Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-01-14 / nr. 5

18­ tului. *) Stoikovics încă la 1874 a fost în unanimitate ales patriarh­ sârbesc și în congresul din urmă încrederea congresului a fost în­dreptată spre densul în linia primă. Oare­care a fost motivul de gu­vernul unguresc, respingând de două ori candidatura lui Stojkovics a terut cestiunea patriarh­atului într’o stradă înfundată? Respuns serios la întreba­rea aceasta încă nu cunoascem de­oare­ce larma și suspectarea nu le putem considera de respuns serios. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politică. Sibiiu, în 13 Ianuarie. Situațiunea cea serioasă din păr­țile de measă <Ji ale monarh­iei nu­mai pot fi ascunse. Sorii foarte pon­­deroase trebuie că au sosit la mini­­steriul de resboiu, dacă a ajuns treaba ca se se proceadă și la mobilisare de miliții teritoriale (landwehr). Răscoala cuprinde un teritoriu foarte însemnat, care se extinde de la Rochh­e pănă câte­va miluri înaintea Seraievului și în fie­care zi spiritul revoluționariu se întinde mai departe spre mead­ă­noapte și răsărit. S’a suis mai de multe ori că centrul situațiunei politice și mili­­­­tare astăzi e Muntenegru și pă­rerea aceasta vine „Bohemia“ acum se o confirme cu un comunicat care s’ar vede a fi inspirat. „în cercuri normative militare — se scrie de la Viena la numita foaie — se iau toate măsurile spre a întâmpina cu toată seriositatea pericolii, nu cum se pre­­sentează acum, ci și cum s’ar pute pre­senta mai târziu, în privința aceasta ochii sunt îndreptați asupra Mun­te­n­e­g­r­u­l­u­i. Raporturile de a­­colo toate calitatea constatează unanim 1 a­­­cea sinceră principelui Nicola față cu Aus­­­tria, de altă parte însă și aceea, că principele nu mai este domn în țeara lui și speră însuși că p­u­t­e­r­e­a Aus­­trei se facă ordine în statul său și se bage m­i­n­te în capetele elementelor turbulente, care ascultă mai mult de influențe străine și de simpatii cu lotrii Coivosciei decât de principele lor.“ Dacă Austria ar fi nevo­­ită a face cu puterea armelor sale ordine în Muntenegru, va ave o problemă militară foarte grea. Noi ne aducem aminte că Suleiman pașa la 1877 n’a fost în stare cu cinci­zeci de mii trupe alese turcesci se supună vitea­zul popor de munte. Ministrul presid. Tisza răspun­zând la interpelațiunea lui Helly în privința rescoalei din Dalmația, Brțe­govina, constată că răscoala a isbuc­­nit din aceleși cause ca și în 1869. Promite că guvernul (central de bună seamă) va suprima energic rescoala și că pentru câștigarea mijloacelor spre sfârșitul suprimărei rescoalei se vor întruni în cele mai de aproape delegațiunile. Guvernul nu se ocupă acum cu planuri pentru viitoriul țărilor ocupate și din par­tea Turciei nu s’a făcut nici un pas și nu se poate face, fiindcă măsu­rile luate în acele țări sunt numai consecvențele tratatului de la Berlin. Criza ministerială din Paris încă tot durează. In Berlin se așteaptă o desba­­tere înfocată asupra ordonanței imp. Wilhelm, pe care fracțiunile liberale vor se o­ferească în discnsiu­­nea parlamentară. Dela Duș­ci­uc se telegrafează în 24 ian. n. la „Ellenzék“ . Comitetul panslavist de aici a avut, în filele ace­ste ședința, în carea s'a cetit o epistola a principelui Don­duc­ov Cor­zacov, prin care aduce la cunoscință credincio­șilor „Slaviei celei mari, ca a sosit tim­pul activității. Austro-Ungaria și-a a­­scuțit baionetele și-a încărcat pușcile și tunurile ca se ucidă pe bieții frați în Bosnia, Brțegovina și în Dalmația.11 Pre­sident în ședință a fost Doctorov general rusesc și agitator vestit panslavist. „Neue freie Presse“ publică ur­mătoarea telegramă ce i se trimite din Petersburg cu data de 6 Ianuarie: Nisce­sch­i sosite aici anunță că în apropiere de Dünaburg, unde se împreună drumurile de fer, au isbuc­­nit escese numai contra Germanilor și Leților. Se afirmă că turburătorii sunt de naționalitate rusă veniți din alte orașe. Insula Griva, care se află în apropiere de Dünaburg ar fi fost je­fuită și pustiită. Sau trimis trupe. Turburările s-au întins pe teritoriul curlandez, unde se află multe curți nobile. Escesele au ținut toată Du­mineca. Dacă se va confirma sc­rea că aceste escese au fost îndreptate numai contra Germanilor și Leților, apoi ea este în contrazicere cu aceea că ele au fost provocate de recense­­mântul ce se face acum în provinciile baltice. Contra acestui rec­nsemânt și-a exprimat antipatia tocmai popo­­rațiunea letă și estona fiind­că se teme de reintroducerea iobăgiei și de noue imposite. Rescoala. „D. Zig.„ spune — în 23 Ian. n. — că sunt raporturi oficiale despre un șir de lupte din Brțegovina. Ra­porturile aceste constată pe deplin seriile despre crescerea insurecțiu­nei. Dela S­a­r­a­i­e­v­o i s’a fost scris foaiei mai sus citate că la poalele despre meaZă­ și a­le Debele - Brdului în valea Zeleznița simt în formați­une bande sub comanda lui Danda­­lici și Secanovici, care de­ocamdată își estind activitatea numai în direc­țiunea spre Focea și Nevesimie, firesce în munți. „Corresp.“ spune cu aceeași ocasiune­­ că se măresc garnizoanele din Tarncvn și Conița, stațiuni militare pe drumul principal între Seraievo și Mostar. Bandele de care amintirăm mai sus dau curioase semne de viață despre existența lor. înainte de toate este a se aminti de un avans de către Focea unde insurgenții în mun­ții dintre Drina și Narenta au culcu­șuri foarte bune. După ce la Dubrava au avut loc mai multe „grupări“ — cum zic buletinele oficioase — 150 de insurgenți au im­pins postul de gendarmerie de la Glavaticeavo spre Conița, unde i­a apucat o bandă înainte. Din sus de Cameno la Brad­o se zice că stau 1000 de in­surgenți. Conița amenințată este un orășel pe ambe țermurile Narentei, cam la calea jumătate intre Seraievo și Mostar. Comunicațiunea între aceste două capitale este foarte amenințată, mai ales considerând că drumul se poate închide foarte lesne. Pe unele locuri foarte strict, drumul se întinde printre munți înalți. La dreapta, în ținutul Coniței, drumul se marginește cu valea adâncă a Narentei. Dincolo de Conița, preste un pod de fer, trece drumul de ceea parte a Narentei. Co­nița este locuită de mussumani fana­tici, cari la 1878 au vrut se masa­creze colonia austriacă, care fugia de la Seraievo. Numai după ce Turcii, cari escortau colonia, le-au spus că și au dat cuvântul pentru securitatea „Șvabilor“ s’au înduplecat a se abate dela propusul lor. Dela Focea spre sudvest este așa nu­mita Zagorie, o țeavă sălbatecă-mutoasă puțin cultivată și locuită de o popo­­rațiune insubordinabilă. Dela Focea pană la Uloc pădurea e binișor deasă. De aci în­colo spre Nevesinie stânci­le sunt pleșuge. Intre Ulec și Călino­­vici, spune comanda din Seraievo, campează 500 de insurgenți prove­­ztiți cu pusei Snider și alte vre­o câteva sute cu securi. Aceștia sunt comandați de serdarul Tungus. în Calinovici se află un post de gendar­merie întărit cu infanterie. Postul acesta a fost atacat de o bandă, în urma atacului comanda din Focea­ia tri­mis trei companii de infanterie aju­­toriu. La Caraula Brat­o, o veche casă turcească de bârne, unde se în­cepe un platou mai mic, de la Calino­vici cam care două oare spre ră­­­­sărit, trupele au dat de vre­o 200 de insurgenți. Se vede că trupele au cer­cat să dea ocol insurgenților preste Ieleț și Borja. Insurgenții însă s’au retras spre Calinovici. Cu alte bande au avut în aceeași zi după ameazi batalionul al 26 de vânători o luptă, între Nevesinie și Uloc. Batalionul a dat pe înălțimile din dreapta Narentes de o linie întinsă de vedete și a res­­pins’o. De­oare­ce însă batalionul s’a întors la Nevesinie, de unde plecase, se pare că lupta de o oară n’a avut pentru trupe un succces cu totul fa­vorabil. Bande de insurgenți s’au ivit pănă acum afară de Crivosd­a în Zurici în ținutul dela Bilec, Gațco, Nevesinie, Focea pănă spre Conița, va se uică, dealungul fruntăriilor muntenegrene pănă în pașalicul Novibazarului. Ace­sta e terenul cel vechiu al insurecțiu­­nilor dela 1875 și 1876. Terenul ace­sta este minunat pentru apărare. Ban­dele dacă vor fi bătute se retrag în Muntenegru s’au se ascund în pădu­rile dela fruntăriile dintre Bosnia și Novi­ bazar. Aici pot străbate foarte ușor și voluntarii din Serbia. „Avenire“ din Spalato dela 18 i. c. scrie: Călători au adus scirea dela S­to­laț că că sarma de gem­darmărie de aci au au ars și într’easa 9 per­soane (gendarmi). în săptămâna tre­cută în giurul Stolațului a avut loc o ciocnitură între trupe și insurgenți. După o luptă mai îndelungată insur­genții s’au retras în munți. Dela Ce­tini­e se telegrafează ca metropolitul Il­ari­on a primit dela Petersburg bani pentru familiile crivosciene care petrec acolo. Dealungul litoralului, se telegra­­feazâ în 24 i. c. din Cattaro, s’a îm­părțit în Z^®­0 aceste o proclama­­țiune de cuprins trădătoriu de patrie. După „N. fr. Presse“ în cercurile normative nutresc speranța că în re­­stimp de patrusprăzece Z^6 trupele de lipsă pentru suprimarea răscoalei vor fi toate la posturile lor și care în alte patrusprăzece zile rescoala va fi suprimată. Cu purtarea principelui munte­negrean guvernul austro-unguresc este pănă acum mu­lță­mit. După o Telegramă din Ragu­sa de la 23 ian. n., principele Nichita a primit toi în Danilograd o depu­­tațiune de Brțegovinei, care ’l ruga de sprijin. Principele, in prezența le­gatului austro-ung, col. Thomme­r, a declarat că n’au se aștepte de la dânsul nici un sprijin cum îl asteaptă ei. Principele a provocat pe Brțego­­vineni a se întoarce numai de cât în patria lor, căci altfeliu se­­ va vede silit ai interna pe toti I în Podgorița. Astor fiici cu suflet rar Vom lăsa moșia’n dar, Când a fi, ca se ne stinge Glasul ceriului de-aice, Se ne ducem, unde sunt Cei ce las’ acest pământ." Aste vorbe Banul face Și cu glas apoi se’ntoarce Spre viteazul luptatoriu, Ce-a rem­as învingetoriu, Și mi-’i Zice și ’i întreabă: Făt voinic de preț și treabă! Cine eșci din ce meleag Ai sosit la­’i nostru prag, Șepte braț­' ea se’nvirigi Și pre M' a­s­, «?“ --„Sânt român­iteazul Zice, „Frate bun cu cești de aice Și Banatu-’i seara mea Di’ncolo de Orșova, Unde Timeșul brăsdeazâ Câmpi frumoși și-’i rourează, Unde cresce pe câmpii Grâu cu spice aurii, Unde vițele de vin Se di smear cum 1 'oia, Unde cresc fiui. .30 flori Și viteji învingători!“ *) Cu ordinul leopol din clasa I Red. „T. R.“ Pre călători îi răpesc Și-alor minți­le nebunesc, Cum în leagănul de aur, Tras ușor de al mării taur, Doarme luna’ntinerind, Păn’ ce-o veț­i ear’ răsărind, Bară ficele-o tot scaldă, Și prin cântece-o desmeardă, Voi vorbirăți despre nori, Ce sunt vecinie călători, Și vorbirăți despre stele, Ce sunt? și de unde­’s­ele? Și vorbirăți despre Cum cu noaptea se’nvoi, Să domneascâ’n jumătate Peste-a lumii țări și gloate, Despre tainele de sus, Despre-al timpurilor curs, Despre dalba primăvară, Despre iarnă, despre seară, Despre-al toamnei trist veșmânt, Despre ceriu, despre pământ. — însă noaptea înnainteazâ, Și poveștile’nceteazâ , Somnul pe furiș veni Și pre toți îi adormi. — Cântul VII, De pe calea­’i depărtată Vine Ziua și s’arată, Și prin curte la palat Mult popor stă adunat. Și curând din staur esc Șoimul cu nechezuri dese Și prin jocu­’i sburdătoriu Desfătează pe feciori. Toți se’ntreabă, cine pare, Cine-o fi voinicul mare, Se-’l învingă pre șoiman, Se-’și ia prețul dela Ban? Și’n au­lul astor șoapte Ager pasă printre gloate Un voinic necunoscut, Cine’i unde s’a născut. Și spre șoim, ce’n fugă­’l vede Ca un vifor se repede, Atingând cu al seu picior Ici, cole pământu’n sbor. Și’n iuțeala­’i de mirare La șoiman drept în spinare Mi-’l zăresc cu toți șed­endi Și de spaimă se cuprind, Ear voinicul plin de fală Lă șoiman mi-’i dă năvală Și cu șoimul se muncesce, Locul luptei pârăsesce. Și se duc ca o minune Cum a fost și cum se spune .. . Și târziu, târziu, se’ntorc La palat, la curte’n loc.“ Banul sta’n balcon afară Și boerii­’l înconjoară. Și toți tac, toți sânt uimiți, Toți spre Banul a­intiți. Și prin aste vorbe’n urmă Banul deci tăcerea curmă: „Oaspeți dragi din țeara mea! Voi cu mine-alăturea Ați fost marturi vii de față La priveliștea măreață, Petrecută’n curte-aici între bravii mei voinici; Ați ve­ jut cu’ncredințare, Că pământul nostru are Feți vârtoși, fii îndrăsneți, Fii cu sufletul isteț, Ați vezut c’această țeară Are’n sinu­’și o comoară, Fiice, care poartâ’n sin Visul vechiu, visul român. Astor feți cu bucurie Vom lăsa scumpa moșiă,

Next