Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)
1884-01-14 / nr. 5
AV. 5 Sibiiu, Sâmbătă 14/26 ianuarie 1884. Anul XXXII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 8 0. 60 er., 3 Inni 13. 76 er. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Iuni 3 fl Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administratiunea tipografiei arahidle peoane albini, strada Măcelarilor 4? Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 1O Epistole nefrancate se retusa. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INBERȚI UMILI Pentru odată 7 ar.. — de două ori În ar.. — de trei ori 15 ar. rândul cu litere tarmond — și timbru de 30 or. pentr fiecare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1884, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea îa domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Decemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. Sibliu, 13 Ianuarie, 1884. După căderea proiectului pentru căsătoria dintre creștini și evrei, parola guvernului era încrederea duplă — la coroană și la majoritatea dietei — pe care avea ași zidi planurile pentru a eși din încurcătură. Dupla încredere cerută de guvern era asigurată de la început și puțini vor fi fost, cari vor fi crezut în căderea guvernului. Imposanta majoritate din dietă urmează orbesce ordinelor șefului de la cârmă, și în cestiunea de controversă între casa de sus și cea de jos, toate partidele s-au alipit la ținuta partidei guvernamentale. încădtrea în jos era deci din destul manifestată. De vreo câteva zile ministrul president dl Tisza petrece în Viena. Multele călătorii ale ministrului president la Viena au început a atrage tot mai mult atențiunea lumei asupra lor. Și aceasta nu fără cuvânt, căci ele se par a deveni permanente și indispensabile și totdeauna sânt legate de ele lucruri de interes politic. Conferirea ministrului cu monarhul nostru a avut de scop încrederea în sus — la coroană. După cum ne vestesc chiarle din Viena, domnul Tisza se bucură de toată încrederea monarhului. Prin aceasta sau împrășciat toate seriile despre căderea ministeriului actual, și el va remânea pănă la viitoarele alegeri, de la a căror resultat va atârna soartea lui în noul pericol. Prin sforțările de pănă acuma guvernul și-a asigurat poziția, și a oblinuit calea, pe care vrea să apuce După starea actuală a lucrurilor, numai calea proiectului căzut în casa magnaților este cunoscută. Și pe această cale domnul Tisza face concesiuni, urmând proverbiului nemțesc, „Der Kluge gibt nach“, e sigur. Proiectul se va lua de la ordinea Zilei atâta Când se va mai esența acest proiect, se va mai presenta el în forma actuală, sau se va introduce căsătoria civilă, nu se scie. Opoziția clerului catolic și a tinerilor magnați este în stare să facă front guvernului și majorităței sale, și va trebui lung timp spre a se vedea câtă vitalitate are această opoziție, este ea pe basă solidă și bine organisată, sau e numai o manifestațiune de putere, provenită prin Intrigi momentane special contra jidanilor, manifestațiune, care va apune deodată cu obiectul, care o a provocat. Nu tot așa de lină este fortuna descărcată asupra guvernului Ti«za în Croația. Starea lucrurilor de acuma cu puțin se deosebesce de cea din Septemvre când s’a denumit Generalul Ramberg de comicariu regesc în Croația. Și dacă a fost cunoscută calea la conflictul dintre guvern și casa magnaților, e necunoscută și foarte dubcie ca în cestiunea Croației. Suspendarea ședințelor dietei croate este numai începutul încurcăturilor. Se poate că un timp oarecare se va guverna fără a funcționa parlamentul, cu atâta mai vârtos, cu cât banul actual este om de încredere al guvernului. Această stare escepțională însă nu va pute dura mult, cât sau dizolvat. Parlamntul va trebui să convoca cazul prim discordiile și scandalurile se vor continua și încă cu mai mare înverșunare, căci agitațiunea nici acum nu înceată, în cazul al doilea cu greu se va putea impedeca realegerea elementelor turbulente de astăzi. Situațiunea este destul de incurcată și posițiunea grea. Esperanța prin desastrurile mai recente a putut aduce pre mulți la convingerea, că există un rău care ca verme neadormit roade la rădăcina statului nostru. De 17 ani de Zile bărbați iscusiți, bărbați geniali iscodesc fel de fel de leacuri pentru vindecarea acestui zeu, pentru sterpirea acestui verme și în special actualul ministru president de opt ani de ZUe cu rara bărbăție și iscusință aplică feliu de 1 feliu de mijloace pentru stărpirea zeului, și mijloacele aplicate în loc de a stârpi răul, contribue la susținerea lui, contribue direct și indirect, mult timp încoace în Germania s-a stabilit agenții anumite cu scop de a îndrepta spre România o parte din curentul cel mare de Germani, cari se duc în Statele Unite. Noi credem, că putem zice fără a vătăma vre-o susceptibilitate, că poporul român primește cu mult mai bine pe Francez, decât pe German. Țările libere nu sufer lipsă, pentru că valoarea domeniilor statului se urcă la 500 de milioane, și această valoare se referă numai la domeniile abea puse în lucrare, întocmai cum sau vândut și pământul Statelor Unite socotit acrul (l’acre) 5 dolari s’au 25 franci. E constatat, că o licitațiune serioasă sar ridica repede prețul, și că primele concesiuni ar pune pe guvern în poliția să câștige o sumă mare. C. m. mare valoare s’a stabilit progresiv prin faptica desrobire a țeranilor, prin estensiunea (trenurilor) căilor ferate și prin desvoltarea spiritului de associare. Noi credem tot odată, că pănă aci Românului foarte răbdător și perseverant ia lipsit acest spirit de ințiativă câteodată aventurieră, care caracterisează pe toți colonii, chiar pe francez — Zicem în deosebi pe francez, contra prejudețului ce ni se împută nouă, că am Zce că Francezii nu sânt colonisatori — și că, dacă câteva sute de familii s’ar stabili serios în România, cu ideile și dibăciile Și pentru ce? Pentru că tot lucrul anormal e fără vieață, stricăcios și distruge pretutindenea fără nici o cruțare. Pentru că tot lucrul nenatural se resbună, mai curând sau mai târziu, aceasta puțin impoartă, dară el tot se resbună. Maghiarii dela 1867 incoace au slăbit statul și l-au impins pănă la marginea prăpastiei. A fost anormală întreagă purcederea lor cu asuprirea naționalităților, căci ea a distrus pretutindinea. Anormală^?! este și ideea de stat maghiar și anomalia este cu atât mai mare, cu cât din gura bărbaților dela cârmă, am auzit predicându-se că „Ungaria nu poate fi stat poliglot“. Pe lângă anomalii au mai urmat și lucruri nenaturale, maghiarizarea proclamată în ziare, proclamată în parlament, proclamată mai ales la justiție și administrație. Aceste păcate strigătoare la ceriu se resbună, căci ele sunt contra firei, se forțează contra firei, și ele trebue se se resbune căci sunt lucruri contra naturii, lucruri imposibile, precum numai fantasia bolnăvicioasă le mai susține și forțează. Aici trebue cauzat reul și din recunoascerea lui poate isvorî și voința de-al delătura. Noi nu suntem providențiali, ca odinioară oarecine, însă putem și ca oameni de rând — oameni pământeni — să prezicem, ca o politică înțeleaptă și dreaptă, o politică reală ar schimba cu iuțeală fața lucrului. Greutățile actuale — greutăți, pe cari nu le desconsiderăm, ar deveni jucării, dacă în internul Ungariei ar domni pacea încrederea și stima reciprocă între oameni. Mergem cu prezicerea încă și mai departe. Dacă se va urmări politica de pănă acuma, neîncrederea și îngrijirea pentru existența naționalităților va cresce, și Dumnezeu scie unde se va descărca furtuna. Atunci pre lângă crisa din Croția, va veni și crisa internă în Ungaria și din anul 1884, întorcând cele două cifre din dărăptese 1848. Noi nu dorim, nu iubim, nu provocăm și nu contribuim la desastre. Vrem se trăim în pace în statul nostru, și de aceia am luat asupra noastră odioasa sarcină de publicist, odioasa sarcină de a ne împăca cu simitorii legislațiunei — dieta și domnitoriul, sarcină dictată de sânta noastră datorință ca cetățeni, pentru care am fost denunțați neamului românesc, ca și el se ne urască, după cum ne uresce pressa maghiară pentru alipirea noastră cătră naționalitatea și patria noastră. Ne-am ocupat înadins mai de multe ori cu situațiunea internă, și aceasta în fața greutăților desfășurate mai sus. Ne am ocupat cu ea, căci la tot cașul trebue să ne înțelegem noi cu noi, altă evenagricultorului sau industriașului francez, ar fonda o colonie pacinică din noi Galateni, cari ar fi bine primiți precum au fost altădată Galatenii emigrați din Asia mică primiți de urmașii Tracilor și ai soldaților lui Traian. La întrebarea, dacă influențele religioase nu sunt de natură, de a arunca câteodată acest temperament de regulă viciu și amabil în excesul fanatismului, răspundem, că Românul nu este nicidecum fanatic decât numai atunci, când e vorba de autonomia și independența sa, în ce privesce religiunea sa, ca cum negres, grămădind ritul cu forme cari se află în mare parte și în bisericele noastre. Femeile mai puțin neglijente, decât ale noastre, ocupate mai mult cu afaceri familiare interne și esterne, nu sunt dedate a se amesteca în societăți felurite, cari le consumă timpul și alterează însușirile lor, bărbații au alte ocupațiuni. Cum că Romanul nu e fanatic provine de acolo, că în țara sa de altmintrelea nimenea nu e necesitat să fie ipocrit, ca în Franța, unde progresul este adeseori contra practicelor religioase și este constatat îndeobște, că fanatismul este în mare parte eflusul ipocrisiei, însă va obiecta cineva. Europa întreagă în mai multe rânduri a fost alarmată de reclamațiunile israeliților, cari au căzut victime persecuțiunilor tot așa de crâncene, ca cele din evul mediu, ba au fost chiar măcelăriți. Francezul desigur nu și a uitat FORȚA. „Năravurile și Cafenele Românilor.“ (Descrise de Francezii: A. Beaure și H. Mathorel în opul lor întitulat: „La Roumaniel.) Traducere de V. S. (încheiere.) Europeanul din Occident, cu deosebire Francezul, se dedă ușor cu această viață liberă și ușoară, unde nu se împedecă în fiecare moment de baterile administrative sau polițieneșci. Ospitalitatea e așa de mare cătră streini, ca și în Francia, cu puțină deosebire, ce provine din bunul simț al acestui popor, care nu se lasă la luptă, decât când e sigur de lovitură. Câți francezi n’ar emigra în România, în loc de a umbla prin ținuturile depărtate ale Far- Westului american, unde nu -ți aduci de loc aminte nici de Lafayette, nici de Rochambeau, nici de esploatori francezi, cari au străbătut,mai întâi continentul marilor lacuri din (golful) sinul Mexicei, dacă ar ave noțiuni precise date de autoritățile competente în privința țărei peste tot și în privința resurselor, ce le oferă ea lucrătorului energic! Iată un subiect, asupra căruia atragem atențiunea emigranților francezi cu atât mai serios, cu cât de mai