Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-10-14 / nr. 120
478 Africa), cu care Europa vine dinții înții în contact mai de aproape. Scopul învederat al direcțiunei acesteia ne mai inspiră speranța, că în decursul luptei culturale a popoarelor va pricinui nu numai în mare, dară și în mic stabilirea înțelegerei și ordinei atinse mai sus. Cu oarecare mângâiere vedem că pe cum Germanii de fac reclamă și de cea din urmă poporațiune sătească din Dobrogea, dacă e germană, sânt foi occidentale, în lumea latină din occident, care urmăresc toate întâmplările colatinilor, Românilor, din întreg orientul Europei. De unde deducem, că pe lângă toată frământătura ce are se mai dureze, pănă se vor mai toci dungile diferențelor dintre popoarele Europei în mare și d. e. ale monarhiei noastre în mic, — nu vom mai fi dați uitărei ca în secolul de mai nainte; se înțelege, dacă vom conlucra și noi din toate puterile noastre, folosindu-ne de toate căile și mijloacele legale spre a ajunge în posițiunea, din care alăturea cu celelalte popoare să contribuim la mărețul edificiu al civilisațiunei, încet și cu muncă, dar noi credem, că pe lângă fenomene ca cele atinse, vom fi așa de norocoși, să vedem rodurile principiului naționalităților ajuns la stadiul, ca să putem zice, despre colorile tuturor naționalităților în și afară de patrie, că se șede bine laolaltă. TELEGRAFUL ROMAN Dincolo de Laita au luat diferențele între Cehi și Germani dimensiuni mari. Dieta din Praga a fost, se țce din ordin prea înalt, alaltăori, fără ceremoniile îndatinate închisă. „D. Zig“ presupune ca dieta va fi în cele din urmă și disolvată. Aceeași foaie prorocesce și senatului imperial aceeași soarte. Cuvântarea mareșalului țetei, cu care s’a închis dieta, este atât de laconică, încât mai laconică nu se mai poate. După ce s’a terminat ordinea zilei, Mareșalul țerei a țlis: „La însărcinarea împărătească dieta este a se închide. Prin aceasta dieta s’a sfârșit așa de curând, încât mai multe lucrări prețioase ale comisiunilor vor trebui să remână la comisiuni. Fiți sănătoși domnilor deputați. Să ne supunem în devoțiunea cea mai adîncă voiei prea înalte și se încheem perioolul lucrărilor noastre strigând: Să trăească Maj. Sa împărătească și apostolică regească! Dieta este închisă !“ Elacerbațiunea, după cât putem cazului Romei, ca tabloul, în care i se oglinda viitorul glorios. El este purtat de ideea națională substanța morală, pietatea, iubirea de aproapelui și patriotismul sunt infiltrate în membrele persoanelor sale. Moralul la Vergil nu este un mijloc silnic, din contră este aripa de vultur, care îndeamnă pe eroii sei la fapte nemuritoare. în acest sens Vergil e un poet foarte conservativ, nu cel mai strict înțeles al cuvântului, conservativ, nu ca Oscar de Redvitz, ci precum au fost înaintea lui Epicii indici, precum au fost după el Dante, Firdusi și Camoens. Paralela ce ar vrea s- o facă cineva între Vergii și Homer precum și între epicii dintâiu și de mai târziu, s’ar întinde pănă în finat; chiar de s’ar scrie numai un capitul în estras despre nenumăratele plagiaturi, cari le au făcut Vergii după Homer și cei de mai târziu după Vergil. Prin astfel de paralele ar ajunge cineva la părerea că nu numai „legile și drepturile“ ci și împrumutările poetice“ „să moștenesc ca un morb perpetuu“ și că precum „Timpul“ din Bucuresci scrie: „Gazeta generală“ (pronumită de Augsburg) cunoscută pentru nepărtinirea ei, primește din Ungaria o dare de seamă mai largă asupra „cestiunii israelite,“ care merită a fi reprodusă, de vreme ce situația economică, astfel nici un atom de materie nu se perde în univers astfel nu se perde nici o idee în literatură. Ne vom mărgini așa dară numai la punctul de vedere, care îl înfățișează cele 12 cânturi ale Eneidei chiar și cetitorilor moderni creștini. în cântul al șaselea călătoria lui Enea în infern, spre a întreba de tatăl său Anchise, o va considera oricine ca legătură între păgănismul mai de dincoace și vederile creștinismului celui dintâiu. Ce e drept și Homer amintesce de o lume a umbrelor pusă sub sceptrul divin, însă sub o deplină claritate și plasticitate se preseată ideea etică a infernului, precum și desvoltarea mai departe a acesteia, prin ideile purificărei, fericirei și reîntoarcerei la Vergil. S’au că prin aceasta se esprimă presimțirea creștinismului, sau apoi mitologia păgână, precum și că neopitagoreismul a trecut în creștinism și s’a nobilizat. Lanțul între Romanul conservativ Vergil și conservativul papist Dante este foarte evident. Acest minunat al șeaselea cânt, ultima floare a religiunei păgâne, cuprinde și profețiile glorificatoare pri Revista politică. Sibiiu, în SS Octomvre, vede din foile ce ne aduc scirea aceasta, numai s’a mai mărit în amendoue partidele. Germanii vătămați în simțul lor de naționalitate aruncă toată vina procederei acesteia asupra Cehilor. Aceștia de altă parte invinuesc pe Germani că ei cu pretensiunile lor au neliniscit poporațiunea țerei incât linistea și pacea nu mai erau sigure. Poliția și miliția în cazarme au fost consignate. Casina germană, palatul lui Auersperg și cuartirul jidovesc din Praga au trebuit să fie privighiate, piare care au discutat afacerea mai aspru in Praga și in Viena, au fost confiscate. Atentatului asupra regelui Milan „Polit. Corresp.“ nu i atribue însemnătate politică. întrevederea dela Rusciuc dintre principele Alexandru al Bulgariei și regele Milan al Serbiei, procurătorului slavofil „Novoje Vremja“ ocasiunea să declare că o „federațiune a statelor balcanice“ este cea mai bună garanție pentru pace, de vreme ce numai astfel se pot subtrage slavii de sud de sub influența Austriei și a Rusiei în același timp. Tot cam în același sens se exprimă și sjiarul „Videle“, organul partidului de la guvernul din Belgrad, deși nu dă o însemnătate tot așa de mare întrevederii. El scrie între altele: „în această unire și amicie vom găsi aceea ce ne lipsesce acum mai mult și de care avem cea mai mare trebuință: garanția pentru pace și basele pentru o desvoltare neîncetată a popoarelor din peninsula balcanică, înțelegerea noastră reciprocă nu are și nici nu poate ave scopul de a face un al treilea serviciu sau de a sfida pe cineva, ci numai și numai de a asigura viitorul și desvoltarea fiecărei naționalități.“ In Francia sunt agitați lucrătorii și este de temut că agitațiunea va degenera într’o revoltă a lucrătorilor. In mai multe cercuri lucrătorii se pregătesc pentru grevă adecă, pentru sistarea lucrului. Mai departe fabricanții sânt amenințați, că dacă în 14 zlile nu vor spori plățile cu 30 °/C, fabricile lor vor fi aruncate în aer și fabricanții omoriți. „Allgemeine Zeitung“ și Jidovii. precum se descrie, prezintă multe analogii cu cea din Moldova, în orice caz, după atâtea denigrări repetate de „Alianța israelită“ și de pressa apuseană, care în mare parte e în mâni evreești, începe a se face lumină și în această cestiune. Știm prea bine că există mulți publiciști, pentru cari evenimentele din Ungaria vor fi o eroare, însă nu de indignarea lor poate fi vorba, nici de umanitarismul ideologic, ci de realitatea economică și de neajunsurile ei, produse prin activitatea singulară a israeliților. Se va observa din cele mai de jos că Evreii exercită o acțiune disolvantă atât asupra moravurilor, cât și asupra echilibrului economic al populațiunilor rurale. Țăranul și proprietarul, oameni ocupați cu producțiunea brută, fără aptitudini negustorești, cad în genere jertfă rafinăriei speculanților. Cu toate acestea bunăstarea claselor, ce se ocupă cu smulțirea obiectelor de prima necesitate, e mai importantă pentru o societate, decât starea acelor ce nu se ocupă decât cu traficul acestor obiecte, în fine clasele rurale mai au pentru un stat și altă însemnătate. Ele nu sânt numai păstrătoarele cele mai credincioase ale acelor formațiuni istorice pe cari le numim națiune și stat, și totodată apărătoarele lor în vreme de resboiu; ele representă principiul conservator al istoriei. Nu e aȘi pentru nimeni o îndoială, că proletarisarea claselor rurale, are drept efect nimicirea statului. Aceste slise, lăsăm să urmeze articolul în cestiune . Circulara în termini aspri și energici, pe care ministrul president a adresat-o tuturor municipiilor din țeară, e o dovadă mai mare decât goana din Pojon, că există optima forma o cestiune israelită în Ungaria. D. Tisza ordonă capilor municipiilor se fie cu băgare de seamă la agitațiunile ce pornesc din partea așa numiților antisemiți în contra populațiunii evreiesci și se intervie numai decât la orice tulburare a ordinei publice, pentru ca viața și averea israeliților să nu sufere neajunsuri. Antisemitismul e așadar în floare și antisemiții formează în țeară un partid puternic, cu multe ramificări. S’ar putea zice că partidul numără membrii pe față, activi și afiliați pasivi și secreți. Numărul celor din urmă ni se pare mult mai considerabil, decât al celor dintâi și tăria partidului consistă mai cu seamă în împregiurarea, că posedă o sumă de aliați secreți în toate sferele populațiunii, pănă sus în birourile guvernului și în cancelariile autorităților militare. Aci se învitoare la Roma, domnitoarea lumei și la ginta julică, în care toată mândria romană află perfectă espresiune. Ne mai rămâne încă să atingem cât de puțin al treilea element al Eneidei, eroismul. Aci se observă mai puțin progresul în asemănare cu Homer, care ce e drept pricepea mai mult din tactica militară, decât piosul Vergil. Cu toate aceste descrierile luptelor și bătăilor ale celui din urmă au servit de multe ori de model poeților de mai târziu. Cetitoriului nepreocupat de astăzi trebue să stoarcă un scris și să deștepte întrânsul mândrie văzând nemărginitele progrese ale culturei, cari despart epoca noastră de a lui Vergil. Aci observăm prea respirat, cu ce pași giganți a progresat micul neam omenesc într’un timp atât de scurt. Cei vechi au fost față cu noi nește copii in ce privesc e dominarea tehnică a vieții. Și cu toate acestea totuși ne lipsesce încă poetul, care ca Homer și Vergil, să poată descrie fidel fisionomia colosalei noastre perioade. Ce e drept le a fost ușor celor vechi, a descrie bătăile, îngădite multe, se închid ochii asupra multor lucruri, multe nu se observă de loc , în cozuri serioase intervin, însă nu se prea grăbesc, asta s’a putut vedea și cu ocazia turburărilor din Pojon. Agitatorii ’și făcură treburile în liniște, se îngăduiră chiar adunăturile plebei, și când autoritatea a intervenit, a făcut-o cu mijloace insuficiente, cu blândețe, încât a trebuit să vie din capitală un anume comisar regal pentru a insufla plan și energie în măsurile luate spre năbușirea tulburărilor. Pe afiliații secreți ai ligei antisemitice și caracterisează vorba următoare, ce să aude rostindu-se des: „Nu strică să-i crupe nițel pe evrei.“ Așadar foarte mulți sânt de părere că Evreii, ce nu le sânt simpatici, să fie ciupiți nițel, ca să-și mai domoliească aspirațiunile, să fie mai puțin fuduli și fastidioși, să mai pue margini lăcomiei lor de bani, să nu mai esploateze și mai mult populația prin apucături negustoresci, prin manopere rafinate, prin specule asupra prostiei și onestității oamenilor. Nu e fum fără foc. Antisemitismul care s’a desvoltat din începuturi modeste, dacă a putut ajunge atât de departe, caută să fi având cuvântul lui de-a fi. Pentru ca agitațiunea antisemită să aibă isbândă, precum a avut-o în realitate semânța aruncată, a trebuit să cază în pământ priincios, trebuiau se existe condițiile sub cari să se desvoalte o cestiune israelită în Ungaria. Cestiunea israelită nu e confesională sau religioasă. Nimănui nu-i abate a crea legi excepționale, relative la exercițiul religiunii lor; nimeni nu vrea să-i impedece în obiceiele lor rituale. In vremea tulburărilor, poporul se aruncă asupra prăvălielor negustorilor evrei, nu asupra sinagogelor, comunități religioase. Afacerea Tisza-Eszlar menită a preface cestiunea israelită într’o cestiune religioasă, mai ales în ochii populațiunilor celor pe o treaptă joasă de cultură și menită a aprinde fanatismul acestora, precum unii din agitatorii antisemiți au și sorut să o utilizeze, n’a făcut nici un efect în țeară, lucru de care au a se felicita atât țeara cât și Evreii. Cestiunea Evreilor nu e nici politică sau națională, căci locuitorii evrei au convingeri maghiare : în ținuturile slovace sau sârbesci ei nu iau parte la demonstrațiuni antimaghiare, ci sânt și acolo partizani ai sistemului actual. Junimea evrească din clasele mai bune exagerează chiar în unele priviri, voiesce să se arete în vorbă și port, mai maghiară decât maghiarul însuși. Mulți s’au făcut ridicoli, lăpădând numele lor vechi, cari poate nu sunau tocmai bine, și primind nume cari sună curat unguresce. Trăsătura caracteristică speculativă a aceeari decidea încă vitejia personala lupta de bărbați, lancea și dardă. Care poet însă ar putea să descrie cu maestrie întreaga și complicata strategie, tactică și armatură a timpului modern. Nici Chiar Victor Hugo nici Zokai, nici Scherenberg, a cărui „Waterloo“ cu anevoe va ajunge o vârstă homerică. Ne-am bucurat de sărbătoarea Mantuanilor, pentru că ne dă ocasiunea a ne revoca încă odată în memorie tesaurele clasice, cari n’au străbătut încă destul în consciința generală. Câți cetesc astăzi Eneida, fără de a fi în stare să priceapă întreaga periodă? Ce ar fi tradus Schiller pe întreg Vergil, fiecare copil i-ar putea fei de rost. Un Hesse ar fi potrivit, se continue însărcinarea lui Schiller. Dacă și cele 4 cărți ale lui Vergil despre agricultură, cari unanim s’au aprețuit ca model de poesie instructivă vor afla mare răsunet, nu vrem se decidem, precum nu punem preț nici pe [ cele ștece idile ale lui, în cari țăranii