Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-01-14 / nr. 5
18 tului. *) Stoikovics încă la 1874 a fost în unanimitate ales patriarh sârbesc și în congresul din urmă încrederea congresului a fost îndreptată spre densul în linia primă. Oarecare a fost motivul de guvernul unguresc, respingând de două ori candidatura lui Stojkovics a terut cestiunea patriarhatului într’o stradă înfundată? Respuns serios la întrebarea aceasta încă nu cunoascem deoarece larma și suspectarea nu le putem considera de respuns serios. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politică. Sibiiu, în 13 Ianuarie. Situațiunea cea serioasă din părțile de measă <Ji ale monarhiei numai pot fi ascunse. Sorii foarte ponderoase trebuie că au sosit la ministeriul de resboiu, dacă a ajuns treaba ca se se proceadă și la mobilisare de miliții teritoriale (landwehr). Răscoala cuprinde un teritoriu foarte însemnat, care se extinde de la Rochhe pănă câteva miluri înaintea Seraievului și în fiecare zi spiritul revoluționariu se întinde mai departe spre meadănoapte și răsărit. S’a suis mai de multe ori că centrul situațiunei politice și militare astăzi e Muntenegru și părerea aceasta vine „Bohemia“ acum se o confirme cu un comunicat care s’ar vede a fi inspirat. „în cercuri normative militare — se scrie de la Viena la numita foaie — se iau toate măsurile spre a întâmpina cu toată seriositatea pericolii, nu cum se presentează acum, ci și cum s’ar pute presenta mai târziu, în privința aceasta ochii sunt îndreptați asupra Muntenegrului. Raporturile de acolo toate calitatea constatează unanim 1 acea sinceră principelui Nicola față cu Austria, de altă parte însă și aceea, că principele nu mai este domn în țeara lui și speră însuși că puterea Austrei se facă ordine în statul său și se bage minte în capetele elementelor turbulente, care ascultă mai mult de influențe străine și de simpatii cu lotrii Coivosciei decât de principele lor.“ Dacă Austria ar fi nevoită a face cu puterea armelor sale ordine în Muntenegru, va ave o problemă militară foarte grea. Noi ne aducem aminte că Suleiman pașa la 1877 n’a fost în stare cu cincizeci de mii trupe alese turcesci se supună viteazul popor de munte. Ministrul presid. Tisza răspunzând la interpelațiunea lui Helly în privința rescoalei din Dalmația, Brțegovina, constată că răscoala a isbucnit din aceleși cause ca și în 1869. Promite că guvernul (central de bună seamă) va suprima energic rescoala și că pentru câștigarea mijloacelor spre sfârșitul suprimărei rescoalei se vor întruni în cele mai de aproape delegațiunile. Guvernul nu se ocupă acum cu planuri pentru viitoriul țărilor ocupate și din partea Turciei nu s’a făcut nici un pas și nu se poate face, fiindcă măsurile luate în acele țări sunt numai consecvențele tratatului de la Berlin. Criza ministerială din Paris încă tot durează. In Berlin se așteaptă o desbatere înfocată asupra ordonanței imp. Wilhelm, pe care fracțiunile liberale vor se oferească în discnsiunea parlamentară. Dela Dușciuc se telegrafează în 24 ian. n. la „Ellenzék“ . Comitetul panslavist de aici a avut, în filele aceste ședința, în carea s'a cetit o epistola a principelui Donducov Corzacov, prin care aduce la cunoscință credincioșilor „Slaviei celei mari, ca a sosit timpul activității. Austro-Ungaria și-a ascuțit baionetele și-a încărcat pușcile și tunurile ca se ucidă pe bieții frați în Bosnia, Brțegovina și în Dalmația.11 President în ședință a fost Doctorov general rusesc și agitator vestit panslavist. „Neue freie Presse“ publică următoarea telegramă ce i se trimite din Petersburg cu data de 6 Ianuarie: Nisceschi sosite aici anunță că în apropiere de Dünaburg, unde se împreună drumurile de fer, au isbucnit escese numai contra Germanilor și Leților. Se afirmă că turburătorii sunt de naționalitate rusă veniți din alte orașe. Insula Griva, care se află în apropiere de Dünaburg ar fi fost jefuită și pustiită. Sau trimis trupe. Turburările s-au întins pe teritoriul curlandez, unde se află multe curți nobile. Escesele au ținut toată Dumineca. Dacă se va confirma screa că aceste escese au fost îndreptate numai contra Germanilor și Leților, apoi ea este în contrazicere cu aceea că ele au fost provocate de recensemântul ce se face acum în provinciile baltice. Contra acestui recnsemânt și-a exprimat antipatia tocmai poporațiunea letă și estona fiindcă se teme de reintroducerea iobăgiei și de noue imposite. Rescoala. „D. Zig.„ spune — în 23 Ian. n. — că sunt raporturi oficiale despre un șir de lupte din Brțegovina. Raporturile aceste constată pe deplin seriile despre crescerea insurecțiunei. Dela Saraievo i s’a fost scris foaiei mai sus citate că la poalele despre meaZă și ale Debele - Brdului în valea Zeleznița simt în formațiune bande sub comanda lui Dandalici și Secanovici, care deocamdată își estind activitatea numai în direcțiunea spre Focea și Nevesimie, firesce în munți. „Corresp.“ spune cu aceeași ocasiune că se măresc garnizoanele din Tarncvn și Conița, stațiuni militare pe drumul principal între Seraievo și Mostar. Bandele de care amintirăm mai sus dau curioase semne de viață despre existența lor. înainte de toate este a se aminti de un avans de către Focea unde insurgenții în munții dintre Drina și Narenta au culcușuri foarte bune. După ce la Dubrava au avut loc mai multe „grupări“ — cum zic buletinele oficioase — 150 de insurgenți au impins postul de gendarmerie de la Glavaticeavo spre Conița, unde ia apucat o bandă înainte. Din sus de Cameno la Brado se zice că stau 1000 de insurgenți. Conița amenințată este un orășel pe ambe țermurile Narentei, cam la calea jumătate intre Seraievo și Mostar. Comunicațiunea între aceste două capitale este foarte amenințată, mai ales considerând că drumul se poate închide foarte lesne. Pe unele locuri foarte strict, drumul se întinde printre munți înalți. La dreapta, în ținutul Coniței, drumul se marginește cu valea adâncă a Narentei. Dincolo de Conița, preste un pod de fer, trece drumul de ceea parte a Narentei. Conița este locuită de mussumani fanatici, cari la 1878 au vrut se masacreze colonia austriacă, care fugia de la Seraievo. Numai după ce Turcii, cari escortau colonia, le-au spus că și au dat cuvântul pentru securitatea „Șvabilor“ s’au înduplecat a se abate dela propusul lor. Dela Focea spre sudvest este așa numita Zagorie, o țeavă sălbatecă-mutoasă puțin cultivată și locuită de o poporațiune insubordinabilă. Dela Focea pană la Uloc pădurea e binișor deasă. De aci încolo spre Nevesinie stâncile sunt pleșuge. Intre Ulec și Călinovici, spune comanda din Seraievo, campează 500 de insurgenți proveztiți cu pusei Snider și alte vreo câteva sute cu securi. Aceștia sunt comandați de serdarul Tungus. în Calinovici se află un post de gendarmerie întărit cu infanterie. Postul acesta a fost atacat de o bandă, în urma atacului comanda din Foceaia trimis trei companii de infanterie ajutoriu. La Caraula Brato, o veche casă turcească de bârne, unde se începe un platou mai mic, de la Calinovici cam care două oare spre răsărit, trupele au dat de vreo 200 de insurgenți. Se vede că trupele au cercat să dea ocol insurgenților preste Ieleț și Borja. Insurgenții însă s’au retras spre Calinovici. Cu alte bande au avut în aceeași zi după ameazi batalionul al 26 de vânători o luptă, între Nevesinie și Uloc. Batalionul a dat pe înălțimile din dreapta Narentes de o linie întinsă de vedete și a respins’o. Deoarece însă batalionul s’a întors la Nevesinie, de unde plecase, se pare că lupta de o oară n’a avut pentru trupe un succces cu totul favorabil. Bande de insurgenți s’au ivit pănă acum afară de Crivosda în Zurici în ținutul dela Bilec, Gațco, Nevesinie, Focea pănă spre Conița, va se uică, dealungul fruntăriilor muntenegrene pănă în pașalicul Novibazarului. Acesta e terenul cel vechiu al insurecțiunilor dela 1875 și 1876. Terenul acesta este minunat pentru apărare. Bandele dacă vor fi bătute se retrag în Muntenegru s’au se ascund în pădurile dela fruntăriile dintre Bosnia și Novi bazar. Aici pot străbate foarte ușor și voluntarii din Serbia. „Avenire“ din Spalato dela 18 i. c. scrie: Călători au adus scirea dela Stolaț că că sarma de gemdarmărie de aci au au ars și într’easa 9 persoane (gendarmi). în săptămâna trecută în giurul Stolațului a avut loc o ciocnitură între trupe și insurgenți. După o luptă mai îndelungată insurgenții s’au retras în munți. Dela Cetinie se telegrafează ca metropolitul Ilarion a primit dela Petersburg bani pentru familiile crivosciene care petrec acolo. Dealungul litoralului, se telegrafeazâ în 24 i. c. din Cattaro, s’a împărțit în Z^®0 aceste o proclamațiune de cuprins trădătoriu de patrie. După „N. fr. Presse“ în cercurile normative nutresc speranța că în restimp de patrusprăzece Z^6 trupele de lipsă pentru suprimarea răscoalei vor fi toate la posturile lor și care în alte patrusprăzece zile rescoala va fi suprimată. Cu purtarea principelui muntenegrean guvernul austro-unguresc este pănă acum mulțămit. După o Telegramă din Ragusa de la 23 ian. n., principele Nichita a primit toi în Danilograd o deputațiune de Brțegovinei, care ’l ruga de sprijin. Principele, in prezența legatului austro-ung, col. Thommer, a declarat că n’au se aștepte de la dânsul nici un sprijin cum îl asteaptă ei. Principele a provocat pe Brțegovineni a se întoarce numai de cât în patria lor, căci altfeliu se va vede silit ai interna pe toti I în Podgorița. Astor fiici cu suflet rar Vom lăsa moșia’n dar, Când a fi, ca se ne stinge Glasul ceriului de-aice, Se ne ducem, unde sunt Cei ce las’ acest pământ." Aste vorbe Banul face Și cu glas apoi se’ntoarce Spre viteazul luptatoriu, Ce-a remas învingetoriu, Și mi-’i Zice și ’i întreabă: Făt voinic de preț și treabă! Cine eșci din ce meleag Ai sosit la’i nostru prag, Șepte braț' ea se’nvirigi Și pre M' as, «?“ --„Sânt româniteazul Zice, „Frate bun cu cești de aice Și Banatu-’i seara mea Di’ncolo de Orșova, Unde Timeșul brăsdeazâ Câmpi frumoși și-’i rourează, Unde cresce pe câmpii Grâu cu spice aurii, Unde vițele de vin Se di smear cum 1 'oia, Unde cresc fiui. .30 flori Și viteji învingători!“ *) Cu ordinul leopol din clasa I Red. „T. R.“ Pre călători îi răpesc Și-alor mințile nebunesc, Cum în leagănul de aur, Tras ușor de al mării taur, Doarme luna’ntinerind, Păn’ ce-o veți ear’ răsărind, Bară ficele-o tot scaldă, Și prin cântece-o desmeardă, Voi vorbirăți despre nori, Ce sunt vecinie călători, Și vorbirăți despre stele, Ce sunt? și de unde’sele? Și vorbirăți despre Cum cu noaptea se’nvoi, Să domneascâ’n jumătate Peste-a lumii țări și gloate, Despre tainele de sus, Despre-al timpurilor curs, Despre dalba primăvară, Despre iarnă, despre seară, Despre-al toamnei trist veșmânt, Despre ceriu, despre pământ. — însă noaptea înnainteazâ, Și poveștile’nceteazâ , Somnul pe furiș veni Și pre toți îi adormi. — Cântul VII, De pe calea’i depărtată Vine Ziua și s’arată, Și prin curte la palat Mult popor stă adunat. Și curând din staur esc Șoimul cu nechezuri dese Și prin jocu’i sburdătoriu Desfătează pe feciori. Toți se’ntreabă, cine pare, Cine-o fi voinicul mare, Se-’l învingă pre șoiman, Se-’și ia prețul dela Ban? Și’n aulul astor șoapte Ager pasă printre gloate Un voinic necunoscut, Cine’i unde s’a născut. Și spre șoim, ce’n fugă’l vede Ca un vifor se repede, Atingând cu al seu picior Ici, cole pământu’n sbor. Și’n iuțeala’i de mirare La șoiman drept în spinare Mi-’l zăresc cu toți ședendi Și de spaimă se cuprind, Ear voinicul plin de fală Lă șoiman mi-’i dă năvală Și cu șoimul se muncesce, Locul luptei pârăsesce. Și se duc ca o minune Cum a fost și cum se spune .. . Și târziu, târziu, se’ntorc La palat, la curte’n loc.“ Banul sta’n balcon afară Și boerii’l înconjoară. Și toți tac, toți sânt uimiți, Toți spre Banul aintiți. Și prin aste vorbe’n urmă Banul deci tăcerea curmă: „Oaspeți dragi din țeara mea! Voi cu mine-alăturea Ați fost marturi vii de față La priveliștea măreață, Petrecută’n curte-aici între bravii mei voinici; Ați ve jut cu’ncredințare, Că pământul nostru are Feți vârtoși, fii îndrăsneți, Fii cu sufletul isteț, Ați vezut c’această țeară Are’n sinu’și o comoară, Fiice, care poartâ’n sin Visul vechiu, visul român. Astor feți cu bucurie Vom lăsa scumpa moșiă,