Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-11-25 / nr. 139

TELEGRAFUL ROMAN. 557 Păn’ bine de curând parochia aceasta abia numera 4—5 credincioși, cari aveau parochul lor, bisericuța lor și departe de a le plesni prin cap se facă vre-o oposiție, marei majorități dacă nu voiu se știe comunei biseri­­cesci întregi greco-orientale. în timpul din urmă s’au așezat aici pe nesimțite o mulțime de meseriași stranii, pe cari noi ca toleranți­i am primit bucuros sau mai bine­­ zis de voe, nevoe în sinul nostru. Aceștia se înmulțesc pe­­ li ce merge și dacă ei ar fi Români nu ne ar pare rău, fie ei de ori­ce confessiune. Sunt însă toți străini, de națio­nalitate Maghiari, Nemți, Poloni etc., și mai toți aparțin confesiunei romano­­catolice. Cum a înțeles decanul din Sibiiu, că în Săliște are credincioși romano­­catolici numai­decât a întrevenit la ordinariatul din Blaj cu o rugare, ca să binevoiască a concede, ca preotul romano - catolic din Orlat se poată veni și să funcționeze în biserica greco-catolică pentru credincioșii sei. Măritul Ordinariat s’a îndurat prea grațios a face pe voia decanului din Sibiiu și astăzi bietul paroch gr.­cat. trebue să se uite cum celebrează ser­­vițiul din vin în biserica română făcută de Românii greco-orientali. Despre toate cele descrise pănă acum noi nu putem fără să compăti­mim comportarea ordinariatului, care identifică în un mod cu totul contrar prad­ei bisericei orientale interesele bisericei și națiunei române cu cele ale romano-catolicilor *) Până aci însă nu e nimica. Cele ce urmează ne vor arăta în mod eminent urmările acestui amestec. Meseriașii romano - catolici pre­tind, ca să se facă o colectă și ei se repareze biserica greco-catolică. Preotul în cazul acesta nu a cedat dar ei departe de a se fi lăsat de planul lor, ci pretind, ca se li se con­­ceadă în o parte a cimiteriului se­ și facă ei o capelă. Numai atâta ne trebue. Capela la moment să va zidi, preste vre-o 2 ani vom căpăta un admi­nistrator al paroh­iei romano-catolice. Cu atâta nu va fi destul. Ei rom,­­catolicii au deja acum copii, cari fre­­cventează școala noastră greco - orien­tală. Atunci vor pretinde din alediul comunei și pentru ei capta de între­ținere — ba poate statul iubindune și voind să ne cruțe (?) de cheltueli va înființa o școală de stat, oamenii noș­­trii unii încă vor trimite copii la școala cea maghiară sau nemțască și eată, că pericolul din punct de vedere național românesc e foarte evident și pănă a nu se realisa aceste dorințe ale romano - catolicilor ar trebui, ca Măritul Ordinariat din Blaj să ia dis­­posițiuni în favorul parochiei gr. cat, și chiar și in favorul românismului, care e amenințat în modul arătat mai sus. Să nu creada deci frații gr. cat., că prin aceste corespondențe am voi să-i superăm, Doamne păzesce, ei nu sunt nici că pot fi periculoși pentru noi, precum nici noi pentru ei, pentru că toți suntem fiii ai unei mame și vina nu e a noastră*­ dacă soartea nea persecutat și în punctul acesta, aducând între noi desbinarea religi­oasă. Să ne aperăm însă de inimicul comun al nostru, de romano-catoli­cism, detorința noastră de români fi­­ream de ori­ ce confesiune. Atrag în privința aceasta chiar și atențiunea autorităților comunale și oficiului po­litic, precum și mai mult a comite­tului parochial gr. or. din loc. în ces­tiunea aceasta cu permisiunea On. re­­dacțiuni sper că voiu reveni. Pedica­rom. (Cott. Aradului) 16 Noemvre 1880. Pănă în moment am așteptat cu nerăbdare, ca cineva din frumoasa noastră inteligență din loc se’și ia condeiul în mână, și să se an­­gagieze pentru descrierea fidelă a eve­­nemintelor, cari pe la noi nu arareori se petrec, și a căror urmări bântue viața noastră politică națională, ba chiar și cea bisericească. Văd însă că stimata noastră in­teligență declină de la sine acest anga­­gjament, poate pentru că unii din ea sunt ursitorii neînțelegerilor, eare cei nepreocupați trăind cu duhul blândețe­­lor—nu voesc prin asemenea angagja­­ment să submine cea părută, sau mai bine,­­lis­tarisească a unora — amici­ția de care se bucura. Cu permisiunea Stima! Dvoastre Domnule Redactor! eu mă încumet a face pe scrietoriul evenimentelor­­ zilnice dela noi, încât însă nu voiu fi obiectiv, în care rătăcire ușor pot căde, căci sum mai dedat a ține de coarnele plugului tras de cei patru boi, și a’l direge ca să’mi țipe breazda după placul meu, care la timpul său să’mi deie materialul necesar, ca să nutresc leneșii și sburdații din țeară — decât să mă sciu bine asta a scrie pentru publicul român — mă rog a nu fi tim­brat de mai content și periculos causei române, căci bunăvoință este, dar poate că-mi lipsesce cultura socială, carea la un plugariu o raritate. Comuna noastră este cea mai mare după Arad, și stă în nemijlocită a­­propiere de Pecica­ maghiară; ea numeră deja 4—5000 suflete, mai toți Români; are o inteligență frumoasă desfășiată în două partide stătătoare: din am­bii cumnați cei doi notari comunali, unul cu mai multă cualificațiune decât celalalt; că a absolvat 8 clase gimnasiale e Român, eare celalalt Sârb cu trup cu suflet; însă îi place a se numi Român fiind­că trăeșce de pe spatele Românului; ea are doi preoți români și al treilea e pseudo-român, are patru învățători dintre cari unul eară e Sârb, și numai după ofi­ciul ce îl poată e Român; are un jude reg, și un advocat român are și nesce tineri aplicați pe la erariu și județ, are meseriași și industrieși. Dacă aceștia ar trăi în armonia ce cugetați Domnule Redactare? au n’am fi noi trainici? nu ar prospera causa națională, nu ar ave și soartea noastră a plugarilor o altă direcțiune, care ne-ar împăca pe toți, câți cârtim pentru neajunsuri? așa e! însă înțe­lepții noștrii trăesc pentru sine nu­mai, pentru aceea nici nu’i mirare­­ că trăim anapoda,și nu ne putem svâr­­coli din ghiarele nepotismului. Se țin la noi adese­ori adunări comunale pentru pregătirea unor afa­ceri, ce sunt de lipsă la segregarea ce ne stă înainte; ele se termină cu sfada și cu amenințări și chiar din partea inteligenților. Așa se ținu în vara a. c. o adunare la comună, și ce să ve­li ? Notariul sârb apucă a dăscăli bine pe unul dintre preoții noștrii pentru că nu ’l-a părtinit în propunerea sa cea mare, preotul încă i-a spus pănă și facultatea scientifică ce a absolvit. Sârbul după ce acesta vă­lu că toți sciț, că „buchiăritul“ este facultatea scientifică a lui, — se mai opri din capul preotului nostru și fugi ca tu­netul, din mijlocul tumultului, de aci p’a escat­ură mare între aceste două persoane, care s’a terminat, spre mare datină a noastră; căci preotul acasă pe notariu, și acesta prin oamenii săi pe preot, la locul competent; cel dintâiu fu acuzat pentru manipularea rea a banilor încurși din arenda pă­mânturilor tăiate din pasc și desti­nați pentru fondul școlar gr. orient, român, autoritatea comitatensă ordi­nând cercetarea causei — după ce s'a convins, că notariul nostru n’a accen­tuat precis în protocolul luat în cor­pul representativ și anume „pentru înființarea unei școli superioare con­fesionale române“ ci pentru înființa­rea unei școli „superioare“ îndată­ a ordinat ținerea sub secvestru a aces­tei arende, pănă se va convinge des­pre numărul celorlalți locuitori, ca așa după proporțiunea averei lor să li se facă și lor parte din această arendă; se vorbesce din capul locului că aproape la o mie floreni vom fi si­liți a-i plăti descaunare pe partea lor. Dacă notariul naibei avea intenți­­une bună, sau­­ lasă o altă pregătire nu numai o câta buhaie, — concipia protocolul la dorința representațiunei, și atunci nu’i era teamă de desdaunare, nici când. Ce cugetați domnule Redactor? dacă această­ „smintă de peană“ numai preste vre­o 10 ani venia la cunos­­cința vice-comitelui — școala noastră trebuia să desdauneze pe celelalte con­fesiuni cu o sumă de cel puțin 4 până în 5000 fl. v. a., căci noi mai ușu­­fructuam acele pământuri vr’o 3—4 ani, care nedispunând noi de o așa sumă, căci banii toți îi băgăm în e­­dificiile școlare — ei străinii ne o­­cupau edificiile și de­sigur remâneam fără de școli și atunci cred că ne aflam mai rău de­cât în Siberia! Când la anul 1873 —­­ am scos limba sârbească din biserică — cuge­tam că vom respira mai liber nesciind că cangrena­­ și-a băgat rădăcinile adânc în massa poporului român, atunci ne mergea treaba bine în trebile co­munale, căci aveam pe al treilea no­tariu pe Filimon, carele era Român verde, însă norocul cel slab al nostru, căci și pe acesta Sârbul naibei prin ruda s­a cea lungă din Arad și prin pre­­tinii săi maghiari — îl scoc­orî din post. Omul acesta dinpreună cu cei doi Sârbi aduseră treaba acolo, de la alegerea membrilor în congregațiunea comitatensă din acest timp, nu ale­seră harem pe dl jude reg., carele e Român bun, ci pe un Maghiar adecă­­ pe adjunctul pretorial din vecina co­mună Pecica maghiară. Era bine ca cei din fruntea co­munei să se consulteze cu întreaga inte­ligență română despre persoanele ale­­gânde, cum aud, că fac Ungurii în co­muna vecină! Un alt rău, care bântuie comuna noastră e împrumutul, care singura­ticii oamenii l’au luat dela fondurile comune din Arad, care împrumut a crescut pănă la cifra de circa o sută mii floreni. în Comuna noastră acest împrumut îl iau oamenii la îndemnul celuialalt Sârb, care deși mănâncă pita românească, în continuu îndeamnă oamenii să ia bani dela Arad, cu lipsă și fără de lipsă,­­zicândule, că perceutul e mic, la ce oamenii lăco­­mesc, cu cestia ei mai mult ’și strică decât ’și folosesc, căci străinii totuși încap pe averile noastre, ai noștrii cu împrumutul în mână nu sciu ce fac? ce nu fac ? destul că străinii pun mâna pe­­ zi ce merge pe averile noastre făcând dintre ai noștri mulți proletari ,fic oa­menii noștri la îndemnul sârbului, voiu împrumuta și eu bani, voi cumpera cutareva moșia cu ei sau îi voi da altror oameni cu percent mai mare“, însă sărmanul plugariu, urît se înșela prin așa împrumut căci ia din bani așii, ia mâne, plătesce contribuția, în­soară, mărită, pune pomană, mai cum­pără și haine bune, care aceste din urma patru categorii de spese storc o sumă însemnată despre spatele plu­­gariului, în urma vece că nici bani n’are, dar nici moșie nu ’și-a cumperat; dacă el nu împrumuta bani, mărita, însura, punea pomană mai pe sărăcie și umbla în haine mai slabe, era ave­rea lui așa scutită de datorii și ese­­cuțiuni, am aușlit oameni văierânduse „Vai de n’ași fi luată împrumutul căci anii sunt răi și nu pot plăti“. Interesul Sârbului nostru de a în­­demna oamenii la luarea de împrumu­tu este altul, decât cei 5 fi. v. a. după sută pentru facerea scriptelor, ce i se poftesc la luarea împrumutului, altul dintre inteligenți nu se angagiază la facerea acestor scrisori, pentru că n’în­­ lis­se să îndatoreze oameni, adecă ei le doresc binele. Ce face Șerbul nostru de’și capătă clienți ? în cele 3­­ zile din săptămână, în care se ține piață de săptămână ese în piață și provoacă pe unii și pe alții, ca să ieie înprumut, căci Epi­­tropia din Arad chiar acum ține șe­dință, ca să acoarde împrumuturi, — oamenii ’1 ascultă! De ar sei ! — progresa cu prun­cuții noștri în școală precum fuge’după clienți prin praț în carele de prele­gere, atunci am vede prunci cu pro­gres eșind din școala D-sale, am vede și am ave cântăreți destui, dar așa n’avem un plugariu — afară de acei doi clopotari — cari se cânte glasu­rile în strană, precum aceștia cântau în comunele vecine. Făcuta omul acesta mai multe întru detrimentul învățământului pen­tru care fapte în anii trecuți, de 160 oameni a fost acusat la consistoriul Aradan, însă resultatul acusei nici pănă a­zi nu se scie. Aveam speranțe vii, că prin ve­nirea preotului acestui nou în comună — capul hidrei adecă, liga triumvirală a Șerbilor noștri se va sparge, însă vedem că suntem tot în timpul trecut nu cumva să ne înșelăm și în aceasta persoană? ca director local nu seiu vede ceea ce se întâmplă în școala Sârbului prin ocupațiunea lui cu cli­enții în oarele de prelegere ? G___ ___ și p__1 sunt deci omnipotenții comunelor noastre; ei nu­mai cunosc causa națională pentru că sunt uneltele Maghiarilor, cari la unul dintre aceștia, s’a băgat pănă și după masă, apoi pe G............dacă’l ajunge vre­o nevoe, ruda din Arad pe lângă toată necapacitatea lui ’l absolvează. Un ‘plugariu. Varietăți. * (Societatea de lectură „Andreiu Șaguna“) va ține Sâm­bătă în 29 Noemvre st. v. ședință pu­blică în memoria Marelui Archipăstor Andreiu, în sala cea mare a „semi­­nariului andreian.“ începutul la 7 oare seara. PROGRAMĂ: 1. „Cuvântare ocasională“, rostită de Nicolau Borza, cl. curs. III. 2. „ Ursita mea“, d­or a voci băr­­bătesci compus de G. B. Stepha­ne­s­c­u, esecutată de d­orul societăței. 3. „însemnătatea limbei, — în spe­cial la poporul român“, disertațiune de I. Șan­dor, cl. curs. III. 4. „Vespasian și Papinian“, dialog de I. N­e­g­r­u­z­z­i, rostit de V. D­o­m­ș­a, cl. curs. II și X. Pinciu, cl. curs. I. 5. „Barcarola venețiană“, tradu­cere — și „Copilul“, poesie de D. B 0- 1 i­n­t­i­n­e a­ntț musică de Flechten­macher, cântată solo de V. B­0- 1­o­g­a, cl. curs. lip acompaniat pe Piano­ Forte. 6. „încât putem judeca infernul unui om după esterior“, disertațiune de R. F­u­r­d­u­i­u , cl. curs. III. 7. „ Odă la statua lui Mih­aiu Vi­teazul“, poesie de V. Alesandri, declamată de I. Mi­cu, pl. curs. II. 8. „Cântec ostășesc“, d­or a voci bărbătesci de G. M. Stephanescu, esecutat de dhorul societăței. * (Denumire). La tabla reg. u. din Budapesta prin resoluțiune preaînaltă s’a denumit jude suplinitoriu Dr. Atanasie M. Marienescu, jude la tribunalul reg. din Timișoara. * (Convocare). Subscrișii, prin aceasta ’și­ iau voia, a conchiema adu­narea generală a despărțământu­lui VI, al „ Asociațiunei transilvane, pentru literatura și cultura poporului român“ pe 10 J Decemvre 1880 st. n.. *) Din punct de vedere confesional este în drept. Ca se fim înțeleși, uniții cu pa­­piștii în credință sânt una. Ritul e un vest­ment, care îl pot schimba ori­când­ cre­dința este esența, și ei cred­end în papa infalibile pentru ce se nu se indentifice cu toate ale papiștilor? Nu împărtășim dar’ mirarea d-lui coresp. Ordinariatul din Blaj, ca un Ordinariat catolic, este numai Conse­cv­ent, dacă spriginesce pe cei de o cre­dință cu dânsul. Red. *) Dar a cui?

Next