Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-11-25 / nr. 138
550 TELEGRAFUL ROMAN una și toți deputații, afară de câți va ultrasași și ultrasârbi, fără deosebire de naționalitate se țin de maghiari“. Relativ la esercitarea cultului și la școalele confesionale nu ne putem întinde de astădata. A susține, că în parlamentul din Ungaria ar fi un singur partid, e tare cutezător. „Pesti Napló“ a dat, se vede, uitărei „Desbaterile mai proaspete numai din parlament“ altcum nu s’ar fi încumetat se afirme așa ceva. Când susține, că fiecare deputat se ține de maghiar, își uită, că în Ungaria merg lucrurile așa precum merg și nu așa precum ar trebui să meargă. Susținerea aceasta e o vătămare neertată pentru toți deputații mai bine simțitori ca cei de la „Pesti Naplo,“ și noi credem că nu puțini sunt de aceia. Suntem curioși ce ar ice la atare aserțiune între împrejurările de alți deputații nemaghiari în special cei de naționalitate română. Mai curioasă e conclusiunea, ce o trage Napló din aserțiunea de sus. Aceasta dovedesc e — o jice acela, că și alegătorii noștrii simt așa ca deputații și că patriotismul la popoarele din Ungaria atât e de general, încât tendența agitațiunei naționalistice se eludează chiar și în părțile cu minoritate dispărentă de maghiari.“ Din împrejurarea, că ar exista și in Ungaria mișcări naționalistice, nu face nici „Pesti Napló“ secret. „Nu negăm ca și în Ungaria e agitațiune naționalistică; bucure-sc presa din Viena. Că mișcarea aceasta se timbrează de agitațiune și că nu i se recunoasce îndreptățirea dovedesce, cât de orbi vor să fie cei de la „Pesti Napló.“ Cât de răuvoitori își sânt ei lor și elementului nemaghiar, ne arată părerea ce o au față cu mișcările despomenite. Sub cuvânt că sânt agitațiuni ei le atribue tendențe periculoase statului, și pe sine însuși ținându-se de infalibili, trag consecvența, că prilegiu, la atari aparițiuni nu poate veni decât din streinătate. „Cuibul principal al agitațiunei germane e Viena și în deosebi presa partidului constituțional. Un alt izvor al agitațiunei acesteia e „Schulvereinul“. Dar ce au ajuns aceste? Cei dintâi n’au putut stimula nici „Pojonul“ și nici „Sopronuul“. Schulvereinul au avut câțiva partizani între Sași, cari și ei au bănuit în urmă a ceea ce au făcut și cei mai înțelepți s’au substras de a fi conduși de cei de la Schulverein pe căi rătăcitoare. „Partea cea mai mare a germanilor maghiari s’a indignat de machinațiunile Schulvereinului și a remonstrat contra lui.“ E ridiculos văzând că „Pesti Napló“ face seriositate cu credința în sinceritatea demonstrațiunilor germane. Ca glumă o ai mai primi, credința serioasă în afacerea aceasta seamănă cu bucuria nebunului. „Agitațiunea între Sârbi, Ilice „Pesti Napló“ mai departe o a sădit Ristici din Belgrad și Polat, care își primi educațiunea în Rusia. Și ce au isprăvit ? Cu mult mai puțin ca Nichita și Ionin in Dalmația guvernată de Austria. Poftească austriacii a-și mătura înaintea ușei proprie. Intre Rușii maghiari a sămănat neghină Dobrzanszky, instrumentul lui Ignatieff, și neobținând resultate a fost silit a emigra în Austria, căci în Ungaria nu se putu ferici între Slovaci a respândit Panslavismul societatea de asigurare „Slavia“ din Praga prin representanții săi și societățile slave de la Universitatea din Viena și Praga. Cu ce rezultat a fost împreunată agitațiunea aceasta și-o dovedesc adunările din Neutra și Turocz Szt. Marton precum și condusele sinodului general luteran. Chiar și broșura, în care se deleagă unitatatea statului maghiar e scrisă în străinătate de un boem, care cunoaste dreptul maghiar și istoria maghiară ca secretarul de odinioară a lui Schmerling, Lustkandel care adeveri tot ce nu e adevărat. Motivarea aceasta prin deducțiuni din întâmplările din evul mediu era să servească în interesul centralizărei austriace.“ „Pe cum își are panslavismul isvorul în străinătate și ar înceta îndată ce ar seca acel isvor asemenea stă lucrul cu agitațiunea dacoromână. Aceasta se aduce din România și se prăseșce în regiunile acele, în cari a sămănat la 1848 camarila Austriacă. O altă dovadă despre existența unei agitațiuni daco române e memorandul din Sibiiu. Autorul acestuia e Barițiu. Și acesta joacă după șoaptele bucurescene ca Polyt după cele din Belgrad. Dacă am căuta la sucursele, cari se dau și se primesc spre scopul agitațiunilor am afla că atât panslavismul cât și daco-românismul au unul și același isvor departe in mod, unde, precum se vede e cunoscută munca de subminare și unde se află destui bani și dinamit de ajuns pentru dărâmarea statelor. „Una nu pricepem cum vine „Presse“, foaia curții ces. reg. să facă politică daco-română și să pledeze pentru desfacerea Transilvaniei de Ungarie și se pretindă a se supune guvernului român. „Se poate, că memorandul din Sibiiu a făcut mare împresiune în Bucuresci și în Viena Românii din Ungaria l-a întâmpinat cu mare resimț. Pressei și lui Barițiu ia respuns în locul nostru adunarea din Maramureș ceea ce guvernul nostru ar fi trebuit să o telegrafeze presei din toată europa. Unitatea statului maghiar se reculră chiar de cătră români și se apără în contra dacoromâniștilor, cari au de altcum puțină influență asupra poporului român.“ „în ceea ce priveșce maghiarisarea, care indignează pe „Presse“ n’avem cuvânt a o combate. Ungaria se maghiarisează pe ui ce merge, atât pe calea statului cât și a societății. Pe calea statului nu se face maghiarizarea cu puterea, căci legea de naționalități garantează folosirea limbilor nemaghiare în viața privată, în comună, în biserică, în comitate și în școală în presă și în adunări publice, ci numai prin aceea că de limbă oficială se pretinde cea maghiară o îndreptățire admisă și de copii. Maghiarizarea în societate avem a o mulțămi agitațiunilor. De când au vădut naționalitățile, că agitațiunile din străinătate nu respectează marginile țărei, au abțlis a fi privite ca streine au abțlis de solidaritatea cu agitatorii și doresc cu trup și suflet în limbă și nume a fi Maghiari. Căci sântem fiii unei patrii comune, una simțim și una voim. Ori vrea Austria ori nu, la noi e așa. Ungaria e stat unit și va remâne, dacă nu o va cuceri cumva Rusia și va delătura dinastia habsburgică de pe tron. Presse nu va dori așa ceva! Noi vom feri dinastia de astfel de lucru, nu vom îngădui, în sensul de a face Austria și ași pactului, a se perde regele provinciile, ce le are.“ „Unitatea statului maghiar e garanție pentru axistența Austriei, de aceea îi cresce Budapesta Vienei în cap. Iată causa, din care ar dori Austria nimicirea unității statului maghiar, și stimută pe Sași, panslaviști și dacoromâniști în contra maghiarilor. Vienezii nu judecă, pe cum se vede, ce doresc, căci dacă ar înghiți dacoromânii și panslaviștii pe Maghiari, ar fi vai și amar și de Austria“. „Regele nostru o scie aceasta foarte bine! De aceea și întăresce Ungaria cu toată puterea autorității sale. Regele pricepe pe Maghiari, astfel și periculul, ce ar pute resulta dîn reciproca neînțelegere, e delăturat. Politica curții împărătesei e: a afla întotdeauna din Austria, și a păstra în gloria coroanei maghiare poliția și chiemarea politică strălucită, pe care o a predit din trecut dinastia Habsburgică“. „Cum că unitatea statului maghiar și că statul însuși e maghiar, e faptă și drept, și cum că nimenea nu o va desface — o garantează regele maghiar și națiunea maghiară — aceasta sa și a însemne bine Vienezii.“ aceasta se zce că e încurcat și Said pașa, într’aceea telegraful aduce scirea că Said pașa și Osman pașa oară și-au primit portfeturile, și încă cel dintâiu ca mare vezir și al doilea ca seraschier (ministru de resboiu) Revista politică. Sibiiu, în 24 Noemvre. Desbaterea specială a bugetului Ungariei pentru 1883 merge repede în casa deputaților, cu toate că se mai intercide și câte o afacere, care nu se ține de buget, precum bunăoară cerererea de a se suspende dreptul de imunitate pentru Istoczy și secundanții lor. Wahrmann. Această cerere este urmarea de la un duel între Wahrmann și Istoczy. Bugetul presidiului ministerial și al mininistrului a latere, precum și cel croație și al ministeriului de interne sunt votate. Denumirea bar. Schönfeld comandant militar al Transilvaniei și convenirea lui cu ministrul de externe Kálnoky este discutată și în presa străină. „Nat. Zig.“ publică o coresp. de la Viena, în care se accentuează, că comandantul este un bărbat de încredere al împăratului, și că raporturile dintre monarhie și România sânt cele mai escelente. Corespondentul nu scie cum Bânta se aduce în legătură afacerile unui comandant cu raporturile diplomatice din țări vecine. Tot ce s’ar pute explica oarecum ar fi că, după cum țicea „P. Napló“ dețiețile, că în comitatele Beregului și Marmației și în secuime ause se grăbească clădirile drumurilor ce duc spre Galiția și podurile să se pună în stare de a pute trece tunuri peste ele. Probabil, Irice coresp, mai departe, că va fi de lipsă a li se aduce la cunoșcința unor oaspeți din Rusia, că a doua oară o armată rusească nu va mai trece pe la poalele Carpaților. Este interesantă coincidența, că pe când bar. Schönfeld conferă cu bărbații de stat din Viena și Budapesta, în Bucuresci „Românul“ scrie de apropierea Bulgarilor și a celorlalte naționalități slavice de pe peninsula Balcanilor de România, pe terenul scientific. Senatul imperial s’a deschis ori. Afară de buget corporațiunea aceasta austriacă va mai desbate proiecte de natură socială. Cuvântul de tron cu care s’a încheiat sesiunea parlamentului englez a făcut sensațiune rea în Francia. Cuvântul de tron nu amintește de raporturile dintre Englitena și Francia în privința Egiptului, ci trece cu vre-o câteva frase banale preste ele. La cele dise pe scurt în numărul trecut despre schimbarea miniștrilor in Constantinopole adaugem: Said pașa fu dimisionat pe neașteptate cu el Osman pașa, leul de la Plevna și în locul lor au venit membrii din partida jună turcească, precum Ahmed Vefiki pașa presidentul celui dintâiu parlament turcesc. Acesta fu destituit tocmai din postul de guvernator al Brusiei și citat la Constantinopole, ca să fie dat in judecată pentru abuzuri bătătoare la ochi. Cine s’ar fi gândit? Dintr’odată soarele favorului sultănesc i ride și dint’run om scăpătat ca in poveștile arabice se trezesce — mare vezir! Este cu anevoie a se pute cineva orienta în perversitățile politicei de Harem și de a afla firele cari pricinuesc sărituri atât de turbate, în zilele din urmă se vorbia la Cornul de aur de o conjurațiune contra sultanului; se dicea că acesta să fie aruncat in prinsoare și în locul lui se vie pe tron frate seu Murad, în conjurațiunea Manifestul electoral al lui Zanitoff,pentru care a fost arestat la Rusciuc. „Sânt convins că așteptați cu nerăbdare opiniunea mea asupra chipului, cum trebue să vă purtați în viitoarele alegeri, ce se vor face după noua lege electorală, nu mai este îndoială că, după aparițiunea acestei noi legi electorale, orice bulgar simțitor și conștiențios și a pus diferite întrebări, între care trebue să se afle următoarele: 1. Este oare chipul de alegere al representanților pentru Skupcină unul din drepturile poporului? 2. Dacă acesta este unul din drepturile fundamentale ale poporului bulgar, apoi noua lege electorală nu este în contrazicere cu manifestul principelui dela 1 iulie 1881, în care se zice: „Declar întregului popor că „scopul meu nu este altul, decât asigurarea libertății și a drepturilor „poporului,.? ”. Este oare drept a obicinui națiunea bulgară, care respectă pe principi, să privească manifestele principelui ca și hatișerifurile de pănă acum ale Sultanului ? 4. Pe când poporul bulgar era representat pănă acum de 174 representanți, poate să-și închipuească cineva că acest popor se va mulțămi numai pe 56 representanți, cari, pe lângă acestea, sânt aleși în mod artificial, și încă tocmai într’o vreme, când trebue să fie resolvate cestiunile cele mai importante? Toate aceste întrebări mi le-am pus înainte și am ajuns la următoarea conclusiune : Nu mai rămâne altceva de făcut, decât ca fiecare alegător se se ducă la localul electotoral, dar nu în scopul de a-și exercita dreptul seu de alegător ci spre a semna o petițiune cătră principe, cu rugăciunea ca el să abroge noua lege electorală, care este contra Constituțiunei bulgare, contra manifestului principelui și contra tradițiunilor poporului, în schimb să se pună din nou în aplicație vechea lege electorală. Iubiți alegători bulgari! Un an v’a fost de ajuns a vă convinge, că fără drepturile poporale, care v’au fost acordate prin constituțiune, nu este putincios nici un progres și nici o liniște. Chipul cum trebue să alegeți pe representanții poporului, vi’i spune articulul 86 din constituțiune. Cine ar pute să vă ia în nume de rău, dacă ați lucra în conformitate cu constituțiunea și cu manifestul principelui ? Bulgari, cari vă iubiți națiunea și patria, nu puteți îndura oare persecuțiunile și pedepsele, ce vi se impun spre a salva onoarea poporului vostru ? Este mai mult ca sigur că se vor găsi mulți între voi cari vă vor îndemna să alegeți după noua lege electorală. Aflați însă „că aceștia sânt inamici ai drepturilor poporului, oameni, cari conspiră contra poporului spre a’l subjuga și „a-i răpi suveranitatea lui“. Acestea nu sânt cuvintele mele, ci ale lui Washington, cel mai bun și mai esperimentat bărbat în cestiunile naționale. Patrioți bulgari, funcționari și nefuncționari în fața voastră să petrece un eveniment, care va ave de consecință sau nimicirea drepturilor poporului sau o reînviere a lor. Nu simțiți oare că ceva greu apasă asupra poporului? La noi se împlinesce un ce, despre care Washington ar-9 cu cuvinte profetice: „Mulți nu pot înțelege aceasta, deși o simt adânc.“ O patrioți bulgari, voi cari o înțelegeți, spuneți-o întregului popor