Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-01-14 / nr. 5

AV. 5 Si­b­i­i­u, Sâmbătă 14/26 ianuarie 1884. Anul XXXII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NA­MENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 8 0. 60 er., 3 Inni 1­3. 76 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Iuni 3 fl Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administratiunea tipografiei arahidle peoane albini, strada Măcelarilor 4? Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 1O Epistole nefrancate se retusa. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INBERȚI UMILI Pentru odată 7 ar.. — de două ori În ar.. — de trei ori 15 ar. rândul cu litere tarmond — și timbru de 30 or. pentr fie­­­care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1884, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea îa­ domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Decemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întâr­zia cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. Sibliu, 13 Ianuarie, 1884. După căderea proiectului pentru căsătoria din­tre creștini și evrei, parola guvernului era încrede­rea duplă — la coroană și la majoritatea dietei — pe care avea ași zidi planurile pentru a eși din încurcătură. Dupla încredere cerută de guvern era asigurată de la început și puțini vor fi fost, cari vor fi crezut în căderea guvernului. Imposanta majori­tate din dietă urmează orbesce ordinelor șefului de la cârmă, și în cestiunea de controversă între casa de sus și cea de jos, toate partidele s-au ali­pit la ținuta partidei guvernamentale. încă­dt­rea în jos era deci din destul manifestată. De vre­o câte­va zile ministrul president dl Tisza petrece în Viena. Multele călătorii ale mini­strului president la Viena au început a atrage tot­­ mai mult atențiunea lumei asupra lor. Și aceasta nu fără cuvânt, căci ele se par a deveni permanente și indispensabile și totdeauna sânt legate de ele lucruri de interes politic. Conferirea ministrului cu monarh­ul nostru a avut de scop încrederea în sus — la coroană. După cum ne vestesc chiar­­le din Viena, domnul Tisza se bucură de toată încrederea monarh­ului. Prin acea­sta sau împrășciat toate seriile despre căderea mi­nisteriului actual, și el va remânea pănă la viitoa­rele alegeri, de la a căror resultat va atârna soartea lui în noul pericol. Prin sforțările de pănă acuma guvernul și-a asigurat poziția, și a oblinuit calea, pe care vrea să apuce După starea actuală a lucrurilor, numai ca­lea proiectului căzut în casa magnaților este cuno­scută. Și pe această cale domnul Tisza face concesi­uni, urmând proverbiului nemțesc, „Der Kluge gibt nach“, e sigur. Proiectul se va lua de la ordinea Zilei atâta Când se va mai­­ esența acest proiect, se va mai presenta el în forma actuală, sau se va introduce căsătoria civilă, nu se scie. Opoziția cle­rului catolic și a tinerilor magnați este în stare să facă front guvernului și majorităței s­ale, și va tre­bui lung timp spre a se vedea câtă vitalitate are această opoziție, este ea pe basă solidă și bine or­­ganisată, sau e numai o manifestațiune de putere, provenită prin Intrigi momentane special contra ji­danilor, manifestațiune, care va apune deodată cu obiectul, care o a provocat. Nu tot așa de lină este fortuna descărcată asu­pra guvernului Ti«za în Croația. Starea lucrurilor de acuma cu puțin se deosebesce de cea din Septem­­vre când s’a denumit Generalul Ramberg de com­i­cariu regesc în Croația. Și dacă a fost cunoscută calea la conflictul dintre guvern și casa magnaților, e necunoscută și foarte dubcie ca în cestiunea Croației. Suspendarea ședințelor dietei croate este numai începutul încur­căturilor. Se poate că un timp oare­care se va guverna fără a funcționa parlamentul, cu atâta mai vârtos, cu cât banul actual este om de încredere al guvernului. Această stare escepțională însă nu va pute dura mult, cât sau dizolvat. Parlam­ntul va trebui s­ă convo­ca cazul prim discordiile și scan­­­­dalurile se vor continua și încă cu mai mare înver­­șunare, căci agitațiunea nici acum nu înceată, în cazul al doilea cu greu se va putea impedeca re­alegerea elementelor turbulente de astăzi. Situațiunea este destul de incurcată și posiți­­unea grea. Esperanța prin desastrurile mai recente a putut aduce pre mulți la convingerea, că există un rău care ca verme neadormit roade la rădăcina statului nostru. De 17 ani de Zile bărbați iscusiți, bărbați geniali iscodesc fel de fel de leacuri pentru vindecarea acestui zeu, pentru sterpirea acestui verme și în special actualul ministru president de opt ani­­ de ZUe cu rara bărbăție și iscusință aplică feliu de 1 feliu de mijloace pentru stărpirea zeului, și mijloacele aplicate în loc de a stârpi răul, contribue la susți­nerea lui, contribue direct și indirect, mult timp încoace în Ger­mania s-a stabilit agenții anumite cu scop de a îndrepta spre România o parte din curentul cel mare de Germani, cari se duc în Statele­ Unite. Noi credem, că putem zice fără a vătăma vre-o susceptibilitate, că poporul ro­mân primește cu mult mai bine pe Francez, decât pe German. Țările libere nu sufer lipsă, pentru că valoarea domeniilor statului se urcă la 500 de milioane, și această valoare se referă numai la domeniile abea puse în lucrare, întocmai cum sau vândut și pămân­tul Statelor­ Unite socotit acrul (l’acre) 5 dolari s’au 25 franci. E constatat, că o licitațiune serioasă sar ridica repede prețul, și că primele concesiuni ar pune pe guvern în poliția să câștige o sumă mare. C. m. mare valoare s’a stabilit progresiv prin faptica desrobire a țeranilor, prin estensiunea (tre­nurilor) căilor ferate și prin desvoltarea spiritului de associare. Noi credem tot odată, că pănă aci Românului foarte răbdător și perseverant ia lipsit acest spirit de ințiativă câte­odată aventurieră, care caracterisează pe toți colonii, chiar pe francez — Zicem în deosebi pe francez, contra prejudețului ce ni se împută nouă, că am Z­ce că Francezii nu sânt colonisatori — și că, dacă câte­va sute de familii s’ar stabili serios în România, cu ideile și dibăciile Și pentru ce? Pentru că tot lucrul anormal e fără vieață, stricăcios și distruge pretutindenea fără nici o cruțare. Pentru că tot lucrul nenatural se res­bună, mai curând sau mai târziu, aceasta puțin im­­poartă, dară el tot se resbună. Maghiarii dela 1867 incoace au slăbit statul și­­ l-au impins pănă la marginea prăpastiei. A fost anor­­­­mală întreagă purcederea lor cu asuprirea naționa­­­­lităților, căci ea a distrus pretutindinea. Anormală^?! este și ideea de stat maghiar și anomalia este cu­­­ atât mai mare, cu cât din gura bărbaților dela cârmă,­ am auzit predicându-se că „Ungaria nu poate fi stat­ poliglot“. Pe lângă anomalii au mai urmat și lucruri ne­­naturale, maghiarizarea proclamată în ziare, procla­­­­mată în parlament, proclamată mai ales la justiție și­­ administrație. Aceste păcate strigătoare la ceriu se­­ resbună, căci ele sunt contra firei, se forțează con­­­tra firei, și ele trebue se se resbune căci sunt lu­cruri contra naturii, lucruri imposibile, pre­cum­ numai fantasia bolnăvicioasă le mai susține și for­țează. Aici trebue cauzat reul și din recunoascerea lui poate isvorî și voința de-al delătura. Noi nu sun­tem providențiali, ca odinioară oare­cine, însă pu­tem și ca oameni de rând — oameni pământeni — să prezicem, ca o politică înțeleaptă și dreaptă, o po­litică reală ar schimba cu iuțeală fața lucrului. Greutățile actuale — greutăți, pe cari nu le des­considerăm, ar deveni jucării, dacă în internul Un­gariei ar domni pacea încrederea și stima reciprocă între oameni. Mergem cu prezicerea încă și mai departe. Dacă se va urmări politica de pănă acuma, neîncrederea și îngrijirea pentru existența națio­nalităților va cresce, și Dumnezeu scie unde se va descărca furtuna. Atunci pre lângă crisa din Cro­­ția, va veni și crisa internă în Ungaria și din anul 1884, întorcând cele două cifre din dărăpt­ese 1848. Noi nu dorim, nu iubim, nu provocăm și nu contribuim la desastre. Vrem se trăim în pace în statul nostru, și de aceia am luat asupra noastră odioasa sarcină de publicist, odioasa sarcină de a ne împăca cu simitorii legislațiunei — dieta și dom­­nitoriul, sarcină dictată de sânta noastră datorință ca cetățeni, pentru care am fost denunțați neamului românesc, ca și el se ne urască, după cum ne ure­­sce pressa maghiară pentru alipirea noastră cătră naționalitatea și patria noastră. Ne-am ocupat înadins mai de multe­ ori cu si­­tuațiunea internă, și aceasta în fața greutăților des­fășurate mai sus. Ne am ocupat cu ea, căci la tot cașul trebue să ne înțelegem noi cu noi, altă even­agricultorului sau industriașului francez, ar fonda o colonie pacinică din noi Galateni, cari ar fi bine pri­miți precum au fost altădată Galatenii emigrați din Asia mică primiți de urmașii Tracilor și ai soldaților lui Traian. La întrebarea, dacă influențele religioase nu sunt de natură, de a arunca câte­odată acest tem­perament de regulă viciu și amabil în excesul fana­tismului, răspundem, că Românul nu este nici­decum fanatic decât numai atunci, când e vorba de auto­nomia și independența sa, în ce privesce religiunea sa, c­a cum negres, grămădind ritul cu forme cari se află în mare parte și în bisericele noastre. Fe­meile mai puțin neglijente, decât ale noastre, ocu­pate mai mult cu afaceri familiare interne și esterne, nu sunt dedate a se amesteca în societăți felurite, cari le consumă timpul și alterează însușirile lor, bărbații au alte ocupațiuni. Cum că Romanul nu e fanatic provine de acolo, că în țara sa de altmin­trelea nimenea nu e necesitat să fie ipocrit, ca în Franța, unde progresul este adeseori contra practi­celor religioase și este constatat în­deobște, că fa­natismul este în mare parte eflusul ipocrisiei, însă va obiecta cineva. Europa întreagă în mai multe rânduri a fost alarmată de reclamațiunile is­­raeliților, cari au căzut victime persecuțiunilor tot așa de crâncene, ca cele din evul mediu, ba au fost chiar măcelăriți. Francezul de­sigur nu și a uitat FORȚA. „Năravurile și Cafenele Românilor.“ (Descrise de Francezii: A. Beau­re și H. Mathorel în opul lor întitulat: „La Roumaniel­.) Traducere de V. S. (încheiere.) Europeanul din Occident, cu deosebire France­zul, se dedă ușor cu această viață liberă și ușoară, unde nu se împedecă în fie­­care moment de baterile administrative sau polițieneșci. Ospitalitatea e așa de mare cătră streini, ca și în Francia, cu puțină deosebire, ce provine din bunul simț al acestui po­por, care nu se lasă la luptă, decât când e sigur de lovitură. Câți francezi n’ar emigra în România, în loc de a umbla prin ținuturile depărtate ale Far- Westului american, unde nu -ți aduci de loc aminte nici de Lafayette, nici de Rochambeau, nici de es­­ploatori francezi, cari au străbătut,­mai întâi­ con­tinentul marilor lacuri din (golful) sinul Mexicei, dacă ar ave noțiuni precise date de autoritățile competente în privința țărei peste tot și în privința resurselor, ce le oferă ea lucrătorului energic! Iată un subiect, asupra căruia atragem atențiunea emi­granților francezi cu atât mai serios, cu cât de mai

Next