Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-11-25 / nr. 138

550 TELEGRAFUL ROMAN una și toți deputații, afară de câți­ va ultrasași și ultrasârbi, fără deosebire de naționalitate se țin de maghiari“. Relativ la esercitarea cultului și la școalele confesionale nu ne putem întinde de astădata. A susține, că în parlamentul din Ungaria ar fi un sin­gur partid, e tare cutezător. „Pesti Napló“ a dat, se vede, uitărei „Desba­­terile mai proaspete numai din par­lament“ altcum nu s’ar fi încumetat se afirme așa ceva. Când susține, că fie­care deputat se ține de maghiar, își uită, că în Ungaria merg lucrurile așa precum merg și nu așa precum ar trebui să meargă. Susținerea acea­sta e o vătămare neertată pentru toți deputații mai bine simțitori ca cei de la „Pesti N­a­p­l­o,“ și noi credem că nu puțini sunt de aceia. Suntem curioși ce ar­­ ice la atare aserțiune între împrejurările de alți deputații nemaghiari în special cei de naționalitate română. Mai curioasă e conclusiunea, ce o trage Napló din aserțiunea de sus. Aceasta dovedesc e — o jice acela, că și alegătorii noștrii simt așa ca depu­tații și că patriotismul la popoarele din Ungaria atât e de general, încât tendența agitațiunei naționalistice se eludează chiar și în părțile cu mino­ritate dispărentă de maghiari.“ Din împrejurarea, că ar exista și in Un­garia mișcări naționalistice, nu face nici „Pesti Napló“ secret. „Nu negăm ca și în Ungaria e agitațiune naționa­­listică; bucure-sc presa din Viena. Că mișcarea aceasta se timbrează de agi­tațiune și că nu i se recunoasce în­dreptățirea dovedesce, cât de orbi vor să fie cei de la „Pesti Napló.“ Cât de răuvoitori își sânt ei lor și elementu­lui nemaghiar, ne arată părerea ce o au față cu mișcările despomenite. Sub cuvânt că sânt agitațiuni ei le atribue tendențe periculoase statului, și pe sine însuși ținându-se de infalibili, trag consecvența, că prilegiu, la atari apa­­rițiuni nu poate veni decât din stre­ină­tat­e. „Cuibul principal al agitațiunei germane e Viena și în deosebi presa partidului constituțional. Un alt izvor al agitațiunei acesteia e „Schulverei­nul“. Dar ce au ajuns aceste? Cei dintâi n’au putut stimula nici „Pojo­­nul“ și nici „Sopronuul“. Schulve­­reinul au avut câți­va partizani între Sași, cari și ei au bănuit în ur­mă a ceea ce au făcut și cei mai înțelepți s’au substras de a fi conduși de cei de la Schulverein pe căi rătăcitoare. „Partea cea mai mare a germani­lor maghiari s’a indignat de machina­­țiunile Schulvereinului și a remonstrat contra lui.“ E ridiculos văzând că „Pesti Napló“ face seriositate cu cre­dința în sinceritatea demonstrațiunilor germane. Ca glumă o ai mai primi, credința serioasă în afacerea aceasta seamănă cu bucuria nebunului. „Agitațiunea între Sârbi, Ilice „Pesti Napló“ mai departe o a sădit Rist­i­ci din Belgrad și Polat, care își primi educațiunea în Rusia. Și ce au ispră­vit ? Cu mult mai puțin ca Nichita și I­o­n­i­n in Dalmația guvernată de Austria. Poftească austriacii a-și mă­tura înaintea ușei proprie. Intre Ru­șii maghiari a sămănat neghină Do­­brzanszky, instrumentul lui Ignatieff, și neobținând resultate a fost silit a emigra în Austria, căci în Ungaria nu se putu ferici­ între Slovaci a respân­­dit Panslavismul societatea de asigu­rare „Slavia“ din Praga prin repre­­sentanții săi și societățile slave de la Universitatea din Viena și Praga. Cu ce rezultat a fost împreunată agitațiu­nea aceasta și-o dovedesc adunările din Neutra și Turocz Szt. Marton pre­cum și cond­usele sinodului general luteran. Chiar și broșura, în care se deleagă unitatatea statului maghiar e scrisă în străinătate de un boem, care cunoaste dreptul maghiar și isto­ria maghiară ca secretarul de odini­oară a lui Schmerling, Lustkandel care adeveri tot ce nu e adevărat. Motivarea aceasta prin deducțiuni din întâmplările din evul mediu era să servească în interesul centralizărei austriace.“ „Pe cum își are panslavismul is­­vorul în străinătate și ar înceta în­dată ce ar seca acel isvor asemenea stă lucrul cu agitațiunea daco­română. Aceasta se aduce din România și se prăseșce în regiunile acele, în cari a sămănat la 1848 camarila Austriacă. O altă dovadă despre existența unei agitațiuni daco române e memorandul din Sibiiu. Autorul acestuia e Ba­ri­țiu. Și acesta joacă după șoap­tele bucurescene ca Polyt după cele din Belgrad. Dacă am căuta la su­­cursele, cari se dau și se primesc spre scopul agitațiunilor am afla că atât panslavismul cât și daco-românismul au unul și același isvor departe in mod, unde, precum se vede e cunos­cută munca de subminare și unde se află destui bani și dinamit de ajuns pentru dărâmarea statelor. „Una nu pricepem cum vine „Presse“, foaia curții ces. reg. să facă politică daco-română și să pledeze pentru desfacerea Transilvaniei de Un­garie și se pretindă a se supune gu­vernului român. „Se poate, că memorandul din Si­biiu a făcut mare împresiune în Bu­­curesci și în Viena Românii din Un­garia l-a întâmpinat cu mare resimț. Pressei și lui Barițiu ia respuns în locul nostru adunarea din Maramu­reș ceea ce guvernul nostru ar fi tre­buit să o telegrafeze presei din toată europa. Unitatea statului maghiar se reculră chiar de cătră români și se apără în contra dacoromâniștilor, cari au de altcum puțină influență asupra poporului român.“ „în ceea ce priveșce maghiarisa­­rea, care indignează pe „Presse“ n’a­­vem cuvânt a o combate. Ungaria se maghiarisează pe ui­ ce merge, atât pe calea statului cât și a societății. Pe calea statului nu se face maghia­­rizarea cu puterea, căci legea de na­ționalități garantează folosirea limbi­lor nemaghiare în viața privată, în comună, în biserică, în comitate și în școală în presă și în adunări publice, ci numai prin aceea că de limbă ofi­cială se pretinde cea maghiară o în­dreptățire admisă și de copii. Ma­­ghiarizarea în societate avem a o mulțămi agitațiunilor. De când au vă­­d­ut naționalitățile, că agitațiunile din străinătate nu respectează marginile țărei, au abțlis a fi privite ca streine au abțlis de solidaritatea cu agita­torii și doresc cu trup și suflet în limbă și nume a fi Maghiari. Căci sântem fiii unei patrii comune, una simțim și una voim. Ori vrea Austria ori nu, la noi e așa. Ungaria e stat unit și va rem­âne, dacă nu o va cu­ceri cumva Rusia și va delătura di­nastia habsburgică de pe tron. Presse nu va dori așa ceva! Noi vom feri dinastia de astfel de lucru, nu vom îngădui, în sensul de a face Austria și ași pactului, a se perde regele provinciile, ce le are.“ „Unitatea statului maghiar e ga­ranție pentru axistența Austriei, de aceea îi cresce Budapesta Vienei în cap. Iată causa, din care ar dori Austria nimicirea unității statului ma­ghiar, și stimută pe Sași, panslaviști și dacoromâniști în contra maghiari­lor. Vienezii nu judecă, pe cum se vede, ce doresc, căci dacă ar înghiți dacoromânii și panslaviștii pe Maghiari, ar fi vai și amar și de Austria“. „Regele nostru o scie aceasta foarte bine! De aceea și întăresce Ungaria cu toată puterea autorității sale. Regele pricepe pe Maghiari, ast­fel și periculul, ce ar pute resulta dîn reciproca neînțelegere, e delăturat. Politica curții împărătesei e: a afla în­totdeauna din Austria, și a păstra în gloria coroanei maghiare poliția și chiemarea politică strălucită, pe care o a pred­it din trecut dinastia Habs­burgică“. „Cum că unitatea statului maghiar și că statul însuși e maghiar, e faptă și drept, și cum că nimenea nu o va desface — o garantează regele ma­ghiar și națiunea maghiară — aceasta sa și a însemne bine Vienezii.“ aceasta se z­­ce că e încurcat și Said pașa, într’aceea telegraful aduce scirea că Said pașa și Osman pașa oară și-au primit portfeturile, și încă cel dintâiu ca mare vezir și al doilea ca sera­­schier (ministru de resboiu) Revista politică. Sibiiu, în 24 Noemvre. Desbaterea specială a bugetului Ungariei pentru 1883 merge repede în casa deputaților, cu toate că se mai intercide și câte o afacere, care nu se ține de buget, precum bună­oară cerererea de a se suspende drep­tul de imunitate pentru Istoczy și secundanții lor. Wahrmann. Această cerere este urmarea de la un duel în­tre Wahrmann și Istoczy. Buge­tul presidiului ministerial și al mini­­nistrului a latere, precum și cel croa­ție și al ministeriului de interne sunt votate. Denumirea bar. Schönfeld co­mandant militar al Transilvaniei și convenirea lui cu ministrul de externe Kálnoky este discutată și în presa străină. „Nat. Zig.“ publică o coresp. de la Viena, în care se accentuează, că comandantul este un bărbat de încredere al împăratului, și că rapor­turile dintre monarh­ie și România sânt cele mai escelente. Coresponden­tul nu scie cum Bânt­a se aduce în le­gătură afacerile unui comandant cu ra­porturile diplomatice din țări vecine. Tot ce s’ar pute explica oare­cum ar fi că, după cum ț­icea „P. Napló“ deți­e­­ț­ile, că în comitatele Beregului și Mar­­mației și în secuime au­se se grăbească clădirile drumurilor ce duc spre Galiția și podurile să se pună în stare de a pute trece tunuri peste ele. Proba­bil, Irice coresp, mai departe, că va fi de lipsă a li se aduce la cunoșcința unor oaspeți din Rusia, că a doua oară o armată rusească nu va mai trece pe la poalele Carpaților. Este interesantă coincidența, că pe când bar. Schönfeld conferă cu bărbații de stat din Viena și Buda­pesta, în Bucuresci „Românul“ scrie de apropierea Bulgarilor și a celorlalte naționalități slavice de pe peninsula Balcanilor de România, pe terenul scientific. Senatul imperial s’a deschis ori. Afară de buget corporațiunea aceasta austriacă va mai desbate proiecte de natură socială. Cuvântul de tron cu care s’a în­cheiat sesiunea parlamentului englez a făcut sensațiune rea în Francia. Cu­vântul de tron nu amintește de rapor­turile dintre Englitena și Francia în privința Egiptului, ci trece cu vre-o câteva frase banale preste ele. La cele d­ise pe scurt în numărul trecut despre schimbarea miniștrilor in Constantinopole adaugem: Said pașa fu dimisionat pe neașteptate cu el Osman pașa, leul de la Plevna și în lo­cul lor au venit membrii din partida jună turcească, precum Ahmed Vef­­iki pașa presidentul celui dintâiu par­lament turcesc. Acesta fu destituit toc­mai din postul de guvernator al Brusiei și citat la Constantinopole, ca să fie dat in judecată pentru abuzuri bătă­toare la ochi. Cine s’ar fi gândit? Din­­tr’odată soarele favorului sultănesc i ride și dint’run om scăpătat ca in po­veștile arabice se trez­esce — mare vezir! Este cu anevoie a se pute ci­neva orienta în perversitățile politicei de Harem și de a afla firele cari prici­­nuesc sărituri atât de turbate, în zi­lele din urmă se vorbia la Cornul de aur de o conjurațiune contra sultanu­lui; se d­icea că acesta să fie aruncat in prinsoare și în locul lui se vie pe tron frate seu Murad, în conjurațiunea Manifestul electoral al lui Z­a­nit­off,­­pentru care a fost arestat la Rusciuc. „Sânt convins că așteptați cu nerăbdare opiniunea mea asupra chi­pului, cum trebue să vă purtați în vi­itoarele alegeri, ce se vor face după noua lege electorală, nu mai este în­doială că, după aparițiunea acestei noi legi electorale, ori­ce bulgar sim­țitor și conștiențios și a pus diferite întrebări, între care trebue să se afle următoarele: 1. Este oare chipul de alegere al representanților pentru Skup­­cină unul din drepturile poporului? 2. Dacă acesta este unul din dreptu­rile fundamentale ale poporului bul­gar, apoi noua lege electorală nu este în contrazicere cu manifestul princi­pelui dela 1 iulie 1881, în care se zice: „Declar întregului popor că „scopul meu nu este altul, decât asi­gurarea libertății și a drepturilor „poporului,.? ”. Este oare drept a obicinui națiunea bulgară, care res­pectă pe principi, să privească mani­festele principelui ca și hatișerifurile de pănă acum ale Sultanului ? 4. Pe când poporul bulgar era representat pănă acum de 174 representanți, poate să-și închipuească cineva că acest popor se va mulțămi numai pe 56 representanți, cari, pe lângă ace­stea, sânt aleși în mod artificial, și încă tocmai într’o vreme, când trebue să fie resolvate cestiunile cele mai im­portante? Toate aceste întrebări mi le-am pus înainte și am ajuns la ur­mătoarea conclusiune : Nu mai răm­âne alt­ceva de făcut, decât ca fie­care alegător se se ducă la localul electo­­toral, dar nu în scopul de a-și exer­­cita dreptul seu de alegător ci spre a semna o petițiune cătră principe, cu rugăciunea ca el să abroge noua lege electorală, care este contra Con­­stituțiunei bulgare, contra manifestu­lui principelui și contra tradițiunilor poporului, în schimb să se pună din nou în aplicație vechea lege elec­torală. Iubiți alegători bulgari! Un an v’a fost de ajuns a vă convinge, că fără drepturile poporale, care v’au fost acordate prin constituțiune, nu este putincios nici un progres și nici o liniște. Chipul cum trebue să ale­geți pe representanții poporului, vi’i spune articulul 86 din constituțiune. Cine ar pute să vă ia în nume de rău, dacă ați lucra în conformitate cu constituțiunea și cu manifestul prin­cipelui ? Bulgari, cari vă iubiți națiu­nea și patria, nu puteți îndura oare persecuțiunile și pedepsele, ce vi se impun spre a salva onoarea poporu­lui vostru ? Este mai mult ca sigur că se vor găsi mulți între voi cari vă vor îndemna să alegeți după noua lege electorală. Aflați însă „că ace­­­știa sânt inamici ai drepturilor po­porului, oameni, cari conspiră con­­­tra poporului spre a’l subjuga și „a-i răpi suveranitatea lui“. Ace­stea nu sânt cuvintele mele, ci ale lui Washington, cel mai bun și mai esperimentat bărbat în cestiunile naționale. Patrioți bulgari, funcționari și nefuncționari­ în fața voastră să pe­trece un eveniment, care va ave de consecință sau nimicirea drepturilor poporului sau o reînviere a lor. Nu simțiți oare că ceva greu apasă asu­pra poporului? La noi se împlinesce un ce, despre care Washington a­r-9 cu cuvinte profetice: „Mulți nu pot înțelege aceasta, deși o simt adânc.“ O­ patrioți bulgari, voi cari o înțelegeți, spuneți-o întregului popor

Next