Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-06-10 / nr. 66

TELEGRAFUL ROMAN. 263 îmi permit a mé esprima liber, fără de a me e spune acasei, că nu ași par­ticipa foarte la nenorocirea celor de o credință cu mine; una nu eschide pe cealaltă, cu atât mai puțin, că după părerea mea invasiunea în masă nu poate fi dorință Evreilor din propriul lor interes. Dară eu n’ași ținea invasiunea corectă nici din interesul iudaismului unguresc, căci ori și ce s’ar­­lice despre relațiunile economice ale Un­gariei, aici câștigul nu e tocmai așa înlesnit. Relațiunile noastre econo­mice nu sunt de natură ca aceia, cari vin aci fără avere, cari nu cunosc re­lațiunile de aci, nu cunosc limba noa­stră, ori cât de sârguincioși vor fi ei să se poată susține ușor. (O voce în stânga: Göbel nu e de părerea aceasta.) în această privință nu e nici o deosebire între Jidovi și Creștini. Noi vedem cât de mulți Jidovi din comi­tatele din Ungaria de sus emigreză împreună cu mulți creștini la Ame­rica pentru că ei aici trebuie să se lupte cu lipsa și miseria și de altă parte trebuie să-­și caute basa existen­­ței lor. Deci eu nu țin invasiunea în masă nici în interesul jidovilor un­­guresci. Legislativa a exprimat emancipa­rea politică în mod hotărît și astfel și a împlinit datorința către omeni­re, însă emanciparea socială nu se poate decreta. Aceasta depinde de la împre­­giurarea că Jidovii în Ungaria se se absoarbă de tot în Maghiarism și se lucre în spiritul lui alături cu ceilalți cetățeni ai acestei patrii (Apro­bare). La aceasta se lucră de ani în­coace și cine a observat nepreocupat tendințele de natura aceasta ale Ji­dovilor din anii din urmă se poate exprima cu cea mai mare recunos­­cință. (O voce în stânga estremă. Ei se germanisează). Aceasta nu este adevărat, într’o prelegere ținută acum de curând în Academie s’a dovedit că în capitală tocmai Jidovii sunt acel element care se maghiarisează în măsura cea mai mare (Aprobare), ei sunt care lucră pe terenul științei unguresci, al artei, pre­sei și literaturei peste tot cu cel mai strălucit succes. Așa­dară ceea ce am­­ zis eu este adeverat. (Aprobare.) Problema amintită de mine nu așa ușoară căci în ținutul de sus al­e țărei sunt mulți Jidovi cari nu numai nu se maghiarisează — pentrucă e o suposițiune foarte rătăcită a d. dep. cari cred că acei Jidovi din Ungaria de sus așa numiți ortodocși nu se ma­ghiarisează cum a susținut D. dep. Hermann. Din contră cine cunoaște ți­nuturile superioare, cine cunoașce co­mitatul Bihorului, Szabolcsului (Proteste în stânga estremă, strigăte Saroș, Mara­­mureș). D. deputat Hermann a­­ zis că­­ ortodocșii nu să maghiarisează, dacă el vorbesce de ortodocși trebue se pomenesc astfel de comitate unde or­todocși sunt mulți la numer. Dacă D. Hermann ar fi­­ zis că or­todocșii comitatului Șaroș nu se ma­ghiarisează atunci ași fi răspuns de ași fi putut, de nu aș fi tăcut, însă el a vorbit în general despre ortodocși la ceea ce eu­­fie că în comitatele Bi­horului și Szatmarelui unde sunt așa de mulți ortodocși aceștia sunt astfel de Maghiari încât abia ’i cunosci că sunt Jidovi (Aplause.) De aceea dată trebue să apărăm pe ortodoși și din alt punct de ve­dere. Căci în timpul mai recent s’a născocit nizuința, a împărți jidovimea în două părți. Mulți diic Neologii sunt modești, oameni deștepți și patrioți buni, numai ortodoșii nu sunt. Eu pot respunde la aceasta, că acești membrii ai onoratei case, cari au fost mem­brii și înainte cu 12 ani, știu mai bine că eu l- am atras atențiunea asupra pericolelor cari să nasc, dacă gu­vernul și legislativa ar sprijini năsu­­ințele ortodocșilor, progresul acestora în cultură și școală și apucăturile în­­grijitorilor lor. Eu am amintit atunci de relele acele, am remas însă în minoritate și tocmai onorații membrii ai acestei partide (arătând în stânga) înălțau atunci vocea pentru ortodocși sub titlul că ei susțin libertatea religiunei. (Strigăte în stânga extremă: Jókai). Atunci să produse o rătăcire care mai durează încă și astăzi, între ortodocși și neologi eu nu cunosc nici o dife­rență confesională și religioasa. Este numai o diferență în cultură și între acea ținere morțișe la singuraticele ceremonii precum e o astfel de dife­rență intre catolicii ortodocși și cato­licii indiferenți. (Proteste și neliniște în stânga extremă. Să aud­im!) Onorată casă! Eu putut aduce toate acestea pe tapet, de­oare­ce m’am putut provoca la aceea împre­­giurare că eu am vorbit despre ace­ste lucruri cu­­ zece ani înainte; nu se poate­­ zice de aceea, că eu judec preocupat în cestiune, căci mie mi-au oferit ortodocșii în 1869 în capitală un șarivari tocmai în acel timp, când ei au arangjat un conduct de facte în onoarea unui alt membru. (Strigate din stânga extremă: Jókai; din dreapta: Zsedănyi). Totuși am ținut de necesar să desvălesc cestiunea, pentru că să prea fac multe provocări la Talmud. Ace­lor doi vorbitori, cari sunt singurii contravorbitori ai acestei direcțiuni, le place, să se provoace la opul unui așa numit învățat german (Victor Istoczy strigă: El este profesor la universitatea din Praga. — Ilaritate!) Mauriciu Wahrman: — unui pro­fesor de universitate din Praga și așa numit învățat (Ilaritate). în escelentul său oip „der Talmud-Jude“ se cu­prinde tot, ce s’a z is contra Talmudului, și contra acelor jidovi, cari se țin de el. Ce preț trebue să punem pe scrierile unui așa numit învățat și profesor din Praga dacă să poate pro­voca cineva la scrierile a 10, 20, 100 de scriitori cu dreptul, de a face di­ferite deducțiuni, voiu documenta mai mult cu aceea că voiu ceti onoratei case — poate că va interesa pe an­ casă — unele din scrierile acelui profesor, în cartea s­a „Antichrist“, care a apărut în anul 1875, acest profesor (Victor Istoczy: învățat. Ilaritate!) Mauriciu Wahrman. Conced, că e învățat, el a scris despre pro­testantism următoarele: „Unde își pune protestantismul piciorul, iarba se uscă, goliciunea spirituală, selbătăcirea mo­ravurilor, nemângâere grozavă a ini­milor sânt fructele lui; un protestant care trăeșce după receptele lui Luther e un monstru. Vandalismul și Prote­stantismul sunt noțiuni identice. (Miș­care îndelungată. Strigăte: Binevoiți a traduce în unguresce! Nu e de lipsă!) Eu nu traduc, D voastră ați pri­ceput și fără de traducere, și poate s’ar afla cine­va să (Lică că am tradus fals. (Larmă în stânga extremă.) La pagina 79 a acestei cărți (sunt așa de liber și mă provoc la pagină, pen­tru ca aceia pe cari poate i intere­sează, să caute și să poată controla corectitatea citatelor mele) se­­rice următoarele: E vorba de America: „Cetitorii, cari mai pot cugeta cât de puțin, de vreau să se convingă, întru­cât acei oameni, cari se numiau refor­matori au fost morali și au propagat învățături suportabile, să binevoiască a răsfoi istoria reformațiunei a D. de Döllinger. Protestanții iubitori de one­stitate, de cari în țeara noastră nu sunt tocma puțini, se vor întoarce cu dispreț dela așa numitele lor biserici de pănă acum , când vor esperia, ce ticăloși au fost aceia, cari au dat na­­stere protestantismului (Mișcare).“ Mă rog de ertare dacă citând am întrebuințat rău libertatea mea de vorbire, însă după observarea făcută de curând din partea D. Președinte, nu voiu mai cita nimic mai mult din opul unui bărbat, la care s’a provo­cat cineva aci când să vorbește de cestiunea jidovească. Onorată casă­ între astfel de îm­­pregiurări eu din parte’mi pot afla li­niștire numai în declarațiunea comi­­siunei petiționare și pot­­lice că acea­stă întrebare nu poate avea drept con­­secvență necesitatea unor măsuri le­gislative. Mai întâiu și mai întâiu din causa că, după cum am­­ zis, nu e de dorit și, după cum a e spus lucrul onor, raportor al comisiunei, legile de inco­­lat dau destulă garanție comunei și a locuitorilor. Dar și pentru aceea nu e necesi­tate de măsuri legislatorice pentru că — trebue se repetez că am avut onoa­rea să suțin intr’alt loc, — pentru că Jidovii ruși până acum nau venit încă și nu s’au staționat încă aci, pentru că nici ei nici alții n’au intențiunea de a face aceasta, că prin urmare întrebarea n’are nici cea mai mică actualitate. Eu m’am provocat în conferența partidei liberale — foile au luat act despre aceasta și pot vorbi și aci — m’am pro­vocat că pănă acum Jidovii ruși nu au apărut în țeară imigrând în mase. E posibil că singuratici și familii sin­guratice au venit dar în masă n’au venit (O voce din stânga extremă, în „Felvidéki Lapok­ s’a­­ lis așa!) Voiu răspunde și la aceasta. Bine au scris cei de la „Felvidéki lapoku că jidovii ar fi venit; și atunci nu redactam eu, ci un D­ deputat co­legă al meu, a cărui frate ocupă în acea cetate un oficiu foarte vă­zut administrativ. Ca răspuns pot țlice, că totul este o poesie și că acolo nu e nici măcar un Jidov rus. (Aprobare în dreapta.) Mă mir că se pune așa mare preț pe presă și pe veștile îm­prăștiate de diferitele foi (Ilaritate.) Repetez aceea ce a­­lis­t. Mini­stru președinte, că aci peste tot nu se află nici un jidov rus, n’au ve­nit aci, nu vrea nimenea se vină. îmi voiu lua libertatea se ilustrez aceasta. (S’au­lim). Dacă fugarii ruși față cu cari am simțeminte căldu­roase, pe cari eu nu ași voi să-’i e spun unei morți sigure chiar dacă ar remâne cu totul isolați, cum era la timpul său, după revoluțiunea poloneză emigranții poloni, cum erau fugiții unguri după lupta de libertate a Ungariei (mare larmă și proteste energice în stânga extremă), de nu va îngriji nimenea de ei, atunci s’ar pute întâmpla foarte ușor — căci un fugit merge acolo unde poate se vină și aci. Dar tocma pentru Jidovii ruși să manifestează în toată Europa cea mai mare simpatie și însuflețire. (Proteste în stânga extremă.) Astăzi am cetit un apel în urma căruia s’a format un comitet în Paris — și nu sub influ­ența Aliancei Israelite — (Protest în stânga extremă), un comitet în frun­tea căruia este Victor Hugo, a cărui membrii sunt dintre cei mai străluciți, cei mai renumiți bărbați europeni în științe, arte și viața politică: Gam­­betta și alte 10—15 celebrități. Emeric Szalay. Acela încă a fost jidov! (ilaritate mare). Mauriciu Wahrmann Repetez, că se observă cea mai mare simpatie nu numai în cercul celor de con­fesiunea lor cu toate ca conced — și on, casa va afla ca este lucru firesc — că în măsură potențată și în cer­cul confesionalilor lor, în chipul ace­sta s’au adunat sume mari pentru în­­grijirea și susținerea acestor sărmani fugiți. în această direcțiune s’a pus în lucrare o organisațiune, s’au făcut comitete cari sau însărcinat cu îngri­­rea și susținerea acestor nenorociți. Astfel de comitete s’au format în Ame­rica, în London, Paris, Berlin și Vi­­ena. Toate acestea nu au alt scop, decât să especteze pe acești nenoro­ciți, spre America, spre Canada. (Va urma.) Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“ Sibiiu, Iunie (Proces de Presă). Asupra procesului de presă pertractat la 3/15 iunie a. c. înaintea curților cu jurați din Sibiiu am atras atenția pu­blicului în anul precedent al acestei foi. Dăm acum unele amănunte, des­pre cari credem că sânt de interes general. Junele Ioan Comșa din Zernesci, a petrecut mai mulți ani în România ca comerciant. în Bucuresci a făcut cunoscință cu o fetiță frumușică din Cohalm, care a crescut în un institut în Bucuresci. Ca toți tinerii ușurei, și Comșa se duce pre fată prin promi­siuni că o va lua de soție. în anul 1880 vine Comșa la Zernesci și-și de­schide o prăvălie în casele comunale. Crezând că i-a venit vremea să se în­soare începe a-și căuta o soție cu stare. Dorința inimei i se implinesce, căci în 8 Noemvre 1880 se căsăto­­reșce cu o fetiță din o familie onestă din Tohanul vechiu. Cununia o a să­vârșit P. Traian Mețian din Zernesci și încă după cum se opune, fără obser­varea formalităților recerute. în 6 Decemvre 1880 se presen­­tează în Zernesci fetița din Cohalm cu 2 prunci, un băiat de mână și o băiată la pept, și pretinde a fi finan­­țata lui Comșa, cu care a avut și prunci, intentează proces lui Comșa și de­oare­ce n’a avut documente su­ficiente, prin care să-și motiveze aser­țiunile, judecătoria din Zernesci o a îndreptat la un advocat. Propria ei mărturisire. Bătrânul preot gr. cat. din To­hanul vechiu Pandrea a făcut arătare la vicariatul din Făgăraș, că la căsă­toria lui Comșa din Zernesci nu s’au observat formalitățile recerute, nefă­­cându se vestirile în biserica miresei. Totodată însă ca edhou al marei in­­dignațiuni produse în Zernesci și giur prin înșelarea unei fete și lăsarea ei pe strade cu 2 prunci în puterea ernei, P. Pandrea împreună cu locuitoriul din Tohan Nicolau Pop au trimis o corespondență la redacția „Observato­­riului“ din Sibiu; în acea corespon­dență s’a espus cele ă spuse de noi aici în mod genuin. Pe baza acestei corespondențe redactorul „Observato­rului “, Domnul George Bariț a făcut o nouă corespondență, întitulată „U­n cal de bigamie.“ Prin această corespondență tină­­rul Comșa s’a simțit vătămat în onoa­rea sa, și intenta mai ântâiu proces domnului Barițiu pentru calomniare. De­oare­ce însă au fost trecut 3 luni de la publicare pănă la intentarea pro­cesului, Domnul Barițiu a scăpat prin­­ prescrierea dreptului, rămâind P. Pan­drea și Nicolau Pop, ca unii ce au dat prilegiu la facerea acestei corespon­dențe prin informațiunile lor. Și de­oare­ce P. Pandrea pentru adânci bă­trânețe nu s’a putut presenta, per­tractarea s’a făcut numai cu Nicolau Pop. Pertractarea­­ a condus presi­­dentul tribunalului Ormay, votanți erau Iurii Zweier și Herepei. Pe ac­tor la representat adv. Arz v. Straus­­senburg, pe inctul profesoral dela fa­cultatea de drepturi din loc Dr. Fölkl. Actorul prin producerea de do­cumente dela stăpânii săi voise să-și documenteze purtarea, ca ne­voind a mai cunoașce pe nefericita fată din Cohalm, și presentânduse ca model de virtute creștinească. Acusatul încă nu i-a rămas datoriu, căci s’a presentat și fidănțata dlui Comșa cu băiatul de mână „ca corpus delicti,“ și cu deose­bire a făcut sensațiune mărturisirea P. Traian Mețian, asemenea chiemat ca martor din partea acuzatului. Con­form mărturisirei P. Mețian după so­sirea fetei la Zernești, Comșa chiemat înaintea oficiului paroh­ial, a recunos­cut pe băiat de al său și au făcut un

Next