Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-05-04 / nr. 51

Nr. 51. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu­ pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 4/16 Maiu 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rândul cu litere garmond — ui timbru de 30 tr. pentru Se­care publicare. Sibiiu 3 Main. Este frumos și folositoriu chiar a arunca privirile noastre asupra tre­cutului. Pe acesta se basează presen­­tul și pe el se clădesce mai departe viitor­ul. Cine scie ceti cu luare aminte în trecut va învăța când este bine ca oamenii ori­cărei acțiuni mai însem­nate să fie mai contemplativi, când activi și când se dea freu entusiasmu­­lui. Este o carte mare și prețioasă trecutul, dar cum am­­ jlis, trebue să scie cineva ceti cu luare aminte în­­trénsa. De obiceiu privirele noastre în ziua aceasta se întorc numai pănă la evenimentul cel mare național din 1848, când în electrisațiunea în care se sbu­­ciuma aproape Europa întreagă să o rupă cu trecutul, spre același scop se într’uniră pe câmpul libertății Recile de mii de Români. Este memorabil și mare acest eveniment. El este pentru noi peatra fundamentală pe care s’a început re­­construcțiunea edificiului național, hâr­­buit și risipit chiar de secolii ce’i premerseră,­­suicem noi, în realitate insă și de lângășlimea noastră. Dacă însă la construcțiunea unei națiuni este aplicabilă­­ licerea veche: Tantae molis erai__Cu atât mai vâr­tos este aplicabilă la reconstrucțiune și cu deosebire unde este de a se ține cont de factorii și de împregiurările cele mai varte. Românii din Transilvania și din Ungaria nu sunt o naționalitate cu to­tul isolată. Ei locuiesc într’un stat, în care sunt și alte naționalități cu tradițiunile și aspirațiunile lor. Ei trebuie clar, când lucră la reconstruc­­țiunea naționalității sale, se nu piardă din vedere pe acești contactori cu toate împregiurările legate și atârnate de aceștia, în timpul cel relativ scurt de treizeci și patru de ani vedem pe Ro­mâni entusiasmați, contemplativi, cal­culatori buni, dar și rei, cu împregiu­rările care îi încungiurau și împresu­rau. în variațiunea aceasta sufletească a poporului nostru vedem născânduse și resultate variate. Cu deosebire din calculii cei greșiți, după noi, dela 1865 încoace vedem drept resultat o situa­­țiune pentru noi, care ne a redus mai la nimica. Este dureroasă această recuno­­scință, dar recunoscința, fie și dure­roasă, credem că este mai salutară de­cât încăpăținarea într’o pornire, care se sfârșesce cu amorțire totală. O încercare frumoasă se făcuse în anul trecut de a eși Românii din Transilvania și Ungaria din situațiunea cea precariă în care se află. A trecut anul și resultatul acestei încercări încă nu ne-a dat nimica real. Este calculul rece contemplativ, care a urmat ne­mijlocit după entusiasmul cel destul de stâmpărat și moderat al celor două trei­­ Zile din Aprilie — Maiu și anul trecut? Publicul nostru cetitoriu cam scse din unele indign­ări făcute în coloa­nele aceste asupra sorții ce a avut memorandul cu care conferența însăr­cinase pe comitetul seu, ceea ce ar vedi, că comitetul ca atare n’a fost de tot contemplativ. Comitetul însă mai bine își va s­i chemarea și datorințele sale și de aceea nu află un lucru urgent de ai face vre-o recensiune. Cu totul altceva trebue se ne preocupe în momentele când stăm se facem revista unui periool trecut, pen­tru ca se căutăm siguri în viitoriu. Și acest altceva ne priveste pe toți Ro­mânii dela Carpați păn la Tisza. Monarh­ia austro-ungurească se află la respântiile erculane. Ea stă înaintea unui pas decisatoriu, care se va decide mâne poimâne în Bosnia și Brțegovina. Aceste două pro­vincii ocupate sunt astăzi limba cum­penei, în care parte se va înclina limba aceasta va și decide, dacă sistemul actual politic este durabil, sau suntem în ajunul unei schim­bări politice de cari monarh­ia noa­stră a fost atât de bogată dela 1848 încoace. Ori­cum va fi, noi nu punem atâta pondul pe împreguurarea că în care parte va înclina limba cumpenei. Pentru noi e aceeași datorință și dacă va dura sistemul actual și dacă ar fi se se schimbe. Pentru că în amândoue cazurile presupunem că a sosit timpul ca naționalitățile se nu mai fie des­considerate după cum au fost descon­siderate bună­oară în Ungaria de vre­­o doisprăzzece ani încoace. Hic Rhodus, hic salta ni se strigă acum și noue Românilor din Transil­vania și Ungaria. Este clar datorința noastră se ne reculegem spre a fi demni de antecesorii noștrii cari au solut alege timpul pentru entusiasm, pentru calcul cu sânge rece, în toate cazurile au solut pune la o parte de­­clamațiunile sunătoare și goale, și a întră cu energie pentru interesele lor în acțiune. Le alegem în grabă, și în chipul acesta vom onora mai corespund­ătoriu pe antecesorii noștri, ne vom onora pe noi și vom pregăti națiunei și pa­triei totodată un viitoriu mai fericit decât a fost trecutul. Sinodul archidiecesan. Ședința (IX) 13 Aprile­ (Urmare:) Presidiul: Obiectul acesta (causa cu comuna Săcătura) a fost tractat din partea consistoriului după cursul regulat al afacerilor noastre, în urma referatei s’au luat măsurile necesari spre a se face representarea la ministeriu, ceea­ ce s’a și efectuat. Conceptul dela representare cătră mi­nistru, conservat în arc­iv, dovedesce cele­­ lise. După cursul lucrurilor noastre lu­crul s’a petrecut în următoriul mod]: mi s’a presentat un proiect de repre­sentare în limba română. După în­­datinarea noastră trebuia să se facă o traducere în limba maghiară a re­presentărei ce mi s’a presentat, de aceea am și dispus traducerea aceleia. După ce s’a efectuit traducerea mi s’a înaintat representarea de nou, când­­ nu-mi mai aduc aminte, și eu m’am pus a esamina, după obiceiul meu toate actele pe baza cărora s’a făcut representarea, ce mi s’a așternut. Fa­­când la studiarea actelor îndreptările ce mi s’a părut de lipsă, am ajuns cu revisiunea representărei pănă la un loc, care mi s’a părut că nu convine cu cele cuprinse în acte, și încă îna­inte de a termina cu studiarea am pus proiectul la o parte și am lucrat o representațiune nouă, pe carea o am și expedat. De aici a venit de s’a presentat actul așa târziu. Constat însă, că în restimpul acesta nu s’a în­tâmplat nimic, căruia s’ar pute atribui causa răului, deci n’ar sta nici basa, pe carea s’a pus comisiunea susținând, că vina la cele ce s’a întâmplat sub decursul timpului în defavorul biseri­­cei noastre din Secătura ar zăcea în neglijența consistoriului. Dep. N. Popea: Voiu să dau și eu unele deslușiri în causa aceasta ! Eu încă cunosc causa bine și voiu a constata înainte de toate, că admini­­stratorele protopresbiteral nu poartă nici o vină la cele ce s’au întâmplat în defavorul bisericei noastre, de­oare­ce a relaționat la timp despre peri­­culul ce amenința comuna noastră bi­sericească. Acum doi ani în preseara sesi­­unei sinodale ni s’a signalisat prin administratorul protopresbiteral sta­rea lucrului cu Săcătura. Soind­­că toți asesorii consistoriali sunt ocu­pați cu rapoartele, ce erau să se aștearnă sinodului, am luat eu însumi la mână causa aceasta vă­lend «o e tare urgentă, o am studiat și am fă­cut un concept de representare cătră ministeriu. Gata cu aceasta am comu­nicat causa cu Escelența Sa pre­­sentând conceptul de representare, care apoi s’a dat spre traducere în limba maghiară. Ce a urmat mai de-­ parte e deja cunoscut, FORȚA. Serbările din Cișmegiu.­­23, 24 și 25 Aprilie.­ Luptând cu valurile mizeriei și ale foametei, în cari s-a prăvălit fără milă incendiul, strigătile disperate ale nenorociților din Neamțu, Fălciu, și alte părți ale Moldovii, au găsit ră­sunete în inimile generoase ale Bucu­­rescenilor. Mai întâiu presa apoi un comitet general de caritate sub pre­­șidența prințului Bibescu și acum în urmă un alt comitet președat de d-na Rosetti, având tot concursul presii, au intogmit loterii și serbări spre a da ajutor fraților noștrii prigoniți de soartă. Se scie în ce chip cele dintâia două năzuințe și-au ajuns țărul, să vorbim acum de cea din urmă. Cu toată conspirația Soarelui, care și-a reversat asupra atmosferii Bucu­­rescenilor cele mai năbușitoare raze de cari poate dispune în luna Aprile și a S-tului George, care a stat do­robanț la spatele unei însemnate părți­­ din chiriașii Capitalei, Vineri Sâmbătă și Duminecă (23 24 și 25 Aprile.) Ca­ritatea a într’unit totuși destule inimi generoase la petrecerile organizate în grădina Cișmegiului. Și era frumos Cișmegiul în acele trei z zile-Vasta grădină era toată presărată de locașuri de petrecere. Chioșcuri de verdeță, împodobite cu fiori mișcătoare, magazine cu jucării, alee algeriene, roate cu noroc, teatre, circ, carucele, muzicanți, lăutari, cimpoieri, drum de fer, baloane tot ce poate mira și în­veseli mica generație (căci serbarea era pentru copii) îți iubeau vederile la fie­ce aruncătură de ochi și te fă­cea să admiri opera și stăruința aran­jatorilor. Dar să ne concentrăm privirile și să ne uităm dea rândul. în fruntea aleii principale e chi­oșcul regal frumos împodobit cu ver­deață și covoare; în fața lui, la dreapta și la stânga două spețe de piramide cari seara se transformau în două mari sentinele de foc. — De o parte și de alta aleea, împodobită cu alge­riene, are vre-o 30 de chioșcuri, gin­gașe colibe de ramuri ver­zi de brad în cari cu deosebire sexul frumos în­­deplinesce rolul de negustorese. Vesele ca păsărelele aurorii de primăvară și îmbătătoare ca parfumatele floricele ale acestui sburdalnic acestui ano­timp, ele atrag printr’un suris fer­mecător și c’o vorbă dulce pe cei ce ’și dase ântâlnire la aceasta serbare a binefacerii. Cel mai apropiat de chioșcul re­gal e chioșcul florilor, piața primăverii al d-nei Nica Grădișteanu totdeauna gingașă și primăvăroasă, ca și florile cu al căror farmec aduna balsamul celor nenorociți. Mai la vale, puțu ca parfumuri, al cărui mechanism e în­deplinit cu o deosebită grație de d-ra Felicia Băicoianu, asistată de d-nii Oră­­șianu și Cosma telegrafiști, cari au des­fășurat tot zelul cerut de împrejurări. Caută să menționăm că un concurs prețios s’a dat sărbătorii de d. Robescu și funcționarii poștali. în dreapta și stânga se țineau lanț. Magasinul societății. „Tinerimea română,“ pe a cărui firmă citești: pof­tiți, boeri și cocoane, închețată și bomboane. Prăvălia cu surprize, administrată de d-na Budiștean, cu două țărăncuțe din azilul „Elena Doamna.* O prăvălioară cu loterie, a cărei tăblița se pretindea a fi fermecată pentru a produce cu ori­ce preț câștig, tăblița era stăpânită de dol. NăCescu și Mincov. Lângă movilă, erau roatele no­rocului învărtite și aprovisionate cu fel de fel de jucării și bomboane de o lume de gingășii: d-șoarele Nă­­cescu, Durma, Locusteanu, d-na But­­culescu cu surorile și d-na căp. Bră­­tianu. Alături o întinsă prăvălie a d-rei Davila și d-nei Racoviță, cu o sucur­sală în care d-șoarele Racoviță, printr’o rară îndemânare, făceau mult câștig cu vânzarea floricelelor... de porumb, în același rând, un mare măgăzin de lespezi, de rumeoare, mândrulițe și doruri, sub conducerea d-nelor Damă și Polizu. Lângă acest măgăzin, o co­fetărie condusă de d. Dobriceanu, cere

Next