta consimțemântul tuturor, cari se interesează cât de cât de afacerile noastre bisericesci și chiar și naționale. E vorba de biserica greco-cat., din Săliște.