Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-11-25 / nr. 139
TELEGRAFUL ROMAN. 557 Păn’ bine de curând parochia aceasta abia numera 4—5 credincioși, cari aveau parochul lor, bisericuța lor și departe de a le plesni prin cap se facă vre-o oposiție, marei majorități dacă nu voiu se știe comunei bisericesci întregi greco-orientale. în timpul din urmă s’au așezat aici pe nesimțite o mulțime de meseriași stranii, pe cari noi ca toleranții am primit bucuros sau mai bine zis de voe, nevoe în sinul nostru. Aceștia se înmulțesc pe li ce merge și dacă ei ar fi Români nu ne ar pare rău, fie ei de orice confessiune. Sunt însă toți străini, de naționalitate Maghiari, Nemți, Poloni etc., și mai toți aparțin confesiunei romanocatolice. Cum a înțeles decanul din Sibiiu, că în Săliște are credincioși romanocatolici numaidecât a întrevenit la ordinariatul din Blaj cu o rugare, ca să binevoiască a concede, ca preotul romano - catolic din Orlat se poată veni și să funcționeze în biserica greco-catolică pentru credincioșii sei. Măritul Ordinariat s’a îndurat prea grațios a face pe voia decanului din Sibiiu și astăzi bietul paroch gr.cat. trebue să se uite cum celebrează servițiul din vin în biserica română făcută de Românii greco-orientali. Despre toate cele descrise pănă acum noi nu putem fără să compătimim comportarea ordinariatului, care identifică în un mod cu totul contrar pradei bisericei orientale interesele bisericei și națiunei române cu cele ale romano-catolicilor *) Până aci însă nu e nimica. Cele ce urmează ne vor arăta în mod eminent urmările acestui amestec. Meseriașii romano - catolici pretind, ca să se facă o colectă și ei se repareze biserica greco-catolică. Preotul în cazul acesta nu a cedat dar ei departe de a se fi lăsat de planul lor, ci pretind, ca se li se conceadă în o parte a cimiteriului se și facă ei o capelă. Numai atâta ne trebue. Capela la moment să va zidi, preste vre-o 2 ani vom căpăta un administrator al parohiei romano-catolice. Cu atâta nu va fi destul. Ei rom,catolicii au deja acum copii, cari frecventează școala noastră greco - orientală. Atunci vor pretinde din alediul comunei și pentru ei capta de întreținere — ba poate statul iubindune și voind să ne cruțe (?) de cheltueli va înființa o școală de stat, oamenii noștrii unii încă vor trimite copii la școala cea maghiară sau nemțască și eată, că pericolul din punct de vedere național românesc e foarte evident și pănă a nu se realisa aceste dorințe ale romano - catolicilor ar trebui, ca Măritul Ordinariat din Blaj să ia disposițiuni în favorul parochiei gr. cat, și chiar și in favorul românismului, care e amenințat în modul arătat mai sus. Să nu creada deci frații gr. cat., că prin aceste corespondențe am voi să-i superăm, Doamne păzesce, ei nu sunt nici că pot fi periculoși pentru noi, precum nici noi pentru ei, pentru că toți suntem fiii ai unei mame și vina nu e a noastră* dacă soartea nea persecutat și în punctul acesta, aducând între noi desbinarea religioasă. Să ne aperăm însă de inimicul comun al nostru, de romano-catolicism, detorința noastră de români fiream de ori ce confesiune. Atrag în privința aceasta chiar și atențiunea autorităților comunale și oficiului politic, precum și mai mult a comitetului parochial gr. or. din loc. în cestiunea aceasta cu permisiunea On. redacțiuni sper că voiu reveni. Pedicarom. (Cott. Aradului) 16 Noemvre 1880. Pănă în moment am așteptat cu nerăbdare, ca cineva din frumoasa noastră inteligență din loc se’și ia condeiul în mână, și să se angagieze pentru descrierea fidelă a evenemintelor, cari pe la noi nu arareori se petrec, și a căror urmări bântue viața noastră politică națională, ba chiar și cea bisericească. Văd însă că stimata noastră inteligență declină de la sine acest angagjament, poate pentru că unii din ea sunt ursitorii neînțelegerilor, eare cei nepreocupați trăind cu duhul blândețelor—nu voesc prin asemenea angagjament să submine cea părută, sau mai bine,listarisească a unora — amiciția de care se bucura. Cu permisiunea Stima! Dvoastre Domnule Redactor! eu mă încumet a face pe scrietoriul evenimentelor zilnice dela noi, încât însă nu voiu fi obiectiv, în care rătăcire ușor pot căde, căci sum mai dedat a ține de coarnele plugului tras de cei patru boi, și a’l direge ca să’mi țipe breazda după placul meu, care la timpul său să’mi deie materialul necesar, ca să nutresc leneșii și sburdații din țeară — decât să mă sciu bine asta a scrie pentru publicul român — mă rog a nu fi timbrat de mai content și periculos causei române, căci bunăvoință este, dar poate că-mi lipsesce cultura socială, carea la un plugariu o raritate. Comuna noastră este cea mai mare după Arad, și stă în nemijlocită apropiere de Pecica maghiară; ea numeră deja 4—5000 suflete, mai toți Români; are o inteligență frumoasă desfășiată în două partide stătătoare: din ambii cumnați cei doi notari comunali, unul cu mai multă cualificațiune decât celalalt; că a absolvat 8 clase gimnasiale e Român, eare celalalt Sârb cu trup cu suflet; însă îi place a se numi Român fiindcă trăeșce de pe spatele Românului; ea are doi preoți români și al treilea e pseudo-român, are patru învățători dintre cari unul eară e Sârb, și numai după oficiul ce îl poată e Român; are un jude reg, și un advocat român are și nesce tineri aplicați pe la erariu și județ, are meseriași și industrieși. Dacă aceștia ar trăi în armonia ce cugetați Domnule Redactare? au n’am fi noi trainici? nu ar prospera causa națională, nu ar ave și soartea noastră a plugarilor o altă direcțiune, care ne-ar împăca pe toți, câți cârtim pentru neajunsuri? așa e! însă înțelepții noștrii trăesc pentru sine numai, pentru aceea nici nu’i mirare că trăim anapoda,și nu ne putem svârcoli din ghiarele nepotismului. Se țin la noi adeseori adunări comunale pentru pregătirea unor afaceri, ce sunt de lipsă la segregarea ce ne stă înainte; ele se termină cu sfada și cu amenințări și chiar din partea inteligenților. Așa se ținu în vara a. c. o adunare la comună, și ce să veli ? Notariul sârb apucă a dăscăli bine pe unul dintre preoții noștrii pentru că nu ’l-a părtinit în propunerea sa cea mare, preotul încă i-a spus pănă și facultatea scientifică ce a absolvit. Sârbul după ce acesta vălu că toți sciț, că „buchiăritul“ este facultatea scientifică a lui, — se mai opri din capul preotului nostru și fugi ca tunetul, din mijlocul tumultului, de aci p’a escatură mare între aceste două persoane, care s’a terminat, spre mare datină a noastră; căci preotul acasă pe notariu, și acesta prin oamenii săi pe preot, la locul competent; cel dintâiu fu acuzat pentru manipularea rea a banilor încurși din arenda pământurilor tăiate din pasc și destinați pentru fondul școlar gr. orient, român, autoritatea comitatensă ordinând cercetarea causei — după ce s'a convins, că notariul nostru n’a accentuat precis în protocolul luat în corpul representativ și anume „pentru înființarea unei școli superioare confesionale române“ ci pentru înființarea unei școli „superioare“ îndată a ordinat ținerea sub secvestru a acestei arende, pănă se va convinge despre numărul celorlalți locuitori, ca așa după proporțiunea averei lor să li se facă și lor parte din această arendă; se vorbesce din capul locului că aproape la o mie floreni vom fi siliți a-i plăti descaunare pe partea lor. Dacă notariul naibei avea intențiune bună, sau lasă o altă pregătire nu numai o câta buhaie, — concipia protocolul la dorința representațiunei, și atunci nu’i era teamă de desdaunare, nici când. Ce cugetați domnule Redactor? dacă această „smintă de peană“ numai preste vreo 10 ani venia la cunoscința vice-comitelui — școala noastră trebuia să desdauneze pe celelalte confesiuni cu o sumă de cel puțin 4 până în 5000 fl. v. a., căci noi mai ușufructuam acele pământuri vr’o 3—4 ani, care nedispunând noi de o așa sumă, căci banii toți îi băgăm în edificiile școlare — ei străinii ne ocupau edificiile și desigur remâneam fără de școli și atunci cred că ne aflam mai rău decât în Siberia! Când la anul 1873 — am scos limba sârbească din biserică — cugetam că vom respira mai liber nesciind că cangrena și-a băgat rădăcinile adânc în massa poporului român, atunci ne mergea treaba bine în trebile comunale, căci aveam pe al treilea notariu pe Filimon, carele era Român verde, însă norocul cel slab al nostru, căci și pe acesta Sârbul naibei prin ruda sa cea lungă din Arad și prin pretinii săi maghiari — îl scocorî din post. Omul acesta dinpreună cu cei doi Sârbi aduseră treaba acolo, de la alegerea membrilor în congregațiunea comitatensă din acest timp, nu aleseră harem pe dl jude reg., carele e Român bun, ci pe un Maghiar adecă pe adjunctul pretorial din vecina comună Pecica maghiară. Era bine ca cei din fruntea comunei să se consulteze cu întreaga inteligență română despre persoanele alegânde, cum aud, că fac Ungurii în comuna vecină! Un alt rău, care bântuie comuna noastră e împrumutul, care singuraticii oamenii l’au luat dela fondurile comune din Arad, care împrumut a crescut pănă la cifra de circa o sută mii floreni. în Comuna noastră acest împrumut îl iau oamenii la îndemnul celuialalt Sârb, care deși mănâncă pita românească, în continuu îndeamnă oamenii să ia bani dela Arad, cu lipsă și fără de lipsă,zicândule, că perceutul e mic, la ce oamenii lăcomesc, cu cestia ei mai mult ’și strică decât ’și folosesc, căci străinii totuși încap pe averile noastre, ai noștrii cu împrumutul în mână nu sciu ce fac? ce nu fac ? destul că străinii pun mâna pe zi ce merge pe averile noastre făcând dintre ai noștri mulți proletari ,fic oamenii noștri la îndemnul sârbului, voiu împrumuta și eu bani, voi cumpera cutareva moșia cu ei sau îi voi da altror oameni cu percent mai mare“, însă sărmanul plugariu, urît se înșela prin așa împrumut căci ia din bani așii, ia mâne, plătesce contribuția, însoară, mărită, pune pomană, mai cumpără și haine bune, care aceste din urma patru categorii de spese storc o sumă însemnată despre spatele plugariului, în urma vece că nici bani n’are, dar nici moșie nu ’și-a cumperat; dacă el nu împrumuta bani, mărita, însura, punea pomană mai pe sărăcie și umbla în haine mai slabe, era averea lui așa scutită de datorii și esecuțiuni, am aușlit oameni văierânduse „Vai de n’ași fi luată împrumutul căci anii sunt răi și nu pot plăti“. Interesul Sârbului nostru de a îndemna oamenii la luarea de împrumutu este altul, decât cei 5 fi. v. a. după sută pentru facerea scriptelor, ce i se poftesc la luarea împrumutului, altul dintre inteligenți nu se angagiază la facerea acestor scrisori, pentru că n’în lisse să îndatoreze oameni, adecă ei le doresc binele. Ce face Șerbul nostru de’și capătă clienți ? în cele 3 zile din săptămână, în care se ține piață de săptămână ese în piață și provoacă pe unii și pe alții, ca să ieie înprumut, căci Epitropia din Arad chiar acum ține ședință, ca să acoarde împrumuturi, — oamenii ’1 ascultă! De ar sei ! — progresa cu pruncuții noștri în școală precum fuge’după clienți prin praț în carele de prelegere, atunci am vede prunci cu progres eșind din școala D-sale, am vede și am ave cântăreți destui, dar așa n’avem un plugariu — afară de acei doi clopotari — cari se cânte glasurile în strană, precum aceștia cântau în comunele vecine. Făcuta omul acesta mai multe întru detrimentul învățământului pentru care fapte în anii trecuți, de 160 oameni a fost acusat la consistoriul Aradan, însă resultatul acusei nici pănă azi nu se scie. Aveam speranțe vii, că prin venirea preotului acestui nou în comună — capul hidrei adecă, liga triumvirală a Șerbilor noștri se va sparge, însă vedem că suntem tot în timpul trecut nu cumva să ne înșelăm și în aceasta persoană? ca director local nu seiu vede ceea ce se întâmplă în școala Sârbului prin ocupațiunea lui cu clienții în oarele de prelegere ? G___ ___ și p__1 sunt deci omnipotenții comunelor noastre; ei numai cunosc causa națională pentru că sunt uneltele Maghiarilor, cari la unul dintre aceștia, s’a băgat pănă și după masă, apoi pe G............dacă’l ajunge vreo nevoe, ruda din Arad pe lângă toată necapacitatea lui ’l absolvează. Un ‘plugariu. Varietăți. * (Societatea de lectură „Andreiu Șaguna“) va ține Sâmbătă în 29 Noemvre st. v. ședință publică în memoria Marelui Archipăstor Andreiu, în sala cea mare a „seminariului andreian.“ începutul la 7 oare seara. PROGRAMĂ: 1. „Cuvântare ocasională“, rostită de Nicolau Borza, cl. curs. III. 2. „ Ursita mea“, dor a voci bărbătesci compus de G. B. Stephanescu, esecutată de dorul societăței. 3. „însemnătatea limbei, — în special la poporul român“, disertațiune de I. Șandor, cl. curs. III. 4. „Vespasian și Papinian“, dialog de I. Negruzzi, rostit de V. Domșa, cl. curs. II și X. Pinciu, cl. curs. I. 5. „Barcarola venețiană“, traducere — și „Copilul“, poesie de D. B 0- 1 intine antț musică de Flechtenmacher, cântată solo de V. B0- 1oga, cl. curs. lip acompaniat pe Piano Forte. 6. „încât putem judeca infernul unui om după esterior“, disertațiune de R. Furduiu , cl. curs. III. 7. „ Odă la statua lui Mihaiu Viteazul“, poesie de V. Alesandri, declamată de I. Micu, pl. curs. II. 8. „Cântec ostășesc“, dor a voci bărbătesci de G. M. Stephanescu, esecutat de dhorul societăței. * (Denumire). La tabla reg. u. din Budapesta prin resoluțiune preaînaltă s’a denumit jude suplinitoriu Dr. Atanasie M. Marienescu, jude la tribunalul reg. din Timișoara. * (Convocare). Subscrișii, prin aceasta ’și iau voia, a conchiema adunarea generală a despărțământului VI, al „ Asociațiunei transilvane, pentru literatura și cultura poporului român“ pe 10 J Decemvre 1880 st. n.. *) Din punct de vedere confesional este în drept. Ca se fim înțeleși, uniții cu papiștii în credință sânt una. Ritul e un vestment, care îl pot schimba oricând credința este esența, și ei credend în papa infalibile pentru ce se nu se indentifice cu toate ale papiștilor? Nu împărtășim dar’ mirarea d-lui coresp. Ordinariatul din Blaj, ca un Ordinariat catolic, este numai Consecvent, dacă spriginesce pe cei de o credință cu dânsul. Red. *) Dar a cui?