Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-06-10 / nr. 66
TELEGRAFUL ROMAN. 263 îmi permit a mé esprima liber, fără de a me e spune acasei, că nu ași participa foarte la nenorocirea celor de o credință cu mine; una nu eschide pe cealaltă, cu atât mai puțin, că după părerea mea invasiunea în masă nu poate fi dorință Evreilor din propriul lor interes. Dară eu n’ași ținea invasiunea corectă nici din interesul iudaismului unguresc, căci ori și ce s’arlice despre relațiunile economice ale Ungariei, aici câștigul nu e tocmai așa înlesnit. Relațiunile noastre economice nu sunt de natură ca aceia, cari vin aci fără avere, cari nu cunosc relațiunile de aci, nu cunosc limba noastră, ori cât de sârguincioși vor fi ei să se poată susține ușor. (O voce în stânga: Göbel nu e de părerea aceasta.) în această privință nu e nici o deosebire între Jidovi și Creștini. Noi vedem cât de mulți Jidovi din comitatele din Ungaria de sus emigreză împreună cu mulți creștini la America pentru că ei aici trebuie să se lupte cu lipsa și miseria și de altă parte trebuie să-și caute basa existenței lor. Deci eu nu țin invasiunea în masă nici în interesul jidovilor unguresci. Legislativa a exprimat emanciparea politică în mod hotărît și astfel și a împlinit datorința către omenire, însă emanciparea socială nu se poate decreta. Aceasta depinde de la împregiurarea că Jidovii în Ungaria se se absoarbă de tot în Maghiarism și se lucre în spiritul lui alături cu ceilalți cetățeni ai acestei patrii (Aprobare). La aceasta se lucră de ani încoace și cine a observat nepreocupat tendințele de natura aceasta ale Jidovilor din anii din urmă se poate exprima cu cea mai mare recunoscință. (O voce în stânga estremă. Ei se germanisează). Aceasta nu este adevărat, într’o prelegere ținută acum de curând în Academie s’a dovedit că în capitală tocmai Jidovii sunt acel element care se maghiarisează în măsura cea mai mare (Aprobare), ei sunt care lucră pe terenul științei unguresci, al artei, presei și literaturei peste tot cu cel mai strălucit succes. Așadară ceea ce am zis eu este adeverat. (Aprobare.) Problema amintită de mine nu așa ușoară căci în ținutul de sus ale țărei sunt mulți Jidovi cari nu numai nu se maghiarisează — pentrucă e o suposițiune foarte rătăcită a d. dep. cari cred că acei Jidovi din Ungaria de sus așa numiți ortodocși nu se maghiarisează cum a susținut D. dep. Hermann. Din contră cine cunoaște ținuturile superioare, cine cunoașce comitatul Bihorului, Szabolcsului (Proteste în stânga estremă, strigăte Saroș, Maramureș). D. deputat Hermann a zis că ortodocșii nu să maghiarisează, dacă el vorbesce de ortodocși trebue se pomenesc astfel de comitate unde ortodocși sunt mulți la numer. Dacă D. Hermann ar fi zis că ortodocșii comitatului Șaroș nu se maghiarisează atunci ași fi răspuns de ași fi putut, de nu aș fi tăcut, însă el a vorbit în general despre ortodocși la ceea ce eufie că în comitatele Bihorului și Szatmarelui unde sunt așa de mulți ortodocși aceștia sunt astfel de Maghiari încât abia ’i cunosci că sunt Jidovi (Aplause.) De aceea dată trebue să apărăm pe ortodoși și din alt punct de vedere. Căci în timpul mai recent s’a născocit nizuința, a împărți jidovimea în două părți. Mulți diic Neologii sunt modești, oameni deștepți și patrioți buni, numai ortodoșii nu sunt. Eu pot respunde la aceasta, că acești membrii ai onoratei case, cari au fost membrii și înainte cu 12 ani, știu mai bine că eu l- am atras atențiunea asupra pericolelor cari să nasc, dacă guvernul și legislativa ar sprijini năsuințele ortodocșilor, progresul acestora în cultură și școală și apucăturile îngrijitorilor lor. Eu am amintit atunci de relele acele, am remas însă în minoritate și tocmai onorații membrii ai acestei partide (arătând în stânga) înălțau atunci vocea pentru ortodocși sub titlul că ei susțin libertatea religiunei. (Strigăte în stânga extremă: Jókai). Atunci să produse o rătăcire care mai durează încă și astăzi, între ortodocși și neologi eu nu cunosc nici o diferență confesională și religioasa. Este numai o diferență în cultură și între acea ținere morțișe la singuraticele ceremonii precum e o astfel de diferență intre catolicii ortodocși și catolicii indiferenți. (Proteste și neliniște în stânga extremă. Să audim!) Onorată casă! Eu putut aduce toate acestea pe tapet, deoarece m’am putut provoca la aceea împregiurare că eu am vorbit despre aceste lucruri cu zece ani înainte; nu se poate zice de aceea, că eu judec preocupat în cestiune, căci mie mi-au oferit ortodocșii în 1869 în capitală un șarivari tocmai în acel timp, când ei au arangjat un conduct de facte în onoarea unui alt membru. (Strigate din stânga extremă: Jókai; din dreapta: Zsedănyi). Totuși am ținut de necesar să desvălesc cestiunea, pentru că să prea fac multe provocări la Talmud. Acelor doi vorbitori, cari sunt singurii contravorbitori ai acestei direcțiuni, le place, să se provoace la opul unui așa numit învățat german (Victor Istoczy strigă: El este profesor la universitatea din Praga. — Ilaritate!) Mauriciu Wahrman: — unui profesor de universitate din Praga și așa numit învățat (Ilaritate). în escelentul său oip „der Talmud-Jude“ se cuprinde tot, ce s’a z is contra Talmudului, și contra acelor jidovi, cari se țin de el. Ce preț trebue să punem pe scrierile unui așa numit învățat și profesor din Praga dacă să poate provoca cineva la scrierile a 10, 20, 100 de scriitori cu dreptul, de a face diferite deducțiuni, voiu documenta mai mult cu aceea că voiu ceti onoratei case — poate că va interesa pe an casă — unele din scrierile acelui profesor, în cartea sa „Antichrist“, care a apărut în anul 1875, acest profesor (Victor Istoczy: învățat. Ilaritate!) Mauriciu Wahrman. Conced, că e învățat, el a scris despre protestantism următoarele: „Unde își pune protestantismul piciorul, iarba se uscă, goliciunea spirituală, selbătăcirea moravurilor, nemângâere grozavă a inimilor sânt fructele lui; un protestant care trăeșce după receptele lui Luther e un monstru. Vandalismul și Protestantismul sunt noțiuni identice. (Mișcare îndelungată. Strigăte: Binevoiți a traduce în unguresce! Nu e de lipsă!) Eu nu traduc, D voastră ați priceput și fără de traducere, și poate s’ar afla cineva să (Lică că am tradus fals. (Larmă în stânga extremă.) La pagina 79 a acestei cărți (sunt așa de liber și mă provoc la pagină, pentru ca aceia pe cari poate i interesează, să caute și să poată controla corectitatea citatelor mele) serice următoarele: E vorba de America: „Cetitorii, cari mai pot cugeta cât de puțin, de vreau să se convingă, întrucât acei oameni, cari se numiau reformatori au fost morali și au propagat învățături suportabile, să binevoiască a răsfoi istoria reformațiunei a D. de Döllinger. Protestanții iubitori de onestitate, de cari în țeara noastră nu sunt tocma puțini, se vor întoarce cu dispreț dela așa numitele lor biserici de pănă acum , când vor esperia, ce ticăloși au fost aceia, cari au dat nastere protestantismului (Mișcare).“ Mă rog de ertare dacă citând am întrebuințat rău libertatea mea de vorbire, însă după observarea făcută de curând din partea D. Președinte, nu voiu mai cita nimic mai mult din opul unui bărbat, la care s’a provocat cineva aci când să vorbește de cestiunea jidovească. Onorată casă între astfel de împregiurări eu din parte’mi pot afla liniștire numai în declarațiunea comisiunei petiționare și potlice că această întrebare nu poate avea drept consecvență necesitatea unor măsuri legislative. Mai întâiu și mai întâiu din causa că, după cum am zis, nu e de dorit și, după cum a e spus lucrul onor, raportor al comisiunei, legile de incolat dau destulă garanție comunei și a locuitorilor. Dar și pentru aceea nu e necesitate de măsuri legislatorice pentru că — trebue se repetez că am avut onoarea să suțin intr’alt loc, — pentru că Jidovii ruși până acum nau venit încă și nu s’au staționat încă aci, pentru că nici ei nici alții n’au intențiunea de a face aceasta, că prin urmare întrebarea n’are nici cea mai mică actualitate. Eu m’am provocat în conferența partidei liberale — foile au luat act despre aceasta și pot vorbi și aci — m’am provocat că pănă acum Jidovii ruși nu au apărut în țeară imigrând în mase. E posibil că singuratici și familii singuratice au venit dar în masă n’au venit (O voce din stânga extremă, în „Felvidéki Lapok s’a lis așa!) Voiu răspunde și la aceasta. Bine au scris cei de la „Felvidéki lapoku că jidovii ar fi venit; și atunci nu redactam eu, ci un D deputat colegă al meu, a cărui frate ocupă în acea cetate un oficiu foarte văzut administrativ. Ca răspuns pot țlice, că totul este o poesie și că acolo nu e nici măcar un Jidov rus. (Aprobare în dreapta.) Mă mir că se pune așa mare preț pe presă și pe veștile împrăștiate de diferitele foi (Ilaritate.) Repetez aceea ce alist. Ministru președinte, că aci peste tot nu se află nici un jidov rus, n’au venit aci, nu vrea nimenea se vină. îmi voiu lua libertatea se ilustrez aceasta. (S’aulim). Dacă fugarii ruși față cu cari am simțeminte călduroase, pe cari eu nu ași voi să-’i e spun unei morți sigure chiar dacă ar remâne cu totul isolați, cum era la timpul său, după revoluțiunea poloneză emigranții poloni, cum erau fugiții unguri după lupta de libertate a Ungariei (mare larmă și proteste energice în stânga extremă), de nu va îngriji nimenea de ei, atunci s’ar pute întâmpla foarte ușor — căci un fugit merge acolo unde poate se vină și aci. Dar tocma pentru Jidovii ruși să manifestează în toată Europa cea mai mare simpatie și însuflețire. (Proteste în stânga extremă.) Astăzi am cetit un apel în urma căruia s’a format un comitet în Paris — și nu sub influența Aliancei Israelite — (Protest în stânga extremă), un comitet în fruntea căruia este Victor Hugo, a cărui membrii sunt dintre cei mai străluciți, cei mai renumiți bărbați europeni în științe, arte și viața politică: Gambetta și alte 10—15 celebrități. Emeric Szalay. Acela încă a fost jidov! (ilaritate mare). Mauriciu Wahrmann Repetez, că se observă cea mai mare simpatie nu numai în cercul celor de confesiunea lor cu toate ca conced — și on, casa va afla ca este lucru firesc — că în măsură potențată și în cercul confesionalilor lor, în chipul acesta s’au adunat sume mari pentru îngrijirea și susținerea acestor sărmani fugiți. în această direcțiune s’a pus în lucrare o organisațiune, s’au făcut comitete cari sau însărcinat cu îngrirea și susținerea acestor nenorociți. Astfel de comitete s’au format în America, în London, Paris, Berlin și Viena. Toate acestea nu au alt scop, decât să especteze pe acești nenorociți, spre America, spre Canada. (Va urma.) Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“ Sibiiu, Iunie (Proces de Presă). Asupra procesului de presă pertractat la 3/15 iunie a. c. înaintea curților cu jurați din Sibiiu am atras atenția publicului în anul precedent al acestei foi. Dăm acum unele amănunte, despre cari credem că sânt de interes general. Junele Ioan Comșa din Zernesci, a petrecut mai mulți ani în România ca comerciant. în Bucuresci a făcut cunoscință cu o fetiță frumușică din Cohalm, care a crescut în un institut în Bucuresci. Ca toți tinerii ușurei, și Comșa se duce pre fată prin promisiuni că o va lua de soție. în anul 1880 vine Comșa la Zernesci și-și deschide o prăvălie în casele comunale. Crezând că i-a venit vremea să se însoare începe a-și căuta o soție cu stare. Dorința inimei i se implinesce, căci în 8 Noemvre 1880 se căsătoreșce cu o fetiță din o familie onestă din Tohanul vechiu. Cununia o a săvârșit P. Traian Mețian din Zernesci și încă după cum se opune, fără observarea formalităților recerute. în 6 Decemvre 1880 se presentează în Zernesci fetița din Cohalm cu 2 prunci, un băiat de mână și o băiată la pept, și pretinde a fi finanțata lui Comșa, cu care a avut și prunci, intentează proces lui Comșa și deoarece n’a avut documente suficiente, prin care să-și motiveze aserțiunile, judecătoria din Zernesci o a îndreptat la un advocat. Propria ei mărturisire. Bătrânul preot gr. cat. din Tohanul vechiu Pandrea a făcut arătare la vicariatul din Făgăraș, că la căsătoria lui Comșa din Zernesci nu s’au observat formalitățile recerute, nefăcându se vestirile în biserica miresei. Totodată însă ca edhou al marei indignațiuni produse în Zernesci și giur prin înșelarea unei fete și lăsarea ei pe strade cu 2 prunci în puterea ernei, P. Pandrea împreună cu locuitoriul din Tohan Nicolau Pop au trimis o corespondență la redacția „Observatoriului“ din Sibiu; în acea corespondență s’a espus cele ă spuse de noi aici în mod genuin. Pe baza acestei corespondențe redactorul „Observatorului “, Domnul George Bariț a făcut o nouă corespondență, întitulată „Un cal de bigamie.“ Prin această corespondență tinărul Comșa s’a simțit vătămat în onoarea sa, și intenta mai ântâiu proces domnului Barițiu pentru calomniare. Deoarece însă au fost trecut 3 luni de la publicare pănă la intentarea procesului, Domnul Barițiu a scăpat prin prescrierea dreptului, rămâind P. Pandrea și Nicolau Pop, ca unii ce au dat prilegiu la facerea acestei corespondențe prin informațiunile lor. Și deoarece P. Pandrea pentru adânci bătrânețe nu s’a putut presenta, pertractarea s’a făcut numai cu Nicolau Pop. Pertractarea a condus presidentul tribunalului Ormay, votanți erau Iurii Zweier și Herepei. Pe actor la representat adv. Arz v. Straussenburg, pe inctul profesoral dela facultatea de drepturi din loc Dr. Fölkl. Actorul prin producerea de documente dela stăpânii săi voise să-și documenteze purtarea, ca nevoind a mai cunoașce pe nefericita fată din Cohalm, și presentânduse ca model de virtute creștinească. Acusatul încă nu i-a rămas datoriu, căci s’a presentat și fidănțata dlui Comșa cu băiatul de mână „ca corpus delicti,“ și cu deosebire a făcut sensațiune mărturisirea P. Traian Mețian, asemenea chiemat ca martor din partea acuzatului. Conform mărturisirei P. Mețian după sosirea fetei la Zernești, Comșa chiemat înaintea oficiului parohial, a recunoscut pe băiat de al său și au făcut un