Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-01-14 / nr. 5
Dela Seraievo se telegrafează (în 24 ian. n.) la „Ellenzék“ că din cancelaria statului major s-ar fi furat topografia citadelei Seraievului. în privința tulburărilor ce domnesc în sudul Dalmației precum și în Brțegovina, „Deutsche Zeitung“ primește următoarea relațiune din Seraievo, cu data de 19 ianuarie. O ferbere înfundată domneșce în țeară din causa legei militare ce este vorba a se esecuta în primăvară. „Cereți dela noi îndoite conribuțiuni, dar nu ne cereți contribțiuni de sânge!“ <puce mahomedanul și este secundat în aceasta de Sârbii de Evreii spanioli, cari sub dominaiunea turcească erau scutiți de serviiul militar. O deputațiune de mahomiani însemnați, care a petiționat zilele acestea la guvernatore pentru amendarea legei militare, a fost respisă. La începutul lui Ianuarie a >st suprinsă la 3 oare noaptea și împrășciată de poliție, o întrunire de aproape 300 mahomedani cari se sunaseră în moscheia An pașa. Puțfe zilile după aceea regimentul de aic a primit ordin de plecare. De altă parte ,iar „Bohemia“ primesce din Triest viitoarea relațiune cu data de 15 ianarie: Că a trebuit să se tâmple ceva extraordinar, se deducea aceea că regimentul de infanteriei. 3, care a sosit astăzi aici, precumi batalionul de vânători Nr. 36, sof în același timp și care trebuiau spece tocmai mâne seară în sudul Daației și în Brțegovina, vor pleca mrastă-seară în urma unor ordine tetrafice sosite astăzi aci. De asemeni regimentul de infanteriă Nr. 79, ca trebuia sa plece de aici la Pola toai de seară la 9 oare, a plecat încă e așii la 5 oare pentru ca se pot pleca mai repede din Pola regiment Nr. 43, care trebue se se ducă la Catta. Cei de aici nu au nici cea mai mică pcredere în Muntenegreni și aceast provine din faptul positiv că, la noi cale dintre Cetinje și Grahovo — kuitania prțegovineană — se lucre cu o grabă care nu se poate explicia că Muntenegrenii sunt în adevăr cii noaștri. De altă parte „Neueere Presse“ publică o depeșe din datare, cu data de 20 ianuarie, între se știce că Crivoscianii au trecut untaria și au pătruns în Erțegovin satul Corito, spre a sili pe locuii de aci să treacă în Crivoscia , facă causă comună cu ei. O altă depeșe din și, cu aceeași dată, anunță urmările. Seid din Dalmația pun că o parte din insurgenții ertenieni se duc direct la Mostar, împoimile Mostarului și ale Trebinjeiit foarte nesigure. Fiindcă în Rai n’au putut fi încuartirate toate cele sosite acolo, o parte din ele fost dislocate la Gravosa. * 1 Astfeliubravul îi v<te Și mulțimea se uimesc« De puternicul lui glas , Și de falnicul lui pașiN „Sa trâesci“, Banu-’i ride, Ce-’l privesce și-’l petq „Esci voinic, voinici Peste sute, peste mi! Se domnim în jumSfti Se-’mi fi ginere și fiti !“ Astfel iu glie, astfeliu vorbe, Și de nuntă se găt*—s. — 1 Așterneți-ve gândii Și dați sbor închipui, Și-’ți sei fraților de fost, Cursul nunții cum fost Fost-a cum avea ă, Cine poate s’o bine?“ TELEGRAFUL ROMAN. 19 Oștirile statelor balcanice. O foae vieneză aduce următoarele date, pretinse sigure și conștiențioase, asupra forțelor militare, în timp de pace și de resboiu, a peninsulei balcanice: întrunirea dela Iași a proprietarilor și arendașilor. Buroul de coresp. s’a grăbit a răspândi că întrunirea dela Iași are scopuri politice de o intensitate foarte mare. Reproducem deci articulul următoriu după „Resboiul“ care ni se pare că este adevăratul interpret al scopului într’unirei. Eată articolul: Unirea face forța, șiice un vechiu proverb, și dacă unirea este realisată la timp ea produce roade și mai bune. Cu toate acestea, mai bine târziu decât nici odată. Este vorba de întrunirea ce s’a ținut alaltă ori la Iași, la care a asistat un număr însemnat de proprietari, arendași, deputați, senatori etc., din toate părțile Moldovei, cu scop de a chibzui asupra mijloacelor la cari trebue să recurgă, pentru a apăra interesele lor, atât față cu proiectul depus în cameră relativ la învielile agricole, cât și față cu demoralisația în care a ajuns azi o mare parte a locuitorilor noștri rurali. Dacă d-nii proprietari și arendași ar fi stabilit de mult între dînșii o solidaritate oarecare, întrețiind relațiuni reciproce în ceea ce privesce interesele agricole și economice ale țărei, d-lar ar fi scăpat de multe neajunsuri, de multe pagube materiale, provenite mai mult din cauza nepăsării lor în general, și din acțiunea isolată a fiecăruia în parte. — Poate prea bine ca d-lor se se deosebească în vederile politice, și să rămâie adversari neîmpăcați în ceea ce privește politica, însă în afacerile economice și mai ales agricole — cultura pământului fiind izvorul principal al avuției țărei — ar trebui se domnească armonia cea mai completă, solidaritatea cea mai strânsă, căci numai astfel se va pute îndrepta starea noastră agricolă și economică. Ar fi bine, ca și unii proprietari și arendași de dincoace de Milcov se urmesc exemplul celor de dincolo, și puind alăturea soluțiunile și unor altora, s’au intrunindu-se delegațiunile lor și luând cu toții o hotărîre, va sili ca modul acesta pe guvern să fie socoteală de dorințele și necesitățile lor, combinându-le cu acelea ale țăranilor. Atunci se va pute elabora un proiect de lege asupra învielilor agricole, care va pute corespunde în toate părțile sale cu interesele tuturor. „Curierul Balassan,“ cetim în „Poporul,“ ne dă o idee de ceea ce a fost întrunirile dela Iași, și pentru importanța lucrului îl lăsăm să vorbească însuși în următoarele linii: c< :Arătă a avut loc a doua întrunire a proprietarilor tot sub președința dlui V. Alecsandri. A vorbit ântâiul Lascar Catargiu care a propus ca, atât comitetul cen ral din Iași cât și comitetele cari pro ft se constitui în județe, pe lângă rea intereselor agricultorilor, să ocupe și cu studierea mijloacelor de îmbunătățire a agriculturei noastre care decade pe fiecare an. Din cauza procedurilor învechite și a sămințurilor proaste, grânele noastre sunt de o calitate inferioară și se caută foarte puțin pe piețele europene. D-sa doresce cu atât mai mult îmbunătățirea agriculturei cu cât această ramură este singurul isvor al bogăției noastre. Au vorbit în urmă dnii Iorgu Radu, D. Tăcu, colonelul Pisoschi, Teleman și alți ale căror discursuri le vom da în resumat în numărul viitor. S’a votat propunerea dlui Tăcu de a se constitui câte un comitet în fiecare județ, care se fie în comunicație cu comitetul central din Iași. Asemenea s’a admis amendamentul dlui N. Rosetti Roznovean pentru a se spori numărul Comitetului central de la 16 la 24 și s’au numit dnii V. Alexandri, Lascar Catargier. Grigoriț> Sturdza, Scarlat Pastia, Sturzescu, Iancu Prăjescu și Vasilie Sculi. Comitetul central va designa în urmă pe peroanele ce au aduce petițiunea la Bucuresci și a o presenta Corpurilor Legiuitoare ear în cas când aceste nu vor lua în considerație M. S. Regelui. La urmă presidentul întrunirii d. V. Alexandri, rosti un discurs plin de înțelepciune, de patriotism și de adevărată iubire pentru poporul de la țeară. Ne pare rău că timpul nu ne permite de a reproduce în întregime discursul bardului Moldovei, care trebuie a fi cunoscut de teaia întreagă. Credem că în numărul viitor ne vom achita de această plăcută datorie: „întrunirile de eri și de astăzi a «jis dl Alexandri vor fi trecute în paginele istoriei naționale ca o faptă însemnată. Ca in timpurile cele vechi când țeara era amenințată de primejdie, astfel și acum proprietarii țărei s’au întrunit pentru a se sfătui cu toții, cu toate că, mulțămită lui Dumnezeu astăzi nu ne amenință nici una din acele primejdii mari ci numai interesele noastre agricole sânt amenințate nu din intențiune rea, ci poate din greșală.“ D-sa arată, în cuvintele cele mai mișcătoare, datoria ce au proprietarii de a iubi și ocroti pe sătean după cum l’au iubit și sprijinit în toate timpurile, căci proprietariul, în țeara noastră a fost părintele și fratele săteanului. Cei răi au fost puțini și pe aceia i-au pedepsit Dumnezeu. Ilustrul autor a lui Peneș Curcanul descrie, în limbagiul său poetic, acele comori de calități cu cari este înzestrat poporul român, acest popor care, cu sângele lui, ne-a apărat și păstrat țara în care trăim, acest popor pe care cu toții datori sântem săi iubim și să’l rădicăm din starea de decădere în care să găsesce, în privința cârcimelor d. Alexandri este de părere că ele nu se pot suprima cu totul, căci aceasta este casinul unde țăranii se adună, pentru ca se misluească între dînșii și să petreacă în Zilele de sărbătoare. Crâșme au existat totdeauna in țara noastră și poporul nu sa demoralizat. Răul provine de la acel ce ține crâcima și care ațîța pe țărani, bărbați, femei și copii ca să bea, acela care le vinde beuturi otrăvite și le răpesce pănă și mămăliga din gura copilașilor. Pentru a înlătura acest rău ilustrul poet, propune proprietarilor de a face, pe la moșiile lor, ceea ce a făcut d-sa la Mircesci, adică de a se face singuri crâșmari. „Am deschis d-lor. Zic0 d-sa singur crășmă și de atunci nu văd în Mircesci oameni căzuți de beție și strivit de beuturi falsificate. Când aveam un străin în crîșma mea, numai în vr’o câteva săptămni au murit 40 de oameni, desigur otrăviți cu rachiu prefăcut. Astăzi aceasta nu se mai întîmplă și crucima mea îmi aduce un folos de 40 la sută, mai mare decât acela când vindea Evreul, „Când un Beizadea Grigore Sturza, un Lascar Catargiu, un Rosnovanu se vor face crîcimari prin sate, atunci vom scăpa poporul de rana beției ce- i roade. Dacă iubiți în adevăr poporul și doriți moralitatea lui, atunci faceți-vă crîcimari; faceți ceea ce am făcut eu în Mircesci.“ Cele din urmă cuvinte ale bardului Moldovei, au fost acoperite cu salve de aplause entusiastice și prelungite. Ele au electrisat pe toți câți leau ascultat și vor remănea neșterse în inimele tutor acelora cari au adevărate sentimente românesci. In scurt meetingul agricol din 8 și 9 ianuarie 1882, a fost unul din cele mai imposante ce s’a putut vedea vr’o dată în țeara noastră, căci la el au luat parte stâlpii Moldovei și discuțiunile urmate au fost la înălțimea acestui meeting memorabil. ROMÂNIA. Oștirea permanentă a României în timp de pace număra astăzi 17.000 oameni cu 192 tunuri, în timp de răsboiu armata permanentă ar trebui să aibă 28 batalioane infanterie cu câte 1000 oameni; 8 escadroane cu câte 150 oameni; 32 baterii cu câte 6 tunuri și 150 oameni, și 6 companii de geniu cu câte 250 oameni, total 35,500 oameni cu 192 tunuri. Armata teritorială se zice că are 54,000, dar cu greu va trece peste 30,000 oameni. Miliția în caz de răsboiu e socotită la 47,700 oameni, însă aceasta, ca și garda națională, este a se privi deocamdată ca fiind numai pe hârtie. Marina numără trei vapoare mici și 6 canoniere cu 500 matrozi în răsboiu. Peste tot armata română în caz de răsboiu cu greu ar trece preste țifra de 90.000 oameni cu 300 tunuri. SERBIA. Oștirea permanentă a Serbiei cu 10 batal. 4 escadroane, 32 baterii, 2 batal, de geniu cuprinde 6.300 oameni cu 128 tunuri. în răsboiul din 1877 toate trupele n’au trecut peste 60,000 oameni. După statul de organisare armata permanentă trebuie se aibă în caz de resboiu 10 batal, cu câte 800 oameni, 4 escadroane cu căte 150, 32 baterii cu câte 6 tunuri și 150 oameni, deci total 15,000 oameni 2 batal, de geniu cu câte 800 oameni, deci total 15,000 oameni și 192 tunuri. Cele două contingenturi de miliție ar număra 115,000 oameni ceea ce ar corespunde efectiv total în timp de resboiu de 130,000 oameni, în realitate Serbia în timp de resboiu numai cu greutate ar pute dispune de 80,000 oameni. TURCIA. Armata turcească ar avea în timp de pace un efectiv de 307,000 oameni și 600 tunuri, dar astăzi ea nu numără decât 100,000 și vreo 300 tunuri. Pe picior de răsboiu oștirea ar trebui să aibă 610,200 oameni și 1728 tunuri și anume 468 batalioane infanterie și vânători de câte 1000 oameni; 432 escadroane de căte 150 călăreți, 288 baterii cu câte 6 tunuri și 200 oameni, 18 batalioane de pontonieri cu câte 600 oameni și 18 batalioane de tren cu câte 200 oameni, în răsboiul din urmă Turcia a avut în luptă 750,000 oameni, dar pe atunci avea sub domnia sa Bulgaria, Rumelia orientală, Bosnia și teritoriele cedate acum Serbiei și Greciei, prin urmare astăzi cu cea mai mare încordare de abea s’ar putea dispune de 400 mii oameni. BULGARIA. Armata bulgară e de abia în formațiune, în timp de pace ea ar trebui se aibă 16,000 oameni în 21 batal, cu câte 600, 4 esacadroane cu câte 125 oameni, 14 baterii cu 80 tunuri și o jumătate batal, pontoneri cu 250 oameni. Pentru un cas de resboiu organisarea nu e prevăzută, dar Bulgaria de abia ar pute dispune de 85.000 oameni de cumva ar ave echipamentul necesar. RUMELIA ORIENTALĂ. Miliția rumeliotă stă sub comanda supremă a Sultanului și în